RIDICHEA URIAŞĂ

Bunicul a pus în
grădină o ridiche;
și a crescut ridichea
aceea mare, mare,
cît capul omului, și
mai mare.
Într-o zi bunicul a
încercat să smulgă
ridichea din
pământ; și
apucând-o de
frunze trage și
trage...dar ridichea
nu s-a lăsat deloc
Moșul a chemat-o și
pe babă. Baba s-a
prins de mijlocul
moșneagului,
moșneagul de
frunzele ridichi și
trag, trag...dar
ridichea nu s-a
smuls.
A chemat baba și
pe nepoată.
Nepoțica s-a prins
cu amândouă
mâinile de mijlocul
babei, baba de moș
și moșul de ridiche.
Trag, trag, trag,
dar ridichea nu s-a
smuls.
Nepoțica a
chemat
cățelușul.
Cățelușul s-a
agățat de poala
nepoțicăi,
nepoțica de
mijlocul babei,
baba de
moșneag,
moșneagul de
ridiche și trag,
trag, trag, dar
ridichea nu s-a
smuls.
Cățelușul a chemat pisicuța.
Pisica s-a agățat de coada
cățelului, cățelul de poala
nepoțicăi, nepoțica de
mijlocul babei, baba de
moșneag, și trag, trag, trag,
dar ridichea tot nu s-a smuls.
- Stați că mai aduc eu un
tovarăș în ajutor! Zise pisica.
-Și l-a chemat pe șoarece.
-Se prinde șoarecele de coada
pisicii, pisica de cățeluș,
cățelușul de nepoțică,
nepoțica de bunică, bunica de
moș, moșul de ridiche și trag,
trag și ridichea s-a smuls.
- Ce ridiche mare
Din pământ am scos
Dacă mic şi mare
Împreună am fost.