Sunteți pe pagina 1din 93

Transmiterea caracterelor

monogenice
Legile lui Mendel
Termeni utilizaţi în genetică
Genă
• Segment de ADN ce codifică un peptid sau
o moleculă de ARN
• Poziţia unei gene pe cromozom = locus
(pl. loci)
Alele
• Forma alternativă a unei gene
• Ocupă acelaşi locus pe cromozomii
omologi şi codifică acelaşi caracter.
• Caracter Dominant : o singură alelă este necesară pt
apariţia fenotipului

• Caracter Recesiv : ambele alele sunt necesare pt apariţia


fenotipului (homozogot pt alele recesivă)
Termeni utilizaţi
• Alelă: Forma alternativă a unei gene care poate fi
recunoscută prin efectele fenotipice alternative sau
prin diferenţe moleculare; fiecare individ moşteneşte 2
alele de la cei 2 parentali.
• Alelă dominantă: alelă a cărui fenotip poate fi
detectabil când se află într-o singură copie.
• Alelă recesivă: alelă a cărui fenotip poate fi detectat
doar în stare homozigotă sau hemizigotă
• Heterozogot: prezenţa a 2 variante alelice pe cei 2 loci
ai cromozomilor omologi.
• Homozigot: prezenţa a 2 alele identice pe cei 2
cromozomi omologi.

Genotip: constituţia genetică a unui individ; tipul de


alele prezente pe un locus.
Fenotip: totalitatea caracterelor ce caracterizează un
organism.
Moduri de transmitere a
caracterelor monogenice
• Se stabileşte prin urmărirea transmiterii unui
caracter în succesiunea generaţiilor
Caractere autosomale → dominante/recesive
Caractere X-linkate→ dominante/recesive
• Simboluri pt fiecare tip
Alelă dominantă allele → majusculă A
Alelă recesivă → literă mică a.
Gregor Mendel
(1822-1884)

A enunţat
legile care
stau la baza
analizei
transmiterii
trăsăturilor
monogenice
copyright cmassengale 6
Gregor Mendel
• Călugăr austriac care, dorind să înţeleagă modul de transmitere a
caracterelor de la părinţi la descendenţi a efectuat experimente de
hibridizare folosind plante.

• A enunţat în 1860 legile eredităţii care au pus bazele geneticii ca


ştiinţă.

Pentru a explica rezultatele obţinute a formulat 4 ipoteze în ceea ce


priveşte monohibridarea:
1 Există forme alternative ale genelor (alele)
2. Pentru fiecare caracter fiecare organism posedă 2 alele.
3. La nivelul gameţilor segregă o singură alelă.
4. Alelele pot fi dominante sau recesive

.
Dominant Recessive Dominant Recessive

Pod shape Inflated Constricted


Flower color Purple White

Pod Color Green Yellow

Flower position Axial Terminal

Seed color Yellow Green


Stem length Tall Dwarf

Seed shape Round Wrinkled

Figure 9.7
În experimentele de hibridizare a urmărit caractere
monogenice pe parcursul a 3 generaţii:
În generaţia parentală (P) a încrucişat 2 organisme care
diferă printr-un singur caracter (monohibridare): AAx aa

Prima lege Mendel:


În generaţia următoare (F1) care rezultă din încrucişarea a 2
organisme care diferă printr-un singur caracter, toţi hibrizii
sunt identici (Aa) şi se exprimă caracterul dominant.
2) A încrucişat indivizii din generaţia F1.

Legea a II -a Mendel: legea segregării caracterelor în


generaţia F2
În generaţia F2 apar în procente bine definite indivizi identici
cu cei din generaţia F1 dar şi indivizi identici cu cei din
generaţia parentală (P)
Principiul segregării
caracterelor în generaţia F2
• Ca şi cromozomii omologi există căte
2 copii pentru fiecare genă;
• În timpul formării gameţilor cele 2
alele separă (segregă) a.î. fiecare
gamet va purta doar o copie a
respectivei gene;
• În momentul fertilizării este restabilit
nr. diploid de cromozomi a.i. zigotul
va prezenta 2 copii ale genei (2
alele).
Monohibridare P Generation
(true-breeding
parents)
Purple White
flowers flowers

• Încrucişare F1 Generation All plants have


purple flowers
între 2
organisme Fertilization
care diferă among F1 plants
(F1  F1)
printr-un singur
caracter F2 Generation

3/ 1/ of plants
of plants
4 4
have purple have white
flowers flowers

(a) Mendel’s crosses tracking one


characteristic (flower color) Figure 9.8a
Constituţia
genetică
Dacă cele 2 alele sunt codominante: situaţia antigenelor
eritrocitare M şi N codificate de alelele codominante M/N
MM X NN
Generatia F1: MN
In generatia F2: (MM/MN/NN)
Raport fenotipic de 1:2;1
Raport genotipic 1:2:1
M N
M
MM MN

N MN NN
b
Dihibridare
• Încrucişări între organisme care diferă prin 2
caractere
• Genele care codifică aceste caractere sunt
situate pe cromozomi diferiţi care segregă
independent la nivelul gameţilor
• Legea 3 a lui Mendel (principiul segregării
independente a caracterelor):
Ereditatea primului caracter nu influenţează
ereditatea celui de-al doilea caracter.
Dihibridare
• P: BBTT x bbtt: gameţii sunt BT şi
respectiv bt
• În generaţia F1 toţi indivizii sunt BbTt
• Hibridizarea între 2 indivizi din
generaţia F1: BbTt x BbTt
• Fiecare gamet primeşte câte o alelă
din fiecare locus. (BT/Bt/bT/bt).
• Fiecare descendent va avea 4 alele în
cei 2 loci genetici (ex: BbTt).
• Numărul combinaţiilor posibile = 9.
• Raportul fenotipurilor este 9:3:3:1
BbTt x BbTt

BT Bt bT bt

BT BBTT BBTt BbTT BbTt

Bt BBTt BBtt BbTt Bbtt

bT BbTT BbTt bbTT bbTt

bt BbTt Bbtt bbTt bbtt


Trihibridare: încrucişare între 2 organisme
care diferă prin 3 caractere
Trihibridare: raportul între fenotipuri

27:9:9:9:3:3:3:1
Principii ale trăsăturilor
monogenice
1. Relaţia dominanţă/recesivitate
O alelă poate masca efectul altei alele

2. Principiul segregării
Cele 2 alele ce codifică un caracter segregă în
momentul formării gameţilor

3. Principiul segregării independente


În cazul a 2 caractere diferite, genele care
codifică aceste caractere segregă
independent la nivelul gameţilor
Încurbarea marginilor limbii
Inserţia lobului urechii
Caractere monogenice
Poziţia policelui
Afecţiuni monogenice
• Sunt rezultatul unei mutaţii într-o genă
particulară
• 1994 - 6678 caractere monogenice
– 6178 - autozomale
– 412 – cromozomii sexuali
• Tipuri de transmitere
AFECŢIUNI MONOGENICE

• Autozomal Dominante (A.D.)

• Autozomal Recessive (A.R)

• X-linkate –Recesive (XL-R)


- Dominante (XL-D)

• Mitocondriale
Incidenţa afecţiunilor monogenice
• Deşi fiecare în parte are o incidenţă ↓ în populaţie,
constituie colectiv o problemă majoră de sănătate
publică.
• ~ 5 - 8 % din internările în spitalele de pediatrie şi
~1 % din internările în spital la vârsta adultă.
• 9 % din decesele <18 ani sunt determinate de boli
monogenice.
• ~1- 2 % din populaţie prezintă o boală
monogenică.
• Majoritatea au debutul clinic în copilărie;
• Speranţa de viaţă este redusă în cazul a 60% din
afecţiuni;
• Se estimează că fiecare individ este purtător a 1-5
gene recesive
Transmiterea Autosomal Dominantă

• Peste 3700 caractere şi boli AD


• Majoritatea apar prin căsătoria unui individ
afectat, heterozigot cu un individ normal.
• Majoritatea sunt afecţiuni foarte rare în
populaţie; chiar şi în cazul celor mai
frecvente, incidenta mutaţiei genice în
populaţie este de 0,001.
TRANSMITEREA AUTOZOMAL
DOMINANTĂ
Risc de transmitere de către o persoană
afectată = 50%
An x nn → An (50%); nn (50%)
An x An →AA (25%); An (50%); nn (25%)
AA x nn → An (100%)
AA x An→ AA (50%); An (50%)

Risc de transitere de către o persoană


neafectată = 0% (teoretic)
nn x nn → nn (100%)
Ambele sexe sunt afectate în mod egal.
Transmiterea A.D.
• Afecţiunea apare în fiecare generaţie
• Afectarea egală a celor 2 sexe
• Riscul de transmitere la descendenţi este
de 50% pentru fiecare sarcină.
• 2 genitori afectaţi dar heterozigoţi (Aa) pot
avea şi descendenţi normali (aa).
Alele letale dominante
• Au o frecvenţă mică deoarece:
– Indivizii heterozigoţi afectaţi mor înainte de a
ajunge la vârsta reproducerii sau nu
supravieţuiesc;
– Scapă eliminării doar în cazul în care
decesul apare după vârsta reproducerii

ex: Boala Huntington


Afecţiuni dominante
– Acondroplazia este o
formă de piticism;
– Polidactilia se
transmite uneori A.D.

Figure 9.17
Acondroplazia
• Incidenţă 1: 25.000 indivizi;
• Extremitatea cefalică şi trunchiul se
dezvoltă normal; membrele
superioare/inferioare sunt scurte.
• Doar heterozigoţii prezintă afecţiunea.
• Homozigoţii nu suprevieţuiesc.
• Riscul de transmitere la descendenţi a
mutaţiei este de 50%.
Afecţiuni autosomal dominante

Neurofibromatoza

Tumori benigne mici, formate în special din cel.


nervoase prezente sub piele sau în diferite ţesuturi.

Fenotipul variază de la forme moderate→ severe;


uneori afectare neurologică; afecţiunea prezintă
expresivitate variabilă.

Gena e situată pe cromozomul 17.


Expresivitate variabilă:
Neurofibromatoza

Pete café au lait


tumori
Boala Huntington

Indivizii cu boala Huntington prezintă degenerare


neuronală progresivă;
Degradarea funcţiilor cognitive, mişcări neregulate.
Gena e situată pe cromozomul 4.

Fenotipul în general devine manifest după 30 ani.

Proteina codificată, huntingtina conţine un număr


mare de reziduuri glutamice comparativ cu proteina
normală.
Transmiterea autosomal recesivă
Riscul de transmitere la
descendenţi
• Risc de 25% de a avea descendenţi
afectaţi dacă ambii genitori sunt
heterozigoţi
Na X Na → NN; Na; Na; aa
25% 50% 25%
• Risc scăzut pt descendenţii unui individ
afectat.
NN x aa → Na(100%)
Alte posibilităţi de combinaţii a parentalilor:
NN x Na → NN (50%); Na (50%);
aa x Na → Na(50%); aa(50%).
Transmiterea Autosomal Recesivă
• Indivizii afectaţi sunt homozigoţi pt. mutaţia
genică;
• Heterozigoţii sunt clinic neafectaţi dar transmit
mutaţia genică
• Dacă un copil este afectat, ambii parentali sunt
cel puţin heterozigoţi pt mutaţia genică
• Dacă ambii parentali sunt heterozogoţi, 25% din
descendenţi sunt afectaţi, homozigoţi pentru
mutaţia genică, 50% sunt heterozigoţi, clinic
normali şi 25% sunt homozigoţi pentru alela
normală.
Transmiterea AR

• Ambele sexe sunt în mod egal afectate


• Riscul de recurenţă pentru fiecare sarcină
este de 25% dacă ambii părinţi sunt
heterozigoţi;
• Afecţiunea apare frecvent în urma
căsătoriilor consangvine.
Siclemia
• Afecţiune A.R.
caracterizată prin
modificarea formei
eritrocitului din disc
biconcav în eritrocit cu
formă de seceră ce
traversează cu dificultate
vasele de calibru mic;
agregarea eritrocitelor în
aceste vase determină
obstrucţia lor şi crize
dureroase.
Siclemia: eritrocitele iau
formă de seceră și
obstruează vasele de
calibru mic din diferite
țesuturi.
Fibroza chistică: – sinteza unui
mucus gros ce îngreunează
eliminarea agenților patogeni→
infecții ale căilor respiratorii;
 Afectarea ductelor biliare,

pancreatice→ malabsorbție

Boala Tay-Sachs – deteriorarea


sistemului nervos→deces
precoce
 Mutație în gena ce codifică o

enzima necesara în
metabolimul lipidic
(gangliozidoze ce se vor
acumula în lizozomii
celulari→apoptoză celulară)
Fibroza chistică

Este cea mai


comună afecţiune genetică
letală la caucazieni.
Deficitul unui reglator al
conductanţei transmembranare
pentru canalele de clor
(mutații în gena CFTR).
Reducerea concomitentă a
transportului apei duce la
∆ F508
secreţia unui mucus gros
ce se acumulează în arborele respirator şi ductele
pancreatice; interferă cu respiraţia, digestia şi funcţia
hepatică → susceptibilitate la pneumonii şi alte infecţii.
What Works for Peas Also Works for Humans

Albinismul

An albino woman
Fenilcetonuria (PKU)

Indivizii cu fenilcetonurie sunt lipsiţi de o enzimă


necesară metabolismului fenilalaninei;
Locusul genic e pe cromozomul 12.

Există teste de screening al n.n. (de exemplu prin


determinarea fenilalaninei în urină).

Neinstituirea unei diete restrictive în fenilalanină din


primii ani de viaţă→ leziuni cerebrale ireversibile şi
retard mental sever.
Afecţiuni autozomal recesive

- Heterozigoţii (Na) sunt neafectaţi deoarece o


singură copie a genei este suficientă.

- Heterozigoţii sunt numiţi purtători. Ei transmit alela


recesivă descendenţilor.

- Doar homozigoţii (aa) sunt afectaţi;


- Căsătoriile consangvine cresc incidenţa bolii.
- Afecţiunea apare în mod egal la ambele
sexe.

-Fibroza chistică
- Boala Tay-Sachs
-Fenilcetonuria
- Siclemia
Genele sex-linkate
• Genele de pe cromozomul X se numesc
“X-linkate”; mutaţiile în aceste gene se
exprimă fenotipic mai frecvent la sexul ♂.
• Mutaţiile în genele situate pe cz. X nu se
transmit tată → fiu.
XaY x XX → XaX; XY
(fete purtătoare şi băieţi neafectaţi).
Transmiterea X-linkată recesivă
Transmiterea X-linkată recesivă

XaX + XY → XaX; XX; XaY; XY

• 50% risc de a avea un băiat afectat

• 50% risc de a avea o fată purtătoare

XaX +XaY→ XaXa (25%); XaY (25%);


XaX (25%); XY (25%).
Transmitea X-linkată recesivă

• Toate descendentele unui tată afectat


vor fi purtătoare
XX + XaY → XaX; XY
• Afecţiunea nu se transmite de la tată
la fiu
• XaX +XY →XaX; XX; XaY; XY
Caracteristici ale transmiterii
X-linkate recesive
Caracterele X-linkate recesive sunt mult mai frecvente la sexul
masculin (hemizigoţi). O femeie va exprima un caracter X-linkat
recesiv doar în stare homozigotă.
Caracteristici:
a. Un tată afectat va transmite mutaţia genică la toate fiicele sale
(obligatoriu heterozigote) dar nu şi fiilor săi.
b. Alela nu se transmite din tată în fiu.
c. Toţi fii unei mame afectate (homozigotă recesivă) vor exprima alela
recesivă
d. Dacă o femeie este purtătoare, 1/2 din fii săi vor exprima mutaţia
genică; 1/2 din fiice vor fi purtătoare şi1/2 vor fi normale.
Afecţiuni X-linkate recesive: distrofia musculară Duchenne/ Becker,
daltonismul, hemofilia, deficienţa de G6PDH.
Transmiterea X-linkată
Exemple de afecţiuni
• Distrofia musculară Duchenne
/Becker

• Hemofilia (A şi B)

• Sindromul X fragil (retard mental )

• Deficienţa imună X-linkată

• Daltonismul
Daltonismul
• La nivelul retinei există 3 tipuri
de receptori pt. lungimile de
undă corespunzătoare culorilor
albastru, verde şi roşu.
• Fiecare receptor este codificat
de o genă; acestea sunt situate
pe cromozomul X în cazul
receptorilor pt.culorile verde şi
rosu.
• Daltonismul apare în general
doar la sexul masculin; femeile
heterozigote pentru una sau
ambele mutaţii genice au o
vedere normală.
Daltonismul
• 50% din descendenţii
♂ a unei femei
heterozigote vor avea
daltonism.
• Dacă tatăl prezintă
daltonism toate
descendentele sale
vor fi heterozigote dar
neafectate.
Hemofilia în familiile regale
din Europa
• Hemofilia este o afecţiune X-linkată determinată de un
deficit al factorilor de cuagulare.
• Regina Victoria a Angliei era purtătoare a acestei mutaţii;
printre numeroşii săi descendenţi cu hemofilie se numără
şi Alexis, fiul ţarinei Alexandra şi a ţarului Rusiei.
• Hemofilia

Queen Albert
Victoria

Alice Louis

Alexandra Czar
Nicholas II
of Russia

Alexis

Figure 9.31
Transmiterea X-linkată dominantă
1. Puţine caractere/afecţiuni se transmit X-linkat
dominant.
2. Example:
a.Hipoplazia smalţului dentar (smalţ subţire cu anomalii
ale coloraţiei).
b.Trombopatia constitutională (hemoragii severe prin
deficite trombocitare).
• Femeile heterozigote exprimă
caracterul/afecţiunea (frecvent într-o formă
moderată) dar bărbaţii fac forme mai severe ale
bolii.
Transmiterea Y-Linkată

1. Existenţa caracterele Y-linkate (transmiterea


holandrică) nu a fost confirmată.
Excepţii: genele implicate în diferenţierea gonadei
masculine (gena SRY) şi fertilitate.
2. Pilozitatea conductului auditiv pare a fi Y-
linkată, dar fenotipul este complex şi ar putea fi
rezultatul unor gene A.R. şi/sau efectul
testosteronului.
Caractere sex-influenţate
• Anumite caractere apar doar la un sex fără a fi
determinate de gene situate pe cromozomul X.
• Uneori un caracter pare a fi determinat de o alelă
dominantă la un sex şi care se manifestă recesiv la
celălalt sex.
• Exeplu: alopecia frontală. La bărbaţi alela se
manifestă dominant (apare atât la genotipurile homo-
/heterozigote); femeile sunt afectate doar în stare
homozigotă şi fenotipul se caracterizează prin
pierderea uniformă a părului şi nu prin alopecie (păr
rar)
Transmiterea mitocondrială
• Mitocondriile sunt transmise doar de către mamă;

• Nu există risc de a avea descendenţi afectaţi dacă boala


este prezentă la tată
• Aproximativ 250 mitocondrii sunt prezente într-o celulă dar
numărul variază de la o celulă la alta;
• Durata medie de viață: 100 zile
• ADN-ul mitocondrial este circular și conține 16500 nct,
respectiv 37gene dintre care 13 gene codifică proteine
implicate în reacțiile biochimice din procesul care generează
molecule de ATP
Mutații în ADNmt: atrofia optică Leber; sindromul Kearns-
Sayre .
Genele
mitocondriale

• 13 gene implicate în lanțul respirator


• Subunități ale complexului ATP-azei
• Subunități ale complexului NADH-
dehidrogenaza
• 22 gene ce codifică tRNA
• 2 gene ce codifică rRNA
Stabilitatea mt ADN

• Rata mutațiilor este de 10x


mai mare decât a ADN-ului
nuclear
• Mutațiile sunt generate de
radicalii liberi produși în
urma oxidării
• Lipsa histonelor cu rol
protector
• Ineficiența mecanismelor
de reparare
• Frecvent mutații
punctiforme sau deleții
Bolile mitocondriale
Caracteristici generale

 Expresivitate variabilă
 Variația vârstei debutului clinic

• Afectarea organelor mari consumatoare de


energie (creier, inimă, musculatura scheletică,
ochi, ficat, pancreas, rinichi)
Sindromul Kearns-Sayre
Debut înainte de 20ani; afectare egală a sexelor
Oftalmoplegie externă progresivă: mobilitatea ochilor limitată
sau absentă
Retinopatie pigmentară
Probleme cardiace sau insuficiență cardiacă
Slăbiciune musculară
Hipostatură; afecțiuni endocrinologice;
Surditate
Diabet
Pierderea coordonării mișcărilor (ataxie)
Demență sau alte afecțiuni psihice
Sindromul Kearns-Sayre (KSS)
Mutația genică: duplicații sau deleții genice de mari
dimensiuni (>1000bp) ce va avea ca rezultat scăderea sau
creșterea sintezei unor produși ai mt ADN
1/3 cazuri: deleție a 4977bp

Prognositic: depinde de severitate


În cazurile severe 85% din genomul mitocondrial este afectat
Modificări în substanța albă sau materia cenușie din diferite
părți ale creierului care explică demența prezentă în anumite
cazuri
Mitocondrii mari ce au formă neregulată (examen
anatomopatologic) în creier și mușchi
Diagnosticul afecțiunilor
mitocondriale
Măsurarea concentrațiilor serice ale acidului lactic pre-
/ și post exercițiu fizic;
CT sau RMN pentru evidențierea modificărilor
spongiforme ale creierului din cadrul
leucoencefalopatiei;
Histochimia preparatelor obținute prin biopsie
musculară / electronomicroscopie sugestivă
Teste ADN ale probelor obținute prin biopsie
musculară sau sânge.
Neuropatia optică Leber
 Descrisă de Theodore Leber în 1871; este cauza cea
mai frecventă de atrofie optică;
 Caracterizată de atrofia celulelor ganglionare ale retinei
și atrofia nervului optic
 Vârsta debutului clinic: frecvent între 25-35 ani; debut la
orice vârstă;
 Mai frecventă la bărbați decât la femei
Neuropatia optică
Leber

 85% - 90% din cazuri


sunt determinate de
mutații punctiforme în
Una din genele ND4 ND1
sau ND6 ce codifică
subunități ale complexului 1 al fosforilării oxidative
Severitatea simptomatologiei depinde de tipul de mutație
Aceste mutații scad productia de ATP ceea ce va avea ca rezultat
disfuncție și moartea celulelor
Neuropatia optică Leber
Nu toți indivizii purtători de mutații dezvoltă boala
Factori adiționali genetici și de mediu care reduc
vascularizația la nivelul retinei și nervului optic
contribuie la pierderea vederii centrale
Factorii de mediu sunt suspectați ca fiind factori
declanșatori ai simptomatologiei:
a. Alcoolismul și fumatul excesiv
b. Expunere la monoxid de carbon
c. Stress crescut;
d. Medicamente:
Ethambutol – tratament tuberculoză
Chloramphenicol –pentru conjunctivită
e. alte toxine
Risc pentru bărbați de a deveni simptomatici: 40%
Semne și simptome
 Pierderea vederii centrale
 Păstrarea vederii periferice
 Pierderea acuității vizuale
 Afecțiunea apare întâi la un ochi și după câteva
săptămâni la celălalt
 Defecte de conducere cardiace
 Tremor a extremităților
 Slăbiciune la mâini și picioare; pierderea reflexelor
articulare

Simptomatologia variază în funcție de sex și tipul mutației


Relaţia genotip-fenotip este uneori
mult mai complexă decât cea sugerată
de legile mendeliene
• Polialelism
• Dominanţa incompletă
• Penetranţă
• Pleiotropie
• Heterogenitate genetică
• Caractere poligenice
• Factori de mediu
Termeni utilizaţi

• Hemizigoţi: având ½ din nr. de alele, ♂ sunt


hemizigoţi pt. toate alelele situate pe cz.X
• Expresivitate variabilă: variabilitatea semnelor
clinice; severitate clinică diferită.
• Penetranţă: frecvenţa manifestării în fenotip a unei
gene.
• Polialelism: un locus poate fi ocupat de cel puţin 3
alele aflate în relaţia de dominanţă/recesivitate sau
codominanţă.
Polialelismul şi grupele sangvine
• Pentru o genă există mai mult de 3
variante alelice
• Sistemul de grup sangvin ABO
• 3 alele: IA, IB,codominante şi alela i,
recesivă

Figure 9.20
Sistemul ABO
Genotipuri Fenotipuri
IA IA A
IA IB AB
IAi A
IB IB B
IBi B
ii O
• Dominanță incompletă în hipercolesterolemia
familială

– Dominanţă incompletă: homozigoţii prezintă forme clinice


mult mai severe ale bolii comparativ cu heterozigoții
Penetranţa
• Frecvenţa manifestării în fenotip a unei
mutaţii genice
• Numărul indivizilor purtători ai mutaţiei
este mai mare decât numărul indivizilor
afectaţi → penetranţa este incompletă
Mutații in gena BRCA1: risc pentru cancer de sân de
70%; risc pentru cancer ovarian <50%
Polidactilia (A.D.): penetranţă de 60%
Pleiotropia

• Pleiotropia reprezintă impactul unei


gene asupra mai multor caractere
–Exemplu: siclemia
Individual homozygous
for sickle-cell allele

Sickle-cell (abnormal) hemoglobin

Abnormal hemoglobin crystallizes,


causing red blood cells to become sickle-shaped

Sickled cells

Breakdown of Clumping of cells Accumulation of


red blood cells and clogging of sickled cells in spleen
small blood vessels

Pain and Damage to


Physical Heart Brain Spleen
weakness Anemia other
failure fever damage organs
damage

Impaired Pneumonia Kidney


mental Paralysis and other Rheumatism
failure
function infections
Figure 9.21
Expresivitate variabilă

• Gradul expresiei fenotipice a unei alele


poate fi influenţat de interacţiunea cu
alte gene sau factori de mediu.
• Fenotipul poate fi mai mult sau mai
puţin sever la indivizi purtători de mutații
în aceeași genă.
Heterogenitate genetică: expresivitatea
fenotipică este determinată de locaţia
și respectiv tipul de mutaţie

Fibroza chistică

- > 500 mutaţii descrise


- 70% din cazuri - mutaţii la nivelul aa 508
- Expresia fenotipică variază în funcţie de mutaţie
Gena fibrozei chistice: heterogenitate alelică
Heterogenitate a locusurilor: o afecţiune este
determinată de mutaţii într-un număr de gene

Surditatea: afecţiune A.R. apare în urma unor


mutaţii diferite în aproximativ 50 gene.

Cum putem şti dacă 2 indivizi sunt purtători de


mutaţii în aceeaşi genă sau în gene diferite?
Complementation Tests Reveal Whether Individuals Expressing a
Recessive Trait Carry Mutations in the Same or Different Genes

2 părinţi cu surditate au doar


copii afectaţi.

AAbb x aaBB → AaBb (toţi descendenţii sunt dublu


heterozigoţi şi fenotipic normali)
Mecanismul genetic al complementării
Another Inadvertent Complementation Test

2 părinţi cu albinism au descendenţi dublu heterozigoti, neafectaţi


Există cel puţin 2 gene implicate în apariţia acestui fenotip.
Caractere
poligenice

Un caracter
este rezultatul
interacţiunii
mai multor
gene
• Alela este: a) formă alternativă a genei b) un
genotip homozigot c) o genă recesivă

Genele care sunt exprimate doar în stare


homozigotă sunt:
• A. dominante
• B. recesive
• C. codominante
• D. Purtătoare de mutaţii
• Dacă ambii genitori sunt heterozigoţi
pentru aceeaşi mutaţie genică ce
procent din descendenţi vor fi
heterozigoţi?
• Un individ dublu heterozigot este reprezentat:
(a) Aabb (b) AaBb (c) AAbb (d) AABb

• Câte tipuri diferite de gameţi produce un individ


cu genotipul AAbb ?
În cazul monohibridării raportul fenotipic este:
• A. 9 : 3 : 3 : 1
• B. 1 : 2 : 1
• C. 3 : 1
• D. 2 : 1
O singură alelă recesivă se exprimă fenotipic
atunci când:
• A. E situată pe orice cromozom
• B. E o alelă autosomală
• C. Genotipul este XaX
• D. Genotipul este XaY.
Problemă
• Dacă un băiat are grupa O şi sora sa grupa
AB, care sunt genotipurile şi fenotipurile
părinţilor?

• Băiat: O (ii)
• sora AB: (I I )
A B

copyright cmassengale 90
Câte tipuri de gameţi sunt produşi de un organism
heterozigot pentru “n”loci
1. RrYy: 2n = 22 = 4 tipuri de gameţi
RY Ry rY ry

2. AaBbCCDd: 2n = 23 = 8 gameţi
ABCD ABCd AbCD AbCd
aBCD aBCd abCD abCD

3. MmNnOoPPQQRrssTtQq: 2n = 26 = 64
gameţi
copyright cmassengale 91
Un copil de grupă sangvină O nu poate avea
părinţi cu grupele sangvine:
• 1. B and B
• 2. A and B
• 3. O and O
• 4. AB şi O
Boli autozomal dominante sau
autozomal recesive
• Boala Huntington –
• Fibroza chistică
• Siclemia
• Boala Tay-Sach’s
• fenilcetonuria