Sunteți pe pagina 1din 42

Europa: Istoria unei idei,

realitățile unui vis (II)


Cosmin Popa, Institului de Istorie
„Nicolae Iorga”, Institutul Diplomatic
Român
“Post-adevăr”

• “Formarea percepţiilor, atitudinilor şi decizilor


în temeiul unor emoţii colective,
nefundamentate pe fapte şi date verificabile”
„Suprafață și profunzime”
• Tratatul de la Roma (1958) – CEE (opțiunea
posibilă, amânarea întâlnirii cu „adevărata”
Europă) – economia paleativ al „blocajului”
politic strategic
• Progrese fundamentale (PAC, fond de
garantare, Curte de Justiție, comitet social)
samd
• Progres fără schimbare de paradigmă
(reformă intrasistemică)
„Suprafață și profunzime”
• Dublă predispoziție a CEE
1. „suprafață și profunzime”
2. Scleroză
• Necesitatea gândirii strategice și a curajului
politic.
• Limitele economiei ca soluție de surmontare
a dificultăților politice (adaptabilitate
scăzută)
„Suprafață și profunzime”
„Chestiunea britanică”
• Conflictul dintre inerția de mare putere și „noua
ordine europeană” (Franța)
• MB – uniune vamală cu fostele colonii,
„limitarea” acțiunii imperiului la Europa învinsă,
neîncredere
• Franța – desăvârșirea uniunii vamale, a politicii
comerciale comune și construcția politicii agricole
comune – inflexibilitate în acceptarea condițiilor
CEE (Charles de Gaulle 1969)
„Suprafață și profunzime”
• CEE a funcționat – politicile vamale și tarifare
comune au determinat presiuni interne în MB
pentru intrarea în CEE
• 1973 – intrare Marea Britanie, Irlanda și
Danemarca
• Victoria inutilă – instituționalizarea excepțiilor
• 1973 – 1975 (renegocierea condițiilor MB,
amenințări cu referedum de ieșire – laburiști)
„Suprafață și profunzime”
• Aprilie 1975 – Consiliul Miniștrilor a decis
dublarea Fondului European pentru Dezvoltare
Regională – aprox 50% pentru Marea Britanie și
acceptarea „mecanismului de corecție”
(returnarea unei părți a banilor plătiți de MB la
bugetul CEE) – vot împotriva ieșirii din CEE
• 1979 – Margaret Thatcher (referendum) cere și
reușește să impună o rată imensă de returnare a
banilor la bugetul național (diferența dintre 2/3
din TVA plătit la bugetul comun și veniturile de la
acesta)
„Suprafață și profunzime”
• Grecia (1981), Spania și Portugalia (1986) –
impulsionarea CEE
- CEE - club democratic
- creșterea numărului țărilor care susțineau
necondiționt politicile comune
- creșterea disparităților între Nord și Sud
„Suprafață și profunzime”
• Decizia internă – conflict între unanimitate și
majoritate (Franța, de Gaulle)
• Tratatul de la Roma – schimbarea modului de
luare a deciziilor (majoritate, ianuarie 1966)
• Tranziție blocată de Franța – pericol la adresa
suveranității naționale - „criza locurilor goale”
(refuzul de a participa la Consiliul Miniștrilor și
în subcomitete)
„Suprafață și profunzime”
• „compromisul luxembourghez” (ian. 1966) – vot
majoritar calificat, cu posibilitatea invocării
„interesului național foarte important” (nedefinit)
• 1 noi. 2014 – vot majoritate calificată în Consiliul
European – 55%-16 din 28 state, 65% populație.
• Minoritate de blocare (4 state, 35% populație)
• Excepții pentru propuneri în afara Comisiei sau a
Înaltului Reprezentant (72% membrii Consiliului,
65% populația UE)
„Suprafață și profunzime”
• Piața comună – un obiectiv prea îndepărtat
(progrese puține, armonizare legislativă
insuficientă, standarde diferite) – invocarea
excepției interesului național
• Sf’60-început ’70 – criza economiilor occidentale
(datorii suverane, costuri mari de producție,
inovație insuficientă, capacitate scăzută de
acțiune globală, lipsă de viziune politică)
• Presiune economică SUA, Japonia și Tigrii Asiatici
„Suprafață și profunzime”
• Piața comună – răspunsul CEE la presiunea
combinată a „metropolei” (SUA) și a
„periferiilor ridicate” – ad fontes (Tratatul de la
Roma)
• Margaret Thatcher, Francois Mitterrand,
Helmut Kohl și Felipe Gonzales – masa critică
pentru noua strategie europeană – acceptarea
neoliberalismului
„Suprafață și profunzime”
• Jacques Delors (1985-1994 „comisiile Delors) –
White Paper (harta realizării pieței comune)
• Aprobat în iunie 1985 – nucleul Tratatului
European Unic (Single European Act)
• Aprobat de Consiliul Miniștrilor de Externe –
aprilie 1986 – formarea pieței comune, până
în decembrie 1992
„Suprafață și profunzime”

• Tratatul Unic Eropean-Single European Act


(Haga și Luxemburg), intrat în vigoare la 1 iulie
1987 – modificare a Tratatelor de la Paris și
Roma
„Suprafață și profunzime”
• Introducerea Consiliului Europen (întâlnire
periodică a șefilor de state, unde se duc
negocierile majore și se iau decizii strategice
• Măsuri progresive pentru formarea pieței
comune, până la 31 decembrie 1992.
Circulația liberă a bunurilor, serviciilor,
capitalurilor și oamenilor (282 chestiuni de
negociat și stabilit)
„Suprafață și profunzime”
• Mărirea competențelor PE ( a doua citire a
propunerilor Comisiei) – principiul codeciziei
(întărirea legitimității reformelor) – Tratatul de
la Maastricht
• Combaterea „deficitului democratic” din CE
prin întărirea principiului legislativ
„Suprafață și profunzime”
• Proceduri de coordonare a politicilor
monetare a statelor membre, pentru formarea
unei uniuni monetare și economice
• Măsuri pentru integrare socială și drepturi
(sănătate, asigurări sociale), cercetare,
tehnologie și mediu
• Introducerea Fondurilor Structurale (coeziune
între regiuni) - comasarea fondurilor pentru
agricultură, chestiuni sociale și dezvoltare.
„Suprafață și profunzime”
• Fondurile structurale - „mărul discordiei” și
soluție, principii versus finanțare
• 1975-1978 (1.3 mld, 5% bugetul CEE),
dublarea bugetului fondurilor structurale
pentru 1989-1993 (echilibru între abordarea
macroeconomică și cea microeconomică-
structurală – J. Delors)
• Suplimentare de fonduri acoperită majoritar
de Germania
„Suprafață și profunzime”
Principiile de bază ale politicii de coeziune
1. Concentrarea pe 5 obiective, limitate spațial,
selecționate în baza unor criterii, accent pus pe
comunitate
• Obiectivul 1 (regiunile înapoiate) PIB per capita mai
puțin de 75% dn media CEE
• Obiectiv 2 (arii industriale în declin) rata șomajului,
ocupare forță de muncă în industrie și declin ocupare
forță de muncă, raportat la media comunității
• Obiectiv 5 (regiuni rurale) nivel de dezvoltare socio-
economică, ocupare în sectorul agricol și venit din
agricultură
„Suprafață și profunzime”
• Programare – sprijinirea programelor
multianuale elaborate de statele membre, în
funcție de obiectivele comunității și în acord
cu prioritățile aprobate de Comisie.
• Parteneriat - implicarea expresă a
autorităților locale și regionale în elaborarea și
implementarea programului.
• Complementaritate – cheltuielile UE nu
substituie alocările naționale
„Suprafață și profunzime”
• Iunie 1988 – comitet pentru elaborarea
traseului uniunii monetare (Consiliul
European, J. Delors)
„Suprafață și profunzime”
Efecte pe termen lung
• Lansarea discuției cu privire la „guvernanța
multietajată” (Multi-level Governance ) –
interdependența proceselor de decizie, colaborarea
dintre comunitate și actorii subnaționali, scăderea
rolului statului în procesul de decizie politică
• Începutul formării spațiului constituțional european
(„constituția materială”- Poiares Maduro, 2003) –
ansamblul de decizii juridice, directive și îndreptare ce
reglementează uzul puterii în sfera europeană și
creează un ansamblu juridic
„Suprafață și profunzime”
• „A treia cale” – soluția europeană la disputa
dintre opțiunea federală și teoria
interguvernamentală – mix de elemente legale
și politice pentru atingerea obiectivului
integrării
Tratatul Uniunii Europene
• Fără greutate politică, dar „pregătită”
ideologic și politic pentru căderea
comunismului
• 1989 a impulsionat construcția europeană
(unificarea Germaniei)
• Obiective strategice greu de conciliat
(eficiență, elasticitate, coeziune socială,
comunitate democratică)
Tratatul Uniunii Europene
• Tratatul de la Maastricht (1993) – CEE la CE
• Pilonii CE
1. Economic
2. Politică externă și de securitate
3. Justiție și afaceri interne
• Consolidarea Comunității – CEE, Comunitatea
Oțelului și a Cărbunelui (2002) și Euratom =
Uniunea Europeană – structură interstatală
specială, fără personlitate juridică
Tratatul Uniunii Europene
• Obiective
1. Promovarea progresului social și economic,
dezvoltare sustenabilă (fără frontiere, uniune
monetară, deviză unică)
2. Afirmarea identității în rel. internaționale
prin politica externă și de securitate comună
3. Protejarea și consolidarea drepturilor
europenilor, prin introducerea cetățeniei
europene
Tratatul Uniunii Europene
4. Menținerea și dezvoltarea Uniunii ca spațiu al
libertății, securității și al justiției (circulație
liberă, controlul frontierelor exterioare,
prevenirea criminalității)
5. Menținerea, dezvoltarea și adaptarea acquis
communautaire, în scopul creșterii eficienței
Tratatul Uniunii Europene
• Principala modificare – politică monetară
comună, bancă centrală comună, deviză unică
(1999) pentru statele care îndeplinesc criteriile de
convergență (criterii atinse de majoritatea celor
15 state componente-Austria, Finlanda și Suedia
au intrat în 1995)
• Opțiune strategică discutabilă – valoare mare în
raport cu USD + concurența Chinei (monedă
legată de USD) = presiuni suplimentare asupra
exportatorilor europeni. Acoperire limitată a
mondei.
Tratatul Uniunii Europene
• Efect al principalei modificări – stabilirea celor
trei obiective strategice de importanță egală
1. Consolidarea pieței comune
2. Formarea uniunii monetare europene
3. Elaborarea, implementarea și controlul
politicilor de coeziune (dublare de buget și reguli
noi de administrare și control – descentralizare
și eficacitate) – Raportul de coeziune al CE (la
trei ani – Grecia, Spania, Irlanda, Portugalia) –
convergența
Tratatul Uniunii Europene
• Tratatul a generat una dintre cele mai mari crize
din istoria construcției europene – restrângerea
suveranității naționale (politici economice) –
clivaj Nord-Sud
- Danemarca – ratificare prin două referendumuri,
prin renunțarea la o parte a prevederilor (mai
1993, 57%)
- Franța – aprobare la limită (sept 1992, 51%) –
emigrație și restrângerea competențelor
naționale în economie
Tratatul Uniunii Europene
• Suedia – a decis să nu respecte prevederile
uniunii monetare
• MB – a respins ideea
• 15 state (28)
• Impunerea principiului „participării
diferențiate” la politicile UE
• Intensificarea disputei cu privire la controlul
organismelor europene, la transparență și
reprezentativitate
Tratatul de la Amsterdam
• Termint în 1997, intrat în vigoare 1999
• Completeaza, modifică și introduce practica
„documentelor conexe” (completare)
• Concretizează obiectivele din Tratatul Uniunii
• Transparență și coerență în atingerea
obiectivelor strategice ale UE – priorități ale
Uniunii ca urmare a impactului direct crescând
asupra cetățenilor
Tratatul de la Amsterdam
• Adaptare a normelor, procedurilor și
instituțiilor la o Uniune lărgită

• Control democratic – extinderea principiului


„codeciziei” în relația CE și PE

• Modificări la piloanele II (pol exernă și


securitate) și III (afaceri interne și justiție)
Tratatul de la Amsterdam
• Pilonul II – politica externă și de securitate
comună devine obiect al acțiunii transnaționale,
în conformitate cu valorile comune și obiectivele
stabilite, exprimându-se prin instituții comune
(Înaltul Reprezentat pentru Politica Externă și de
Securitate a UE, J. Solana, Secretarul General al
Consiliului UE) – început de adecvare între intenții
și acțiune concretă
• Aria comună de libertate, securitate și justiție
Tratatul de la Amsterdam
- introducerea obiectivului apărării Uniunii
(intern și extern)
- introducerea mecanismelor de sancționare a
țărilor UE pentru încălcarea normelor
democratice (Austria 2000)
Tratatul de la Amsterdam
• Pilonul III – Justiție și Afaceri Interne –
delimitarea mai clară a chestiunilor obiect al
acțiunii transnaționale de acelea rămase obiect al
colaborării interguvernamentale (azil, imigrație,
controlul granițelor, baze date comune samd).
• Includerea Acordului Schengen (1995) în Tratat
• Terorism, criminalitate financiară, crimă
organizată, trafic de droguri – obiect al
colaborării interguvernamentale intensificate
Tratatul de la Amsterdam
Europa și cetățenii
• Dreptul de intervenție directă al UE în
chestiuni care privesc mediul, ocuparea
profesională și protecția consumatorului
• Accesul nelimitat al cetățenilor la
documentele UE
• Ceșterea rolului organismelor de audit și
control și al Comitetului Economic și Social, în
contextul „codeciziei” (PE)
Tratatul de la Amsterdam
• Tratat menit să facă „reglaje fine” – nu a fost
dezbătut public și a fost ratificat în „liniște”
• Citicat atât de federaliști, cât și de partizanii
prezervării competențelor naționale
- Nu a adaptat structura UE la o organizație
lărgită
- Nu a făcut pași curajoși spre o uniune politică
- Nu a rezolvat „deficitul democratic” (PE)
Tratatul de la Lisabona
• Agenda de la Lisabona (Europa inovativă?)
• Semnat în 2007, intrat în vigoare în 2009 – răspuns la
eşecul adoptării Tratatului constituţional (2005 – Franţa
şi Olanda)
• Rezultat al unui compromis propus de Angela Merkel
(summit în iunie 2007) – text aprobat în oct. 2007 şi
semnat în decembrie 2007 (Summitul de la Lisabona) –
“întinerirea” aparatului şi a procedurilor UE de luare a
deciziei, eficientizarea mecanismelor de funcţionare a
Europei lărgite
• 2008 şi 2009 – referendumuri Irlanda (menţinerea
repartizării naţionale a comisarilor)
Tratatul de la Lisabona
Schimbări
1. în Consiliul European (55% dintre state şi 65%
Introducerea “dublei majorităţi”populaţie) –
opoziţia poloneză a determinat aplicarea sistemului
din 2014 + o nouă perioadă de tranziţie până în
2017 (“clauza Ioanina” – protocol prin care se
permite unui grup de state, care nu are majoritatea,
să amâne aplicarea unei decizii pentru doi ani, nu
face parte din textul Tratatului )
Tratatul de la Lisabona
2. Preşedinţia permanentă a Consiliului, pentru 2,5
ani, în locul uneia rotative de 6 luni.
3. Înfiinţarea postului de Înalt Reprezentant pentru
Politica Externă a UE şi Politica de Securitate, în
locul Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe.
S-a renunţat la titulatura de ministru de externe
(opoziţie MB)
4. Reducerea numărului de parlamentari la 750, cu
minimum 6 pentru o ţară şi maximum 96.
Preşedintele nu votează.
Tratatul de la Lisabona
5. Creşterea rolului parlamentelor naţionale prin
acordarea dreptului de a ridica obiecţii la proiectele
legislative ale UE.
6. Personalitate juridică pentru UE
7. Instituirea clauzei şi a mecanismului de ieşire din
UE.
8. Extinderea majorităţii calificate la 40 de noi arii
(inclusiv azil, migraţie, colaborare juridică)
9. Referinţe la noile provocări: schimbări climatice şi
solidaritate energetică (Ţările Baltice)