Cosmin Popa, Institului de Istorie „Nicolae Iorga”, Institutul Diplomatic Român “Post-adevăr”
• “Formarea percepţiilor, atitudinilor şi decizilor
în temeiul unor emoţii colective, nefundamentate pe fapte şi date verificabile” „Suprafață și profunzime” • Tratatul de la Roma (1958) – CEE (opțiunea posibilă, amânarea întâlnirii cu „adevărata” Europă) – economia paleativ al „blocajului” politic strategic • Progrese fundamentale (PAC, fond de garantare, Curte de Justiție, comitet social) samd • Progres fără schimbare de paradigmă (reformă intrasistemică) „Suprafață și profunzime” • Dublă predispoziție a CEE 1. „suprafață și profunzime” 2. Scleroză • Necesitatea gândirii strategice și a curajului politic. • Limitele economiei ca soluție de surmontare a dificultăților politice (adaptabilitate scăzută) „Suprafață și profunzime” „Chestiunea britanică” • Conflictul dintre inerția de mare putere și „noua ordine europeană” (Franța) • MB – uniune vamală cu fostele colonii, „limitarea” acțiunii imperiului la Europa învinsă, neîncredere • Franța – desăvârșirea uniunii vamale, a politicii comerciale comune și construcția politicii agricole comune – inflexibilitate în acceptarea condițiilor CEE (Charles de Gaulle 1969) „Suprafață și profunzime” • CEE a funcționat – politicile vamale și tarifare comune au determinat presiuni interne în MB pentru intrarea în CEE • 1973 – intrare Marea Britanie, Irlanda și Danemarca • Victoria inutilă – instituționalizarea excepțiilor • 1973 – 1975 (renegocierea condițiilor MB, amenințări cu referedum de ieșire – laburiști) „Suprafață și profunzime” • Aprilie 1975 – Consiliul Miniștrilor a decis dublarea Fondului European pentru Dezvoltare Regională – aprox 50% pentru Marea Britanie și acceptarea „mecanismului de corecție” (returnarea unei părți a banilor plătiți de MB la bugetul CEE) – vot împotriva ieșirii din CEE • 1979 – Margaret Thatcher (referendum) cere și reușește să impună o rată imensă de returnare a banilor la bugetul național (diferența dintre 2/3 din TVA plătit la bugetul comun și veniturile de la acesta) „Suprafață și profunzime” • Grecia (1981), Spania și Portugalia (1986) – impulsionarea CEE - CEE - club democratic - creșterea numărului țărilor care susțineau necondiționt politicile comune - creșterea disparităților între Nord și Sud „Suprafață și profunzime” • Decizia internă – conflict între unanimitate și majoritate (Franța, de Gaulle) • Tratatul de la Roma – schimbarea modului de luare a deciziilor (majoritate, ianuarie 1966) • Tranziție blocată de Franța – pericol la adresa suveranității naționale - „criza locurilor goale” (refuzul de a participa la Consiliul Miniștrilor și în subcomitete) „Suprafață și profunzime” • „compromisul luxembourghez” (ian. 1966) – vot majoritar calificat, cu posibilitatea invocării „interesului național foarte important” (nedefinit) • 1 noi. 2014 – vot majoritate calificată în Consiliul European – 55%-16 din 28 state, 65% populație. • Minoritate de blocare (4 state, 35% populație) • Excepții pentru propuneri în afara Comisiei sau a Înaltului Reprezentant (72% membrii Consiliului, 65% populația UE) „Suprafață și profunzime” • Piața comună – un obiectiv prea îndepărtat (progrese puține, armonizare legislativă insuficientă, standarde diferite) – invocarea excepției interesului național • Sf’60-început ’70 – criza economiilor occidentale (datorii suverane, costuri mari de producție, inovație insuficientă, capacitate scăzută de acțiune globală, lipsă de viziune politică) • Presiune economică SUA, Japonia și Tigrii Asiatici „Suprafață și profunzime” • Piața comună – răspunsul CEE la presiunea combinată a „metropolei” (SUA) și a „periferiilor ridicate” – ad fontes (Tratatul de la Roma) • Margaret Thatcher, Francois Mitterrand, Helmut Kohl și Felipe Gonzales – masa critică pentru noua strategie europeană – acceptarea neoliberalismului „Suprafață și profunzime” • Jacques Delors (1985-1994 „comisiile Delors) – White Paper (harta realizării pieței comune) • Aprobat în iunie 1985 – nucleul Tratatului European Unic (Single European Act) • Aprobat de Consiliul Miniștrilor de Externe – aprilie 1986 – formarea pieței comune, până în decembrie 1992 „Suprafață și profunzime”
• Tratatul Unic Eropean-Single European Act
(Haga și Luxemburg), intrat în vigoare la 1 iulie 1987 – modificare a Tratatelor de la Paris și Roma „Suprafață și profunzime” • Introducerea Consiliului Europen (întâlnire periodică a șefilor de state, unde se duc negocierile majore și se iau decizii strategice • Măsuri progresive pentru formarea pieței comune, până la 31 decembrie 1992. Circulația liberă a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și oamenilor (282 chestiuni de negociat și stabilit) „Suprafață și profunzime” • Mărirea competențelor PE ( a doua citire a propunerilor Comisiei) – principiul codeciziei (întărirea legitimității reformelor) – Tratatul de la Maastricht • Combaterea „deficitului democratic” din CE prin întărirea principiului legislativ „Suprafață și profunzime” • Proceduri de coordonare a politicilor monetare a statelor membre, pentru formarea unei uniuni monetare și economice • Măsuri pentru integrare socială și drepturi (sănătate, asigurări sociale), cercetare, tehnologie și mediu • Introducerea Fondurilor Structurale (coeziune între regiuni) - comasarea fondurilor pentru agricultură, chestiuni sociale și dezvoltare. „Suprafață și profunzime” • Fondurile structurale - „mărul discordiei” și soluție, principii versus finanțare • 1975-1978 (1.3 mld, 5% bugetul CEE), dublarea bugetului fondurilor structurale pentru 1989-1993 (echilibru între abordarea macroeconomică și cea microeconomică- structurală – J. Delors) • Suplimentare de fonduri acoperită majoritar de Germania „Suprafață și profunzime” Principiile de bază ale politicii de coeziune 1. Concentrarea pe 5 obiective, limitate spațial, selecționate în baza unor criterii, accent pus pe comunitate • Obiectivul 1 (regiunile înapoiate) PIB per capita mai puțin de 75% dn media CEE • Obiectiv 2 (arii industriale în declin) rata șomajului, ocupare forță de muncă în industrie și declin ocupare forță de muncă, raportat la media comunității • Obiectiv 5 (regiuni rurale) nivel de dezvoltare socio- economică, ocupare în sectorul agricol și venit din agricultură „Suprafață și profunzime” • Programare – sprijinirea programelor multianuale elaborate de statele membre, în funcție de obiectivele comunității și în acord cu prioritățile aprobate de Comisie. • Parteneriat - implicarea expresă a autorităților locale și regionale în elaborarea și implementarea programului. • Complementaritate – cheltuielile UE nu substituie alocările naționale „Suprafață și profunzime” • Iunie 1988 – comitet pentru elaborarea traseului uniunii monetare (Consiliul European, J. Delors) „Suprafață și profunzime” Efecte pe termen lung • Lansarea discuției cu privire la „guvernanța multietajată” (Multi-level Governance ) – interdependența proceselor de decizie, colaborarea dintre comunitate și actorii subnaționali, scăderea rolului statului în procesul de decizie politică • Începutul formării spațiului constituțional european („constituția materială”- Poiares Maduro, 2003) – ansamblul de decizii juridice, directive și îndreptare ce reglementează uzul puterii în sfera europeană și creează un ansamblu juridic „Suprafață și profunzime” • „A treia cale” – soluția europeană la disputa dintre opțiunea federală și teoria interguvernamentală – mix de elemente legale și politice pentru atingerea obiectivului integrării Tratatul Uniunii Europene • Fără greutate politică, dar „pregătită” ideologic și politic pentru căderea comunismului • 1989 a impulsionat construcția europeană (unificarea Germaniei) • Obiective strategice greu de conciliat (eficiență, elasticitate, coeziune socială, comunitate democratică) Tratatul Uniunii Europene • Tratatul de la Maastricht (1993) – CEE la CE • Pilonii CE 1. Economic 2. Politică externă și de securitate 3. Justiție și afaceri interne • Consolidarea Comunității – CEE, Comunitatea Oțelului și a Cărbunelui (2002) și Euratom = Uniunea Europeană – structură interstatală specială, fără personlitate juridică Tratatul Uniunii Europene • Obiective 1. Promovarea progresului social și economic, dezvoltare sustenabilă (fără frontiere, uniune monetară, deviză unică) 2. Afirmarea identității în rel. internaționale prin politica externă și de securitate comună 3. Protejarea și consolidarea drepturilor europenilor, prin introducerea cetățeniei europene Tratatul Uniunii Europene 4. Menținerea și dezvoltarea Uniunii ca spațiu al libertății, securității și al justiției (circulație liberă, controlul frontierelor exterioare, prevenirea criminalității) 5. Menținerea, dezvoltarea și adaptarea acquis communautaire, în scopul creșterii eficienței Tratatul Uniunii Europene • Principala modificare – politică monetară comună, bancă centrală comună, deviză unică (1999) pentru statele care îndeplinesc criteriile de convergență (criterii atinse de majoritatea celor 15 state componente-Austria, Finlanda și Suedia au intrat în 1995) • Opțiune strategică discutabilă – valoare mare în raport cu USD + concurența Chinei (monedă legată de USD) = presiuni suplimentare asupra exportatorilor europeni. Acoperire limitată a mondei. Tratatul Uniunii Europene • Efect al principalei modificări – stabilirea celor trei obiective strategice de importanță egală 1. Consolidarea pieței comune 2. Formarea uniunii monetare europene 3. Elaborarea, implementarea și controlul politicilor de coeziune (dublare de buget și reguli noi de administrare și control – descentralizare și eficacitate) – Raportul de coeziune al CE (la trei ani – Grecia, Spania, Irlanda, Portugalia) – convergența Tratatul Uniunii Europene • Tratatul a generat una dintre cele mai mari crize din istoria construcției europene – restrângerea suveranității naționale (politici economice) – clivaj Nord-Sud - Danemarca – ratificare prin două referendumuri, prin renunțarea la o parte a prevederilor (mai 1993, 57%) - Franța – aprobare la limită (sept 1992, 51%) – emigrație și restrângerea competențelor naționale în economie Tratatul Uniunii Europene • Suedia – a decis să nu respecte prevederile uniunii monetare • MB – a respins ideea • 15 state (28) • Impunerea principiului „participării diferențiate” la politicile UE • Intensificarea disputei cu privire la controlul organismelor europene, la transparență și reprezentativitate Tratatul de la Amsterdam • Termint în 1997, intrat în vigoare 1999 • Completeaza, modifică și introduce practica „documentelor conexe” (completare) • Concretizează obiectivele din Tratatul Uniunii • Transparență și coerență în atingerea obiectivelor strategice ale UE – priorități ale Uniunii ca urmare a impactului direct crescând asupra cetățenilor Tratatul de la Amsterdam • Adaptare a normelor, procedurilor și instituțiilor la o Uniune lărgită
• Control democratic – extinderea principiului
„codeciziei” în relația CE și PE
• Modificări la piloanele II (pol exernă și
securitate) și III (afaceri interne și justiție) Tratatul de la Amsterdam • Pilonul II – politica externă și de securitate comună devine obiect al acțiunii transnaționale, în conformitate cu valorile comune și obiectivele stabilite, exprimându-se prin instituții comune (Înaltul Reprezentat pentru Politica Externă și de Securitate a UE, J. Solana, Secretarul General al Consiliului UE) – început de adecvare între intenții și acțiune concretă • Aria comună de libertate, securitate și justiție Tratatul de la Amsterdam - introducerea obiectivului apărării Uniunii (intern și extern) - introducerea mecanismelor de sancționare a țărilor UE pentru încălcarea normelor democratice (Austria 2000) Tratatul de la Amsterdam • Pilonul III – Justiție și Afaceri Interne – delimitarea mai clară a chestiunilor obiect al acțiunii transnaționale de acelea rămase obiect al colaborării interguvernamentale (azil, imigrație, controlul granițelor, baze date comune samd). • Includerea Acordului Schengen (1995) în Tratat • Terorism, criminalitate financiară, crimă organizată, trafic de droguri – obiect al colaborării interguvernamentale intensificate Tratatul de la Amsterdam Europa și cetățenii • Dreptul de intervenție directă al UE în chestiuni care privesc mediul, ocuparea profesională și protecția consumatorului • Accesul nelimitat al cetățenilor la documentele UE • Ceșterea rolului organismelor de audit și control și al Comitetului Economic și Social, în contextul „codeciziei” (PE) Tratatul de la Amsterdam • Tratat menit să facă „reglaje fine” – nu a fost dezbătut public și a fost ratificat în „liniște” • Citicat atât de federaliști, cât și de partizanii prezervării competențelor naționale - Nu a adaptat structura UE la o organizație lărgită - Nu a făcut pași curajoși spre o uniune politică - Nu a rezolvat „deficitul democratic” (PE) Tratatul de la Lisabona • Agenda de la Lisabona (Europa inovativă?) • Semnat în 2007, intrat în vigoare în 2009 – răspuns la eşecul adoptării Tratatului constituţional (2005 – Franţa şi Olanda) • Rezultat al unui compromis propus de Angela Merkel (summit în iunie 2007) – text aprobat în oct. 2007 şi semnat în decembrie 2007 (Summitul de la Lisabona) – “întinerirea” aparatului şi a procedurilor UE de luare a deciziei, eficientizarea mecanismelor de funcţionare a Europei lărgite • 2008 şi 2009 – referendumuri Irlanda (menţinerea repartizării naţionale a comisarilor) Tratatul de la Lisabona Schimbări 1. în Consiliul European (55% dintre state şi 65% Introducerea “dublei majorităţi”populaţie) – opoziţia poloneză a determinat aplicarea sistemului din 2014 + o nouă perioadă de tranziţie până în 2017 (“clauza Ioanina” – protocol prin care se permite unui grup de state, care nu are majoritatea, să amâne aplicarea unei decizii pentru doi ani, nu face parte din textul Tratatului ) Tratatul de la Lisabona 2. Preşedinţia permanentă a Consiliului, pentru 2,5 ani, în locul uneia rotative de 6 luni. 3. Înfiinţarea postului de Înalt Reprezentant pentru Politica Externă a UE şi Politica de Securitate, în locul Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe. S-a renunţat la titulatura de ministru de externe (opoziţie MB) 4. Reducerea numărului de parlamentari la 750, cu minimum 6 pentru o ţară şi maximum 96. Preşedintele nu votează. Tratatul de la Lisabona 5. Creşterea rolului parlamentelor naţionale prin acordarea dreptului de a ridica obiecţii la proiectele legislative ale UE. 6. Personalitate juridică pentru UE 7. Instituirea clauzei şi a mecanismului de ieşire din UE. 8. Extinderea majorităţii calificate la 40 de noi arii (inclusiv azil, migraţie, colaborare juridică) 9. Referinţe la noile provocări: schimbări climatice şi solidaritate energetică (Ţările Baltice)