Thomas Robert Malthus

1766-1834
 S-a născut la 13 februarie 1766 ca al
şaselea fiu al lui Daniel Malthus, în
Thomas Malthus
Wotton, comitatul Surrey (Anglia). Tatăl
său, un om instruit, cu o situaţie materială
bună, prieten cu J. J. Rousseau şi David
Hume.
 Printre primii săi educatori s-au numărat
Richard Graves (1715-1804) şi Gilbert
Wakefield (1756-1801), nume
binecunoscute în istoria culturală şi politică
a Angliei. În 1782, intra la Jesus College în
Cambridge; în 1788 este preoţit, iar în 1791
devine Master of Arts. Din 1793 profesor la
Jesus College; în paralel, este preot la
Wotton.
Thomas Robert Malthus (1766-1834) a fost unul dintre
primii specialişti care s-a ocupat de problema populație-
dezvoltare. Legăturile complexe dintre cele două
variabile au fost reduse de Malthus la determinarea
directă şi unilaterală dinspre venituri spre natalitate,
sporirea mai puternică a natalităţii ducând automat la
scăderea veniturilor familiale.
În 1798, la 32 de ani publică lucrarea “Eseu asupra
principiului populaţiei”
Ecoul pe care l-a provocat prima ediţie a "Eseului", apărut
fără numele autorului, l-au determinat pe Malthus să scoată o
nouă ediţie, în 1803, cu un titlu dezvoltat: "Eseu asupra
principiului populaţiei sau o trecere în revistă a efectelor sale
trecute şi prezente asupra fericirii umane, împreuna cu o
cercetare a perspectivelor referitoare la îndreptarea sau
moderarea relelor pe care acesta le provoacă".
În 1804 este chemat ca profesor de istorie a economiei
politice, la East India College, din Hertfort, recent înfiinţat
(ulterior în Haileybury). În 1820 îi apare cea de-a doua mare
operă "Principiile economiei politice". În 1810 începe o
corespondentă cu economistul David Ricardo (1772-1823),
care durează până la moartea acestuia din urmă. În 1833 este
ales membru al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din
Franţa; în 1834 este înregistrat ca şi co-fondator al "Societăţii
de Statistică". În 1834 moare în urma unui atac de cord.
Thomas Malthus se poate identifica ca un reprezentant marcant al
liberalismului clasic iar lucrarea care la consacrat este “Eseu asupra
principiului populaţiei”.
Faţă de gânditorii vremii, el are o optică aparte în ceea ce priveşte
analiza realităţilor economico-sociale existente la acea dată. Este
vorba de faptul că, a urmărit să surprindă impactul pe care-l poate
avea asupra societăţii creşterea populaţiei. Teoria malthusiană
asupra creşterii populaţiei a avut consecinţe analitice ce au făcut-o
să devină parte integrantă a economiei clasice, mult timp după ce
“viziunea” sub care a fondat-o Malthus a fost lăsată la o parte
În “Eseu asupra principiului populaţiei” Malthus s-a străduit
să vadă în “geneză şi desfăşurarea unor fenomene economice,
factori de natură biologică. El a căutat să sublinieze că “natura
a pus în om un instinct care, dacă-i lăsat în voie, îl hărăzeşte
foamei, morţii şi viciului”. În acest cadru el releva pericolul
imediat al creşterii cu repeziciune a populaţiei, paralel cu
încetineala relativă a cantităţii bunurilor de subzistenţă,
aceasta din urmă fiind reflectată în dimensionarea puterii de
producţie a unui pământ dat. Prin urmare, este vorba de o
creştere în progresie geometrică a populaţiei şi de sporire în
progresie aritmetică a hranei şi a altor mijloace de subzistenţă,
în sensul de a da acestora dimensiunile 256 la 9.
Cu opera lui Malthus s-a întâmplat un lucru straniu. Pe
baza câtorva idei care au socat opinia publica chiar la
prima editie, a început sa se urzeasca o legenda care i-a
eclipsat opera. În forma reductionista, conceptia lui
Malthus era cunoscuta sub forma faimoasei cresteri
geometrice a populatiei si a cresterii în progresie
aritmetica a mijloacelor de subzistenta, a necesitatii de a
stapâni instinctul de procreere - în acest scop, Malthus
recomanda "retinerea morala" - care se manifesta
necontrolat la clasele de jos, cu efectele negative asupra
nivelului de trai, în cazul când nu este frânat de
obstacole.
Apariţia unor curente ca "malthusianism" şi "neo-
malthusianism", mijloace "malthusiene" şi "neo-
malthusiene", a unor noţiuni ca "politici malthusiene" (de
limitare a naşterilor) şi "antimalthusiene" (de stimulare a
natalităţii, în general politici "populaţioniste") l-ar fi surprins
în cel mai înalt grad şi pe Malthus însuşi.
La numai trei ani de la publicarea “Principiilor” lui
David Ricardo, apare şi lucrarea malthusiană,
“Principii de economie politică” (1820). Aici Malthus
încearcă o tranşare a disputei privind legăturile ştiinţei
economice cu o serie de domenii înrudite, autorul
susţinând că “economia politică are mai mult relaţii cu
morala şi politică decât cu ştiinţele matematice”. El va
susţine că economia politică a devenit ştiinţă atunci
când a putut fi în măsură să explice avuţia naţiunilor,
sursele acesteia, modul de întrebuinţare, de
reproducere şi sporire.
Potrivit concepţiei malthusiene, avuţia cuprinde acele bunuri
şi servicii materiale şi imateriale care pot servi omului şi
care au valoare de schimb sau, cum spune însuşi autorul,
acele “obiecte materiale necesare, utile sau plăcute omului
care au solicitat un efort al activităţii umane pentru a fi
apropiat”.
 Desigur, ideile lui Malthus au avut şi au partizani, ele au dat
naştere şi la critici care nu au contenit şi, probabil, nu vor
conteni, intrând în paradigma generală a unei teorii sociale.
Legenda lui Malthus este organic legată de situaţia economică,
politica, demografică a timpului său; perpetuarea ei nu poate fi
înţeleasă fără cunoaşterea evoluţiei economice şi demografice
în cele două secole, a situaţiei actuale şi a perspectivelor - în
special, demografice - în deceniile următoare. Aşa se şi explică
acţiunile periodice de reconsiderare a lui Malthus. Una din cele
mai importante a fost cea din mai 1980, organizată de
Societatea de Demografie Istorică din Paris, ale cărei lucrări s-
au desfăşurat la sediul UNESCO.
“Avuţia naţiunilor” a lui Smith va reprezenta şi pentru Malthus opera de referinţă
de la care a plecat în dezvoltarea propriilor postulate. Unele idei sunt comune cu
cele smithiene în ceea ce priveşte teoria avuţiei, a valorii şi repartiţiei veniturilor,
dar până la un punct. Spre exemplu, dacă la Smith creşterea avuţiei naţiunii este
calea spre îmbogăţirea unora şi bunăstarea tuturor membrilor societăţii, la
Malthus acest proces este însoţit de o accelerare a creşterii numerice a populaţiei
sărace şi, de aici, a privaţiunilor. La Smith, creşterea producţiei de bunuri şi a
ofertei este însoţită de sporirea automată a cererii în aceeaşi măsură. Malthus
consideră că echilibrarea automată a cererii cu oferta nu se realizează, deoarece
ea este subminată de procesul acumulării de capital.
BIBLIOGRAFIE :

ROBERT MALTHUS - "Eseu asupra principiului populatiei"

(Editura stiintifica - Bucuresti 1992)
- "Doctrine economice"
(Editura A.S.E. - Bucuresti 2000)
NIŢĂ DOBROTĂ - "Economie"
(Editura Economica - Bucuresti 1999)

NIŢĂ DOBROTĂ - "Dictionar de economie"

(Editura Economica - Bucuresti 1999)