Raspunsul celular si tisular

modificari adaptative, leziunea/injuria celulara,

moartea celulara
curs 1
 Celulele normale reusesc sa isi mentina functia si
structura in functie de disponibilitatea substraturilor
metabolice prin mecanisme metabolice, diferentiere si
specializare determinate genetic mentinand astfel homeostazia.

Necesitati fiziologice crescute sau stimuli patologici duc

la modificari morfologice si functionale in care se incearca
mentinerea viabilitatii celulei precum si modularea functiei.
Răspunsul celular la stress sau stimuli nocivi
Natura si severitatea stimulilor
Stimuli fiziologici alterati:
-cresterea necesarului tisular;
-stimulare excesiva a cresterii
(hormoni, factori de crestere)
-scaderea nutrientilor;
-Iritatii cronice, chimice sau fizice.
Scaderea aportului de oxigen, factori
chimici, infectii microbiene
-Acute si auto-limitate
-Progresive si severe (deteriorare
ADN)
Alterari metabolice, genetice sau
dobandite
Durata de viata crescuta cu leziuni
subletale
Raspunsul celular
Raspuns adaptativ:
-hiperplazie, hipertrofie;
-atrofie;
-metaplazie.
Leziune/injurie acuta reversibila;
-injurie ireversibila: necroza si apoptoza;
-alterari ale organitelor celulare.
Acumulari intracelulare (proteine, lipide,
carbohidrati); calcificari
Imbatranirea celulara.
 Celula normala
Necesitati crescute, stress
Factori de agresiune

Mecanisme Leziune celulara/

adaptative moarte celulara

Incapacitate de adaptare,
mecanisme depasite
Reactia celulara adaptativa
 Adaptarea celulara

• Modificari fiziologice si morfologice ale celulelor care apar

ca raspuns la necesitati fiziologice crescute sau la stimuli
patologici cu rolul de a pastra viabilitatea celulei si de
modulare a functiilor.
 Tipuri de mecanisme adaptative

• Hiperplazie-cresterea nr de celule;
• Hipoplazie-scaderea nr de celule;
• Metaplazie-transformarea unui tesut de tip matur in alt tip de
tesut matur;
• Hiper, hipo si distrofie;
 Hiperplazia
• Cresterea nr de celule dintr-un organ care poate duce la cresterea
dimensiunilor organului respectiv;
• Deobicei este insotita de hipertrofie;
• Apare in celule capabile sa sintetizeze ADN;
• Fiziologica: hormonala (san, uter)/compensatorie (ficat, rinichi);
• Cresterea locala de factori de crestere;
• Proliferare celule restante si diferentiere din celulele stem;
• Patologica:stimulare hormonala excesiva (hiperplazie de
endometru);
• Risc crescut de dezvoltare a malignitatii.
• Repararea tisulara-hiperplazie de tesut conjunctiv, fibroblaste si vase
sg.
• Virusuri-HPV-se asociaza cu hiperplazie a epiteliului.
Hiperplazia de
endometru
 Hipertrofia
• Cresterea dimensiunilor celulelor care duce la cresterea
dimensiunilor organelor;
• Celulele care nu se divid-celulele miocardice;
• Cresterea necesitatilor functionale/stimulare hormonala
specifica;
• Muschii striati si cordul-cresterea necesitatilor;
• Uterul gravid-stimulat hormonal;
• Mecanism: sinteza de componente structurale. Sunt accelerate
procesele de creștere intracelulară si proliferarea organitelor
• Functionarea structurilor este limitată de densitatea capilarelor
tisulare care nu creste proportional.
• TOATE hipertrofiile fiziologice sunt reversibile după
îndepărtarea stimulului!!!
 Cauze Exemple

H fiziologică Suprasolicitare Hipertrofia muschilor scheletici si a cordului la

functională sportivi
Stimulare endocrină Hipertrofia uterului în sarcină

H patologică Suprasolicitare Cordul în urma excesului functional –

functională hipertrofia cardiacă cu caracter
segmentar/global în stenoze/ insuficiențe
orificiale (stenoza aortica)
Organele cavitare pot suferi Htrofie a
musculaturii ca urmare a unui obstacol
canalicular
Htrofie compensatorie

Stimulare endocrină Htrofia glandei mamare la barbatii cu ciroza

inadecvată (ginecomastie)
 Hipertrofia
• Incarcare hemodinamica cronica;
 Atrofia
• Atrofia-scaderea dimensiunilor unei celule ce anterior a avut
dimensiuni normale datorata pierderii substantelor celulare;
• Duce la scaderea dimensiunilor organului respectiv daca acesta a
avut anterior dezvoltare normala;

• Hipoplazie -daca organul nu a avut initial dimensiuni normale

datorita insuficientri dezvoltari;

• Fiziologica: structuri embrionare/uterul postpartum;

• Patologica: locala/generalizata;
• Cauze atrofie:
- Scaderea utilizarii: fracturi;
- Denervarea: muschi;
- Scaderea fluxului sangvin;
- Scaderea aportului nutritiv: casexie;
- Scaderea stimularii endocrine: endometrul in
postmenopauza;
- Involutia care apare cu varsta: cord, creier;
- Compresia: tumori;
- Micsorarea dimensiunilor celulare pentru a permite
supravietuirea;
Mecanisme:
- Cresterea degradarii proteinelor
- Calea ubiquitina-proteazomi- casexie, cancer,
- Vacuole autofagice- granulele de lipofuscina.
 Atrofia patologică
• Atrofia de inactivitate :
– Imobilizarea la pat/ prin aparat
gipsat: atrofia musculară şi
osteoarticulară;
– Atrofia marginii alveolare după
căderea dinţilor;
– Atrofia prin obstrucţie
canaliculară (pancreas , gld
salivare).
 Atrofia ischemică:
• scaderea fluxului sanguin ca
urmare a unor boli ocluzive
arteriale;
• insuficienţa lent progresivă a
circulaţiei arteriale din
ateroscleroza este produsă de
o îngroşare neregulată a
pereţilor arteriali.
• Debitul circulator scade cu
apariţia de atrofie progresivă a
elementelor celulare mai
diferenţiate din cortex (celule
piramidale), cord (miofibrile),
rinichi (corticală) care sunt
înlocuite treptat de scleroză.
 Atrofia prin inaniţie
• fie prin alimentaţie insuficientă
cantitativ, fie prin lipsa de alimente
cu valoare plastică -marasmus.
• Adult in stare normală de nutritie –
energie pentru 40-50 zile
• In lipsa aportului caloric, rezervele
de glicogen din ficat se consumă în
prima zi.
• Ulterior se consumă rezervele
proteice, scade sinteza de proteine -
hipoproteinemie – atrofie numerică
a sistemului hematopoietic si
limfopoietic.
 Atrofia neurotică

• apare în cadrul bolilor cu leziuni predominant destructive

din ţesutul nervos:
– polimielita (paralizie spinală infantilă) cu distrugerea
neuronilor din coarnele anterioare ale maduvei spinării;
muşchii striaţi nu mai primesc stimuli motorii şi în timp
se ajunge la atrofie musculară şi a scheletului.
– miopatii cu leziuni ale neuronilor vegetativi.
 Atrofia de cauza hormonala

• Organele reproductive sunt

dependente de stimularea
endocrină;
• Absenta unui hormon de
eliberare elimină stimulul de
producere a hormonului în
organul efector endocrin- atrofie
• Inactivitate tiroidiană absenta
TSH – atrofie foliculară
• Vacuolele de absorbtie
(activitate) sunt absente si
coloidul se acumulează în
folicului
• Hplazia+Htrofia = crestere în
dimensiuni
 Metaplazia
• Inlocuirea reversibila a unei celule sau a unui tip de tesut normal
cu o alta celula normala sau tesut normal;
• Reactie adaptativa de inlocuire a unor celule sensibile la anumiti
stimuli cu celule mai rezistente;
- Metaplazia scuamoasa - col uterin, epiteliu bronsic, epiteliul
ductelor salivare, pancreas, ducte biliare;
- Metaplazia columnara -glandulara- esofagul Barrett -inlocuirea
epiteliului scuamos esofagian cu epiteliu columnar de tip
intestinal sub influenta refluxului gastric acid;
- Osoasa- in tesutul conjunctiv - miozita osificanta.
- Reprezinta zone de risc pentru aparitia neoplaziilor: cancer de col
uterin, bronho-pulmonar, adenocarcinomul de esofag;
- Mecanism: reprogramarea celulelor stem sau a celulelor
mezenchimale nediferentiate;
Tipul metaplaziei Localizarea Cauza
Metaplazia epitelială
Metaplazie scuamoasă Bronhii Deficit de vitA, fumat
Endocol Inflamatie cronică
Vezica urinară Inflamatie cronică
Metaplazie intestinală Esofag Reflux acid
Stomac Reflux alcalin, inflamatie cronică
Metaplazie gastrică Esofag Reflux acid
Metaplazie seroasă sau Epiteliu germinal Ovulatii multiple
mucinoasă ovarian
Metaplazie mezenchimală
Metaplazie osoasă Cicatrici, miozita ?
osifiantă
Metaplazie scuamoasa
Metaplazie intestinala
 Displazia
• Tulburare de crestere si dezvoltare, cu modificări ale morfologiei,
organizării si functiei celulare.
• La nivelul epiteliiilor scuamoase native/metaplazice sau epiteliilor
cubico-cilindrice;
• Pierderea polaritătii celulare;
• Celulele displazice au nuclei mari şi pleomorfi cu raportul nucleu
/citoplasmă crescut, cu eventuale binucleeri.
• Cromatina este dispusă neregulat sau există hipercromazie
nucleară.
• Mitoze atipice.
• În funcţie de amploarea acestor modificări leziunile
displazice pot fi simple, moderate sau severe
Displazie severa col uterin (CIN3)
Leziunea/injuria celulara
 Leziunea/Injuria celulara reversibila

• Apare atunci cand mecanismele adaptative ale celulelor sunt

depasite;

• Este reversibila la incetarea stimulului care a determinat-o;

• Daca stimulul este foarte sever sau persista timp indelungat,

mecanismele adaptative sunt depasite si apare moartea
celulara.
 Cauzele injuriei celulare
• Scaderea oxigenarii:
-hipoxia-deficitul de oxigen.
-ischemia-pierderea aportului de oxigen dar si de substrat
metabolic cu acumularea produsilor de
catabolism toxici.
• Agenti fizici: mecanici, fizici (frig/caldura excesiva), radiatii, soc
electric, presiune;
• Agenti chimici : glucoza, sare, oxigen, otravuri, insecticide,
alcool, medicamente, etc.
• Agenti infectiosi: virusuri, bacterii, paraziti;
• Reactii imunologice: boli autoimune, soc anafilactic;
• Boli genetice: deficite enzimatice;
• Factori nutritionali: malnutritia protein-calorica, deficit de
vitamine, exces lipide, etc.
• Raspunsul celular la diferiti agenti depinde de:
- Tipul;
- Durata;
- Severitatea acestora;

• Consecintele asupra celulei sunt dependente de:

- Tipul de celula;
- Statusul hormonal si nutritional –o celula cu rezerve
nutritionale tolereaza mai bine ischemia decat o celula
care si-a pierdut rezervele energetice (ficatul-glicogen)
- Adaptabilitatea acesteia;

• diferitele reactii de adaptare pe care celulele si tesuturile le pot

utiliza în fata factorilor de agresiune/stress sunt folosite pentru
a mentine viabilitatea (dar nu neapărat functia normală).
 Modificari ultrastructurale
• Leziunea/injuria celulara este data de anomaliile morfologice si
functionale intr-una sau mai multe componente celulare esentiale:
- mitocondrii: scaderea fosforilarii oxidative si depletia de ATP;
- Integritatea membranei celulare (homeostazia ionica si
osmotica)-creste permeabilitatea;
- Sinteza de proteine;
- Citoscheletul-dezintegrare;
- Integritatea aparatului genetic al celulei.

Mecanisme:

• Hipoxia: scaderea ATP

• Agenti toxici;
• Cresterea Ca intracelular;
• Generarea radicalilor liberi;
 Reversible Injury -- Morphology
• Light microscopic changes
– Cell swelling (a/k/a hydropic change)
– Fatty change
• Ultrastructural changes
– Alterations of cell membrane
– Swelling of and small amorphous deposits
in mitochondria
– Swelling of RER and detachment of
ribosomes
 Hipoxia
• poate să ajungă până la anoxie (ana = fără)
• este o disproportie între necesarul (poate mai ridicat) şi aportul
(poate mai scăzut) de oxigen.
• Cauzele de hipoxie/anoxie pot să apară prin:
– aport insuficient de O2: scăderea concentraţiei O2 la mare
altitudine;
– obstrucţia căilor respiratorii: strangulare, înnecare;
– oxigenare inadecvată a sângelui din plamani: boli pulmonare;
– transport inadecvat a oxigenului în sânge: anemie;
– insuficienta perfuzie a sângelui în ţesuturi: ischemia din
insuficienţa cardiacă;
– inhibarea respiraţiei celulare (blocarea utilizării O2 - cianidele
blochează enzimele respiratorii).
• Oxigenul este esenţial pentru respiraţia aeroba;
• hipoxia împiedică o fosforilare oxidativă normală, reducând
capacitatea mitocondriilor de a genera ATP;
• fără acest compus macroergic funcţiile vitale nu pot fi
menţinute (scade activitatea pompei membranare Na/K astfel
încât din lichidul interstiţial Na şi apa intră în celule, iar K
iese din celule).
• Celulele hipoxice se tumefiază ceea ce se numeşte
modificare hidropica/intumescenţă şi este tipic reversibilă.
 LEZIUNI HIDROPROTIDICE IN RINICHI
• Cauze: ischemie, tubulonefrite toxice sau infectioase,
septicemii, intoxicatii.
• Reducerea fosforilarii oxidative, scaderea ATP;
• Deficiente ale pompelor ionice membranare dependente de
energie ceea ce duce la alterarea mediului ionic si al lichidelor
intracelulare;
• apa intra in celula, aceasta se umfla si organitele celulare sunt
degenerate;
• modificarea aspectului citoplasmei: clara, tulbure, granulara,
vacuolara.

• Modificari la nivelul celulelor epiteliale tubulare;

 MACROSCOPIC

• Rinichi cu greutate si volum crescut;

• Aspect mat, de “carne fiarta”;
• Capsula renala destinsa;
• La sectionare parenchimul se razbuzeaza
(expansioneaza);
• Limita corticala-medulara nu este vizibila.
 MICROSCOPIC
• Celulele epiteliale de la nivelul anselor Henle si tubilor contorti:

1. Intumescenta clara (Emil Craciun): celula marita de volum,

nucleu normal, citoplasma clara;
2. Intumescenta tulbure (Virchow): celula marita de volum,
citoplasma tulbure fin granulara, intens eozinofila, nucleu
normal/picnotic;
3. Degenerescenta granulara: celula cu volum crescut, citoplasma
granulara, nucleu normal/ picnotic;
4. Degenerescenta vacuolara: celula cu volum crescut, vacuole
citoplasmatice cu diferite dimensiuni, imprecis delimitate,
nucleu normal/picnotic;
5. Distrofia granulo-vacuolara: celula marita de volum,
citoplasma cu vacuole si granule, nucleu normal/picnotic.
Degenerescenţă hidroprotidică prin hidratare în exces

• Intumescenţa clară (I.C.)

• E. Crăciun a identificat (1943) acest tip de leziune, în hepatita
virală acută pe biopsii hepatice prin aspiraţie cu ac fin.
• Macroscopic: se constată organomegalie.
• Microscopic se descriu: epitelii inegal tumefiate, cu limite
celulare precise, cu nucleu bine colorat şi structurat; citoplasma
este clară şi puţin colorata.
• Evolutie: Intumescenţa clară poate precede alte distrofii
(intumescenţa tulbure, etc.). De asemenea poate fi urmată de
ameliorare clinică şi anatomică (de ex. ficatul revine la
dimensiuni normale).
• Diagnosticul diferenţial ia în discuţie degenerarea vacuolară:
vacuolele sunt net delimitate şi se însoţesc de modificări
nucleare predominant ireversibile.
 Intumescenţa tulbure
• leziune clasică a citoplasmei, descrisă de Virchow mai ales în
ţesuturile glandulare, în boli toxicoinfecţioase, septicemii,
intoxicaţii recente cu evoluţie gravă.
• Macroscopic, organele cresc în dimensiuni şi greutate; capsula
fibroasă este mai subţire, destinsă, sub tensiune.
• La secţiune, organul se destinde, consistenţa şi elasticitatea
sunt diminuate iar friabilitatea este crescută. Cantitatea de
sânge este scăzută (ţesuturile au o nuanţă palidă).
• Suprafata de secţiune are un aspect tulbure, neclar,
transluciditatea este pierdută rezultând un aspect de “carne
fiartă”.
• Microscopic, epiteliile au celule voluminoase (intumescente)
cu citoplasmă intens eozinofilă (conţin granule mai multe, mai
apropiate, corespunzător mitocondriilor balonizate). Nucleii
sunt picnotici (mai mici şi intens coloraţi) sau în rhexis (nucleii
sunt mai mari iar cromatina este dispusă în grămezi).
• Evoluţia este fie spre vindecare, ca şi intumescenţa clară, fie
(prin comasarea şi contopirea granulelor protidice cu pierderea
de apă) se produce o încărcare hipergranulară cu degenerarea
acestora şi apariţia citopicnozei.
• Diagnosticul diferential :
• a. degenerarea hipergranulară cu minus de hidratare: granulele
persistă sub acţiunea soluţiilor slab acide sau slab alcaline;
nucleii au leziuni ireversibile;
• b. alterări cadaverice incipiente (autoliza este prezentă în toată
masa organului).
• c. alimentatie hiperproteica.
 Intumescenţa vacuolară (spumoasă)

• prezenţa de spaţii rotunde în citoplasmă, fără conţinut vizibil în

procedurile curente (coloraţiile pentru grăsimi sau glicogen
sunt negative), pe seama degradărilor intracitoplasmatice prin
ruperea lizozomilor.
• In epiteliile glandulare vacuolele sunt fie la polul bazal al
celulelor (în celulele exocrine) fie distribuite neregulat (în
celulele endocrine sau în fibrele miocardice).
 Degenerescenţa hidroproteica cu minus de
hidratare

• Hipergranularea simplă este o acumulare de granule rotunde,

egale, mici, dense, în citoplasmă (semne de suferinţă), fără
modificări de talie a celulei, de etiologie asemănătoare celor
din intumescenţa clară.
• Evoluţia este variabilă.
• Diagnosticul diferenţial se face fie cu intumescenţa tulbure (are
volumul celular mărit), fie cu degenerarea hipergranulară (are
leziuni nucleare), fie cu celule care în mod normal au
numeroase granule de secreţie (epitelii secretorii) sau de
glicogen.
• Hipergranularea degenerativa nucleul are leziuni grave;
corpul celulei este mult mai mic; colorabilitatea creşte mult din
cauza citopicnozei, a citorhexei sau chiar a citolizei.
 Moartea celulara
-necroza si apoptoza-
 Modificari ireversibile-moartea celulara
Uneori daca stimulii ce produc injurie celulara actioneaza timp
indelungat sau sunt foarte severi pot duce la moartea
celulara.
Are loc:
- Vacuolizarea si distrugerea ireversibila mitocondrii;
- Defecte membranare ireversibile;
- Cresterea dimensiunilor lizozomilor, lezarea membranelor
lizozomale ceea ce duce la digestia enzimelor din
citoplasma si autodigestia lizozomala a celulei;
- Alterari nucleare: kariopicnosis, kariorhexis, kariolisis;
- Dezintegrarea reticulului endoplasmic.
 Moartea celulara

• Ireversibila;

• Necroza=moartea celulara prematura care apare ca urmare a

unor stimuli patologici (ischemie, toxice);

• Apoptoza=moartea celulara programata cu rolul de a elimina

celulele inutile din cursul embriogenezei sau in diferite
procese fiziologice sau patologice.
 Apoptoza

• Moarte celulara programata declansata de semnale intra si extra

celulare;
• Proces de distrugere initiat de celula insasi (sinucidere celulara
programata) sau de celule adiacente (fraticid celular programat).

• Normala-preprogramata;
• Anormala/patologica-asociata proceselor de necroza;
 Apoptoza normala

• Circumstante fiziologice:
– Distrugerea programata din timpul embriogenezei si
morfogenezei;
– Involutia de cauza hormonala la adult (involutia celulelor
endometriale in timpul ciclului menstrual);
– Depletie celulara intr-o populatie in proliferare (in criptele
intestinale trebuie mentinut un numar constant de celule)
– Curatarea post-inflamatorie;
– Eliminarea celulelor periculoase sau vatamatoare;
– Eliminarea celulelor T citotoxice.
 Apoptoza anormala/patologica

Circumstante patologie:
– Moartea celulara din tumori;
– Moartea celulelor imunitare dupa epuizarea functiei lor;
– Atrofia patologica a diverselor structuri de cauza
hormonala (prostata dupa castrare) sau prin obstructie
canaliculara (pancreas, parotida, rinichi);
– In diferite infectii virale (corpii Councillman din hepatitele
virale)
– In cazul unor agresori care actioneaza in doze reduse
(iradiere, citostatice, hipoxie)
 Modele de aparitie a apoptozei
■ În timpul cresterii si dezvoltării, unele celule au o functie în faza de
crestere, dar trebuie să fie eliminate după ce functia lor este
îndeplinită.
La nou-născuti, este necesara o rată de crestere rapidă a celulei, la
adulti cresterea nerestrictionata a celulelor poate duce la cancer.
■ Când ADN-ul suferă daune ireparabile (de exemplu, după
expunerea la radiatii doze mici), celula trebuie să fie distrusa, astfel
incat mutatiile care s-au dezvoltat sa nu fie propagate. Astfel,
apoptoza este o metoda de sigurantă prin eliminarea celulelor
deteriorate din organism.

Fazele apoptozei:
■ Initierea este etapa în care caspazele devin catalitic active.
■ Executarea este faza în care actiunea caspazelor provoaca
moartea celulei.
 Mecanismul apoptozei :
• Există mai multe căi extracelulare si intracelulare prin care
apoptoza este initiată.
• Ambele cai împărtăsesc obiective similare, culminând cu
utilizarea caspazelor si prevenirea reactiei inflamatorii.

• Initierea caii extracelulare:

În legarea liganzilor Fas - Fas, ligandul Fas se leagă la un
membru al familiei factorului de necroză tumorală, cunoscut
ca receptorul Fas. Receptorul activat Fas la randul sau
activeaza FADD (domeniu moarte Fas-asociat), care activează
la rândul său, caspazele.
• Initierea caii intracelulare:
- Mitocondriile elibereaza citocromului C, care se
combină cu Apaf-1 (factor activator al apoptozei-1)
pentru a activa caspazele.
- Sunt activate caspazele, care scindeaza ADN-ul.
- ADN-ul este scindat într-un mod coordonat,
astfel incat fragmentele, dacă sunt analizate pe un
gel, vor forma o scară.
- Prin contrast, în necroza (o repartizare
necoordonată a ADN-ului), gelul va fi o pată.

Apoptoza nu generează o reactie inflamatorie asa

cum se intampla in cazul necrozei.

-Fragmentele celulare exprimă fosfatidil serină,

care este recunoscuta de către macrofage; prin
urmare, fragmente pot fi fagocitate fără să
genereze o reactie inflamatorie.
Mecanismele apoptozei
• Morfologia apoptozei: microscopic = condensarea cromatinei
si fragmentarea
 Celula apoptotica

• Celula se strange, isi

micsoreaza dimensiunile;
• Creste condensarea
cromatinei: hipercromazie,
piknoza, kariorhexis,
kariolisis;
• Fagocitoza.

• au loc:
-Digestia proteinelor-caspaze;
-Dezintegrarea ADN;
-Recunoasterea fagocitara;
Fagocitoza –macrofage/histiocite si PMN
-curatare fragmente celulare-
 Necroza

• Etapa finala si ireversibila a alterarilor structurilor celulare;

• Ansamblul modificarilor morfologice citoplasmatice si
nucleare care apar in celula dupa instalarea mortii celulare
(intr-un organism viu).
• Suprimarea oricarei activitati metabolice;

• Principalele mecanisme:
– Digestia enzimatica;
– Denaturarea proteinelor.
 Raspunsul organitelor celulare

• Autodigestia lizozomala;
• Activarea reticulului endoplasmic neted;
• Umflarea mitocondriilor;
• Dezintegrarea citoscheletului: filamente subtiri: actina,
miozina; microtubuli, filamente intermediare: keratina,
desmina, vimentina, neurofilamente, filamente gliale.
Alterari grave ale
membranei celulare !!!!

Vacuolizarea
mitocondriilor cu
aparitia de densitati
mari in matrice
 Modificari in aspectul celulelor

• Eozinofilie crescuta (E (roz) din H&E) – se leaga de proteinele

intracitoplasmatice denaturate;
• Aspect sticlos omogen – depletie celulara de glicogen;
• Citoplasma - “roasa de molii” – depletie enzimatica a organitelor
• Calcificarea celulei.
Necroza-moartea celulara
 Exemple de leziuni celulare si necroza

• Ischemica-hipoxica-reversibila-ireversibila (infarct-moarte);
• Ischemica/leziunea de reperfuzie- teoria “new damage”;
• Chimica-substante toxice sau medicamente-in functie de doza;
se elibereaza radicali liberi, leziuni ale organitelor celulare si
ale AND-ului celular..
Ph intracelular acid
 Tipuri de necroza
• Ischemica;
• De lichefactie - creier;
• Cazeoasa -TBC;
• Fibrinoida - nodoulul reumatoid;
• Gangrenoasa - extremitati, colon, nespecifica, poate fi umeda
sau uscata;
• Grasa - tesutul adipos;
• Aseptica - avasculara, iradiere, organ-specifica,etc.
 Necroza ichemica-de coagulare

• In ischemiile acute complete (IMA, renal, splenic, nu in cel

cerebral)
• Denaturarea proteinelor, inclusiv cele enzimatice, cu blocarea
proteolizei.
 Macroscopic

• Tesut opac, uscat, alb galbui 

precipitarea proteinelor;
• Consistenta usor scazuta ~ lutul;
• Necroza de coagulare - splina
•  zona necrotica se inmoaie-
risc de ruptura.

• In timp in jurul zonei de

necroza apare tesutul de de
granulatie = halou rosietic
Necroza de coagulare
Splina
 Microscopic

• In fazele initiale – structuri pastrate = necroza structurata

– Contur celular pastrat, citoplasma omogena, acidofila cu
disparitia structurilor specializate;
– Nucleu – Kariopicnoza, Kariorexis, Karioliza.

• Necroza astructurata =tesutul necrotic elibereaza substante

inflamatorii inflamarea zonei lezate cu atragerea enzimelor
proteolitice fragmentarea celulelor moarte (detalii celulare
sterse, inlocuite de un material omogen sau fin granular,
eozinofil)
• Resturile celulare sunt fagocitate si indepartate de macrofage.
 Necroza de cazeificare
• Aspect caracteristic in infectia produsa de bacilul Koch
agentul etiologic al tuberculozei;
• Aspect macroscopic caracteristic asemanator cu laptele
branzit (cazeina);
• In centrul granulomului tuberculos celulele mononucleare
acumulate (raspuns inflamator cronic la micobacterii) sunt
distruse;
• Spre deosebire de necroza de coagulare, celulele isi pierd
conturul, dar persista ca detritus eozinofil, amorf.
Necroza de cazeificare
• Macroscopic: masa pastoasa, unsuroasa, galbuie,“branzoasa”.
• Microscopic: zona de necroza amorfa sau granulara eozoinofila, cu
pierderea completa a arhitecturii tisulare
 Necroza de lichefactie
• Infarcte cerebrale, infarcte septice viscerale, inflamatie purulenta
• Apare in organele cu continut proteic scazut, continut lipidic crescut (creier)
sau cu continut enzimatic crescut (pancreas)

• liza enzimatica sub actiunea enzimelor catalitice eliberate de celulele moarte;

• Tesutul afectat contine proteine aproape necoagulabile sau cantitati mari de

proteaze () t hidrolitic primar

Enzimele catalitice

Celulele moarte Lizozomii celulelor

(autoliza) inflamatorii (heteroliza)
Necroza de lichefactie
• Macroscopic: initial consistenta pastoasa, moale, unsuroasa,
cenusie  hidratare in exces terci
microscopic: tumefiere celulara, citoplasma tulbure, nuclei
kariorexis, kariolisis)  limite celulare imprecise  masa
amorfa slab eozinofila
Abces hepatic
Necroza de lichefactie
Liquefactive necrosis of brain
-- micro
Macrophages cleaning liquefactive
necrosis -- micro
 Citosteatonecroza

• Varietate de necroza de lichefactie;

• Reprezintă necroza ţesutului adipos determinată de lipazele
pancreatice eliberate în cadrul unei pancreatite acute necrotico-
hemoragice.
• autoliza enzimatica sub actiunea enzimelor pancreasului
exocrin (lipaza, tripsina) – hidroliza TGL  acizii grasi eliberati
leaga calciul si precipita local (reactie de saponificare)
• Macroscopic: zone albicioase galbui, usor reliefate, bine
delimitate, consistenta ferma, albe cretoase-”pete de
spermantet”
• Microscopic: zone de necroză a ţesutului adipos şi umbre ale
celulelor adipoase înconjurate de infiltrat inflamator.
• zone granulare amorfe intens bazofile care sunt săpunuri de calciu.
Săpunurile de calciu se formează datorită condensării cu săruri de
calciu a acizilor graşi eliberaţi prin acţiunea lipazelor pancreatice.
• La periferie, reactie granulomatoasa de corp strain.
 NECROZA FIBRINOIDA/DISTROFIA
FIBRINOIDA/DEGENERESCENTA FIBRINOIDA

• FIBRINOID=substanta cu aspect omogen, fin granular sau

filamentos, acelulara, acidofila, PAS pozitiva.

• Apare in boli autoimune: LES, boala reumatismala, sclerodermie,

dermatomiozita, PAN, reactii de hipersensibilitate.

• Compozitie: fibrina, gamaglobuline, proteine, mucopolizaharide,

etc.
Microscopic: mase acidofile, PAS pozitive, omogene, fin
granulare, inconjurate de infiltrate inflamatorii cu limfocite,
histiocite, fibroblaste si fibrocite.
Necroza fibrinoida
 Gangrena

• Necroza ischemica la care se adauga actiunea bacteriilor

saprofite de putrefactie (necroza de lichefactie)
Conditii de apatitie a gangrenei
 Gangrena umeda
• Apare prin blocarea circulatiei arteriale si venoase;
• se dezvolta mai frecvent la nivelul organelor;
• Aspect macroscopic: umed, putrid, negricios, fara linie de
demarcatie
Gangrena umeda
 Gangrena uscata
• apare prin obstructie arteriala progresiva in conditiile unei
circulatii colaterale insuficiente, dar cu drenaj venos normal.
– Zona este uscata, zbarcita, brun –negricioasa, net delimitata
prin lizereu de demarcatie
Gangrena-aspect microscopic
 Gangrena gazoasa

Gangrena umeda la care se asociaza o infectie cu germeni

anaerobi;
Aspect emfizematos, putrid, cu crepitatii la palpare’
 Evolutia focarului de necroza

• Cicatrizare prin organizare conjunctiva;

• Incapsulare;
• Eliminarea zonei de necroza cu aparitia de lipsa
substanta;
• Suprainfectie microbiana – abces.
• Daca tesutul de suport nu este mort si celulele moarte
au capacitatea de regenerare se poate ajunge la
vindecarea totala;
• necroza de coagulare adevarata implica grupuri de
celule si este aproape intotdeauna insotita de infiltrat
inflamator.
Acumulari intracelulare
Curs 2
Natura si severitatea stimulilor
Stimuli fiziologici alterati:
-cresterea necesarului tisular;
-stimulare excesiva a cresterii
(hormoni, factori de crestere)
-scaderea nutrientilor;
-Iritatii cronice, chimice sau fizice.
Scaderea aportului de oxigen, factori
chimici, infectii microbiene
-Acute si auto-limitate
-Progresive si severe (deteriorare
ADN)
Alterari metabolice, genetice sau
dobandite
Durata de viata crescuta cu leziuni
subletale
Raspunsul celular
Raspuns adaptativ:
-hiperplazie, hipertrofie;
-atrofie;
-metaplazie.
Leziune/injurie acuta reversibila;
-injurie ireversibila: necroza si apoptoza;
-alterari ale organitelor celulare.
Acumulari intracelulare (proteine, lipide,
carbohidrati); calcificari
Imbatranirea celulara.
 Acumulari intracelulare
• Leziuni celulare aparute in urma unor dereglari metabolice
care duc la:
- acumulare de substante endogene normale produse intr-un
ritm crescut (produse la o rata normala sau crescuta dar cu o
rata de metabolizare inadecvata): trigliceride in hepatocite.

- acumulare de substante endogene anormale/normale care nu

pot fi metabolizate cel mai frecvent ca urmare a unor deficite
enzimatice (defecte genetice sau castigate in metabolizarea,
depozitarea, transportul sau secretia lor): boli de acumulare
lizozomala (glicogenoze, dislipidoze)

- acumularea de substante exogene care nu pot fi descompuse si

metabolizate de celule (nu au echipament enzimatic pt
degradare nici nu sunt capabile de transport): carbon, siliciu,
incluziuni virale.
 Acumulari intracelulare

• Lipide: grasimi neutre/colesterol;

• Hialin: substanta proteinacee, roz, sticloasa;
• Glicogen;
• Pigmenti exo/endogeni;
• Calciu, Cu, Fe.
Acumularile lipidice

- Trigliceride;
- Colesterol;
- Lipide complexe (dislipidoze)
• Distrofie lipidica.
• Acumulare anormala intracelulara de TGL datorata
dezechilibrului intre aportul si necesarul de lipide.

• Steatoze-degenerscenta grasa in organele parenchimatoase;

• Acumulari de tesut adipos generalizate-obezitate sau localizate
in lipomatoze.

• Cel mai frecvent la nivel hepatic (organul major implicat in

metabolismul lipidelor) dar in cord, muschi striat, rinichi, etc.
 Steatoza hepatica

• Cauze: hipoxia, infectii, intoxicatii cu eter, bismut, arsen,

fosfor, inflamatii, alcoolism, DZ, obezitate, malabsorbtie,
infometare, etc.

• Incarcarea grasa hepatica apare prin:

- Incapacitatea ficatului de a sintetiza fosfolipide;
- Scaderea eliberarii de lipoproteine din hepatocite;
- Cresterea productiei de trigliceride;

• ALCOOL!!!

• Reversibila daca inceteaza cauza si leziunile nu sunt foarte

grave.
 MACROSCOPIC

• Ficat marit de volum;

• Marginea anterioara
rotunjita;
• Consistenta scazuta;
• Capsula in tensiune,
transparenta;
• Culoare galben-
lutoasa, aurie;
• Friabil;
• La sectiune unsuros, se
lipeste de cutit.
 Steatoza hepatica
-aspect macroscopic-
 Distofia lipidica hepatica/steatoza hepatica

MO: prelucrare la gheata nu includerea obisnuita la parafina,

pentru a evita dizolvarea grasimilor care sunt dizolvate de
alcooluri si toluen;

• Coloratii speciale:
1.Sudan III: portocaliu;
2.Acid osmic, tetraoxid de osmiu: negru;
3.Scharlach-Roth: rosu.
STEATOZA HEPATICA/FICATUL GRAS
aspect microscopic –col Sudan III
 MICROSCOPIC

• Acumularea se face diferenţiat

pe regiuni :
– steatoza centrolobulară –
factori toxici: alcoolism,
cloroform, benzen, ciuperci,
etc.)
– steatoza periportală - carenţe
proteice;
– steatoza intermediară - staza
cronică.
• Hepatocite cu volum crescut;
• Vacuole in citoplasma-
picaturi lipidice ;
• Fuzionarea acestora= ocupa
toata citoplasma si imping
nucleul la periferie;
• Micro si macrovezicule.
Ficatul gras/incarcarea hepatica cu lipide
 Steatoza miocardica
• Apare in hipoxii-anemii severe,
malarie;

• Macroscopic:
1. miocard tigrat -zone de culoare alb-
galbuie care alterneaza cu zone rosii
violacee normale;
2. consistenta scazuta a miocardului cu
scaderea capacitatii contractile datorita
afectarii intregului miocard;

• Microscopic: vacuole lipidice in

celulele miocardice.
 Steatoza renala

• Apare in hipoxie prelungita si

grava, amiloidoza, DZ,
glomerulonefrita acuta si cronica,
etc.
• Macroscopic: rinichi mariti de
volum, suprafata neteda, pe
sectiune corticala palida,
ingrosata;
• Microscopic: vacuole lipidice in
celulele epiteliale tubulare.
 Acumularea de colesterol si esteri de
colesterol

• Metabolismul colesterolului celular este reglat strict

pentru a asigura sinteza normală fără acumularea
intracelulară semnificativă.

• Cu toate acestea, celulele fagocitare pot deveni

supraîncărcate cu lipide (trigliceride, colesterol, si esteri
colesterolici) în mai multe procese patologice diferite.

• Aceste macrofage sunt pline de vacuole ceea ce creaza un

aspect spumos al citoplasmei lor (celule spumoase).
• In ateroscleroza, celulele
musculare netede si macrofagele
sunt pline cu vacuole lipidice
compuse din esteri de colesterol;
acestea dau nastere la placi
aterosclerotice ce au culoarea
galbenă caracteristică si
contribuie la patogeneza leziunii.
Acumulari de colesterol-cristale aciculare
• În sindroamele
hiperlipidemice ereditare
si dobandite, macrofagele
acumuleaza colesterolul
intracelular si atunci când
este prezent in tesutul
conjunctiv subepitelial al
tegumentului sau în
tendoane, grupuri de
aceste macrofage
spumoase formeaza
xantoamele.
Distrofia grasimilor complexe/dislipidoze sau
steatoze sistematizate/tezaurismoze lipidice

• Boala Gaucher;
• Boala Niemann-Pick
• Boala Krabbe;
• Boala Tay Sachs.
 BOALA GAUCHER

• Boala metabolica, autozomal recesiva, caracterizata printr-un

deficit enzimatic de beta-glucocerebrozidaza din lizozomi
(tezaurismoza lizozomala);
• Se acumuleaza glucocerebrozide in celulele sistemului reticulo-
histiocitar: splina, ganglioni, maduva osoasa, ficat dar si in
neuroni.
• Importanta splenomegalie.
• Adenopatia este generalizată, dar cu intensitate moderată ca şi
hepatomegalia.
• La nivelul oaselor apare osteoporoza, eroziuni sau se pot vedea
formatiuni pseudotumorale ce determină deformări scheletice.
• În creier acumularea de celule se face la nivelul spatiilor
perivasculare.
• Tip I: 99%. Forma cronica non-neuropatica: acumularea de
glucocerebrozide apare in intreg corpul mai ales in splina, ficat
si muschi scheletici, fara afectare cerebrala. Au activitate redusa
dar detectabila a glucocerebridazei. Apar: osteoporoza, sangerari
de cauza trombocitopenica. Durata de viata este usor redusa.

• Tip II – forma infantila acuta neuropatica. Apare

hepatosplenomegalie dar afectarea sistemului nervos central este
progresiva si severa ceea ce duce la deces la varste mici.
Afectare nervi cranieni si simptome extrapiramidale. Nu exista
niveluri detectabile ale glucocerebrozidazei.

• Tip III- forma subacuta infantila neuropatica cu afectare

sistemica asemanatoare tipului I dar cu implicarea progresiva a
SNC care incepe in decada a II-a sa a III-a de viata.
 MACROSCOPIC (SPLINA)

• Volum crecut
• Greutate crescuta.(10kg);
• Palida, fin marmorata,
suprafata pestrita.
 MICROSCOPIC:
• Celula caracteristica-
celula Gaucher;
• Plaje/insule;
• Celulele Gaucher: mari
(30-40 microni), rotund-
ovalare,
• citoplasma spumoasa
(“hartie creponata”/
“matase sifonata”) datorită
supraîncărcării lizozomale
cu cerebrozide;
• uni/bi/multinucleate;
• Nucleii periferic;
• in citoplasma pot fi
identificate : material PAS
pozitiv sau hemosiderina.
Celula Gaucher-citoplasma cu aspect de hartie
creponata
Celula Gaucher
BOALA NIEMANN-PICK (lipoidoza sfingomielinică)

• Boala autozomal recesiva datorata deficitului de

sfingomielinaza, cu stocarea sfingomielinei si a colesterolului
in lizozomii de la nivelul macrofagelor.
• Celulele fagocitare se acumulează în splina, ficat, ganglioni
limfatici, măduva osoasă, amigdale, tractul gastro-intestinal,
plămâni şi în sistemul nervos central
• hepato-splenomegalie, poliadenopatii, atrofie cerebrală,
decalcificări osoase, întârzierea dezvoltării staturo-ponderale.
• Tip A: forma infantila, severa, atingere neurologica,
acumulare de sfingomielina in viscere, apar crampe,
oftalmoplegie, deces<3 ani;

• Tip B-adulti: organomegalie fara atingere SNC;

• Tip C: >10 ani cu manifestari SNC si sistemice

(asemanator tip A)
 Macroscopic

• Organomegalie (splinax10),
• Splina palida, crescuta in
dimensiuni;
• hepatomegalie ficat de
culoare gălbuie pe secţiune;
• La nivelul creierului se
constată scaderea in
greutate, creşterea
consistenţei si atrofie a
substanţei albe.
Microscopic: macrofage mari, cu diametru de ~ 50 μm, cu un
nucleu situat central, cu citoplasmă spumoasă, fin vacuolata, cu
vacuole uniforme, numite celule Niemann-Pick-caracteristice.
-coloratiile speciale pentru lipide sunt pozitive;
 Diagnostic pozitiv

• Hepatosplenomegalie;
• Retard mental;
• Celula Niemann-Pick-
biopsie MO/ficat;

• Dg antenatal-lichid amniotic
si culturi de fibroblasti.
 BOALA KRABBE (leucodistrofia cu celule
globoide)
• este o boală de stocaj ereditară autozomal recesivă,
• Deficit de galactozilceramida;
• Duce la distructia rapida a substantei albe cerebrale;

• Clinic: spasticitate simultană a flexorilor şi extensorilor, ataxie

(inabilitatea coordonării activităţii musculare) şi decerebrare.
microscopic: se observă demielinizare simetrică a creierului şi
cerebelului (leucodistrofie) insoţită de scleroză difuză, care
determină atrofia substantei albe.
Apar celule mari globoide multinucleate cu vacuole sferice;
 BOALA TAY SACHS
(gangliozidoza GM2 infantilă, idiotie amaurotica)

• este o boală rara, autozomal recesiva, de stocaj lizozomal care

rezultă din imposibilitatea catabolizării gangliozidelor GM2.
• Deficit de beta-acetil galactozidaza;
• Se acumuleaza plurivisceral (creier, splină, ficat, cord);
• Duce la distructia celulelor nervoase din creier si maduva spinarii;
• Provoaca orbire si dementa;
• Retinopatie, distructie neuronala, ingrosare a retinei cu aparitia unui
spot rosu (Dg.)
• Diagnostic antenatal: amniocenteza.
• m: neuronii sunt tumefiaţi, măriţi de
volum, cu vacuolizări,
citoplasmatice (care sunt lizozomi
dilataţi plini cu gangliozide).
• in timp se produce distrugerea
progresivă neuronilor;
 Glicogenozele

Sunt boli genetice în care defectul ereditar este enzimatic

(sinteza sau catabolizarea glicogenului) ceea ce determina
acumularea excesiva (tezaurizarea) de metaboliti glicogenici.
 Glicogenoza tip I
forma hepatică, boala von Gierke,

• apare ea urmare a deficitului de glucozo-6-fosfatază, afectând

ficatul şi rinchii;

• Caracteristice sunt depunerile anormale de glicogen şi o

reducere la nivelului glucozei sangvine (hipoglicemie).

• Acidoza lactica, hiperuricemie si hiperlipidemie;

• Clinic se manifesta in copilarie cu hipoglicemie, crestere

defectuoasa a scheletului, hiperlipidemie, hepatomegalie,
renalomegalie, susceptibilitate crescuta la infectii.
• Dg: punctie biopsie hepatica;
• Macroscopic:
ficatul este enorm
mărit de volum,
palid brun galbui
şi cu consistenţă
dură.
Microscopic:
apar depozite crescute de
glicogen in hepatocite şi in
celulele Kupffer, sub formă de
vacuole clare cu distribuţie
intrahepatocitară.
 Glicogenoza tip II (boala Pompe)

• Ereditara, glicogenoza lizozomala;

• este o formă generalizată cauzată de deficienţa de acid
maltaza-alfa (1,4)-glicozidazei din lizozomi care conduce la
acumularea lizozomală de glicogen in toate organele, dar mai
ales la nivelul cordului (cardiomegalie importantă), ficatului,
muşchiului scheletic, sistemului nervos central.
• Clinic: slabiciune musculara, reflexe periferice diminuate,
insuficienta cardiaca, macroglosie;
• Dg. : biopsie musculara scheletica;
• Majoritatea decedeaza in copilarie;
Macroscopic:
• Hipertrofie a muschilor:
cardiac si scheletic, linguali;
• cordul poate ajunge la
dimensiuni de 2-3 ori mai
mari decât normal, cu pereţii
îngroşaţi, de culoare palidă.

Microscopic:
• glicogenul se acumulează in
fibrele miocardice sub formă
de vacuole mari, cu
topografie perinucleară.

Best's carmine stain

 Glicogenoza tip III (boala Forbes)

• este cauzată de deficitul de amilo 1,6- glucozidază in

cel musculare cardiace si scheletice, hepatocite si
enterocite.
• Macroscopic: cardiomegalie si hepatomegalie.
• Clinic: slabiciune musculara, insuficienta cardiaca;
• Supravietuiesc pana in maturitate;
• Dg. : biopsie musculara scheletica;
 microscopic: acumularea se face in hepatocite, miocite, in special
in cord şi in enterocite

•.
• Formele miopatice presupun deficienţe ale enzimelor
care stimulează glicoliza, având ca rezultat depunerea
glicogenului in muşchi, asociată adesea cu slăbirea
forţei musculare prin producere defectuoasă de
energie.

• Printre alte enzime implicate în apariţia altor forme de

glicogenoza se numără:

-fosforilaza musculară (boala Mc Ardle, glicogenoza tip

IV),
- fosfofructokinazele musculare (glicogenoza de tip VII).
 Mucopolizaharidozele

• Sunt boli autozomal recesive in care apar acumulari de

mucopolizaharide (MPZ) prin defecte enzimatice lizozomale
datorita carentei de hidrolaze necesare catabolismului lor.
• Acumularile apar initial în lizozomi (se încarca cu MPZ) se sparg,
agresand celulele care iau aspect de “celula balonizata”.
• Dupa acumulare in vacuole la nivelul lizozomilor, se excreta in
urina;
• MPZ se acumuleaza in:
-Fibrocite;
-Keratinocite-cornee;
-Hepatocite;
-Macrofagele din organe si stestemul reticulo-endotelial.
 Clinic:
• Trasaturile fetei sunt grosiere, dismorfice, turtite, asemanator cu
figurile de la burlanele gotice (garguilism).
• Bolnavii prezinta nanism moderat; torace evazat; oasele lungi devin
groase si scurte,
• scade progresiv mobilitatea articulatiilior cu aparitia de anchiloze si
deformari ale scheletului (coloana vertebrala ia aspect cifotic
asociata cu scolioza consecutiva);
• abdomen proeminent, dilatat prin hepatosplenomegalie;
• piele îngrosata;
• In afectarea cerebrala: dementa, surditate, spesticitate;
• opacifierea corneei;
• Insuficienta valvulara aortica;
• prin urina se pot pierde mucopolizaharide.
• În functie de leziunile din procesui
degradarii polizaharidelor sunt
descrise 7 forme de boli; dintre
acestea, mai importante sunt
urmatoarele:

• Tipul 1 - Sindrom Hurler:

autozomal recesiva.
Mucopolizaharidele de tip dermatan-
sulfat si heparan-sulfat nu se
metabolizeaza pe seama deficitului
de alfa-L-iduronidaza. Debutul bolii
apare dupa 6 luni de viata si decesul
se produce în primii 6 -10 ani de
viata.
• Aspectul este cel prezentat la
generalitati; decesul se produce în
urma leziunilor cerebrale, motorii
si/sau senzitive.
• Tipul 2 - sindromul Hunter: leziunea este mai blanda,
bolnavii depasesc 20 de ani; nu apare opacifierea corneei,
dar este prezenta surditatea cu modificari degenerative
retiniene; intelectul este aparent normal. Deficitul
enzimatic este de L-iduro-sulfat-sulfataza, locusul
enzimatic fiind pe cromozomul X; acumularea este tot de
heparan-sulfat si dermatan sulfat.

• Tipul 3 - sindromul Sanfillipo: deficitul este de heparan-

sulfat-sulfataza; clinic este prezenta oligofrenia
polidistrofica.

• Tipul 4 - sindromul Morquio: deficitul enzimatic

determina acumulari de keratan-sulfat ceea ce se traduce
clinic în special prin nanism, osteocondrodistrofie si
leziuni scheletice deformante.
 Proteinele

• Perturbari ale metabolismului proteinelor datorita

incapacitatii genetice de a sintetiza proteine
plasmatice specifice.
- analbuminemia-deficit grav albumine in ser-duce la
risc de edem;
- Deficit de imunoglobuline;
- Deficit de complement;
- Deficit de alfa 1 antitripsina;
- Deficit de factori de coagulare;;
- Afibrinogenemie;
- Hiperlipoproteinemie.
 Alcaptonuria (ocronoza)

• Este o boala autozomal recesiva caracterizata de absenta

oxidazei homogentizice cu blocarea metabolismului
fenilalanina-tirozina la nivelul de acid hemogentizic,
• Se acumuleaza în tesutul conjunctiv, tendoane si cartilaje
(pigmentare albastru-negru);
• Se elimina prin urina (culoare de ardezie, de ocru a urinei);
• Se manifesta prin artrita si anchiloze;
• Discurile intervertebrale, tendoanele, aorta, valvele cardiace si
sclerele prezinta coloratie maronie.
 Nucleotidele
-hiperuricemia-
• Grup de afectiuni in care apar tulburari in metabolismul purinelor
in care apar niveluri serice crescute de acid uric.
• Guta primara: afectiuni genetice ale metabolismului purinelor in
care apar simptome clinice datorate depozitelor tisulare de urat.
• Forme: infantila/adulta;
• Apar cristale de acid uric care sunt fagocitate de neutrofile.
• Se declanseaza o reactie inflamatorie care duce la aparitia
atacurilor dureroase.
• Guta secundara.
 Guta adulta-Sechele:

-artrita:episoade de acutizare cu tumefiere si eritem dureros intr-o

singura articulatie, haluce (podagra), genunchi (gonagra), degete
(chidagra).
 Guta adulta-Sechele:

nefropatie urica- nefrita tubulara si interstitiala datorita

depozitelor de urati.
Tof gutos • Agregate nodulare de
cristale de urat care induc o
reactie inflamatorie de corp
strain cu aparitia de celule
gigante multinucleate.
 Distrofia hialina
Hialinul
• HIALIN=material translucid, omogen, acidofil
acelular care se acumuleaza de obicei interstitial si
foarte rar intracelular.
• De natura proteica/ glicoproteica.
• Apare patologic: cicatrici vechi, organizarea
trombilor, nefropatii glomerulare, tumori benigne/
maligne, hipertensiunea arteriala, nefropatii cronice,
hepatite virale sau toxice.
• Proces de involutie fiziologic: corpul albicans din
ovar, hialinoza arterelor la varstnici.
 Hialin intracelular

• Picaturi de hialin in celulele

tubulare;
• Hialinul Mallory;
• Incluziile virale;
• Corpusculii Russel
Hialin extracelular
• Tumori benigne/maligne;
• Cicatrici vechi-cheloid;
• Arterioloscleroza;
• Glomerulonefrita cronica.
 Hialin intracelular

• Masele hialine Zenker-febra tifoida, leptospiroza;

• Corpii Mallory- apar in hepatocite in hepatopatii cronice-
alcoolism;
• Corpii Russel- acumulari de hialin in plasmocite-inflamatie
cronica;
• Corpii hialini ai lui Crooke- celulele hipofizei anterioare -sdr.
Cushing;
• In celulele epiteliale ale tubilor renali in proteinurii masive;
• Tumori cu etiologie virala-HPV;
Corpii Mallory
Corpusculi Russel
Corpusculi Crooke
 Hialinul extracelular
Distrofia hialina a ovarului

=depunerea de hialin
normala la nivelul
cicatricei rezultate din
involutia corpului
galben.
MACROSCOPIC:
Consistenta crescuta;
Arii bine delimitate;
Dimensiuni diferite, omogene;
Albicioase, translucide.

MICROSCOPIC:-acidofil,
dimensiuni variate, forma rotund-
ovalara/neregulata,cerebriforma,
fara reactie inflamatorie.
- Pereti arteriali cu depozite de
substanta acidofila.
 Hialin extracelular

Col PAS
 Distrofii pigmentare

• Pigmentii sunt substante colorate prezente:

- în mod normal în organismul uman (melanina), bila sau
- anormal - cu origine endogena (lipofuscina), hemosiderina,
- exogena (pulberi de carbune, de fier sau oxizi de
fier, saruri de argint, cupru, siliciu, plumb si tus de
China folosit în tatuaje).

- microscopic: depuneri galben-brun colorate in coloratia HE;

 Pulberile de carbune

• Cel mai frecvent pigment exogen este carbunele si praful din

aerul respirat poluat.
• Dupa inhalare, este fagocitat de catre macrofagele din alveole si
este transportat apoi pe calea vaselor limfatice in
limfoganglionii regionali;

• Astfel se acumuleaza un pigment negru in plamani si

limfoganglioni-antracoza;

• In minele de carbune particulele de carbune pot duce la o reactie

fibroblastica si chiar emfizem cu afectarea grava a functiei
pulmonare- boala minerilor-lucratorilor din minele de
carbune.
Antracoza
Tatuajul este o forma localizata de
pigmentare a pielii in care pigmentii
inoculati sunt fagocitati de
macrofagele dermice.
 Lipofuscina

 pigmentul de uzura;

 Este produsul peroxidarii lipidelor care se acumuleaza in

lizozomii celulelor imbatranite;

 Cel mai frecvent se acumuleaza in cord si ficat;

 Macroscopic: coloratie bruna a organului. Acestea pot fi de
obicei si atrofice: atrofie bruna;

 Microscopic: pigment fin granular, brun care adesea inconjoara

nucleul;
 Lipofuscina (fuscus = brun)

• pigmentul de uzura sau de îmbatranire îsi are originea în

lipidele brune, insolubile (lipocromi) în urma leziunilor
celulare prin actiunea radicaiiior liberi.
• Macroscopic: organele au culoare cafenie închisa, sunt
atrofiate sau “atrofie bruna” ;
• Microscopic: pigmentul se acumuleaza în celule
perinuclear în special în fibra miocardica si la senescenti în
special în hepatocite.
 Melanina

• Este un pigment endogen non-hemoglobinic, brun negricios,

format prin oxidarea tirozinei de catre tirozinaza la
hidroxifenilalanina la nivelul melanocitelor.
• Alt pigment brun este acidul homogentizic care apare la
pacientii cu alcaptonurie.
• Excesul de melanina: localizat/localizat;
• Deficitul de melanina: localizat/generalizat;
 Melanina

• gr. melas = negru

• este localizata în stratul

bazal al epidermului,
coroida, iris, leptomeninge,
locus ceruleus, substanta
neagra, ovar,
medulosuprarenala, vezica
urinara;
• pielea expusa la soare are o
cantitate crescuta de
melanina.
 Excesul localizat de melanina
• Efelide (pistrui), macule de 1-10 mm rosu-închis/ maronii care
apar dupa expunerea la soare; microscopic se constata cresterea
cantitatii de pigment în stratul bazal al epidermei, numarul de
malanocite fiind normal.
• Cloasma/masca “de sarcina” apare prin hiperpigmentare la
nivelul obrajilor, tample, frunte bilateral; lumina soarelui accentueaza
pigmentarea; frecvent cloasma se remite spontan dupa nastere;
- histologic, se cunosc doua modele: tip epidermic (creste melanina
depozitata în stratul bazal) si tipul dermic (macrofagele din dermul
papilar, superficial, fagociteaza melanina din stratul epidermic
adiacent sau “incontinenta melaninei”.
• Lentigo este o hiperplazie benigna a melanocitelor aparand la
oricare varsta, mai frecvent la sugar si copii; patogeneza este
necunoscuta; leziunea apare pe mucoase si piele ca macule ovale de
5-10 mm brun-închis;
•histologic este o hiperplazie liniara a melanocitelor din stratul bazal
al epidermului.
 Excesul localizat de melanina

• Xeroderma pigmentosum-pete brun-roscate pe partile foto

expuse;
• Iritatii cronice;
• Tumori melanocitare:nevi, melanoame.
• Neurofibromatoza Recklinghausen;
• Polipoza intestinala Poutz-Jegers-pete café-ou-lait in jurul
buzelor;
• Melanosis coli-persoane varstnice, asociere cu constipatia.
 Excesul generalizat de melanina

• Fiziologic: bronzare;
• Intoxicatia cu arsenic;
• Boala Addison;
 Deficitul de melanina

• Generalizat-albinism
- Sinteza de melanina este blocata;
- Melanocitele sunt lipsite de
melanina;
- Tulburari de vedere, fotofobie,
piele sensibila la razele solare, pot
dezvolta cancere cutanate.
• Localizat-vitiligo- zone
albicioase sidefii cu periferia
hiperpigmentata.
 Distrofia pigmentara-Fe
Hemosiderina

• Este un pigment derivat din hemoglobina ;

• Brun-galbui ce contine Fe;
• Fe este stocat in mod normal sub forma de feritina. Atunci
cand exista un exces local sau siatemic de Fe, feritina
formeaza granule de hemosiderina care se pot vizualiza la
microscopul optic;
• Excesul de Fe duce la aparitia hemosiderinei care se
acumuleaza in celule ca proces localizat sau generalizat;
• In incarcarea sistemica cu Fe acest a este depozitat in organe
si tesuturi ducand la aparitia Hemosiderozei;

• Conditii de aparitie:
- Cresterea abdorbiei fierului din alimentatie;
- Utilizare neadecvata a fierului;
- Anemii hemolitice;
- Transfuzii.

• Pigmentul nu duce la deteriorarea sau afectarea functiei

celulelor si a organelor afectate.
 Acumularea de Fe

• 2 forme: hemosideroza si hemocromatoza;

• Hemosideroza: acumularea Fe in organe fara a induce efecte

Fe se gaseste in macrofage.

• Hemochromatoza: acumularea de Fe in celulele din deferite

organe cu efecte consecutive: insuficienta cardiaca congestiva,
diabet zaharat si ciroza. Ereditara/dobandita;

• Organe afectate: ficat, piele, pancreas si cord;

 Hemosiderina

• Microscopic: apar
granule de pigmenti
aurii granulari in
citoplasam celulelor de
obicei in macrofage;
• In hemosiderozele
sistemice severe
pigmentul se poate
acumula in organele
parenchimatoase: ficat,
pancreas, cord, organe
endocrine;
• col Perls-albastru de
Prusia- granule albastre.
 Hemosiderina

Coloratie Perls
 Pigmentul biliar
STAZA BILIARA
• Distrofie pigmentara cu acumulare
intrahepatica de pigment biliar;
• Cauze: obstrucţia căilor biliare
intrahepatice (litiază biliară, paraziţi,
inflamaţii) sau prin compresia cailor
biliare (ciroză biliară, cancer de cap de
pancreas).
• Perturbarea secretiei de bilirubina in
cadrul unui sindrom icteric.
• Colestaza în căile biliare determină
destinderea acestora, ruperea
joncţiunilor intercelulare şi acumularea
de pigment în hepatocite.
 MACROSCOPIC

• Volum crescut;
• Culoare brun-verzuie;
• Capsula este destinsa;
• Consistenta crescuta;
• Pe sectiune proiemina caile
biliare;
• Se scurge bila.
 MICROSCOPIC

• “trombi biliari” in
canaliculele biliare din
spatiile porte=
precipitate brun verzui,
alungiti;
• Granule brun-verzui in
citoplasma hepatocitelor
pericentrolobulare-nisip
biliar
• Arhitectura lobulara este
pastrata.
“Trombi biliari”
 Distrofia calciului
Calcificarile
• Distrofice-cauze locale-adesea cu fibroza-niveluri normale de
calciu-depozite de Ca doar in tesuturile anormale-tesutul necrotic;

• Metastatice-cauze sistemice -hipercalcemie -hiperparatiroidism

(adenom paratiroidian/ hiperplazie de paratiroide), distructie osoasa
in tumori, insuficienta renala, intoxicatia cu vitamina D sau
sarcoidoza. Ca este depozitat atat in tesuturile normale cat si
anormale.

• Vase, rinichi, plamani;

• Macroscopic: noduli de consistenta crescuta, duri, alb-galbui,
scartaie la sectiunea cu cutitul;
Valva calcificata
 Cuprul
• Cu este o componenta importanta a unor enzime cum ar fi
Citocromul C.
• Dupa absorbtie in stomac si duoden este transportat la ficat
unde este transformat in apoceruloplasmina 95% secretata in ser
si restul de 5% de albumine.
• Este excretat prin bila si o mica parte prin urina.

• Boala Wilson -degenerescenta hepatolenticulara;

• Toxicoza sistemica ereditara datorata formarii de cantitati
reduse de ceruloplasimina si Cu se acumuleaza in ficat si creste
eliminarea urinara.
• Duce la afectare hepatica si a ganglionilor bazali din creier,
cornee, rinichi, vase, articulatii.
 Afectarea hepatica
• Steatoza hepatica minima in
cazurile asimptomatice;
• Cazurile simptomatice duc la
degenerare vacuolara a
hepatocitelor cu inflamatie
cronica si distructie progresiva
a parenchimului (hepatita
cronica agresiva) si poate
progresa la ciroza.
• La nivelul limbului corneei apare caracteristic inelul Kayser-
Fleischer, datorita depozitelor de Cu situate in periferia
corneei;
• Depozitele de Cu duc la aparitia cataractei in floarea soarelui.
 Imbatranirea celulara
• Celulele au un nr fix de diviziuni pe care le pot efectua;
• Telomerele sunt fragmentele care protejeaza capetele cromozomilor si ele se scurteaza pe
masura diviziunii celulei. Atunci cand telomerele sunt prea scurte AND-ul este considerat
afectat.
• Telomerazele-din celulele germinale si celulele stem-celule nemuritoare- adauga telomere
la capetele cromozomilor ceea ce prelungeste nedefinit viata acestor celule;

• Sdr. WERNER – progeria adulta- imbatranire prematura datorita defect in ADN –helicaza.
DISTOFIA AMILOIDA
 Distrofia amiloida
• AMILOID=substanta proteica patologica depozitata extracelular la
nivelul tesuturilor si organelor.
• Rokitanski-rinichiul mare lardaceu;
• Virchow-sol Lugol acidifiata-culoare cenusiu-albastru;
• depozite extracelulare de material proteic fibrilar in tesuturi si
organe;
• Insolubile, rezistente la digestia proteolitica fiziologica, astfel se
acumuleaza in tesuturi cu alterarea functiei.
 Amiloidul

• 3 elemente:
1. Proteina fibrilara: fibrile neramificate-95%;
2. Glicoproteina pentagonala non-fibrilara -componenta P-
identica pt toate tipurile de amiloid;
3. Alte glicoproteine: glicozaminoglicani, heparan sulfat;.

• Proteina fibrilara forme biochimice:

-AL-derivata din imunoglobuline-proliferari monoclonale;
-AA-HDL-apolipoproteine- inflamatie
-AF-derivat de transtiretina (amiloidoza familiala),
-AE- derivat din celulele endocrine: pancreas-amiloidiza
in insulele Langerhans-DZ;
-AS-imbatranire anormala cerebrala: B. Alzheimer’s
 Coloratii:

-patognomonic: ortocromatic cu rosu de

Congo, birefringent verde sclipitor in
lumina polarizata
-Metacromatic cu violet de gentiana =rosu-
violaceu;
-galben cu Van Gieson.
-HE-eozinofil
-IHC: Ac anti componenta P, Ac impotriva
diverselor tipuri biochimice de fibrile
 CLASIFICARE
• Amiloidoza sistemica- generalizata:
1. primara: AL: MM, proliferari monoclonale cu celule B;
2. Secundara (reactiva): AA: boli inflamatorii cronice: artrita
reumatoida, spondilita ankilozanta, boala inflamatorie intestinala,
tuberculoza, osteomielita, bronsiectazii, infectii cutanate cronice la
cei cu droguri iv;
3. Asociata hemodializei cronice: beta2-microglobulina care nu e
filtrata de mb dializorului;
4. Ereditara: febra mediteraneana familiala (AA), neuropatii
amiloidice familiale, amiloidoza senila sistemica; (transtiretina);

• Amiloidoza localizata (beta-amiloid, calcitonina):

- Cerebrala senila;
- Endocrina;
- Tumori maligne;
- Pl, laringe, VU, ochi, etc.
 AMILOIDOZA RENALA

• Cea mai comuna forma de implicare organica in amiloidozele

sistemice;
• Cauza majora de insuficienta renala, sdr nefrotic si deces;
• manifestari: proteinuria non-selectiva cu/fara sdr. nefrotic;
• Gradul proteinuriei nu se coreleaza cu extensia depozitelor de
amiloid.
• rinichiul este cel mai frecvent afectat, cauza de deces;
 MACROSCOPIC
• Normal/marit de volum;
• Consistenta ferma;
• Suprafata neteda/ usor
neregulata
• Palid, translucid,
ceros(“rinichiul mare
slaninos”);
• Pe sectiune: corticala palida,
ingrosata, culoare cenusiu-
galbuie, ceroasa, medulara cu
piramide colorate normal;
• micsorat (stadiile avansate)
datorita afectarii vasculare.
MACROSCOPIC
 MICROSCOPIC
• Glomeruli mariti de volum,
obliterati de acumulari de
amiloid; substanta amorfa,
rosie caramizie;
• Depozitele incep in mezangiu,
apoi in mb a capilarelor
glomerulare
• Ingustare capilare si
distorsiune ghem capilar;
• Capilarele devin complet
obliterate, glomerulul devine
o masa de “pangici”
anastomozate, eozinofile.
• In timp se depune si in tubii
renali: mb si in interstitiul
peritubular;
 MICROSCOPIC
-Depozite de amiloid la
nivelul membranei bazale
glomerulare, in mezangiu,
capsula Bowmann, pe
membrana bazala a tubilor, in
peretii vaselor mici (arteriole
aferente) si interstitial.
-Noduli care cresc in
dimensiuni.
-Diminua lumenul capilar,
spatiul urinar obliterat
 Amiloidoza splenica
– Macroscopic apare splenomegalie, cu 2 faze:
• Splina “sagu” granule de tapioca- depozitele
sunt limitate la foliculii splenici, cu aspect
palid, translucid
• Splina “şuncă”,
– Microscopic, amiloidul se
depune la nivelul
corpusculilor Malpighi din
pulpa albă splenică.
Peretele arteriolei centrale
este îngroşat, iar lumenul
rămâne permeabil. În jurul
arteriolei, o masă
omogenă cuprinde în
întregime teritoriul
foliculului limfoid în care
pot persista rare limfocite.
Splina “şuncă”, sunca,
lardacee – depozitele
sunt prezente atât în
foliculii limfatici, cât şi în
peretele sinusurilor
splenice şi reţeaua
ţesutului conjunctiv din
pulpa roşie.