Sunteți pe pagina 1din 51

Bronhopneumopatia cronică

obstructivă

Principiile recuperării bolnavilor cu patologia dată.


Bronhopneumopatia obstructivă
cronică (BPOC)

 Afecţiune respiratorie cronică care se caracteriziază


prin limitarea persistentă, şi de regulă progresivă, a
fluxului de aer, asociată unui răspuns inflamator
amplificat al căilor respiratorii(bronșită cronică) şi
ţesutului pulmonar(emfizem), ca urmare a expunerii
la particule nocive sau la gaze. Exacerbările şi
comorbidităţile individuale determină tabloul
specific al severităţii bolii.
Aspectul plămînului
Informaţia epidemiologică
 BPOC este o afecţiune severă care determină progresiv incapacitatea de a respira, devenind o
reală problemă de sănătate publică.

 Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) estimează că această patologie cauzează decesul a


peste 2,75 milioane de persoane anual.

 În plan mondial BPOC reprezenta în 1990 a şasea cauză de deces, în prezent este a patra, iar în
2020 va deveni estimativ a treia cauză de mortalitate din lume . Aceeaşi sursă afirmă că
răspîndirea BPOC printre bărbaţi constituie 9,34‰, femei – 7,3‰ şi afectează preponderent
persoanele ce au depăşit vîrsta de 40 ani. Pe parcursul perioadei anilor 1990-1999 acest indice
a crescut cu 25,0% 8 la bărbaţi şi 69,0% la femei. Se prognozează o tendinţă spre creştere
continue a incidenţei acestei maladii .

 Tabagismul, vîrsta, noxele profesionale, poluarea mediului ambiant, factorii regionali, mai
puţin sexul şi rasa condiţionează apariţia şi expresivitatea simptoamelor BPOC . Conform
datelor Societăţii Europene de Respirologie boala este diagnosticată în stadiile precoce doar în
¼ cazuri.

 În Rusia conform datelor oficiale ale MS se notifică aproape 1 mln. de bolnavi cu diagnosticul
clinic de BPOC, dar în realitate numărul lor depăşeşte 11 milioane de persoane (rezultatele
studiilor epidemiologice).

 În SUA incidenţa BPOC se apropie de 15 milioane persoane, fiind una din cele mai răspîndite
maladii cu o tendinţă de creştere evidentă a mortalităţii .

 În Republica Moldova în anul 2012 au fost înregistrate 154,2 cazuri la 10.000 populaţie
adultă.
Morfopatologie
Modificările ce ce au loc în
BPOC
Clasificarea combinată a BPOC, 2011
Pacient Caracteristici Clasificarea Numărul mMRC Testul CAT
Clasificarea BPOC spirometrică exacerbărilor (scara
anuale severității
dispneei)

 1. Clasificarea combinată a BPOC, 2011


A. Risc redus GOLD 1-2 ≤1 0-1 10
simptomatologie
redusă
B. Risc redus GOLD 1-2 ≤1 ≥2 ≥10
simtomatologie
crescută
C. Risc crescut GOLD 3-4 ≤1 0-1
simtomatologie 10
redusă
D. Risc crescut GOLD 3-4 ≥2 ≥2 ≥10
simtomatologie
crescută
Clasificarea BPOC dupa formele
clinice

1. Predominant emfizematos

2. predominant bronşitic


1.Fenotipul A 2.Fenotipul B
(emfizematos) (bronșitic)
Fazele evoluţiei BPOC
Fazele evoluţiei Semnele clinice

I. Exacerbare

uşoară agravarea neînsemnată a simptomaticii, ce se jugulează la


intensificarea tratamentului bronhodilatator, tratamentul se efectuează
în condiţii de ambulator
moderată agravarea semnelor de bază (tusei şi dispneei), creşterea expectoraţiilor
cu caracter purulent, febră, slăbiciune şi fatigabilitate, tratamentul se
efectuează în condiţii de ambulator sau de staţionar.
gravă agravarea semnelor de bază (tahipnoe FR>30 minut sau bradipnoe
FR<12, insuficienţă cardiacă clasă funcţională III-IV, dereglări de
conştiinţă, apariţia complicaţiilor. Tratamentul se efectuează în condiţii
de staţionar
II. Evoluţie stare a pacientului cînd expresivitatea semnelor clinice nu se modifică
stabilă pe o perioadă îndelungată (săptămîni, luni), iar progresarea procesului
patologic poate fi semnalată doar la supravegherea dinamică de lungă
durată a bolnavului.
Manifestări clinice
Manifestări caracteristice
În BPOC se pot întîlni:
Aprecierea gradului de dispnee la efort se
poate realiza prin intermediul anamnezei:

 Dispneea de gradul I este cea care apare la urcatul treptelor;

 Dispneea de gradul al II-lea apare și la mersul pe terenul plat în ritmul


impus de o persoană sănătoasă;

 Dispneea de gradul al III-lea apare și la mersul pe teren plat, în ritm


propriu;

 Dispneea de gradul al IV-lea apare şi la efectuarea activităţilor uzuale;18

 Dispneea de gradul al V-lea care apare şi în repaus.


Reabilitarea respiratorie în BPOC

 BPOC reprezintă o problemă majoră de sănătate în lume, având o


prevalență crescută și fiind considerată una dintre principalele
afecțiuni care se însoțesc de un grad crescut de dizabilitate.

 Fiind vorba de bolnavi cronici care în general înregistrează o evoluţie


recurentă şi de obicei progresivă, pentru reducerea gradului de
disabilitate la acești pacienți se recomandă reabilitarea respiratorie,
alături de celelalte mijloace terapeutice.
Noțiuni generale

 Reabilitarea respiratorie presupune o intervenție


multidisciplinară, dar individualizată,asupra
pacientului, având ca scop reducerea dispneei și
reeducarea capacității de efort, care duc la
ameliorarea calității vieții și la scăderea costurilor
medicale și sociale pentru individ,familie ș i
societate. Ea este recomandată, de cele mai
importante ghiduri internaționale de tratament, în
majoritatea stadiilor bolii.
Componentele reabilitării respiratorii

Prin componentele sale:


 educaț ia pacientului și a familiei acestuia,
 întreruperea fumatului sau evitarea acestuia,
 kinetoterapia,
 balneo-fizioterapia,
 aerosoloterapia,
reabilitarea respiratorie, oprește progresarea disabilității la
pacienții cu BPOC.
Kinetoterapie

Şedinţa de kinetoterapie include:

 Relaxarea

 Posturarea

 Educarea tusei

 Reeducarea respiratorie

 Antrenamentul la efort dozat


Cabinet de kinetoterapie
Scopul kinetoterapiei
1.Relaxarea în tratamentul BPOC

 Relaxarea constituie primul pas al unui program de recuperare.


 Poate reprezenta, la unii pacienți cu BPOC, o reală terapie pentru
prevenirea şi oprirea crizelor paroxistice, diminuând nevoia de
simpatomimetice, deoarece se ştie că hiperreactivitatea emoţională este
un stimul pentru bronhospasm, dispnee şi tuse.
Cuprinde
 masaj sedativ
 metoda Shultz
 metoda Jacobson
 yoga
Tehnica de relaxare Jacobson

Aceasta tehnica consta in alternarea


relaxarii si a tensionarii principalelor
grupe de muschi din corp.
Sincronizarea respiratorie cu aceste 2
faze (contracţie -relaxare) este
deosebit de importantă: se inspiră pe
contacţie și se expiră pe faza de
relaxare.
2.Posturarea în tratamentul BPOC

Observând bolnavii bronhopulmonari, se


constată că, intuitiv, unii dintre aceştia
adoptă în anumite momente mai dificile
(criză de dispnee, tuse) unele poziţii
particulare ale trunchiului şi chiar ale
întregului corp, poziţii care le uşurează
starea de disconfort respirator.
Posturarea pentru realizarea drenajului
bronşic
 Drenajul postural se execută obligatoriu dimineaţa, însă, în funcţie de
necesităţi, se poate executa de mai multe ori pe zi, cu 10 15 minute înainte
de şedinţa de posturare recomandându-se administrarea unui aerosol
bronhodilatator.
 Ședinţă de drenaj bronşic durează maximum 45 de minute; durata unei
poziţionări fiind de 5 -10 minute.
 Ca reguli generale, se respectă următoarele indicaţii: zonele cele mai
încărcate se drenează primele, la încheierea unei poziţionări, pacientul
respirând profund, cu accent pe expir, şi tuşeşte de câteva ori,
expectorând într -un recipient pe care trebuie să -l aibă în permanenţă la
dispoziţie. După fiecare poziţionare, timp de aproximativ 1 minut,
 kinetoterapeutul va executa vibrații sau tapotări deasupra segmentului
care trebuie drenat(când sputa este fluidă).
Posturarea
3. Educarea tusei

 Obiectivul tehnicii îl constituie educarea şi nu


inhibarea acesteia. Pacientul cu BPOC trebuie să
înveţe cum să tuşească, pentru a realiza prin acest
act o bună evacuare a secreţiilor bronşice. De
asemenea, trebuie să înveţe cum să tuşească
productiv, cu un efort cât mai mic şi, în sfârşit, cum
să tuşească fără să se expună la eventualele
accidente declanşate de chinta de tuse (rupturi
alveolare, hemoragii din venulele subcutanate ale
feţei sau gâtului,hernii abdominale, etc.).
Tehnica învăţării tusei eficiente se compune
din:
 a. poziţionarea corpului în timpul tusei;
 b. modalitatea de control a respiraţiei;
 c. tonifierea musculaturii expiratorii.
1. Poziţiile pentru tuse sunt poziţii care facilitează expirul prin
facilitarea contracţiei musculaturii peretelui abdominal, urmată de
creşterea presiunii intraabdominale, ca şi prin contracţia
musculaturii toracice, care creşte presiunea intratoracică:
 poziţia şezândă, umerii relaxaţi şi rotaţi în faţă, capul şi spatele
uşor flectate,antebraţele sprijinite, genunchii flectaţi, picioarele
se sprijină pe sol; o pernă în zona abdominală, ţinută cu braţele,
ajută la ridicarea diafragmului prin presarea peretelui abdominal.
În timpul expulziei aerului în tuse, trunchiul se apleacă înainte.
 poziţia semişezândă sau de decubit lateral (pentru bolnavii care
nu pot părăsipatul), trunchiul ridicat şi aplecat în faţă, genunchii
flectaţi.
Educarea tusei
b. Pentru a controla respiraţia în accesul de tuse, pacientul va inspira pe nas, lent şi profund. În inspir,
trunchiul va fi menţinut drept, capul ridicat, abdomenul va fi împins înainte, presând perna.Odată inspirat,
aerul este păstrat câteva secunde în plămân, gura închisă, palatul ridicat, aşa cum se întâmplă într un căscat
cu buzele lipite.

Expulzia aerului se va face în 2 3 reprize, în timp ce trunchiul se apleacă înainte iar abdomenul se
trage înapoi. Se va urmări ca sunetul produs de tuse să fie profund, ceea ce traduce tusea eficientă,
productivă, care antrenează căile bronşice inferioare. O tuse cu tonalitate ridicată este o tuse
ineficientă, care vine din căile
superioare traheolaringiene.
4. Reeducarea respiratorie

 a. Dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii superioare presupune


reeducarea inspirului şi expirului.
 Inspirul : se solicită pacientului să inspire pe nas, lin, prelung (imitând
mirosirea unei flori), întrucât executarea forţată determină bronhospasmul.
Inspirul mobilizează diafragmul, fapt evidențiat şi de bombarea
abdomenului.
 Expirul pe gură, cu buzele strânse (ca pentru fluierat)sau pronunţând
literele “f”, “h”, “s”, “pf”. Această tehnică, numită “respiraţia cu buzele
strânse” (pursed lips breathing) creează o presiune reglabilă la ieşirea
aerului în atmosferă,împiedicând astfel colapsul bronș ic expirator.
Inspirul și expirul
b. Reeducarea respiraţiei abdominale

Presupune învăţarea respiraţiei abdominale corecte: pacientul se află în


decubit dorsal, cu capul în anteflexie prin sprijin pe pernă și cu genunchii
flectaţi, pentru relaxarea musculaturii abdominale. Mişcările respiratorii se vor
efectua sub control manual: inspirul va fi însoţit de antepulsia abdomenului,
expirul de retropulsia abdomenului. După ce se va obţine o respiraţie
abdominală corectă, se vor asocia mişcărilor abdominale cele ale toracelui
inferior, realizând astfel cel mai corect model respirator, cel al respiraţiei
abdomino- toracice inferioare.
Reeducarea respirației abdominale
c. Reeducarea respiraţiei costale

 Are la bază conştientizarea mişcărilor toracice ce se realizează prin


producerea de către kinetoterapeut a unor contrarezistenţe pentru mişcările
costale, astfel forţând muşchii să lucreze la o tensiune crescută, mult mai
uşor de sesizat de către pacient: mâinile kinetoterapeutului se plasează pe
zona dorită, cu degetele de a lungul coastelor; se solicită expirul complet timp
în care mâinile kinetoterapeutului execută o presiune pe peretele costal, ce
creşte pe măsură ce se apropie sfârşitul expirului (este faza de punere în
tensiune a musculaturii respective); inspirul va găsi în zona antrenată o
contrarezistenţă creată de mâinile kinetoterapeutului, ceea ce va necesita o
creştere a tensiunii musculaturii inspiratorii interesate pentru realizarea fazei
de inspir; în continuare,presiunea exercitată va slăbi treptat, pe măsură ce se
termină inspirul, în aşa fel încât, în final, toracele să fie liber de orice
presiune.
 Tehnica cu contrarezistenţă se execută pe următoarele zone: a. regiunea
costală inferioară; b. regiunea costală mijlocie şi c. regiuneacostală superioară.
4.Antrenamentul la efort dozat

 Antrenamentul la efort al pacientului cu BPOC este metoda de


neînlocuit în recuperarea acestor bolnavi.
 Majoritatea pacienților cu BPOC au o capacitate de efort redusă,
deoarece o bună parte din ei declansează crize de efort, iar alţii își
elimină treptat efortul de teama eventualelor crize de dispnee.
 În timpul ședinţelor de antrenament se va lucra cu un efort care să
nu depășească 60 - 70 % din intensitatea la care apare criza de
dispnee și se recomandă ca sedinţa de antrenament să înceapă cu o
încalzire generală, în care efortul este ușor, la o capacitate de 60 %
din capacitatea totală de efort, treaptă care se va crește treptat.
Efort dozat
Tratamente prin mijloace asociate
kinetoterapiei
Măsuri fizioterapice: reprezintă
metodele de bază în recuperarea
funcțională a deficitului respirator
obstructiv și cele mai recomandate
sunt aerosoloterapia, ventilaţia
asistată, oxigenoterapia și cura
balneară.
a.Aerosolterapia

 Este o metodă de introducere în organism prin respirație a substanțelor dispersate în aer.Ea


poate fi –
• Naturală(efectuată în stațiuni balneare marine,montane)
• Artificială(cu substanțe medicamentoase)
 Aerosolii de salină reprezintă o veche metodă de prevenire şi ameliorare a afecţiunilor
respiratorii. Sarea și aerul din salină au efect benefic asupra sănătăţii pentru că mediul nu este
poluat, nu irită mucoasele ș i este total lipsit de alergeni, temperatura esteconstantă, 15-16
grade C, umiditatea este ridicată, 59 – 60 %, concentraţia crescută de dioxid de carbon
stimulează respiraţia, iar procentul scăzut de ozon scade spasmul muscular.Aerosolii din
interiorul salinelor sunt formaţi în special din ioni de sodiu care, atunci cândsunt inhalaţi,
calmează inflamaţia şi contribuie la refacerea mucoaselor căilor respiratorii.
 Aerosolul este un mediu fizic dispers,bifazic, având o fază dispersă, lichidă sau solidă, într-un
mediu de difuziune gazoasă. În aerosolul terapeutic, particula dispersată trebuie să aibă
dimensiuni mai mici de 20 microni.
Aerosolii din salină
Aerosolterapie
b.Oxigenoterapia

 Constă în oxigenarea forțată a organismului.Ea ameliorează


starea generală a pacientului,somnul,facilitează metabolismul
proteic și lipidic.
 Metoda se aplică prin inhalațieîn camere de oxigenare sau prin
inhalator.În camera de oxigenare se stabileste concentrația de
40-50%.Procedurile se aplică în fiecare zi ,cura avînd de la 10-
20 proceduri.Sedința durează 10-30 min.
Oxigenoterapia
c.Masajul

 Masajul este un procedeu fizioterapeutic strâns legat de kinetoterapie, deși


nu reprezintă o metodă specifică pentru bolnavii cu BPOC, însă este des
utilizat în programul fizical recuperator.
 Acţiunile binecunoscute ale masajului antalgic decontracturant sau de
tonifiere, de ameliorare vasotrofică locală, ca ș i psihologică justifică pe
deplin efectele sale favorabile, facilitează expectoraţia, reduc tusea
iritativă, relaxează musculatura bronș ică și stimulează circulaţia
pulmonară.
Masajul
d. Hidroterapia

 Hidroterapia înseamnă „terapia cu apă” ș i este una dintre cele mai vechi
metode de vindecare cunoscute. Există forme variate de hidroterapie, de
la băile cu abur şi saună, laduşurile cu apă rece şi băile în apă sărată sau
sulfuroasă, unde pacientul poate practica înnotul în scopuri terapeutice.
 BPOC-ul a fost recunoscut ca o boală care poate fi ameliorată prin
numeroase forme de hidroterapie, iar în Europa bolnavilor cu BPOC li se
prescriu regulat cure la multe băi termale aflate în uz.
 Există totuşi ș i metode pe care oricine le poate încerca acasă, ca de pildă
ceva foarte simplu şi anume o baie relaxantă, cu temperatura menţinută
la 32-34C timp de 40 -60 de minute.
Băi
Aquaaerobică
Băi naturale
Concluzii

 Însă ,pentru ca reabilitarea pulmonară să aibă efectele


îmbucurătoare, pacientul trebuie să urmeze corect
tratamentul medicamentos și regimul igieno-dietetic și să
renunțe la fumat.
 Pentru a obține beneficii majore,este necesar de a stabili relații
de parteneriat ce presupun o bună colaborare între medic
specialist - pacient și familia acestuia,care vor contribui la
comfortul psihoemoțional și cointeresarea pacientului în
obținerea ameliorării bolii.
Cauza tuturor schimbărilor este mişcarea.
(G. Bruno)
Mulțumesc pentru atenție!

S-ar putea să vă placă și