Explorarea în laborator a

metabolismului proteic

Medicina de Laborator
 Clasele de proteine plasmatice
 Plasma - amestec coloidal
 Clasele de proteine plasmatice:
 albuminele
 globulinele
 Indexul de disproteinemie:
 raportul de concentraţie
 A/G = 0,8 - 1,2.
 Proteinemia
 concentraţia proteinelor totale din plasmă
 Metode:
 În ser sau plasmă:
 Metodă fotometrică: reacţia biuretului: în mediu alcalin legăturile
peptidice reacţionează cu ionii de Cu(II) cu formarea unui compus
colorat violet, a cărei întensitate se determină la 546 nm;
 metoda Kjeldahl: -se bazează pe determinarea conţinutului în azot
- metoda de referință în estimarea conținutului
în proteine
 În urină sau LCR:
 Metoda Coomassie: utilizarea colorantului Coomassie Brillant Blue
(prag de detecţie: 1mg/L proteine) - macrometoda
 pyrogallol red ( prag de detecţie: 20mg proteină/L) - micrometoda
 Material biologic : ser, plasmă (heparinată), urină, LCR, lichide de puncţie –
Rivalta reaction (acid acetic glacial)
 Proteinemia
Reacția biuretului
 Proteinemia

 Valori normale:
 ser sau plasmă:
 60 - 80 g/l (adult)
 45-75 g/l (nou-născuţi şi sugari)

 urină: < 150 mg/zi

 LCR: 150 – 450 mg/l
 Proteinemia
 Disproteinemie – modificarea calitativă/cantitativă a
conţinutului în proteine a plasmei;
 Valori scăzute (hipoproteinemie):
 insuficienţă hepatică, sindrom nefrotic, arsuri, enteropatii,
malnutriţie / malabsorbţie, insuficienţă pancreatică;
 pseudohipoproteimemie: prin diluţie (recoltare de pe branulă)
 Valori crescute (hiperproteinemie):
 hiperproteinemii absolute: hiperimunoglobulinemie: cronice,
gamopatii monoclonale;
 hiperproteinemii relative: hemoconcentraţie, diabet insipid, diaree.
 Albumine
 forma globulară, dimensiune și greutate moleculară mică (60000-69000Da)
 factori stabilizanți ai echilibrului coloidal al plasmei – solubilitate bună
 Dozare ser:
 metode fotometrice (verde de bromcrezol)
 procentaj relativ din proteinogramă sau cantitate absolută calculată din
valoarea proteinemiei
 imunodifuziune radială
 nefelometrie imună alte lichide biologice decat serul
 imunturbidimetrie
 Dozare urină şi LCR: nefelometrie, turbidimetrie;
 Valori normale:
 ser: 55-65% din totalul proteinelor plasmatice; 34 - 48 g/l.
 Urină: sub 20 mg/l;
 LCR: 110-350 mg/l; (in functie de locatie: cel mai concentrat ventriculii
cerebrali, lombar, toracic, cervical)
 Valori scăzute: insuficienţă hepatică, sindrom nefrotic, arsuri,
inflamaţii acute şi cronice, enteropatii, tumori maligne.
 Probe biologice: ser, urină, LCR;
 Proteinuria Bence-Jones

 lanţurile uşoare de tip sau kappa sau lambda

 apare în - plasmocitoame
- macroglobulinemia Waldenström.
 Metode de evidenţiere:
 imunofixare (prag de sensibilitate: 20-30 mg/l)

 electroforeza urinară (prag de sensibilitate: aprox. 100 mg/l).

 Electroforeza proteinelor
 metodă analitică de separare a particulelor sau
ansamblurilor de particule încărcate electric, sub
acţiunea unui câmp electric extern
 o particulă încărcată electric se va deplasa cu o
viteză constantă determinată de acţiunea
următoarelor forţe:
 forţa de atracţie electroforetică F1 :
 F1= Q · E
 forţa de frecare Stokes F2:
 F2 = 6π ·η· r · v
 Electroforeza proteinelor
 viteza electroforetică v:
 v = Q· E / 6 π· η· r
 mobilitatea
electroforetică μ :
 μ= v / E,
 μ = Q / 6π · η ·r
 particulele pentru care
raportul Q/r este identic
vor avea mobilităţi
electroforetice identice
 Electroforeza proteinelor
 Mediu de migrare: agaroză,
 pH: 8.6 (tampon TRIS
barbital),
 Colorant: amido black
 Electroforeza proteinelor
 Se aplică 5 µl de ser pe gelul
de agaroză
 Se aşteaptă 10 min.
(penetrarea serului în gel)
 Se introduce gelul înaparatul
de electroforeză
 Se aplică tamponul TRIS
barbital
 Se alege programul de
migrare
 După migrare şi uscare se
transferă gelul în unitatea de
colorare
 Electroforeza proteinelor

 După colorare se
interpretează
 Inspecţie
 Interpretare
densitometrică
 Fracţiunile electroforetice
Fracţiunile proteinelor serice:
 albumina
 α1- globuline:
α1- lipoproteină (HDL),
α1-glicoproteina acidă,
α1-antitripsină,
α 1-antichimotripsină,
 α2-globuline:
haptoglobină,
ceruloplasmină,,
α2-macroglobulină,
 β1 şi β2 globuline:
β-lipoproteine,
hemopexina,
factorul C3,
transferina,
PCR,
fibrinectina
plasminogen
 fracţiunea γ-globulinelor:
IgM, IgA, IgG., IgD, IgE
 Proteinograma
 Valori normale (procentual
calculate din densitograme):
 albumină: 54,3-65,5%
 α1-globuline: 1,2-3,3 %
 α2-globuline: 8,3-15,0 %
 β-globuline: 9,0-17.7 %
 γ-globuline: 7,1-19,5%
 Trasee electroforetice
 Ciroză hepatică cu ascită;
 Ciroză hepatică cu pod  Proteine totale: 71 g/l
beta-gamma  Albumină: 49 g/l
 Hipoalbuminemie;
  1, 2
   globulinele
 Pod beta-gamma;
 Trasee electroforetice
 Proteinurie 9,5g/24 ore;
 Proteine totale: 35 g/l;
 Sindrom nefrotic
 Albumină: 18 g/l;
 ↓ albumine;
  Alfa1- globulinemie;
 ↑ alfa2-globulinemie;
 ↑ beta-globulinemie;
 ↓  globulinele
 Trasee electrofretice
 Inflamaţie acută  Băiat de 2 ani;
(otită medie, mastiodită)  Proteine totale: 57 g/l;
 Albumină: 36 g/l;
 ↓ albuminemie;
 ↑ alfa1- şi alfa2
globulinemie;
 ↑ gammaglobulinemie;
 Trasee electroforetice
 Anemie feriprivă  Proteine totale: 73 g/l;
 Albumină: 43 g/l;
 ↑ beta-globulinemie
(transferina!);
 Trasee electroforetice
Hipogamaglobulinemie  Proteine totale: 61 g/l;
(leucemie mieloidă acută)  Albumină: 44 g/l;
 ↓ albuminemie;
 ↑ alfa1- alfa2 globulinemie;
 ↑ betaglobulinemie;
 ↓gammaglobulinemie;
 Trasee electroforetice
 Hipogamaglobulinemie  Proteine totale: 55 g/l;
(leucemie limfatică cronică)  Albumină: 49 g/l;
 ↓ albuminemie;
 ↓ gammaglobulinemie ,
domina celulele maligne, care
epuizeaza maduva, celulele
sanatoase nu mai ofera titrul
protector;
 Trasee electroforetice
 Mielom multiplu
 Proteine totale: 109 g/l;
 Albumină: 36 g/l;
 ↓ albuminemie;
 Gradient M în gamma1
 Electroforeza LCR
 Valori normale:
 Prealbumina: 2-7%

 Albumina: 56-76%

 α1-globuline: 2-7%

 α1-globuline: 3,5-12%

 β1 şi β2 globuline: 8-18%

 γ globuline: 7-12%

Utilitate clinică:
- Scleroza multiplă – apar fracțiuni oligoclonale de proteine
- Infecții ale SNC
Electroforeza LCR