Criza familială

1.Definirea crizei familiale

2.Faze ale crizei familiale
3.Refacerea din situaţia de criză
4.Manifestări ale crizei
5.Concluzie
6.Bibliografie
 1.Definirea crizei familiale

Criza familială este orice situaţie care induce apariţia

stresului în familie,a tensiunilor între membrii ei ameninţând
coerenţa familiei sau având ca rezultat ruperea ei.
 Crizele familiale depind de :
• Tipul de familie;
• Stabilitate;
• Resursele emoţionale;
• Resursele financiare.

Sunt recomandaţi o serie de factori care contribuie la

eliminarea stării de criză:
• Relaţia bună mamă-copil;
• Relaţia bună tată-copil;
• Recompense pentru un anumit domeniu de activitate;
• Relaţii armonioase cu familia lărgită sau cu un adult din afara familiei.
2.Faze ale crizei familiale
1.Faza iniţială :
• constă într-o creştere a tensiunii datorită impactului produs de
stres ;
• persoana face apel la modalităţi obişnuite de rezolvare a
problemelor.

Dacă această încercare de a rezolva problema

eşuează,tensiunea creşte şi mai mult,ducând la apariţia fazei
finale.
 Ȋn faza finală, problema este fie rezolvată,fie ignorată în
întregime.

Ȋn faza de recuperare:
• Oamenii sunt mai puţin defensivi;
• Acceptă mai uşor ajutorul decât în situaţii de tensiune
maximă.
3.Refacerea din situaţia de criză

Ȋn situaţiile de criză,individul/familia reacţionează în

funcţie de propriile posibilităţi de rezolvare a problemelor ,
încercând să revină la starea de echilibru.

O familie poate ieşi dintr-o situaţie de criză:

• La nivel superior;
• La acelaşi nivel;
• La nivel inferior.
4.Manifestări ale crizei
Dezvoltarea socio-psiho-afectivă a copilului este
influenţată de realizarea ataşamentului şi a legăturii de
afecţiune dintre copil şi mamă.

Există elemente cu o mare importanţă în cazul

separării,cum ar fi:
• durata separării,
• condiţiile în care a avut loc separarea;
• cauzele separării;
• modalităţile de îngrijire şi dezvoltare oferite copilului în caz de
separare.
 Abandonul copilului reprezintă o formă extremă a
separării lui de părinţi.

Abandonul familial determină urmări asupra celor

abandonaţi cum ar fi:
• imposibilitatea formării şi menţinerii unor ataşamente durabile;
• imposibilitatea satisfacerii trebuinţelor de securitate materială şi spirituală a
copilului caracteristice mediului familial;
• interiorizare şi închidere de sine din cauza lipsei de ataşament faţă de persoana de
referinţă cea mai importantă-mama;
• dificultăţi de a relaţiona cu ceilalţi;
• comportament dificil-agresivitate.
 Ȋn marea majoritate a cazurilor,părinţii care pleacă în străinătate
încredinţează copiii rudelor,prietenilor sau vecinilor,fie în mod legal sau nu.

Studiu de caz
Un studiu realizat în zona Iaşi arată că în cele mai multe
cazuri,modalitatea preferată de a ţine legătura cu părinţii este convorbirea
telefonică:în mediul urban-Iaşi 96,2%,în mediul rural –Răducăneni 96,3%
.Modalităţile primare de comunicare diferă de la un mediu rezidenţial la
altul.Pentru cei din mediul rural,modalitatea de comunicare cu părinţii sau
părintele plecat este reprezentată de simpla primire a banilor şi/sau a
pachetelor.Datorită slabei informări,scrisoarea electronică devine o sursă de
comunicare exclusiv urbană.
Frecvenţa comunicării diferă de la mediul urban la mediul rural,conform
acestui studiu,excepţie făcând comunicarea telefonică realizată săptămânal.Ȋn
ceea ce priveşte banul ca mijloc de comunicare,frecvenţa cea mai mare este
întâlnită lunar în mediul rural-81,8%,iar în cel urban-53,1%.
 Tipuri de separări ale copiilor de părinţi sunt următoarele:
• separări de foarte scurtă durată,care sunt determinate de îngrijirea acordată de
mai multe figuri materne (bunică,soră, etc.);
• separări temporare cu durată de cel puţin câteva săptămâni ;
• separări definitive.
Sentimentul de durere este unul specific separării de părinţi.Durerea este
o reacţie normală , interiorizată la pierdere.
Studiul cazurilor de inadaptare socială a copiilor abandonaţi arată că un
asemenea fenomen se explică prin impactul experienţelor proprii legate de:
• pierderea mamei sau îndepărtarea de întreaga familie prin deces,abandon
familial,respingere;
• întreruperea relaţiilor cu părinţii,adică a unor relaţii deja constituite din cauza
intervenţiei brutale a unui factor exterior (accident);
• practicarea de către părinţi a unor relaţii discontinue,care generează sentimente
lipsite de stabilitate şi siguranţă şi o stare de frustrare în personalitatea unui asemenea
copil.
 Un efect important al migraţiei externe asupra familiei este modificarea
structurii acesteia prin acţiunea de divorţ.
Ȋn primele faze ale conştientizării divorţului părinţilor,copilul poate
reacţiona la şocul emotiv prin două tipuri de comportamente:
• printr-o atitudine de agresivitate şi ostilitate faţă de unul din părinţi,sau faţă de
amândoi,atitudine ce se poate extinde şi asupra altor persoane;
• printr-o inhibiţie afectivă profundă ,cu refuz de participare chiar şi la actele
simple (alimentaţie,somn,etc.) sau prin trăirea unui sentiment profund de
culpabilitate care se transformă în anxietate,inadaptare.

Pe termen lung,divorţul cauzează distorsiuni în viaţa de relaţie a

copilului,numite tulburări de comportament :mânie ,furie ,brutalitate ,
imaturitate afectivă,relaţii sexuale precoce , viol, predelincvenţă,rezolvarea
conflictelor prin agresiune,vagabondaj,fugă,droguri.
 Există o serie de teorii explicative ale devianţei ,ce se împart în două
categorii:
• Teorii cauzale;
• Teorii comprehensive.
Teoriile cauzale privesc trei mari probleme incluse în fenomenul
deviant:individul,mediul şi societatea.
Cele mai multe explicaţii cauzale ale comportamentului deviant al
copilului sunt legate de factorul economic şi cel educaţional-familial,precum şi
de şcoală.
După unii cercetători,cauzele delincvenţei juvenile legate de familie ar fi:
• un slab control exercitat asupra copilului;
• lipsa de comunicare şi coeziunea familială;
• afecţiunea mamei şi disciplina impusă de tată;
• modele educaţionale neadecvate;
• familii în derivă(consum de alcool,drog,violenţă,separare);
• abandonul familial.
6.Concluzie
Ȋn concluzie,plecarea părinţilor de lângă copii are efecte
negative asupra primilor,cât şi asupra ultimilor,ce se pot
manifesta atât prin apariţia unor crize la nivelul familiei,cât şi
prin apariţia unor schimbări în plan afectiv şi comportamental
ale copilului.
7.Bibliografie
• Bulai,Tereza,Fenomenul migraţiei şi criza
familială,Ed.Lumen,Iaşi,2006;
• Studiu realizat în cadrul proiectului “Singur acasă”,administrat
de Asociaţia “Alternative Sociale”,Iaşi 2006.