comuniste
Realizat de:
Ivanovici Eduard
Guliciuc Ștefan
Horodenciuc Ionuț
Gavrilovici Stejărel
Cuprins
Premisa, definirea cazului.
Descrierea și analiza cazului.
– Începuturile.
– Omul nou. Viața nouă.
– P.C.R. Poporul. Ceaușescu. România.
– Poezii. Comentariu.
Concluzii.
Bibliografie.
Premisa.Definirea Cazului.
Ideologia comunistă are ca punct de
plecare teoria determinismului social potrivit
căreia comportamentul persoanei nu este
inclus de propria individualitate, ci de clasa
din care provine. Drept urmare, devine
obligatorie educarea sa în spiritul ”noii
societăţi”, comuniste, singura care, se
afirmă, îi poate asigura dezvoltarea plenară.
In această situaţie, rolul literaturii ca mijloc
de propagandă devine covârşitor, ea având
menirea să educe individul în spiritul
supunerii faţă de partid şi de conducătorul
său, dar şi de ură faţă de tot ce se opune
acestei atitudini.
Ca unică alternativă de existenţă,
propaganda aduce astfel în prim-plan
sloganul “cine nu este cu noi este împotriva
noastră”, cultivând insistent mitul patriei
primejduite şi, drept urmare, vigilenţa faţă de
„duşmanii” poporului şi necesitatea luptei de
clasă, internaţionalismul proletar (proletari
din toate ţările, uniţi-vă!), dar şi cultul
conducătorului providenţial.
Descrierea și analiza
cazului
În 1944 se înfiinţează ARLUS
(Asociația Română pentru Strângerea
Legăturilor cu Uniunea Sovietică ),
avându-l președinte pe Constantin
I.Parhon. Președintele Secției de
literatură și filosofie este Mihail
Sadoveanu .
În 1945 se înfiinţează Universitatea
Muncitorească a PCR numită din 1946
“Ştefan Gheorghidiu” înalta şcoală de
pregătire muncitorească pentru fiii şi
fiicele poporului.
În 1946 se dă publicităţii o primă listă
cuprinzând titlurile a 2538 de cărţi care
sunt interzise, scoase din bibliotecile
publice si distruse.
În 1948 - se tipăreşte, într-un volum de
peste 500 de pagini, o nouă listă de
Publicaţii interzise, care cuprinde un
număr mare de nume de autori şi titluri:
8779. Astfel, din librării, din biblioteci
publice şi chiar din case, sunt
confiscate şi distruse cărţi semnate de
Vasile Alecsandri, Grigore
Alexandrescu, Lucian Blaga, Ion Barbu,
Dimitrie Cantemir, Otilia Cazimir, și
mulți alții.
În Ianuarie 1948, numele lui Tudor
Arghezi este scos din literatură,iar
volumul “Una suta una poeme”, retras
din librării.
1949 se înfiinţează Şcoala de Literatură
„Mihai Eminescu” al cărei scop era să
producă scriitori pe bandă rulantă.
Condiţiile admiterii: origine socială
„sănătoasă" şi recomandarea
comitetului de partid. Va fi desfiinţată în
1955.
1952 în urma apariţiei „genialei" lucrări
a tovarăşului Stalin. Este suprimată
revista “Cum vorbim”, redactată de Al.
Graur; este, totodată, criticată
„atitudinea duşmănoasă” a lingviştilor
lorgu Iordan, Al. Rosetti şi Al. Graur,
ultimii doi fiind scoşi din învăţământ, ca
necorespunzători.
Omul nou. Viața nouă.
Autorităţile nu scapă din vedere şcoala, fiind
interesate de primenirea ideologică a
manualelor şi a programelor didactice (întrucât
toate manualele anterioare anului 1947
fuseseră scoase din uz).În 1948, reforma
sovietizantă a învăţământului schimba radical
compoziţia de clasă a personalului didactic,
înființându-se facultăţi muncitoreşti care
produc pe bandă, în câteva luni. „specialişti" cu
origine sănătoasă, apţi să-i înlocuiască pe cei
disponibilizaţi, concediaţi ori trimişi în puşcărie.
Tinerii studiază după materiale de propagandă
cu vag aspect didactic, încropite la repezeală,
pe măsură ce se publică scrieri cu mesaj
comunist şi se impun nume noi. În anul 1950
apar tezele provizorii de istorie a litaraturii
române în care creația literară era ilustrată,
între alții, de necunoscuți precum Ion Păun-
Pincio, Neculută Raicu, Ionescu-Rion și
Alexandru Sahia (pentru trecut) și Mihai Beniuc
(pentru prezent)
Sunt considerate ..snoabe", „mistice",
„descompuse”, „degenerate , „morbide ,
„iraţionale", „retrograde", „ şi „decadente” toate
creaţiile simboliste, suprarealiste. naturaliste,
expresioniste, etc. Este condamnat, de
asemenea, tot ce ţine de estetism. Însuşi locul
în literatură al lui Mihai Eminescu e pus sub
semnul întrebării, căci poetul nu numai că a
împărtăşit şi propagat o filosofie idealistă şi un
pesimism contagios, dar a și compus versuri
ce poartă semnele periculoase ale
formalismului decadent.
Cine nu scria într-un limbaj popular accesibil şi nu
avea o concepţie „înaltă ,materialist -dialectică
asupra vieţii, cine arăta o cât de mică simpatie
pentru intimităţi poetice, pentru naturalism, pentru
erotism şi divertisment, pentru proza analitică,
poliţistă sau de aventuri se descalifică în ochii
partidului ca scriitor.
Numeroşi intelectuali de prestigiu au fost arestaţi şi
condamnaţi la mulţi ani de închisoare, fiind acuzaţi
de uneltire impotriva ordinii sociale,printer ei
numarandu-se Constantin Noica, Dinu
Pillat,Alexandru Paleologu.
P.C.R.
Poporul.Ceaușescu.România
Nicolae Ceaușescu