FERTILIZAREA IN VITRO (FIV)

I . Definiţie
II. Cazurile in care este
recomandat FIV
III. Etapele procedurii
IV. Riscurile procedurii FIV
 I. DEFINIŢIE
VITRO = sticlă
IN VITRO=,,în sticlă’’, în afara organismului viu , în laborator
FERTILIZARE IN VITRO = fecundarea unui ovul în afara
organismului, rezultând un zigot care este implantat în
uter.

Metoda a fost descoperită de catre medicul britanic

sir Robert Geoffrey Edwards În anul 1978 s-a născut
primul copil conceput in eprubetă.
ÎN 1978... ÎN 2015...
 II. CAZURILE ÎN CARE ESTE
RECOMANDAT FIV
Când vine vorba de infertilitate, procedura poate fi o soluţie pentru:
- endometrioza gravă;
- număr mic de spermatozoizi (oligospermie);
- rezervă ovariană redusă;
-probleme cu uterul sau cu trompele uterine (insuficienţa ovariana
prematură, fibroame uterine, lipsa trompelor uterine);
- probleme cu ovulaţia;
-probleme cu anticorpii care dăunează spermei sau ovulelor ;
-inabilitatea spermei de a penetra sau de a supravieţui în mucusul
cervical;
- inversarea vasectomiei/ligaturarea trompelor;
-vârsta materna avansată(peste 38 ani);
- probleme inexplicabile de fertilitate (sterilitatea de cauza idopatică
(necunscută) prezenta la 10-17% din cuplurile sterile (spermograma normala,
ciclu ovulator normal, stare normala a organelor genitale interne - constatata
laparoscopic);
-2-4 cicluri de stimulare ovariana cu inseminare intrauterina eşuate;
- boli genetice ereditare.
 CUM SUNT SELECTATE PACIENTELE ?
Sunt excluse de la tratamentul FIV femeile cu boli grave ale
aparatului cardiovascular, respirator si urogenital,
deoarece la nevoie pacienta trebuie sa suporte anestezia
generală.
Pacienta si partenerul ei trebuie să nu prezinte boli cu
transmitere sexuală (gonoree, sifilis, infectii cu chlamydia,
micoplasme etc.) şi nici forme active de hepatită sau infecţie
HIV.
 III.ETAPELE PROCEDURII
Etapa 1 – stimularea ovariană

Presupune administrarea de medicamente pentru a

îmbunătăţi producţia de ovule (maturarea lor, prevenirea
ovulatiei premature, pregătirea mucoasei uterine).
În mod normal, o femeie produce un ovul pe lună.
Medicamentele de fertilitate transmit ovarelor să produca mai
multe ovule. Femeia va efectua in mod regulat ecografii
transvaginale pentru a fi verificate ovarele si teste de sange
pentru a verifica nivelele hormonale (daca corpul e pregatit
pentru prelevare- etapa urmatoare).
Etapa 2-puncţia ovariană

La 36 de ore după injecţia cu hormon Hcg (pregnyl,

ovitrelle), se face puncţia ovariană, procedură care se
efectuează sub anestezie.
În timpul puncţiei, un ac fin este introdus în ovare ca să
absoarbă foliculii şi să obţină ovocitele.
În aceeaşi zi, ovocitele sunt fertilizate fie prin fertilizare
directă, fie (îndeosebi in cazul unei hipofertilitati
masculine) prin injectie introcitoplasmatica a
spermatozoidului direct in ovocit (ICSI).
Ovocitele nu pot fi extrase din toţi foliculii, rata de
extragere fiind de 80%.
Etapa 4- cultura embrionară

Când ovulul fertilizat se divide devine un embrion (poate

dura pana la 5 zile pentru ca embrionul să ajungă în stadiul de
blastocist). Personalul de laborator va verifica embrionul în
mod regulat pentru a se asigura ca se dezvoltă corespunzator.
În decurs de aproximativ 5 zile embrionul normal
contine mai multe celule care se vor divide in mod activ.
Cuplurile cu risc mare de boli ereditare pot lua în considerare
un diagnostic genetic preimplantare, procedura realizata cu 3-4
zile dupa fertilizare. Presupune îndepărtarea unei singure celule
de pe fiecare embrion si testarea materialului pentru anumite
boli genetice.
DIVIZIUNEA CELULARĂ LA MICROSCOP
Etapa 5- transferul embrionar
Presupune amplasarea embrionilor în uterul femeii la 3-5 zile
după recoltarea ovulelor si fertilizare. Procedura are loc in cabinetul medical,
nefiind necesara sedarea. Medicul inserează un tub subţire (cateter) ce contine
embrionii în vagin prin cervix şi apoi în uter.
Dacă un embrion se lipeşte (implantează) în mucoasa uterină şi creşte,
apare sarcina (poate fi vorba de mai mulţi în acelaşi timp-pentru şanse de reuşită
sporite- ce determină sarcini multiple în procent de 20%). După procedură, se
recomandă şederea în pat timp de mai multe ore (până la 6 ore); se va
administra un test de sarcină în decurs de 10 zile- 2 săptămâni.
Embrionii nefolosiţi pot fi congelati si implantati/donati in functie de
necesitate.
RATE DE SUCCES PENTRU FERTILIZAREA IN VITRO

Ratele de succes ale fertilizarii in vitro depind de o serie de

factori, inclusiv de cauza infertilitatii, locul unde are loc
procedura şi vârsta maternă. Conform Societatii de Tehnologii
Reproductive Asistate, şansa aproximativă de a da naştere unui
bebeluş viu dupa fertilizare in vitro este după cum urmează:

-41 – 43% pentru femeile cu varsta sub 35 ani

– 33 – 36% pentru femeile cu varsta 35 – 37 ani

– 23 – 27% pentru femeile cu varsta 38 – 40 ani

– 13 – 18% pentru femeile de varsta 41 ani si peste

RISCURILE PROCEDURII FIV

Cele mai semnificative riscuri ale tratamentului de fertilizare

in vitro sunt:
- sarcinile multiple care apar in 10-20% din cazuri (tripleţii apar
în mai puţin de 5% din cazuri);
- leziuni ale vaselor sau intestinelor;
- infecţii postoperatorii ale micului bazin;
- stres psihologic semnificativ pe durata ciclului de FIV,
accentuat la 2 săptămâni după embriotransfer, la aflarea
rezultatului testului de sarcină;
-sindrom de hiperstimulare ovariană (in 10% din FIV),
necesitând uneori internarea.