Sunteți pe pagina 1din 78

CURS INTRODUCTIV

Conf. Univ. Dr. Cristina Maria Mihai


PEDIARIA. PUERICULTURA
“Copilul nu este un adult în miniatură”
Pediatria - termen grecesc format din două cuvinte:
 pais = copil
 iatros = doctor

Pediatria are ca obiect de studiu creşterea, dezvoltarea


și patologia copilului de la naştere până la vârsta de 18 ani.

Subspecialităţi ale pediatriei generale:


 pediatria preventivă (puericultura);
 pediatria socială;
 neonatologia (copilul nou născut -0-28 zile);
 psihiatria infantilă;
 cardiologia pediatrică;
 pneumologia pediatrică;
 boli de nutriţie si metabolism;
 oncologia pediatrică;
 chirurgia, ortopedia si traumatologia pediatrică.
Puericultura provine din latină:
 pueros = copil;
 cultura = creştere.

Puericultura - ansamblul mijloacelor prin care se asigură


creşterea şi dezvoltarea normală, somatică şi psihică a
copilului, precum şi ocrotirea lui de la naştere până la vârsta
adultă.

Puericultura = pediatrie preventivă = profilaxia îmbolnăvirilor


şi menţinerea sănătăţii copiilor.
Părţi componente ale puericulturii:

 preconcepţională (ansamblul de procedee şi


măsuri pentru asigurarea dezvoltării adecvate a
genitorilor)

 prenatală (ocrotirea sarcinii şi protejarea


produsului de concepţie)

 postnatală (asigură măsurile de îngrijire,


alimentaţie, facilitează dezvoltarea psihoafectivă şi
somatică a copiilor în familie şi societate, contribuie
la creşterea rezistenţei organismului prin mijloace
specifice şi nespecifice).
I. Prima copilărie (0-3 ani)
• foarte importante
dezvoltarea, nutriţia,
fiziologia şi patologia
copilului
• împărțită în:
a) perioada de nou-
născut (primele 28 zile
de viață):
o primele 7 zile =
perioada perinatală;
o adaptarea NN la viaţa
extrauterină - scădere
iniţială în greutate,
icterul fiziologic, criza
genitală, etc..
b) perioada de sugar (1 lună – 1 an)

o creştere staturală şi
ponderală intensă;

o nutriţie intensă şi nevoi


metabolice crescute;

o apariţia dentiţiei
temporare (de lapte) şi
dezvoltarea funcţiilor
digestive - înlocuirea
alimentaţiei exclusiv
lactate cu alimentaţie
diversificată;
o dezvoltarea neuropsihică rapidă cu creşterea
perioadei de veghe, dezvoltarea mijloacelor de
comunicare şi necesitatea unei atenţii educative
permanente;

o dezvoltarea imunităţii proprii;

o morbiditatea crescută, dominată de infecţii ale


aparatului respirator, digestiv, malnutriţie, rahitism;

o mortalitate ridicată.
c) perioada de copil mic (1-3 ani)

o încetinirea ritmului de creştere;


o creşterea accelerată a membrelor
inferioare;
o completarea dentiţiei temporare;
o alimentaţie variată, apropiată de a
adultului;
o perfecţionarea funcţiei locomotorii,
îmbogăţirea limbajului, intensificarea
relaţiilor afective, formarea unor
deprinderi privind somnul, mesele,
controlul sfincterelor, etc.
o morbiditatea este dominată de infecţii
ale aparatului respirator, boli infecto-
contagioase, intoxicaţii accidentale,
traumatisme prin căderi.
II. Copilăria a-II-a (3-6 ani)
 creşterea staturală şi ponderală este mai lentă;
 nevoile nutriţionale sunt mai reduse, iar metabolismul mai
scăzut;
 alimentaţia apropiată de cea a adultului;
 dezvoltarea complexă a sistemului nervos, creşterea
posibilităţilor de cunoaştere, a capacităţii de înţelegere, a
memoriei şi a puterii de discernământ;
 creierul are dimensiunile apropiate de ale adultului, limbajul
devine gramatical, raţionamentul apare la 5 ani, prezintă
sensibilitate vie, necesită afecţiune;
 jocul are rol educativ, dezvoltă gândirea şi disciplina în
colectivitate;
 independenţa mai mare faţă de familie;
 creşte capacitatea de apărare antiinfecţioasă, întărită şi prin
imunizări(vaccinări);
 patologia este dominată de: boli transmisibile, apariţia bolilor
cu caracter imunologic;
 mortalitatea este scăzută.
III. Copilăria a III-a (6 -16 ani):

 creşterea lentă staturo-ponderală;


 înlocuirea dentiţiei de lapte cu cea definitivă;
 dezvoltarea intelectuală intensă, în funcţie de
programul instructiv-educativ la care copilul
participă;
 morbiditate redusă (reumatismul articular acut,
nefropatii, accidente, tuberculoză);
 mortalitate redusă;
 împărțită în:
a) perioada de şcolar mic (de la 6 ani până la 10-
11 ani la fete şi 12-13 ani la băieţi)
b) perioada de şcolar mare /pubertatea
cu durată variabilă (11-14 ani la fete şi 13-
16 ani la băieţi)
Caracterizată prin:

 creşterea staturală în general mare, apoi lentă;


 modificări ale dimensiunilor şi a raportului
dintre segmentele corpului;
 apariţia caracterelor sexuale secundare;
 dezvoltarea intelectuală, dar cu o mare labilitate
psihică şi vegetativă;
 sensibilitatea şi rezistenţa mai scăzută la infecţii;
 mortalitatea scăzută.
Băieți vs. Fete
Aspecte specifice la băieţi

 viteza de creştere maximă la13-14 ani este de 7,5 cm pe an;


 creşterea ponderală este paralelă cu creşterea taliei şi continuă
câţiva ani după încetarea creşterii prin sporirea musculaturii;
 toracele se lărgeşte, bazin îngust;
 curbura lombară mai puţin accentuată;
 lăţimea umerilor depăşeşte şoldurile la 13 ani;
 creste numărul nucleilor de osificare;
 apare secreţia sebacee la nivelul nasului;
 apare secreţia sudorala la axile şi picioare;
 apare acneea;
 caractere secundare sexuale: pilozitatea pubiană (12-13 ani) -
abundentă şi de tip masculin la15-18 ani; modificarea vocii (14-
15 ani); pilozitate facială a trunchiului şi a membrelor (16-18
ani).
Aspecte specifice la fete

 9-10 ani: cresc uterul şi ovarele, apar proeminenţa


mamelonului şi lărgirea bazinului;
 10-12 ani: apar pilozitatea pubiană, pigmentarea areolei
mamare, creşterea sânilor (iniţial asimetric);
 13-14 ani: cresc rapid organele genitale externe şi
interne; pilozitatea pubiană (în formă triunghiulară) şi
vulvară; pilozitatea axilară şi apare menstra;
 creşterea staturală este maximă între 10-12 ani (câte
6,6 cm pe an), scade după apariţia menstrelor, este
minimă la 15 ani şi se opreşte la 16-17 ani; creşte
paniculul adipos perimamar, pe coapse şi fese.
Mecanismul pubertății
 factorul declanşator = gonadotrofinele hipofizare
(hormoni fără specific de sex) - produc creşterea
gonadelor, maturaţia gameţilor, secreţia
hormonilor sexuali (androgeni şi suprarenali la
ambele sexe).
 la sexul masculin - androgenii gonadici ce imprimă
tipul masculin al pilozităţii.
 la sexul feminin - hormonii estrogeni (ovar) ce
produc creşterea şi maturarea uterului, vaginului,
sânilor, labiilor mici. Progesteronul apare după
ovulaţie.
 scăderea secreţiei S.T.H. şi creşterea tiroidei şi a
secreţiei acesteia caracterizează sfârşitul
pubertăţii.
IV. Adolescenţa (16-18 ani la fete si 16-21 ani
la băieţi):

 oprirea creşterii staturale şi osificarea


cartilagiilor de creştere;
 dezvoltarea ţesutului muscular şi adipos
subcutanat;
 desăvârşirea funcţională a tuturor organelor în
paralel cu maturizarea sexuală începută la
pubertate.
CREȘTEREA ȘI DEZVOLTAREA
 Creşterea = mărirea cantitativă a celulelor,
ţesuturilor şi a organelor corpului, prin
multiplicare celulară şi creşterea volumului
celular.

Dezvoltarea cuprinde procesele calitative de


modificare morfofuncţionale a organelor şi
aparatelor pentru adaptarea la condiţiile de
viaţă şi la activităţile fizice şi intelectuale.
Tipuri de organe după ritmul de creştere şi
dezvoltare:

 organe cu creştere rapidă în primul an de viaţă şi


la pubertate – scheletul, muşchii, aparatul
respirator şi digestiv, rinichii şi marile vase.
 organe a căror dimensiune atinge dimensiunile
adultului la sfârşitul primului an de viaţă – creier,
organe de simţ.
 organe cu creştere lentă, intensă la pubertate –
organe genitale.
 organe cu creştere rapida în cursul copilăriei, dar
care descresc ulterior – timus, ganglioni limfatici.
Mecanismele cresterii :
a) La nivel biochimic:
 conţinutul în apa totală corporală scade în mod
continuu de la naştere - 70-75% din greutatea
corporală, la 50-65% la vârsta de adult; cea mai
rapidă scădere - la vârsta de sugar
 electroliţii extracelulari Na+ şi Cl- scad
proporţional cu apa totală.
 substanţele solide evoluează pe o curbă i.p. cu a
apei: musculatura la naştere reprezintă ~25% din
greutatea corporală, crește continuu până la
vârsta de adult (43%)
 K+ crește în raport cu vârsta din perioada de sugar
până la adolescenţă
 Calciul şi fosfaţii anorganici cresc constant din
perioada de nou născut până la adolescenţă
b) La nivel celular:
 hiperplazie sau multiplicare celulară
 hipertrofie (mărirea de volum a celulelor):
sinteza proteică ce are loc în ribozomii din
citosoli sub acţiunea ADN-ului nuclear.
 diferenţierea celulară.

Multiplicarea celulară = diviziunea celulară în care


se realizează o distribuire a materialului genetic
la celulele fiice.
După perioada de timp în care ajung la propria
diviziune, celulele se împart în:

 ţesuturi cu o mare capacitate de diviziune (măduva


hematogenă, epidermul, epiteliul mucoasei digestive)
 ţesuturi ale căror celule au pierdut capacitatea de a se
divide (sistem nervos, miocard)
 ţesuturi cu o capacitate redusă de a se divide, dar
care în condiţii speciale se divid rapid.

Celulele sexuale se multiplică prin meioză în care celula


fiică are jumătate din numărul cromozomilor celulei
mamă. Meioza cuprinde două diviziuni succesive
indirecte, fără sinteză de ADN între ele →
spermatozoidul şi ovulul au material genetic redus la
jumătate. Din unirea unui spermatozoid cu un ovul,
rezultă celula fecundată cu 46 cromozomi.
Diferenţierea celulară se realizează treptat,
pornind de la o bază materială determinată
genetic aflată în legătură cu mediul extern.

Celulele rezultate din primele diviziuni au


potenţial mai mare de diferenţiere = celule
pluripotente care sub acţiunea factorilor externi
evoluează spre celule specializate.
Factorii de creștere
I. Factorii exogeni sau de mediu:
a) Alimentația:
• elementul cardinal al acestui proces
• subnutriţia intrauterină determină feţi şi nou
născuţi cu greutate şi talie mică
• aport proteic şi energetic insuficient în primele
luni de viaţă poate determina reducerea
definitivă a taliei
• laptele uman prin modulatorii creşterii (factorul
epidermal, factorul de creştere al nervilor,
factorul de stimulare al limfocitelor B,
sulfihidroxilaza, taurina) accelerează creşterea
staturoponderală în primele 6 luni
 subnutriţia de durată afectează creşterea în
lungime a oaselor şi, în mai mică măsură
osificarea cartilagiilor de creştere
 carenţa proteică severă produce deficitul
factorilor coagulării, de enzime, de hormoni şi
hipoproteinemie cu edeme.
 carenţa de minerale influenţează procesul de
mineralizare osoasă, enzimele celulare.
 carenţele vitaminice influenţează multiplicarea şi
diferenţierea celulară.
 supraalimentaţia precoce produce tulburări de
digestie, obezitate şi boli digestive prin
hipertrofia adipocitelor.
b) Mediul geografic înconjurător
 Influențează creșterea mai ales în primii 5 ani de
viaţă.
 Clima temperată - cea mai favorabilă
 Clima alpină sau de deşert se corelează cu talia
mică.
 Creşterea staturoponderală postnatală este mai
lentă la altitudinea de peste 1.500 m datorită
hipoxiei prin diminuarea funcţiei respiratorii şi a
oxigenării arteriale.
 Creşterea taliei este mai mare primăvara;
creşterea ponderală este mai accelerată toamna.
 Razele ultraviolete şi razele X în doze mici
stimulează creşterea, iar în doze mari o opresc.
c) Factorii socio-economici
 Camera individuală, orientarea spre sud, însorită cu
confort tehnic şi umiditate adecvată
 Media înălţimii şi greutăţii > la copiii din mediul urban
decât la cei din mediul rural.

d) Factorii afectiv-educativi
 Microclimatul social are cea mai mare importanţa în
primii 3 ani
 Dezvoltarea intelectuală este mai mare şi mai rapidă în
familie (în familiile numeroase - exemplul fraţilor mai
mari).
 Adaptarea şcolară a copiilor care au frecventat grădiniţa
este mai promptă.
 Carenţa afectivă limitează posibilităţile de adaptare
socială a copilului.
e) Exerciţiile fizice
• foarte importante în primul an de viaţă
• înotul dezvoltă cel mai armonios organismul.

II. Factori endogeni: genetici și hormonali


Factorii hormonali
 hormonul somatotrop hipofizar (S.T.H.) produce
proliferarea celulelor cartilajului seriat cu creşterea în
lungime a oaselor. Hiperfuncţia hipofizară = gigantism,
hipofuncţia = nanism armonic fără retard mintal.
 hormonii tiroidieni (tiroxina şi triiodotironina)
acţionează asupra cartilajului de creştere al osului
(mineralizare osoasă), supra creierului şi în maturaţia
dentară. Excesul de secreție = hipertitoidie, hipofuncţia
= nanismul dizarmonic şi cretinismul.
 parathormonul controlează homeostazia calciului,
intervine în calcificarea scheletului.
 insulina are efect pozitiv asupra proceselor de
creştere, facilitând sinteza proteinelor, a acizilor
graşi şi a glicogenului.
 hormonii androgeni produşi de
corticosuprarenală şi gonade, activează iniţial
creşterea iar în final o limitează, accelerând
maturaţia scheletică.
 cortizonul scade numărul de celule și efect
pozitiv în procesele de dezvoltare, favorizând
maturarea enzimatică - funcţionalitatea celulelor.
 estrogenii şi progesteronul favorizează calcificarea
cartilajului de creştere al osului.
Metode de evaluare a indicatorilor de
creştere

 determinarea periodică a G, L / T, PC,


circumferinţei braţului, grosimii pliurilor cutanate şi
a indicatorilor antropometrici.

1. Metoda clasică
2. Metoda gaussiană
 reprezentarea grafică a valorilor desenează o curbă
care teoretic are formă de clopot, numerele care
variază în jurul normalului tind să se adune în jurul
valorii medii - în vârful clopotului. Pe ramura
ascendentă a curbei se află punctele valorilor în
minus, iar pe cea descendentă variaţiile în plus.
III. Metoda modernă:

• exprimă limitele normalului prin precizarea


deviaţiei standard (DS) faţă de media vârstei
sau prin percentile.

• indică statusul unui copil în relaţia cu alţi copii


de aceeaşi vârstă şi reflectă o dinamică
normală sau anormală a potenţialului
individual de creştere.
a) Metoda DS
 se bazează pe distribuirea datelor peste şi sub
valorile medii normale, cu variaţii între +2,0 şi -
2,0 DS

 se măsoară T copilului și se calculeză Scorul Z


cu formula:

valoarea antropometrică – valoarea medie de referință


_____________________________________________________________________________________________________

DS
Exemplu:

Fetiță de 10 ani, T= 130 cm

Scor Z = (130 cm – 138, 42)/ 5,64


= - 1,49 DS
b) Metoda percentilelor
• percentilele sunt cele 99 de valori care permit
împărţirea populaţiei studiate în 100 de grupe
conţinând acelaşi număr de subiecţi.

• Mediana sau percentila 50 este valoarea


variabilei (T / G ) care împarte populaţia dată
în două părţi egale.

• graficele conţin numai câteva percentile: 3, 10,


25, 50, 75, 90, 97.
Grafice de creștere pentru 0-36 luni
Grafice de creștere pentru vârste până
la 20 ani
Grafice de IMC până la 20 ani

 IMC = indice de masă corporală


 IMC = G (kg) / T² (m)
Exemplu de grafic de creștere
baiat (0-36 luni):

• evaluare a G și L între 0-13


luni
• curbele ponderală și
staturală menținute,
aproape constant, sub
percentila 5%
 hipotrofie staturo-
ponderală
Exemplu de grafic de creștere
baiat:

• evaluare a G și T între 8,5 ani


și 15 ani
• curba ponderală ascendentă
dar cu valoare sub medie
• curba staturală menținută sub
percentila 10 %.
Exemplu grafic de IMC baiat:

• evaluare în intervalul 9-15 ani


• valori < percentila de 50%
între 11,5 – 14 ani
• valori normale ale IMC la
ultimele masuratori (14-15
ani)
Greutatea:
 în primele zile după naştere, apare scăderea
fiziologică în greutate, care reprezintă 8-10% din
greutate la naştere.
 greutatea de la naştere este atinsă iar la vârsta
de 10 zile.

Aprecierea aproximativă a greutăţii medii normale


la diferite vârste - formule:

• 3-12 luni: G (kg) = [vârsta (luni) + 9] / 2

 1-6 ani: G (kg) = vârsta(ani)x 2 + 8

 6-12 ani: G (kg) = [vârsta(ani)x7 – 5] / 2


Lungimea / înălțimea:
 la naştere, L cuprinsă între percentilele 10 şi 90
este de 48-54 cm.
 creşterea în primul an de viaţă se face cu 25 cm: 5
cm în L1, 3 cm în L2, câte 2 cm /lună între 3-7 luni
şi câte 1 cm/lună între 8-12 luni.

După vârsta de 1 an valoarea medie aproximativă a


înălţimii (cm):
 - formula Geldrich în cm = 80 + 5 V (V = vârsta în
ani)
 - formula Weech în cm = 77 + 6 V.
Perimetrul cranian (circumferinţa fronto-
occipitală)

• uneşte bosele frontale cu protuberanţa


occipitală şi reprezintă un indicator
antropometric fidel, deoarece utilizează
repere osoase
• la naştere PC=34,3 cm pe percentila 50.
• la 6 luni este de 42,4 cm; la 1 an - 45,6 cm; la
2 ani - 48,1 cm; la 3 ani - 49,3 cm; la 4 ani -
50,4 cm; la 5 ani - 50,8 cm.
Grefice de perimetru cranian (0-36 luni)
Exemplu de grafic de
perimetru cranian fete:

• evaluare a PC în interval 0-
12 luni
• curba este constant
ascendentă d.p. cu vârsta și
în limitele normalului.
FOAIA DE OBSERVAȚIE CLINICĂ
GENERALĂ

Cuprinde:
 datele personale ale
pacientului
 data și ora internării și
externării, nr. zile spitalizare
 grup sanguin ± alergii (cu
roșu)
 diagnostic de internare ± la
72 ore, externare
În josul paginii se completează:

• Secția, diagnosticul, data si ora


internării și externarii,
numărul de zile de spitalizare
• Starea la externare
• Tipul externării
Consimțământul informat obligatoriu semnat de către aparținătorul
copilului !!
FIȘA UPU
Cuprinde:

• date personale ale pacientului


• starea pacientului la primire
• anamneză + ex. obiectiv
• investigații ± consultații
efectuate în UPU
• diagnostic de internare.
Anamneza se completează de la
aparținătorul copilului și cuprinde:

• motivele internării
• AHC
• APF și APP
• condiții de viață și muncă
• consum de tutun, alcool
• medicația primită
• Istoricul bolii (debutul,
simptomatologia, durata, etc.)
Exemplu de anamneză în pediatrie
Examenul clinic general
• Starea generală (bună,
satisfăcătoare, modificată,
influențată)
• Temperatură, G, L / T
• Starea de nutriție:
normoponderal / eutrofic, obez /
paratrofic, supra- / subponderal
(distrofic)
• Starea de conștiență (agitație,
somnolență, obnubilare, comă)
• Facies (necaracteristic, vultuos,
încercănat, palid, suferind,
caracteristic unui sindrom – se
descrie)
• Tegumente și mucoase: normal
colorate, palide, cianotice, erupții
sau leziuni inflamatorii, etc)
• Fanere: normal implantate, palide,
cianotice, aspecte caracteristice
 Tesut conjunctivo-adipos: normal /slab/ foarte bine
reprezentat
 Sistem ganglionar: prezența / nu a adenopatiilor cu
precizarea localizării, mobilității, căldurii locale,
consistenței, prezenței durerii
 Sistemul muscular: normo-/ hiper-/ hipo-/ a -ton, -trofic,
-kinetic
 Sistemul osteo-articular: craniul – fontanele (închise /
deschise, diametrul, bombare / deprimare), suturile
(dehișcente /încălecate / osificate); toracele – normal
conformat/ aspect în carenă, piramidal, globulos, cu
cifoză/ scolioză; membrele – eventuale îngroșări
epifizare/ diafizare, curburi anormale, picior strâmb,
platfus
 Aparat respirator: aspectul toracelui, amplianța respirațiilor
(simetrice, diminuate), matitate pulmonară prezentă/ absentă,
FR, prezența simptomatologiei afectării CRS (rinoree, coriză,
obstrucție nazală, dispnee, tiraj, cornaj, tuse), auscultația (MV
prezent/ diminuat/ absent bi-/ unilateral; raluri bronșice-
ronflante, sibilante sau subcrepitante, crepitante)

 Aparat CV: frecventa si caracterul pulsului; TA;


inspectia:aspectul regiunii precordiale si vizibilitatea socului
apexian(spatiu 4 ic la 1-2 cm lateral de linia mediala - la sugar;
spatiu 5 ic stg pe LMC); percutie(delimitarea matitatii
cardiace); palpare:soc apexian, freamat precordial, puls
periferic la femurala, radiala; ausculatatie: AV - masurat pe 15
s, caracterul si ritmul zgomotelor cardiace - in toate focarele,
în cazul zgomotelor sau suflurilor supraadaugate este
necesara localizarea focarului si directiei lor de propagare,
aprecierea tonalitatii si intensitatii lor.
 Aparat digestiv: aspect cavitate bucală, inspecția
abdomenului (meteorizat, aspect cicatrice ombilicală,
circulație colaterală), percuția (timpanism sau
matitate), auscultația, palparea (localizarea durerii,
starea turgorului, apărare musculară, hepato - ±
splenomegalie), aspect scaun.

 Aparat uro-genital: rinichi palpabili/ nu în flancuri,


puncte ureterale dureroase/ nu, manevra Giordano +/-
, glob vezical, diureză; dureri în fosele iliace,
malformații, secreții genitale anormale.

 Sistem nervos, endocrin, organe de simț: cefalee,


redoare de ceafă; aspect ochi, urechi, nas.

 Orientare temporo-spațială și reflexe prezente,


diminuate sau absente.
Investigațiile efectuate și consemnarea lor prin coduri de
proceduri
Epicriza pacientului și fișa de circuit
Fișa de tratament
Foaie de evoluție și
tratament:
• se trec data și ora
fiecărei consemnări și
tratamentul efectuat
zilnic.
Foaie de temperatura
Exemplu de anamneză, istoric, examen obiectiv

 Pacient P.O. , sex feminin, vârstă 5 ani 6 luni


 Motivele internării :
- febră, tuse seacă, rinoree, apetit diminuat
 Istoricul bolii :
Debutul bolii cu tuse seacă și rinoree de 2 zile la
care se adauga în ultimele 24 ore - febra (39 ºC)
și stare generală modificată, motiv pentru care se
decide internarea.
 APF: al-II-lea copil, născută la termen, operaţie
cezariană, GN =2900 g, LN= 50 cm, APGAR =9,
alimentată natural 3 săpt. apoi lapte praf Humana,
dieversificată la 4 luni (gluten introdus la 4-5 luni),
dezvoltare psiho-motorie bună în perioada de
sugar, vaccinată conform schemei MS, profilaxia
rahitismului efectuată cu Vitamina D3 picături orale
soluţie 20000 UI/ml – 2 pic/zi până la 2 ani.
 APP: nu a mai fost internată .
 AHC:
- mama – 35 ani, tata – 35 ani, sora- 12 ani →
sănătoşi clinic
- bunicul matern dignosticat cu diabet zaharat la
vârsta de 56 ani.
 Condiţii de viaţă : bune.
Examenul clinic la internare :

 Febrilă (39 °C), G =19 kg ( G ideală = 20 kg) , T =


117 cm ( T ideală = 110 cm), IMC = 13,97 kg/m² →
p 10%
 Stare generală bună
 Facies încercănat
 Tegumente calde, discret palide
 Fanere trofice, normal implantate
 Ţesut conjunctiv-adipos slab reprezentat
 Sistem ganglionar nepalpabil superficial
 Sistem muscular : normoton, normokinetic,
normotrofic
 Sistem osteoarticular : aparent integru
morfofuncţional, articulaţii mari mobile
 Aparat respirator : torace normal conformat,
stetacustic pulmonar nu se percep raluri, SaO2-98%,
tuse seacă, rinoree
 Aparat cardio-circulator: zgomote cardiace ritmice,
bine batute ,fara sufluri patologice, AV=103 b/min.,
artere periferice pulsatile.
 Aparat digestiv: faringe discret congestiv, apetit
diminuat, abdomen suplu, depresibil, nedureros; scaun
afirmativ normal.
 Fara hepato-splenomegalie
 Rinichi nepalpabili, puncte ureterale nedureroase ,
diureză prezentă, urini normocrome
 Neurologic: fara semne de focar, fara deficit motor,
ROT și RFM prezente
 Fara semne de iritatie meningeala
CHESTIONAR
1. Care este perioada de sugar și ce
caracteristici întrunește ?

2. Enumerați organe cu creştere rapidă în primul


an de viaţă şi la pubertate .

3. Cum influențează creșterea hormonii


tiroidieni ?

4. Care este statutul ponderal al unui copil cu


IMC la nivelul percentilei 90% ?