FORMELE SI

TIPURILE DE MONEDE
 Până nu demult, banii existau exclusiv sub
forma monedelor. Acest lucru se datora faptului că o
monedă conţinea o cantitate exactă de metal, precum
aur sau argint, care avea o valoare cunoscută. Acest
tip de bani este cunoscut sub numele de „bani
metalici”, valoarea lor fiind garantată de metalul
preţios pe care îl conţin.

Pe măsură ce comerţul s-a intensificat, era

nevoie de tot mai mulţi bani ca mediu de schimb. Prin
urmare, băncile şi guvernele au început să emită
bancnote. Bancnotele nu conţin valoarea pe care o
reprezintă. În schimb, emitentul unei bancnote
garantează valoarea acesteia. Acest tip de bani este
cunoscut sub numele de „bani fiduciari”.
 Cu mii de ani în urmă, strămoşii noştri europeni
trăiau din vânat sau lucrau pământul.
Femeile şi bărbaţii din Epoca de piatră nu
aveau bancnotele şi monedele pe care le utilizăm noi
în prezent. În schimb, ei obişnuiau să facă schimb de
bunuri între ei: de exemplu, un vânător putea să
schimbe pieile de animale cu grâu de la un fermier
sau un pescar putea să dea unui vânător scoici
decorative în schimbul unui topor de piatră şlefuit.
Acest schimb este cunoscut sub numele de troc. O
caracteristică importantă a trocului este faptul că
procedeul implica schimbul de bunuri de valoare.
 În momentul în care strămoşii noştri au învăţat cum să prelucreze metalele,
schimburile au devenit mai uşoare.
Acest lucru se datora faptului că metalele, precum aurul, argintul, cositorul şi
fierul, reprezentau o valoare pentru toată lumea. Astfel, un fermier îşi putea schimba
bovinele pentru o anumită cantitate de argint, iar ulterior, fermierul putea să utilizeze o
parte din acest argint pentru a-şi plăti dările.
 Primele monede au apărut în Asia Mică, în urmă cu aproximativ 2 600
de ani.
Grecii antici au adoptat rapid această idee nouă şi au început să
fabrice monede de argint şi de bronz. Un exemplu îl constituie drahma de
argint. Aceste monede antice conţineau o cantitate specifică de metal şi aveau
o anumită valoare. Pentru a garanta greutatea, monedele erau marcate cu
sigiliul regelui, al oraşului sau al ţării emitente.
 Pentru a garanta valoarea
monedelor, regii şi guvernele ţineau
producţia lor sub un control strict.
În Roma Antică, fabricarea de
monede era realizată în templul
Iunonei Monetal, de unde şi originea
cuvântului „monedă”.
Ulterior, pe măsură ce Imperiul
Roman s-a destrămat şi au început să
apară naţiunile din Europa, fiecare
ţară şi-a menţinut controlul asupra
propriului sistem monetar.
Numele vechilor monede europene dezvăluiau deseori ceva
despre originile lor:
• şilingul, utilizat în Austria, a fost denumit după un marcaj de pe
un băţ folosit la numărătoare.
• Tolarul utilizat în Slovenia, vine de la o monedă medievală,
talerul, care a fost bătută prima dată în Republica Cehă, în
1518; denumirea de „taler” stă la originea cuvântului „dolar”
din SUA.
• Numele drahmei greceşti semnifică „un pumn de” şi se referă la
un pumn de şase piese metalice care au fost utilizate ca monedă
înainte de introducerea drahmei în Grecia Antică.
• Francul, în limba franceză însemnând „liber”, a fost bătut pentru
prima dată în secolul al XIV-lea pentru a plăti răscumpărarea
regelui francez Ioan cel Bun.
 MONEDA DE HIRTIE A APARUT CA UN SUBSTITUITOR AL
CELEI METALICE.

PRIMII BANI DE HIRTIE AU APARUT IN RUSIA IN 1769.

MONEDA DE HIRTIE SE EMITE PENTRU FINANTAREA
CHELTUIELILOR STATULUI, PENTRU ACOPERIREA DEFICITULUI
BUGETAR SI MARIMEA ACESTEI EMISII DEPINDE DE
NECESITATILE STATULUI IN RESURSE FINANCIARE.

MONEDA-HIRTIE INDEPLINESTE DOAR DOUA FUNCTII :

MIJLOC DE CIRCULATIE SI MIJLOC DE PLATA
• Cecul a apărut ca necesitatea eliberării unei sume de bani mai mari
de catre banci sau in cadrul licitatiilor.
• Prima data cecul a fost utilizat in Anglia in 1683.
• In prezent ele sunt utilizate pentru primirea numerarului, ca mijloc de
circulatie si plata si ca instrument al decontarilor fara numerar.
 Rapida circulatie a cecurilor, dupa al doilea razboi mondial, cerea schimbarea
formelor de plata. Echipamentele electronice si sistema de legaturi telefonice perfectionate
pe parcursul anilor au dat un imbold aparitiei banilor electronici. Cu ajutorul lor se
efectueaza o impunatoare parte de operatiuni interbancare.
Introducerea in banci a calculatoarelor electronice a facut posibila inlocuirea
cecurilor si a numerarului cu cardurile. Se emit la banca in baza contului deschis de client in
forma de cartela de plastic cu microschema. Cele mai raspindite carduri aunt cele bancare,
cele comerciale, pentru procurarea benzinei, pentru achitarea serviciilor distractive si
turism. O aplicabilitate mare o au cardurile comerciale.
 De la scoici şi colţi de câine, la bani virtuali şi conturi bancare accesibile prin
intermediul unui card de de plastic-o evoluţie formidabilă, parcursă în doar 3000-4000
de ani.
În prezent, vorbim deja despre posibilitatea de a ne lipsi chiar şi de cardul din
plastic: îşi face apariţia plata prin intermediul "portofelului electronic" incorporat în
telefonului mobil. Banii devin tot mai puţin palpabili, tot mai departe de material, dar îşi
păstrează aceeaşi importanţă pe care au dobândit-o pe vremea când erau obiecte şi nu
doar numere abstracte.
 CE NU ȘTIAI DESPRE BANI...

• În fiecare an sunt tipărite mai multe bancnote pentru Monopoly față de cele
reale.
• Banii de hârtie pot transporta virusul gripal viu timp de două săptămâni.
• Dacă mori fără adăpost sau fără bani în New York City, ești îngropat de
prizonieri în Hart Island într -o groapă comună.
• Americanii cheltuiesc mai mulți bani pentru animalele de companie în fiecare
an decât cheltuiește Germania pe întreg bugetul său de apărare .
• Primul card de credit a fost creat din cauză că un om a trebuit să plătească pentru
cină, însă acesta a uitat portofelul acasă.
• Dacă aveți mai mult de 10$ in buzunar și nu aveți datorii, sunteți mai bogat decât
25% dintre americani.
• Compania Apple câștigă 300.000 $ pe minut.
• Dacă Bill Gates ar cheltui în fiecare zi câte 1 milion de $, acestuia i-ar trebui 218 ani
pentru a cheltui toată averea.
• 90% dintre bancnotele americane au pe ele urme de cocaină.
BANII ÎN LIPSA INTELIGENȚEI SUNT PERICULOȘI.
NAPOLEON HILL

VALERIA DUMITRIU, CRISTINA TABAN

GRUPA CON 1402 G, CEEF