Sunteți pe pagina 1din 65

Definiţie

 Un cutremur de pământ reprezintă o


acţiune de solicitare elastică de
scurtă durată care se exercită asupra
crustei terestre, având cauze, de
obicei, naturale şi care se propagă
prin unde seismice cu viteze de peste
1 km/s.
Tipuri genetice de cutremure
 Cutremure cosmice
 Prăbuşirile de stânci
 Fenomene carstice
 Cutremure vulcanice
 Cutremure tectonice
Elementele principale ale unui
cutremur
 Hipocentrul
(focarul)
 Epicentrul
 Timpul la origine
 Energia
cutremurului
Cutremurul se transmite în crusta
terestră prin unde seismice:
 Unde primae (P)
 Unde secundae (S)
Inregistrarea undelor seismice
Determinarea epicentrului unui cutremur
Elementele de clasificare a
cutremurelor
 Magnitudinea
 Intensitatea
 Acceleraţia maximă
 Adâncimea hipocentrului
Magnitudinea cutremurului
 Magnitudinea (M) Reprezintă un criteriu
cantitativ de clasificare a unui cutremur
(magnitudine = mărime, în limba latină) şi
este proporţională cu logaritmul
amplitudinii maxime (A) a mişcărilor
seismice măsurate la 100 km de
epicentru.
 Există o scară a magnitudinii unui
cutremur (scara Richter), care este o
scară logaritmică
Intensitatea cutremurului
 Intensitatea cutremurului este
apreciată de la zonă la zonă, în
funcţie de efectele produse asupra
clădirilor, părţii superficiale a crustei
şi asupra stării psihice a oamenilor.
 Există scări de apreciere a intensităţii
unui cutremur; cea mai cunoscută
este aşa-numita Scara Mercalli, care
are 12 trepte.
Scara Mercalli
 Gradul I – microcutremure înregistrate
doar de seismografe;
 Gradul II – macrocutremure foarte
slabe, sesizate doar de persoane culcate;
 Gradele III şi IV – simţite de toate
persoanele ce stau pe scaune; se produce
zgomot de veselă şi mobilă; fără efecte
asupra clădirilor şi terenului;
Scara Mercalli
 Gradele V şi VI – se clatină lămpile,
lustrele, apar fisuri la colţurile uşilor şi
ferestrelor, apele din fântâni prezintă
oscilaţii;
 Gradul VII – cutremure puternice;
produc panică în rândul populaţiei;
crăpături în clădirile mai slabe, căderi de
coşuri de fum, fisuri pe suprafaţa
pământului, uneori se reactivează
porniturile recente de teren.
Scara Mercalli

 Gradele VIII şi IX – produc efecte puternice,


distructive asupra clădirilor, cu excepţia celor
din lemn sau din beton armat; pe teren apar
falii cu sărituri de zeci de centimetri; se produc
variaţii de debit ale izvoarelor şi alunecări de
teren;
 Gradul X – cutremure pustiitoare care distrug
majoritatea clădirilor şi afectând serios
construcţiile grele (diguri, instalaţii portuare);
se produc denivelări ale scoarţei de 1-2 m,
secări de lacuri şi izvoare sau apariţia altora.
Scara Mercalli
 Gradele XI şi XII – cutremure
catastrofale; nu rezistă nici o
construcţie; se produc fracturi cu
sărituri de 5-10 m pe uscat şi 100-
200 m în domeniul marin; se
modifică reţeaua hidrografică şi
ţărmurile marine; se produc
reactivări de vulcani şi valuri de tip
tsunami.
Acceleraţia maximă
 Acceleraţia maximă a solului în timpul
unui seism este un criteriu important
pentru proiectarea paraseismică a
construcţiilor;
 Acceleraţiile seismice devin periculoase
când depăşesc 1/10 din gravitaţie;
 Unele seisme de gradul XII pe scara
Mercalli pot da acceleraţii mai mari decât
cea a gravitaţiei, făcând ca în acest caz
unele corpuri să fie aruncate în aer.
Clasificarea cutremurelor după
adâncimea hipocentrului
 Cutremure superficiale (0-50 km);
 Cutremure intermediar (50-250 km);
 Cutremure adânci (250-700 km).
Distribuţia în spaţiu a cutremurelor
 Cele mai frecvente sunt cutremurele
tectonice şi vulcanice;
 Cutremurele cosmice, cele cauzate
de prăbuşiri de stânci sau de
fenomene carstice sunt mai rare;
Zonele sensibile din punct de vedere seismic, Cercul de foc al Pacificului, dorsalele
medio-oceanice şi centura latitudinală transeuroasiatică.
Cutremure tectonice

Coliziunea dintre o placă oceanică şi una continentală


Cutremure tectonice
Cutremure
tectonice

Falia San Andreas se


întinde pe 1200 km
lungime.
Cutremure vulcanice

Vulcanismul este unul dintre cele mai frecvente cauze ale cutremurelor. Cazul clasic în
acest sens este erupţia vulcanului Krakatoa din anul 1883, amplasat în insula cu acelaşi
nume. Unda de şoc produsă datorită erupţiei s-a simţit pe o rază de aproximativ 800 km
în jurul vulcanului,iar cenuşa emanată în tipul erupţiei, ce a făcut ocolul Pământului,
fiind sesizată la Paris şi Stockholm. În urma erupţiei, Insula Krakatau a fost aruncată în
aer. După un anumit timp, din acumularile de lavă şi modificările fundului oceanic, a
apărut o insulă nouă, Anak Krakatau (Fiica lui Krakatau).
Cutremure vulcanice

Stromboli
Etna
Exemple mai recente de cutremure produse de
vulcanism le reprezintă erupţiile vulcanilor Stromboli
(Insulele Lipari) şi Etna (Insula Sicilia), ambele din sudul
Europei.
Efectele produse de cutremure

 Cele mai spectaculoase şi distrugătoare efecte


ale cutremurelor sunt prăbuşirile de imobile.
 Gravitatea acestor efecte este amplificată de
pierderele de vieţi omeneşti şi de panica
creată în rândul populaţiei.
 Cutremurele marine devin dezastruoase şi din
cauza valurilor înalte denumite tsunami ce
pot avea o înălţime de 15 – 30 m (cutremurul
din Sumatra produs în 26. 12. 2004).
Valuri tsunami
Valuri
tsunami
Cutremurul din 26 decembrie 2004
Unul dintre cele mai recente
cutremure a fost cel din
regiunea Arhipelagului
Indonezian (din dreptul Insulei
Sumatra) care s-a produs pe
26. 12. 2004 şi care a avut
numeroase replici.
Magnitudinea iniţială a acestui
cutremur a fost de 9 grade pe
scara Richter. Replicile au fost
şi ele foarte puternice, între
8,7 – 6,5 grade Richter. Cauza
principală a cutremurului a
constituit-o subducţia plăcii
indiene sub placa birmaneză.
Adâncimea epicentrului a fost
de 5,5 mile sub fundul
oceanului, iar lungimea zonei
epicentrale de 600 de mile.
Efecte ale
cutremurului din 26
decembrie 2004
• modificarea înclinării axei
de rotaţie a Pământului cu
2,5 cm;
• accelerarea vitezei de
rotaţie a Pământului;
• mişcări verticale ale
scoarţei terestre datorită
cărora Insula Siberut s-a
înălţat cu 1 -2 m deasupra
oceanului;
• provocarea unei zone de
alunecare a suprafeţei
terestre de 15 – 20 m pe
un front de 100 km
• etc.
Cutremurul din 26 decembrie 2004

De-a lungul zonei de impact a celor două plăci tectonice de peste 600 de mile, s-au
înregistrat numeroase epicentre seismice care au funcţionat simultan, amplificând
mărimea valurilor de tip tsunami.
Cutremurul din 26. 12. 2004 a fost resimţit pe distanţe mari faţă
de zona epicentrală, fiind înregistrat în staţii seismice până în
vestul Europei şi a Africii.
Predicţia cutremurelor
 O predicţie reuşită presupune prognoza
concomitentă a datei, locului şi magnitudinii
unui cutremur, mai ales pe un interval de timp
foarte scurt – zile, cel mult o săptămână (după
N. Mândrescu 1991);
 Cel mai mare succes în domeniul predicţiei a
fost realizat de cercetătorii chinezi, în cazul
cutremurului din t februarie 1975 (cu o
magnitudine de 7,3 pe scara Richter) din
regiunea Haicheng – Yingkow, Provincia
Liaoning, din NE-ul Chinei;
Predicţia cutremurului de la Haicheng
Predicţia cutremurului de la Haicheng
 În partea sudică a provinciei au avut loc o
serie de cutremure, printre care şi cel din
1966 de la Hsingtai (situat la 966 km S
de Haicheng) şi cel din 1969 din Golful
Pohai (la 403 Km S de Haicheng);
 Succesiunea acestor cutremure la un
interval de timp relativ scurt a fost
interpretată ca o deplasare a activităţii
seismice spre NE;
 Această primă constatare a stat la baza
deciziei ca provinciei Liaoning să i se
acorde o atenţie seismologică şi geofizică
specială.
Predicţia cutremurului de la Haicheng
 Primele observaţii asupra fenomenelor
precursoare au început în anul 1970;
 În perioada 1973-1974 s-a observat o înălţare
a terenului în zona Faliei Jânzhou, cu o rată de
aproximativ 20 de ori mai are faţă de cea
normală, iar un număr de falii mai mici au fost
active şi a crescut numărul cutremurelor slabe;
 A fost constatată o fluctuaţie neobişnuită a
câmpului magnetic, precum şi modificarea liniei
de ţărm a Peninsulei Liaotung;
 Aceste manifestări au stat la baza elaborării
previziunii pe termen lung, la sfârşitul anului
1974, menţionându-se că în următorii doi ani ar
putea avea loc un cutremur moderat în această
zonă.
Predicţia cutremurului de la Haicheng

 Ulterior, înregistrarea unor cutremure


mici a adăugat date noi celor existente;
 În plus, oamenii au semnalat
comportarea neobişnuită a unor
vieţuitoare, precum şi modificări ale
adâncimii apei în puţuri;
 În unele zone s-au constatat înclinări ale
terenului;
Predicţia cutremurului de la Haicheng
 Primul preşoc, înregistrat la 1 februarie
1975, a fost urmat de altele cu frecvenţă
crescândă în următoarele 2 zile;
 Pe 3 februarie, cercetătorii de la o staţie
seismică apropiată au sugerat că şocurile
înregistrate ar putea fi preşocurile unui
cutremur puternic;
 În consecinţă, la 4 februarie 1975, pe
baza datelor prezentate de specialişti,
autorităţile au alertat populaţia;
Predicţia cutremurului de la Haicheng
 Au fost organizate conferinţe şi întruniri
speciale pentru a avea siguranţa că măsurile
preconizate vor fi înţelese şi aduse la
îndeplinire de întreaga populaţie;
 Oamenii au fost mobilizaţi să construiască
locuinţe temporare, să ridice corturi, să asigure
obiectele de valoare.
 Populaţia a fost evacuată din locuinţe deşi
temperatura era de -24oC.
 Au fost organizate grupe pentru acordarea
asistenţei medicale, pentru îngrijirea bătrânilor
şi copiilor etc;
 În după amiaza zilei de 4 februarie s-au închiat
preparativele şi evacuarea populaţiei, iar la ora
1700 s-a produs cutremurul.
Predicţia cutremurului de la Haicheng
 Majoritatea clădirilor din zonă s-au prăbuşit în timpul
şocului, dar pierderile umane au fost extrem de mici;
 În zona cea mai afectată, 90% din locuinţe s-au
prăbuşit;
 Oraşul Haicheng, cu o populaţie de 100.000 de oameni,
situat la aproximativ 30 km de epicentru, a fost
complet distrus;
 În două localităţi, cu o populaţie totală de 1,6 milioane
de oameni s-au înregistrat doar 250 de morţi;
 În întreaga provincie au fost distruse baraje, poduri,
lucrări de irigaţie, căi de comunicaţie;
 Fără această predicţie, o mare parte din populaţie şi-ar
fi aflat sfârşitul sub dărâmăturile locuinţelor care s-au
prăbuşit
Predicţii eşuate
 Cazul descris mai sus de predicţie (după
N. Mândrescu, 1991) poate fi considerat
un caz clasic de predicţie reuşită a unui
cutremur;
 Totuşi, dacă este să ne referim doar la
China, ţară în care s-a înregistrat cel mai
mare succes în predicţia cutremurelor, tot
aici a existat, chiar în anul următor, un
cutremur care nu a putut fi prevăzut
(cutremurul din 28 iulie 1976, car a lovit
pe neaşteptate oraşul Tangshan, din
Provincia Hopeh, şi care a făcut între
650.000 şi 800.000 de victime);
Predicţii eşuate
 În luna august 1975, a fost făcută o
predicţie falsă pentru provincia Kwatung
(regiune cu seismicitate moderată);
 În urma alarmei date de autorităţi, mulţi
oameni au dormit în corturi aproape două
luni de zile dar nu s-a produs nici un
cutremur;
 Aceste exemple arată că, de fapt,
problema predicţiei cutremurelor, nu şi-a
găsit totuşi rezolvarea.
Cutremurele din România

Cea mai cunoscută regiune seismică din ţara noastră este Vrancea, amplasată la curbura Carpaţilor.
Originea cutremurelor din această zonă este de natură tectonică, cutremurele fiind provocate de
coliziunea celor trei mari plăci tectonice ce vin în contact în această zonă: Placa Est-Europeană,
Placa Moesică şi Placa Scitică ce se interpune între aceste două plăci mari. Cele mai cunoscute
cutremure cu epicentrul în această zonă s-au produs la 10. 11. 1940 (7,4 grade Richter) şi 4. 03.
1977 (7,2 grade Richter). Aceste cutremure au produs mari pierderi de vieţi omeneşti şi pagube
materiale. Alte tipuri de cutremure tectonice din ţara noastră sunt: făgărăşene, bănăţene şi pontice.
Majoritatea cutremurelor sunt intracrustale, cele vrâncene fiind cele mai adânci.
Fenomene carstice

Fenomenele carstice reprezentate în special prin peşteri în roci solubile pot genera
cutremure (ca cel de la Skoplje din 1963) prin prăbuşirea tavanelor acestora care au
importanţă locală, la fel ca şi prăbuşirile de stânci din regiunile montane sau din zona
falezelor marine, în special ca efect al alterării şi erodării rocilor din aceste zone.
Cutremure cosmice
 Sunt rare la scara istoriei umane dar
comune la scară geologică;
 Sunt provocate de căderea unui
meteorit, cometă sau alt corp
sideral;
 Efectele unei astfel de coliziuni cu un
corp de mari dimensiuni sunt
catastrofale şi pot provoca modificări
majore ale evoluţiei vieţii pe Pământ
Cutremurul Tungusk
 S-a produs în Siberia, în zona
Tungusk, la 30 iunie 1908;
 Un fragment de cometă a
explodat, la altitudinea de 6 km,
cu o energie estimată a fi de
2000 de ori mai mare decât cea a
bombei de la Hiroshima;
 Suflul exploziei a doborât copacii
din taigaua siberiană pe o
suprafaţă de peste 2000 de
kilometri pătraţi.
Meteor Crater din Arizona
Meteor Crater
 Coliziunea s-a produs în urmă cu
50.000 de ani;
 Meteoritul avea aproximativ 50 m în
diametru şi cântărea mai multe sute
de mii de tone;
 Astăzi craterul are aproximativ 140
m adâncime şi un diametru de 1300
m.
Craterul îngropat de la Chicxulub
 Diametru de aproximativ 180 km cu
centrul în satul litoral Puerto Chicxulub,
din Peninsula Yucatan, Mexic;
 Impactul a avut loc acum aproximativ 65
de milioane de ani la limita dintre Cretacic
şi Terţiar (K-T);
 După impact au dispărut aproximativ 70%
din speciile existente în acel moment,
inclusiv dinozaurii.
Meteoritul de la Chicxulub
 Diametru de aproximativ 10 km;
 Energia eliberată la impactul cu Pământul
este echivalentă cu explozia a circa o
sută de milioane de megatone de
trinitrotoluen (TNT) sau cu energia
degajată de explozia simultană a tuturor
armelor nucleare de pe Pământ, la
apogeul Războiului Rece, în anii 1980,
înainte ca superputerile să înceapă
dezmembrarea arsenalurilor.
Asteroid
Posibilă imagine a impactului
Posibilă imagine a impactului
Posibilă imagine a impactului
Posibilă imagine a impactului
Scenariu posibil la moartea dinozaurilor
 Vânturile puternice (de cel puţin 500 km/h) produse de
impact au doborât copacii care au fost uscaţi şi aprinşi
de căldura impactului sau de trăsnetele declanşate în
atmosferă de praful care se aşeza;
 Focurile au produs 70 de miliarde de tone de funingine,
corespunzând cu 25% din materia organică estimată a
fi fost prezentă pe Pământ în acea perioadă;
 Vânturile puternice şi tsunami-urile au durat mai multe
ore;
 Incendiile au durat luni de zile, la fel şi întunericul şi
frigul cauzate parţial de focuri (în comparaţie, un
incendiu forestier relativ modest, care a avut loc în N
Californiei, în septembrie 1987, a redus temperatura
dintr-o vale plină de fum cu 15o C, timp de o
săptămână);
Scenariu posibil la moartea dinozaurilor
 Efectul de seră a început să se facă simţit
odată cu risipirea întunericului;
 Efectul de sera a fost accentuat de
prezenţa vaporilor de apă în aer şi a fost
menţinut de existenţa pe termen lung a
CO2 şi a ploii acide;
 Toxinele, agenţii mutageni şi ploile acide
au rămas activi ani de zile;
 La toate acestea se adaugă şi activităţile
vulcanice declanşate de impact.
Scenariu posibil la moartea dinozaurilor
 Pe uscat, animalele dependente de plantele
verzi, cum ar fi dinozaurii ierbivori, au suferit
când plantele (cele care nu au ars în incendiile
globale) au rămas fără lumină solară pentru
fotosinteză şi au murit;
 Ceea ce a fost un dezastru pentru 70% din
toate speciile de pe Pământ a reprezentat o
mare şansă pentru cele 30% din speciile care
au supravieţuit;
 Strămoşii mamiferelor moderne (inclusiv ai
noştri) s-au putut diversifica şi răspândi pentru
a umple nişele ocupate anterior de dinozauri.
Ciocniri multiple
 Se pare că structura de la Chicxulub
nu a fost singura care s-a format la
limita K-T;
 O structură asemănătoare, dar de 35
km diametru a fost descoperită la
Manson în Yowa şi o alta de 100 km,
la Popigai în Siberia.
Ciocnirile multiple sunt posibile
Urme ale
altor
ciocniri
(pe Lună)
Cratere de impact pe Marte
Posibile surse de asteroizi pentru
ciocniri viitoare
Frecvenţa estimată a ciocnirilor
obiectelor cosmice cu Pământul
Riscuri
 Pentru orice cetăţean actual al
S.U.A., riscul de a muri din cauza
efectelor ulterioare ale unui impact
cosmic este de aproximativ 1:20.000
şi este mai mare decât riscurile
combinate ale morţii provocate de
tornade (1:60.000), uragane,
cutremure, incendii forestiere şi
erupţii vulcanice (după John & Mary
Gribbin, 1998).
Ce avem de făcut
 “Dacă impactul cometar va fi sfârşitul
lumii aşa cum o cunoaştem, probabil
că în situaţia actuală vom fi anunţaţi
cu mai puţin de trei luni înaintea
Apocalipsei. A sosit momentul să
luăm în serios ameninţarea…”

John & Mary Gribbin, 1998