Mitoza.

Meioza
Diviziunea meiotică vs. mitotică
 Formula cromozomiala

- Organism diploid = 2n
- 2 copii din fiecare cromozom somatic
şi 2 cromozomi sexuali
- Celulele germinale-gametii- contin
doar un set haploid de cromozomi, cate
unul din fiecare pereche

- Celulele somatice ~= 1014

diviziunea caracteristică => mitoza

- Reproducerea sexuată necesită

obţinerea de celule haploide => meioză

22 perechi de cz. somatici + chromozomi sexuali (XX sau XY)

Nucleii celulelor somatice se divid mitotic →2 celule
fiice cu acelaşi număr de cromozomi (46), identice
d.p.d.v. genetic cu celula-mamă.

Mitoza este precedată de replicarea ADN-ului în

timpul stadiului S al interfazei în vederea obţinerii de
cromozomi bicromatidici.
Ciclul celular
Stadiile interfazei

G1 – celula creşte in dimensiuni, au loc sinteze

proteice şi dublarea nr. de organite celulare.

S – Sinteză de ADN a.î. fiecare cromozom

monocromatidic devine bicromatidic.

G2 – sinteze proteice şi pregatirea celulei în vederea

diviziunii
 Replicarea cromozomilor

• Cele 2 cromatide
obţinute sunt numite
cromatide surori şi
sunt unite la nivelul
centromerului
Mitoza

Fusul de diviziune conţine fibre formate din

microtubuli ce se asamblează şi se dezasamblează.

Cromozomii se ataşează de fibrele fusului de diviziune

prin intermediul kinetocorilor din regiunea centromerică.

Este formată din 4 stadii: profaza, metafaza, anafaza, şi

telofaza.
• Microtubulii fusului de
diviziune se fixează
de kinetocorii din
regiunea
centromerică
• Cromatidele surori se
separă în anafază
• Prin scurtarea
microtubulilor, cele 2
cromatide se separă
şi migrează la polii
opuşi ai celulei.
• Presiunea este
aplicată la nivelul
kinetocorului, câte
unul pt. fiecare
cromatidă.
 Profaza Metafaza Anafaza

•Migrarea centriolilor •Microtubulii fusului de diviziune •Separarea

•Formarea fusului de se ataşează cromatidelor
diviziune de kinetetocorii din zona surori care migrează
•Condensarea fibrei de centomerică spre polii opuşi ai cel
cromatină •Cromozomii se condensează şi
migrează în planul ecuatorial al Citokineza
Telofaza cel→placa metafazică

•La polii opuli se reconstituie 2

grupe anafazice de cromozomi;
•Decondensarea fibrei de
cromatină
•Refacerea membranei nucleare
•Dispariţia fusului de diviziune
Interfază
Profaza
precoce
Profaza
tardivă
Metafază
Anafază
Telofază
Citokineza

Citokineza, sau diviziunea masei citoplasmatice

începe în anafază.

Celulele fiice vor avea cam acelaşi număr de

organite celulare ca şi celula-mamă.
 Meioza
• Permite obţinerea de celule haploide cu
cromozomi monocromatidici, gameţii.

• Diploid (2n)  haploid (n)

• 2 diviziuni succesive (meioza I şi

meioza II).
 În meioza I se separă cromozomii
omologi.

Celulele fiice sunt haploide (23 cromozomi).

Cromozomii sunt bicromatidici, dar cele 2
cromatide surori nu sunt identice d.p.d.v. genetic.
Au loc procese de crossing-over (schimb de
segmente cromatidice între cei 2 omologi).
În meioza II se separă cromatidele surori.

Celule fiice haploide cu cromozomi monocromatidici (ovul

şi spermii).
Reproducerea sexuată va restabili numărul diploid de
cromozomi prin unirea gameţilor.
 Meioza I
• diviziunea în care se reduce numărul de
cromozomi la jumătate.

• 4 faze:
a. profaza I
b. metafaza I
c. anafaza I
d. telofaza I
 Profaza I – durată lungă (5 stadii)

Zigoten-pahiten
Cromozomii omologi se
împerechează → 23 bivalenţi
Apar fenomene de crossing-over.
Diakineză-prometafază
Cromozomii se contractă
longitudinal (cz rămân legaţi doar prin
chiamele situate la extremităţile cz).
Se formează fusul de diviziune.
Dispariţia membranei nucleare.
 Profaza I
• Leptoten
– Cromozomii sunt despiralizati, vizibili ca filamente fine
• Zigoten
– cromozomii omologi se împerechează (de la extremităţi către
centromer) şi formează 23 bivalenţii; cz. X şi Y nefiind omologi se
împerechează doar la nivelul extremităţilor braţelor, se condensează şi
formează vezicula sexuală
• Pahiten
– Apar 2 planuri de clivaj: reducţional şi equaţional (tetradă); în timpul
clivajului au loc rupturi cromatidice la acelaşi nivel pe cromatidele
omoloage.
– Apar fenomene de crossing-over. Cromozomii se contractă
longitudinal prin spiralizare excesivă; 23 bivalenţi cu 4 cromatide care
nu sunt identice.
• Diploten
– Cromozomii omologi încep să se respingă cu excepţie unor regiuni
denumite chiasme în care au avut loc procese de crossing-over;
numărul chiasmelor scade treptat, fiind interesate în special cele
situate în zona pericentromerică.
• Diakineza
– Scurtarea cromozomilor, reducerea numărului de chiasme; bivalenţii
au figuri caracteristice (rămân legaţi doar prin chiasmele situate la
Complexul sinaptonemal permite împerecherea cromozomilor omologi şi
desfăşurarea proceselor de crossing- over. Crossing -over apare la nivelul
unor complexe proteice denumite noduli de recombinare.
În absenţa formării complexului sinaptonemal nu sunt posibile
recombinări.
A recognition
process
Analiza imunohistochimica a bivalnților într-un ovocit uman. Fiecare bivalent este detectat folosind
anticorpi anticomplex sinaptonemal (SCP3, în roșu). Localizarea centromerilor în fiecare bivalent este
posibilă prin folosirea anticorpilor pentru proteinele centromerice in albastru (CREST). Poziția
recombinărilor (0 - 7 per bivalent) este indicată prin prezența proteinelor de recombinare (MLH1 în
galben).
Bivalenți
 Crossover & Chiasme

• Regiunile unde
au avut loc
procese de
crossing over =
chiasme
(a)Aspectul cromozomilor
in timpul meiozei
2 celule prelevate prin biopsie
testiculara prezentand
cromozomi in profaza I. Fiecare
din cei 23 bivalenti contine 2
cromozomi si respectiv 4
cromatide.
Cromozomii X si Y nefiind
omologi se imperecheaza doar la
extremitati.

Fig. 2.8 © Scion Publishing Ltd

 Imagini de microscopie optică ale unor
substadii ale meiozei I: zigoten, pahiten,
diploten și diakineză
 Profaza I
• Si alte componente celulare se pregătesc
pt. diviziune:
– Centriolii migrează spre polii opuşi ai celulei şi
microtubulii fusului de diviziune se formează
între ei.
– Dispare membrana nucleară.
– Microtubulii fusului de diviziune se ataşează
de kinetocorii din regiunea centromerică.
– Cromozomii migrează spre planul ecuatorial.
– Poate dura zile sau ani.
The stages of meiotic cell division: Meiosis I
Metafaza I

•cromozomii omologi se dispun de o

parte şi de alta a planului ecuatorial
a celulei formand placa metefazică.

•Microtubulii fusului de diviziune se

ataşează de unul din cei 2
cromozomi omologi la nivelul
kinetocorului.

•Cele 2 cromatide surori nu sunt

genetic identice
Anafaza I

Cromozomii omologi se separă şi

migrează spre polii opuşi ai celulei.

Cromatidele surori neidentice d.p.d.v

genetic datorită proceselor de crossing-
over rămân ataşate la nivelul
centromerului .
Telofaza I

Refacerea membranei nucleare.

Dispariţia fusului de diviziune.

Fiecare grup anafazic conţine un set

haploid de cromozomi bicromatidici

Citokineza.
 Meioza I
Metafaza I –Telofaza I
• Metafaza I
– Bivalenţii ajung în planul ecuatorial al celulei, cu cei 2 centromeri
de o parte şi de alta a planului ecuatorial al celulei
• Anafaza I
– Separarea completă a celor 2 omologi care migrează spre polii
opuşi ai celulei - disjuncţie
– Fiecare grup anafazic conţine atât cromozomi materni cât şi
paterni (segregarea aleatorie a cromozomilor materni/paterni).
• Telofaza I
– Refacerea membranei nucleare, despiralizarea cromozomilor
– Se formează spermatocite II sau ovocitul de ordinul II şi primul
globul polar (celule haploide cu 23 cromozomi).
 Meioza II : Separă cromatidele
surori
• Evenimentele decurg similar cu cele ale
mitozei cu 2 diferenţe:
1. Participă un set haploid de cromozomi
2. Cele 2 cromatide surori nu sunt identice
Nu este precedată de INTERFAZĂ !
 Meioza II
• Profaza II
membrana nucleară dispare; cei 23 cromozomi se
condensează longitudinal.
• Metafaza II
– Cromozomii migrează în planul ecuatorial al
celulei → placa metafazică.
• Anafaza II
- Centromerii se divid longitudinal şi cele 2 cromatide
surori migrează către polii opuşi ai celulei prin
scurtarea fibrelor fusului de diviziune.
• Telofaza II
– Refacerea membranei nucleare ( 4 Spermatide
sau 1 Ovul+al II-lea globul polar)
• Non-disjunctie
– Nesepararea cromozomilor omologi sau a
cromatidelor surori.
Meiosis II
Stadiile
meiozei
 Rezultatele meiozei

Formarea gameţilor

4 celule haploide cu cromozomi monocromatidici

1 cromozom din fiecare pereche

O singură copie pt. fiecare genă

 Meiosis I

One diploid sex cell divides……

 Meiosis II

Result: One diploid cell = four haploid cells

De ce este importantă meioza?

- formarea gameţilor haploizi

- obţinerea de noi combinaţii de gene

- Cum?
Jocul cromozomilor de o parte şi de alta a
planului ecuatorial în metafaza I
Crossing-over
 Asortarea independentă
2 perechi de cz→ 4 combinaţii
posibile la niv. gameţilor
 Nr de combinaţii/ gamet
• Formula: 2n
• 2n = 46
n= 23

• 223 = ~8 milioane combinaţii

Meioza la sexul masculin
- Are loc continuu începând cu pubertatea→ toată viaţa; 4 spermatide care
prin spermiogeneză se transformă în spermatozoizi.
Numărul de diviziuni celulare din timpul spermatogenezei

La vârsta de 15 ani fiecare spermatogonie

este rezultatul a 30 diviziuni anterioare

De la pubertate,
la fiecare 16 zile

Spermatogonie ce menține
stocul de spermatogonii

4 spermatide

La vârsta de 25 ani fiecare

spermie este rezultatul a 310
diviziuni anterioare

4 spermatide
Ovogeneză

Rezultat: 4 celule diferite morfologic şi

genetic: ovulul şi 2 globuli polari

• Locatie: ovar
• Durata procesului: 10-50 ani
Meioza la sexul feminin

- Începe în viaţă intrauterină; este stopată în diploten; reluată

progresiv după pubertate (stopată din nou în absenţa fertilizării în
metafaza II)→menopauză; 1 ovul /lună
În timpul ovogenezei, din luna a 3-a a vieţii intrauterine
ovogoniile se diferenţiază progresiv în ovocite de ord.I care
intră în meioza I şi se derulează până în stadiul de diploten. La
naştere există 2 milioane ovocite de ord.I aflate în stadiul de
diploten. Începând cu pubertatea, un număr variabil de ovocite
I continuă meioza I lunar dar una singură realizează ovulaţia.
ovocitul de ord.I , celulă diploidă cu cromozomi bicromatidici
intră în meioza I → 2 celule haploide, ovocitul de ord.II ce
primeşte cea mai mare cantitate de citoplasmă şi primul
globul polar.
Ovocitul II intră în meioza II care se derulează până în stadiul
de metafază II.
Metafaza II este continuată doar dacă are loc fertilizarea, cu
formarea ovulului şi al celui de-al doilea globul polar
Ovogeneza versus
Spermatogeneza
Diferenţe între spermatogeneză şi
ovogeneză
• ♂ ♀
2 diviziuni meiotice Meioza începe în viaţa
succesive şi o fază de intrauterină; la naştere
maturare există 2 milioane
(spermiogeneză) ovocite de ord. I în
stadiul de diploten.
Este stopată de 2 ori: în
Rezultat: 4 spermatozoizi diplotenul profazei I şi
identici morgologic metafaza II.
Debut la pubertate şi Durează până la
durează toată viaţa; menopauză (10-50 ani);
În fiecare lună sunt În fiecare lună este produs
produşi milioane de un singur ovul.
spermatozoizi. Rezultat: o celulă mare,
ovulul şi 2 globuli polari
Fertilizarea
 Anomalii cromozomiale numerice
Meioza = proces controlat genetic.
- factori care împiedică desfăşurarea normală
↓
Nondisjuncţii:
- în meioza I prin migrarea spre acelaşi pol al celulei a celor
2 cromozomi omologi;

- în meioza II prin migrarea unidirecţională a celor 2

cromatide surori;
Nondisjuncţii in meioza I
Nondisjunctii in meioza II
Gametogeneza
Anomalii in gametogeneza
Non-disjunctia meiotica
(Trisomia 21:
75% meioza I)

Trisomie Monosomie (letală)

 Rolul meiozei în asigurarea
variabilităţii genetice
• O nouă combinaţie de alele apar în urma proceselor de
crossing-over, distribuţia aleatorie a cromozomilor la
nivelul gameţilor şi fertilizare.
• Procesele de crossing -over din meioza I determină ca
fiecare cromozom să poarte o nouă combinaţie de alele
de origine maternă/paternă (recombinare
intracromozomială).
• Segregarea independentă a cromozomilor omologi este
determinată de distribuţia aleatorie acromozomilor
materni/paterni de o parte şi de alta a planului ecuatorial
(recombinare intercromozomială) → 8 milioane de
combinaţii per gamet.
• Fertilizarea este o altă sursă de asigurare a variabilităţii
genetice deoarece 8 milioane tipuri de spermatozoizi pot
fertiliza 8 milioane tipuri de ovule (recombinare la nivelul
genomului).
 Întrebări
• 1. Ce eveniment are loc în timpul
împerecherii cromozomilor omologi în
profaza I a meiozei?
• 2. Enumeraţi câteva diferenţe între
metafaza mitotică şi metafaza I şi
respectiv metafaza II.
• 3. De ce este importantă meioza d.p.
d.v. genetic?
• 4. Ce evenimente au loc în timpul
interfazei?
 5. Comparaţi mitoza şi meioza în ceea ce
priveşte următoarele aspecte:
• a. Numărul de celule fiice.
• b. Cantitatea de ADN în celulele fiice
comparativ cu celula-mamă.
• c. Mecanisme de introducere a variabilităţii
genetice.
 Problema 6:
• In ceea ce priveşte Segregarea
Independentă, câte combinaţii diferite
la nivelul spermatozoizilor pot apare?
 Variabilitate genetică
• Problema 7
Care sunt cele 3 mecanisme care asigură
variabilitatea genetică?
 În timpul______ cromatidele
surori se aliniaza la nivelul
planului ecuatorial

A) profaza I
B) profaza II
C) metafaza I
D) metafaza II
E) anafaza II
Daca o celulă ce intră in meioza I
conține 40 cromatide, la sfârșitul
meiozei II vor rezulta … celule
fiice cu ...
 Comparaţii între mitoză şi meioza I

Crossing-over
Random assortment
Peter J. Russell, iGenetics: Copyright © Pearson Education, Inc., publishing as Benjamin Cummings.
Comparaţii între cele 2 diviziuni: mitotică şi meiotică
 Comparaţii între mitoză şi meioză

Peter J. Russell, iGenetics: Copyright © Pearson Education, Inc., publishing as Benjamin Cummings.
 Nr de combinaţii/ gamet
• Formula: 2n
• 2n = 46
n= 23

• 223 = ~8 milioane combinaţii

 Răspuns:
1. crossing over (profaza I)

2. asortarea independentă (metafaza I)

3. Fertilizarea aleatorie