Sunteți pe pagina 1din 18

Proiect realizat de

Tomulica Ruxandra-Nicoleta
Grupa 8, BFKT III
Introducere
Infarctul miocardic:
Reprezinta necroza miocardului din cauza opririi
circulaţiei sângelui în arterele coronare produsă prin:
a) tromboză primară dezvoltată pe o placă
arteroscleroasă;
b) hemoragii ale intimei, cu ruptură a acestuia şi tromboză
secundată;
c) hematom prin hemoragie în peretele vascular, urmat de
ocluzia vasului.
Cauze:
• arteroscleroza coronariană
• tromboza coronară/ embolism
• scăderea fluxului sangvin asociată cu șoc/hemoragie
•durere toracică anterioară intensă, cu
caracter de presiune, arsură, greutate,
strângere sau sfredelire.
•durerea poate iradia către umăr, braţe,
gât, abdomen superior
•durata durerii este mai mare de 20
minute (până la câteva ore), nu
cedează la tabletele de nitroglicerină
sublingual (3 tablete luate la interval de
5 minute)
•durerea poate fi însoţită de alte
semne: ameţeli, stare de leşin, greaţă,
vărsături, transpiraţii, senzaţie de
sufocare, anxietate, nervozitate,
palpitaţii (nu toate aceste semne clinice
apar în fiecare infarct acut de miocard!)
 • om în plină maturitate;
 • hipertensiv (TA mai mare de 160/90mmHg);
 • diabetic (sau cu diabet chimic);
 • mare fumător;
 • valori crescute în sânge de: colesterol, trigliceride, betalipoproteine
 • se supraalimentează sistemic;
 • bea sistematic alcool (mai mult de 10 g/zi);
 • în familia acestuia se întâlnesc cazuri de boli de inimă şi vasculare la
vârste medii, care au condus la deces;
 • realizează o reacţie inadecvată sau disproporţionată în condiţii
stresante cotidiene, reacţie exprimată prin comportament prin:
• logoree; • gestică excesivă; • grabă excesivă; • nemulţumire generalizată;
• activitate dezordonată; • are insactisfacţii profesionale reale, fiind frânat
în dezvoltarea şi plasarea socio-profesională; • are insatisfacţii deseori
imaginare • are stimulare psihologică excesivă; • duce orice activitate
banală la paroxism, inducând o stare de agitaţie anxiogenă, nevrozantă lui
şi celor din jur.
 Faza I sau recuperarea intrespitaliceasca – urmareste
sa asigure bolnavului capacitatea de autoangrijire si
independenta in sensul deplasarii, in spital si inafara
acestuia, fara ajutor din partea altor persoane.
 Faza II sau faza de recuperare propriu-zisa, care
dureaza de la 3 la 12 saptamani, are ca scop sa
asigure bolnavilor capacitatea maxima la efort,
compatibila cu suferinta coronariana.
 Faza III care urmeaza fazei a II-a si dureaza teoretic
toata viata, urmareste prezervarea capacitatii de fort
obtinuta in faza a II-a si eventual cresterea in
continuare a capacitatii de efort.
Fiecare persoană în convalescenţă după infarct miocardic
acut are două scopuri principale:
-dezvoltarea unui plan de refacere a capacităţilor sale pentru a trăi
o viaţă cât mai apropiată de normal;
-controlul factorilor de risc pentru a reduce posibilitatea repetării
infarctului.

În absenţa complicaţiilor, pacienţii nu trebuie să rămână în


pat mai mult de 12 ore. Activitatea zilnică trebuie reluată progresiv,
în mod individualizat, în funcţie de starea generală, vârstă şi
capacitatea fizică a pacientului.
Perioada de convalescență
Faza I
Începe din spital:
-se tratează mai întâi complicațiile;
- mobilizare precoce, pentru diminuarea efectelor generale ale
decubitusului
- antrenare cardio-vasculară, pentru etapele următoare.
Zilele 1-2 – după dispariția durerii, stabilizarea FC și a TA;
- mișcări pasive apoi active ale extremităților;
- șezând cu picioarele la marginea patului.
Zilele 3-4: - mișcări active la toate extremitățile;
-poate sta în fotoliu, lângă pat;
- poate sta în ortostatism și face câțiva pași;
- își poate face toaleta singur.
Zilele 5-7: -începe mersul pe hol.
Zilele 7-8:
-se poate deplasa pe hol de 2x/zi.
Ziua 9:
- execută mobilizările active de 3x/zi;
- poate urca câteva trepte;
poate face singur duș.
Ziua 10:
- crește dinstanța de mers până la 400m de 2x/zi;
- coboară un etaj.
Ziua 11:
-urcă și coboară 1-2 etaje;
- poate începe exerciții la cicloergometru sau covor rulant;
- se externează (de regulă) și: continuă exercițiile fizice; desfășoară
activități casnice moderate.
Testarea de efort
La externarea din secția de terapie intensivă bolnavul va fi
supus unui test de efort (low level), executat la cicloergometru sau
covor rulant, urmărind ca frecvența cardiacă să nu depășească 70%
din frecvența maximă relativă.
Testul:
-va fi oprit daca apare una dintre complicații sau dacă frecvența
cardiacă depășește 140 bătăi/minut;
-este satisfăcător dacă, respectând condițiile date, nivelul efortului
se ridică la 70-100 W (5 meti).
1 MET = cosumul de energie care utilizează 3,5-4 ml
oxigen/kgc/min.
= energia necesară pentru a rămâne în repaos, aşezat
în fotoliu.
Obiectivele fazei intra-spitalicesti sunt:
-limitarea efectelor negative ale inactivitatii;
-pastrarea fortei musculare si mobilitatii articulare;
refacerea capacitatii de auto-ingrijire;
-sustinerea psihologica.

Exercitiile se introduc treptat, pornind de la ridicarea in


sezut, pana la stat in picioare sau urcat scarile.
Clasic, programul cuprinde 7 trepte, a 1-3 zile fiecare, fiind
individualizat fiecarui pacient. Foarte benefice sunt, in primele zile,
exercitiile de respiratie si mobilizarile pasive
(kinetoterapeutul/asistenta va mobiliza diferite segmente, facilitand
circulatia sangelui si mentinand elasticitatea tesuturilor).
Faza II (antrenamentul la efort dozat)

- după 3-6 săptămâni de la infarct; durează 8-10 săptămâni. !!! se


desfășoară numai dacă nu apare intoleranţă la efort. Obiective:
- ameliorarea consumului de O2;
- creşterea capacităţii de efort;
- ameliorarea circulaţiei coronariene bilaterale.
Etape: - încălzirea;
- antrenament cu efort de anduranţă;
- revenirea după efort.
Frecvență: 3-4 sedinţe/săptămână.
Tip: antrenament continuu cu pauze de 1-2 minute;
efort izotonic.
Metodica antrenamentului fizic in perioada de convalescenta
cuprinde:

A. exercitii analitice libere


Se efectueaza exercitii analitice ale tuturor extremitatilor,
cu scopul de a dezvolta in primul rand mobilitatea articulara. Se
introduc apoi treptat exercitii pentru dezvoltarea fortei tuturor
grupelor musculare ale membrelor si trunchiului, folosindu-se
gantere a caror greutate creste prograsiv de la 0,5 kg. la 2 – 3 kg.

B. antrenarea moderata a rezistentei


Consta din exercitii care sa realizeze o solicitare relativ
consistenta si de durata relativ lunga a cordului.
C. plimbari
D. activitati zilnice curente
Faza III (de întreținere)

- profilaxia secundară a complicaţiilor;


- reluarea activităţilor sociale.
După externare, timp de o saptamână, se va continua la
domiciliu programul de exerciții instituit în unitatea spitalicească,
în paralel cu efectuarea de mici munci in gospodarie,în limita celor
5 meti câștigați la ieșirea din spital.
Pe parcursul acestor activități, pacientul își va asigura
autocontrolul frecvenței cardiace, având grijă să nu depășească cu
peste 20 de bătăi/minut valorile de repaus.
Dacă bolnavul locuiește singur, pe parcursul acestei
săptămâni va scădea cantitatea de efort depusă în timpul ședințelor
de antrenament, corespunzător cu creșterea solicitărilor casnice.
Sedinta de terapie
O sedinta de kinetoterapie incepe cu o incalzire de 10-15
minute in care se executa miscari lente ce vor mobiliza grupele
musculare si articulatiile mari; se recomanda, de asemenea, ca si
incalzire, exercitii de stretching, in timpul carora se mentine
pozitia timp de 8-10 sec.
Este recunoscut faptul ca o incalzire eficienta, pe langa
pregatirea corpului treptat pentru efort, va asigura si o rezistenta
mai mare.
Etapa de racire este si ea foarte importanta, intrucat poate
preveni o scadere brusca de tensiune la intreruperea efortului ;
aceasta va consta in exercitii lente si stretching. Frecventa
antrenamentelor este de 3-5 ori/saptamana, avand o durata
de 30-60 minute.
Antrenamentul din fazele II si III pot include mers pe jos,
urcat pe scari, alergat pe loc/pe banda, bicicleta, vaslit, saritul
corzii, ridicare de greutati, inot etc.
In functie de severitatea infarctului, bolnavul poate sa obtina
de la functionalitatea necesara pentru a fi autonom, a-si continua
activitatea profesionala, pana la a reveni la coordonatele unui om
sanatos.