Sunteți pe pagina 1din 23

DEGERATURILE

Clinica de Chirurgie Generala Elias


Definitie : modificarile morfo-functionale evolutive locale produse
prin frig la nivelul zonelor expuse si extremitatilor: picior, mana,
fata, nas, ureche.

Etiopatogenie

 gradientul termic ;
 durata expunerii;
 suprafata expusa;
 conductibilitatea mediului
- Apa are o putere de racire de 25 ori mai mare ca aerul
- viteza vantului: Sc considera ca o temperatura de -6°C
combinata cu un vant de 70km/h echivaleaza cu o temperatura de
-35°C.
Factori favorizanti
• factori intrinseci (biologici):
• varsta: susceptibilitate crescuta la varstele extreme
(copii, batrani);
• rasa neagra
• antrenamentul individual (rezistenta crescuta la alpinisti,
schiori);
• tarele organice asociate: afectiuni cardio-vasculare, boli
vasculare periferice, sindroame postrombotice, denutritia,
alcoolismul, fumatul
• starea psihica: stres, surmenaj, oboseala, apatie (cresc
incidenta leziunilor prin frig);
• expunerea la frig in antecedente face ca leziunile sa se
instaleze mai rapid si de intensitate mai mare.
Factori favorizanti (2)

• factori extrinseci:

• imbracamintea neadecvata, prea stramta (jeneaza


circulatia), hainele umede;
• conditii care ingreuneaza circulatia locala, la nivelul
extremitatilor (ortostatism prelungit, calatorie cu
gambele atarnate);
• consumul de alcool, prin vasodilatatia periferica creste
pierderea de caldura; iar starea de betie favorizeaza
expunerea inconstienta la frig.
Fiziopatologie (1)

Agresiunea prin frig determina la nivelul tesuturilor:

leziuni celulare indirecte (prin afectarea microcirculatiei):

• vasoconstrictie periferica intensa


• Ia reincaizire, hiperpermeabilitatea vasculara si leziunile endoteliale
determina sindrom de reperfuzie:
• incetinirea circulatiei la nivelul capilarelor si venulelor
(“sludge”);
• staza circulatorie;
• edem si tromboze;
• leziuni necrotice ischemice tisulare.
Fiziopatologie (2)

leziuni celulare directe (apar la temperaturi mai scazute):

• formarea de crislale de gheata intracelular (inghetare rapida)


sau extracelular (inghetare Ienta);
• deshidratarea celulara si modi ficarea concentratiei
electrolitilor intracelulari;
• denaturarea complexelor lipo-proteice;
• inhibarea metabolismului celular (enzime, sinteza ADN,
mitocondrii, aparat Golgi).
Semne clinice
In functie de profunzimea leziunilor si aspectul tegumentelor dupa
reincalzire, degeraturile pot fi de 4 grade:

• Degeratura de gradul I (degeratura edematoasa)

• Degeratura de gradul II (flictenulara)

• Degeratura de gradul III (necroza tegumentara)

• Degeratura de gradul IV (gangrena uscata sau umeda)


Gradele degeraturi
Degeratura la nivelul piciorului
gradul 1
Degeraturi la nivelul maini
gradul 2
Degeratura la nivelul mainii
gradul 3
Degeratura la nivelul piciorului
gradul 3
Degeratura la nivelul piciorului
gradul 4
Degeraturi la nivelul nasului
Forme clinice particulare (1)
• “Piciorul de transee”
Leziunile de degeratura apar prin expunerea piciorulul la temperaturi
nu foarte scazute dar in conditii de umiditate crescuta.
Semne clinice:
subiectiv: anestezie dureroasa, cu parestezii si dureri la mobilizarea
piciorului
obiectiv: tegumente edematiate, palide sau eritematoase la nivelul
degetelor si antepiciorului.
Evolutie:
- progresia leziunilor, cu aparitia de flictene si ulceratii atone sau, mai
rar, catre gangrena urneda;
- suprainfectia, cu gangrena gazoasa, artrita supurata a articulatiilor
metatarso-falangiene sau manifestari sistemice: ascensiuni febrile,
astenie, inapetenta, metastaze septice.
Forme clinice particulare (2)
• Eritemul pernio (degeratura benigna)
Factori favorizanti:
- expunere prelungita Ia frig;
- tulburari endocrine (insuficiente tiroidiene, ovariene, suprarenaliene);
- carente vitarninice;
- instabilitate vasculara periferica (acrocianoza);
Semne clinice:
- initial, vasoconstrictie locala dureroasa, la nivelul-zonelor expuse;
- subiectiv:
• cauzalgii cu caracter de crampa sau de arsura.
- obiectiv:
• localizare electiva Ia nivelul fetei dorsale a mainii, marginilor
laterale ale degetelor, picioare sau calcaie;
• leziunea de degeratura: rotunda sau ovalara, cu margini mai mult sau mai
putin conturate;
• tegumentele lucioase, edematoase, rosii-violacee;
degetele ingrosate (ca niste “carnaciori”), mana deformata, prin infiltratia
edematoasa a tesuturilor secundara tulburarilor circulatorii locale
Vindecare lenta, cu persistenta tulburarilor de sensibilitate locala, de tip hiper
sau anestezie.
Complicatiile degeraturilor:

1. infectioase:
- tesuturile necrozate si mediul proteic si nearat al flictenelor sunt medii de cultura favorabile
dezvoltarii germenilor, inclusiv anaerobi sau Clostridium tetanii;
locale:
• abcese, celulite, limfangite, adenoflegmoane;
• gangrena gazoasa cu anaerobi;
• tetanosul;
generale:
• septicernii
• determinari septice secundare (infectii pleuropulmonare, endocardite, abcese cerebrale, etc);

2. vasculare: sindroame de ischemie periferica, arterite obliterante


3. distrofice:
- edem cronic, modificari de culoare (eritrocianoza), hiperhidroza ;
- retractii musculare si tendinoase;
4. nervoase: nevralgii, cauzalgii, sensibilitate crescuta la frig
5. degenerarea maligna, la nivelul cicatricilor vicioase rezultate dupa vindecarea degeraturilor
profunde.
Tratamentul degeraturilor (1)
• Masuri de profilaxie:
extrinseci: utilizarea unui echipament de protectie adecvat,
intrinseci: odihna, dieta alimentara echilibrata, vitamine.
• Tratamentul curativ:
Tratamentul general:
- profilaxia infectilor (vaccinare antitetanica, antibioterapie parenterala);
-combaterea socului, daca este cazul;
-analgezice (im, iv), daca simptomatologia dureroasa e importanta;
-tratamentul tulburarilor de la nivelul microcirculatiei:
 vasodilatatatoare (papaverina, pentoxifilin)
 anticoagulante (heparina, trombostop),
 antiagregante plachetare (aspirina, dextran )
-infiltratii cu xilina la nivelul simpaticului cervical, lombar;
-fizioterapie hiperemianta si antiinflamatorie (US, UV, IR);
-oxigenoterapia, initial hiperbara (scade riscul gangrenei gazoase)
-perfuzii cu solutii incalzite (glucoza, vitamine B1, B6, vasodilatatoare, sedative), pentru
combaterea hipotermiei sistemice asociate;
Tratamentul degeraturilor (2)
• Tratamentul local:

- incaizirea rapida prin imersie in apa la 40-42°C a extremitatilor afectate


pana cand acestea devin enitematoase (aprox. 30 mm);
- profilaxia infectiilor: toaleta plagii, badijonaj cu solutii antiseptice,
pansament steril; ridicarea flictenelor, asistarea delimitarii si eliminarii
escarelor;
- incizii de decompresiune, in cazul leziunilor constrictive;
- incizia si debridarea colectiilor purulente;
- amputatiile si excizia escarelor escarelor , se fac numai dupa incheierea fazei
acute si delimitarea clara a zonelor de necroza (2-3 luni)
- acoperirea plagilor se face cu grefe de piele libera despicata;
- tratamentul sechelelor: simpatectomii preganglionare lombare sau cervicale,
grefe de piele, plastii de tendoane si muschi.
HIPOTERMIA SISTEMICA

Definitie :Reprezinta scaderea temperaturii centrale a organismului sub 35° C.

Organismul uman prezinta 2 compartimente:

1. central (cap, gat, torace, abdomen), avand un regim homeoterm, cu temperatura


medie de 37°C;
2. periferic (tegumente, hipoderm, muschi, reteaua vascu1ara) cu regim poichiloterm
si rol de invelis protector.

Mecanismele de reglare a homeostaziei termice centrale:

- reducerea pierderilor de caldura prin vasoconstrictie periferica;

- intensificarea termogenezei prin cresterea metabolismului bazal;


Semne clinice
Reactia organismului uman este impartita in doua faze:
1. Faza reactiva (temperatura centrala 37-33°C):
- intensificarea metabolismului energetic bazal, hipercatecolaminemie
- clinic:
• tremor, agitatie psiho-motorie;
• tahicardie, tahipnee, cresterea TA;
• vasoconstrictie periferica, racirea extremitatilor cu
de cca 10°C.
2. Faza areactiva (de hipotermie paralitica, temperatura centrala 33-34 °C ):
- deprimarea tuturor functiilor vitale: cerebrala, candiaca, respiratorie,
renala, metabolism bazal ;
- clinic:
• bradicardie, hTA, bradipnee;
• somnolenta, hiporeactivitate.

3. Coma hipotermica (28-30°C):


- “moartea alba” se produce prin fibrilatie ventriculara si stop cardiac
Tratamentul hipotermiei (1)

Tratament prespitalicesc:

• Evaluarea temperaturii corporeale se va face prin termometrizare intrarectala,


temperatura axilara si orala nefiind un parametru eficient pentru monitorizare

• Se va evita intotdeauna masajul si mobilizarea activa sau pasiva a bolnavului

• Se indeparteaza hainele reci sau ude

• Resuscitarea cardio-respiratorie se recomanda doar in cazul stopului cardiac


Tratamentul hipotermiei (2)
Tratament intraspitalicesc:

• Monitorizarea functiei cardio-respitatorii, tratarea aritmiilor cardiace, resuscitare sau


defibrilarc daca este cazul
• Cateter venos central si periferic
• Sondaj vezical
• Reincaizirea bolnavulni , care se poate face prin:
- incaizirea rapida prin imersie in apa la 40-45°C (cea mai frecvent practicata);
- diferite metode de reincalzire interna:
‣ infuzia de solutii calde pe cateter venos central;
‣ dializa peritoneala cu solutii calde
‣ inhalarea de gaze calde;
‣ toracotomie cu incaizire directa a mediastinului cu ser cald
• vasodilatatoare si antiagregante
• oxigenoterapia
• tratamentul complicatiilor

S-ar putea să vă placă și