CURENTELE CULTURALE

ALE SECOLELOR XVII-XVIII

 UMANISMUL
Perioada dintre 1450 & 1550 (Renașterea) a
marcat în Italia un moment de maximă efervescență
în domeniul artelor, când papi, regi sau duci își
făceau un titlu de glorie din a invita la palatele &
curțile lor poeți, pictori, sculptori & arhitecți, pentru
ca aceștia, sub protecția suveranilor, să își pună
talentul în slujba unui nou ideal: OMUL.
Asfel, în această perioadă, se cristalizează un
curent cultural: UMANISMUL, care se bazează pe
redescoperirea valorilor Antichității. Având un real
succes în Italia, umanismul s-a extins în întreaga
Europă.
 EVENIMENTE CE DUC LA
APARIȚIA UMANISMULUI:
 Inventarea tiparului de către
Gutenberg;
 Căderea Constantinopolului;

 Descoperirea Americii de către

Cristofor Columb.
 TRĂSĂTURILE UMANISMULUI
 Sunt animați de idealul omului universal, definit ca
individ cu o vastă cultură, stăpân pe limbile greacă și
latină, pe domeniul muzicii și al filozofiei, pe
descoperirile științei.
 Spre deosebire de Evul Mediu , care vedea în om o
creație a divinității supusă în exclusivitate voinței
acestuia, umanismul pune accent pe faptul că omul
este o ființă rațională, liberă, înzestrată cu demnitate
și liber arbitru.
 UMANISMUL ÎN ROMÂNIA
 S-a manifestat la început în Transilvania în mediile
maghiare și germane (reprezentant: Nicolae Olahus);
 În Moldova a apărut datorită lui Iacob Eraclid
Despotul care a călătorit mult prin Europa și a
întemeiat o școală latinească;
 În secolul al XVII-lea se afirmă marii umanişti:
Grigore Ureche, Miron Costin şi Dimitrie Cantemir.
 FACTORI CE AU DUS LA
APARIŢIA UMANISMULUI ÎN
ROMÂNIA:
 Dezvoltarea tipografiilor (cu ajutorul lui Coressi);
 Circulaţia tipăriturilor în limba română;
 Dezvoltarea istografiei şi a şcolilor;
 Scrierea gramaticilor şi a lexicoanelor;
 Întemeirea bibliotecilor în mănăstiri şi în curţile
domneşti;
 Apariţia unui stil renascentist în arhitectură: stilul
brâncovenesc.
 ILUMINISMUL
A apărut în Franţa, în secolul al XVIII-lea, numit şi
„Secolul luminilor”. Reprezintă manifestarea
ideologică a unei BURGHEZII (populaţia în oraşe,
numeroşi comercianţi, funcţionari, producători)
aflate în plină ascensine.
FILOZOFIA CURENTULUI: „Prin luminare, prin
cultură şi ştiinţă, omul poate ajunge la o percepţie
raţională a universului şi chiar la stăpânirea lui.”
 EVENIMENTE CE DUC LA
APARIŢIA ILUMINISMULUI:
 Operele filozofice, juridice şi economice, dominate
de o altă concepţie asupra omului şi a drepturilor
sale, apărute încă din secolul precedent;
 A culminat cu marea operă colectivă:
ENCICLOPEDIA FRANCEZĂ (editată între 1751
şi 1780).
TRĂSĂTURILE ILUMINISMULUI:
 Pledează pentru egalitatea naturală a oamenilor;
 Ierarhia socială reprezintă o pervertire a stării
originare de egalitate;
 Cărturarul iluminist este obsedat de ideea fericirii,
având menirea de a fi un ghid al umanităţii în calea
ei spre fericire;
 Are o ideologie raţionalistă şi se opune gândirii
religioase.
 ILUMINISMUL ÎN ROMÂNIA
 Apare slab în Ţara Românească şi Moldova datorită
filierelor franceze şi greceşti;
 Se stabileşte în Transilvania în clipa în care
burghezia se revoltă împotriva discriminării şi cer
recunoaşterea românilor din Transilvania ca naţiune
egală în drepturi cu celelalte;
 ŞCOALA ARDELEANĂ – este o mişcare a
românilor din Transilvania care a adunat minţile
luminate ale acelor vremuri şi a continuat ideologia
cronicarilor umanişti, fructificând informaţiile.
 REPREZENTANŢII
ILUMINISMULUI ROMÂNESC:
 Ioan Inocenţiu Micu – Klein;
 Gheorghe Şincai;
 Petru Maior;
 Ion Budai-Deleanu;
 Samuil Micu.
 UMANISMUL ŞI ILUMINISMUL ÎN EUROPA:

STRADIVARIUS – VIORI CREATE ÎNTRE SECOLELE XVII-

XVIII
GÂNDITORUL ECATERINA CEA MARE
ARISTOTEL

TABLOU DE FOUQUET
LESSING

VOLTAIRE
UMANISMUL ŞI ILUMINISMUL ÎN ROMÂNIA
 DIMITRIE CANTEMIR ION NECULCE GRIGORE URECHE

GHEORGHE ŞINCAI MIRON COSTIN PETRU MAIOR

 SAMUIL MICU KLEIN

REVOLTA BURGHEZIEI
ROMÂNEŞTI

ION BUDAI-DELEANU
Țiganiada sau Tabăra țiganilor, de Ion Budai-
Deleanu

POEMATION EROI CÓMICO-SATIRÍC, ALCĂTUIT ÎN

DOAOSPRĂZECE CÂNTECE DE LEONÀCHI DIANÈU
ÎMBOGĂȚIT CU MULTE ÎNSĂMNĂRI ȘI LUĂRI AMINTE
CRITICE. FILOSOFICE, ISTORICE, FILOLOGICE ȘI
GRAMATICE, DE CĂTRĂ MITRU PEREA ș-alții mai mulți în
anul 1800.

„Țiganiada, adecă lucru sau povestea țiganilor. Omer încă de la

Illion, tăria Troádei, au numit cântecul său Illiada. Virghil, de
la Enèa, eroele pe care au cântat, au chiemat cântarea sa
Enèada etc. Și autoriul ceastă istorie a țiganilor numește
Țiganiada.” (Mitru Perea)
„Luând firul istorii neamului nostru românesc, de
când să au aşezat în Dacia, câţi şi mai câţi bărbaţi,
cu tot feliul de vărtuţi strălucitori, am cunoaşte
doară acum, deacă să ar fi aflat între români, din
vreme în vreme, bărbaţi care să fie scris viaţa lor
şi cu măestru condeiu împodobindu-le fapte şi
înălţându-i după vrednicie, să îi fie trimis
strănepoţilor viitori. La lipsa unòr ca aceşti
autori, acum pre toate acele persoane luminate
din căruntele veacuri, ceaţa uităciunii i-au
acoperit. Puţine raze a mărimii lor, cu care
vieţuind strălucea, au putut străbate la noi.”
Ion Budai-Deleanu în Ţiganiada, Prolog (1800)
 ION BUDAI - DELEANU
 Doctor în teologie la Viena, ştia latineşte şi nemţeşte;
 Este bine orientat în literatura clasică;
 Are o bună pregătire istorică şi filologică - apără cu argumente
solide latinitatea limbii române şi continuitatea românilor în
nordul Dunării;
 Este la curent cu ceea ce, în epoca modernă, se cheamă istoria
mentalităţilor şi psihologia popoarelor, dovadă studiul lui despre
Bucovina;
 „Ţiganiada“, încheiată în 1812, n-a ieşit la lumină decât în 1875-
1877 când a fost publicată, fragmentar, de Th. Codreanu în
revista ieşeană „Buciumul român“;
 Este un moralist care încearcă să înţeleagă modul de a fi al
acestor latini din răsăritul european şi să cultive în spiritul lor,
strivit de atâtea inerţii, conştiinţa lor naţională.