Sunteți pe pagina 1din 3

Asistenţa socială bazată pe drepturi

Prin definiţie, asistenţa socială este orientată


spre, oferirea de sprijin indivizilor aflaţi în
imposibilitatea temporară de funcţionare socială.

Este considerată condiţia unei societăţi


democratice iar valorile profesionale se regăsesc
în valorile promovate prin politica socială.
• În Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, se
precizează(art.22) dreptul fiecarei persoane, în
calitate de membru al societăţii, la securitate
socială.
Altfel spus, fiecare persoana este indreptăţită să
obţină realizarea drepturilor economice, sociale,
culturale indispensabile pentru libera dezvoltare
a personalităţii sale.
Acelaşi document internaţional, precizeză că
efortul pentru atingerea acestor drepturi trebuie
să fie naţional, în funcţie de resursele fiecărei
ţări, presupunând şi colaborare internaţională.
In art.25 se stipulează că orice om are dreptul la un nivel
de trai, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea familiei
sale, cuprinzând nevoile de bază (hrană, imbrăcăminte,
locuinţă) dar şi cele de securitate - îngrijiri medicale şi servicii
sociale necesare.

Respectarea dreptului la autodeterminare, respectarea


libertăţii decizionale, dreptul şi accesul la servicii calitative,
sunt doar câteva dintre principiile etice în baza cărora işi
desfăşoară activitatea asistenţii sociali. Prin natura profesiei,
accentul cade pe prioritatea absolută acordată persoanei în
dificultate şi dreptului acesteia la obţinerea sprijinului
compentent.
Constituţia României stipulează garantarea dreptului la
asistenţă socială ca drept universal, iar Legea, nr.47/2006
privind sistemul naţional de asistenţă socială reafirmă
garantarea acestui drept, dar şi a dreptului la informare privid
conţinutul şi modalităţile de acordare a măsurilor.