VITAMINE LIPOSOLUBILE

VITAMINA D
• Vitamina D este o grupă de vitamine secosteroide
liposolubile, cele două forme relevante fiziologice majore
fiind vitamina D2 (ergocalciferol) şi vitamina D3
(colecalciferol). Fără un indice, vitamina D se referă la
D2, D3 sau ambele.
• Vitamina D3 este produsă în pielea vertebratelor după
expunerea la lumina ultravioletă B, din sursele solare
sau artificiale şi apare în mod natural într-o gamă mică
de alimente. În unele ţări, alimentele de bază precum
laptele, făina sau margarina sunt artificial îmbogăţite cu
vitamina D şi este de asemenea disponibilă sub forma
de pilule, ca şi supliment alimentar.
• Sursele de mâncare precum peştele, ouăle sau carnea
sunt foarte bogate în vitamina D
• Vitaminele D sau calciferolii sunt sintetizate din provitamine prin
clivajul inelului B din molecula sterolica in timpul expunerii la lumina
solara. Cele mai importante vitamine D sunt vitamina D2
(ergocalciferol) si vitamina D3 (colecalciferol)3.
• Vitamina D2 este forma derivata din plante (ergosterol sau
provitamina D2). Vitamina D3 provine fie din alimente de origine
animala (in special pestele gras sau uleiul de peste) sau suplimente
nutritionale, fie este sintetizata la nivel cutanat din 7-
dehidrocolesterol (provitamina D3) sub actiunea radiatiilor
ultraviolete6. Rata de formare a vitaminei D depinde in principal de
durata si intensitatea expunerii. Folosirea cremelor de protectie
solara, chiar si cu un SPF de 15, reduce productia acestei vitamine
cu 99.9%. Formarea cutanata excesiva este prevenita prin
conversia fotosensibila a vitaminei D in tachisterol sau lumisterol.
Atat vitamina D2 cat si vitamina D3 nu au activitate biologica
semnificativa, de aceea este nevoie sa fie metabolizate in forme
hormonal active
• Vitamina D este dusă de fluxul sanguin
până la ficat unde se transformă în 25 OH
vitamina D ,sau prohormon de calciu sub
actiunea 25 hidroxilazei.
• . Circulând prin corp, calcidiolul se poate
transforma în calcitriol, o formă biologică
activă a vitaminei D, în rinichi sub actiune
1 hidroxilazei, rezultand 1,25 di OH
vitamina D
• calcitriolul circulă ca şi hormon, reglementând printre
altele, concentraţia de calciu şi fosfat în sânge,
promovând mineralizarea sănătoasă, creşterea şi
remodelarea osoasă şi prevenind tetania hipocalcemică.
Insuficienţa de vitamina D poate duce la oase subţiri,
fragile sau deformate, în timp ce suficienţa previne
rahitismul la copii, osteomalacia la adulţi şi, împreună cu
calciul, ajută la protejarea oamenilor învârstă care au
osteoporoză.
• Vitamina D modulează de asemenea funcţiile
neuromusculare, reduce inflamaţiile şi influenţează
acţiunea a mai multor gene care reglementează
proliferarea, diferenţierea şi apoptoza celulelor.
• Placenta si tesutul granulomatos reprezinta inca doua situsuri
extrarenale importante de productie a 1,25 -(OH)2 vitaminei D.
• Timpul de injumatatire al 1,25-(OH)2 vitamina D in circulatie este de
aproximativ 5 ore; este excretata pe cale urinara si fecala, cel mai
important metabolit al ei fiind 24,25-(OH)2 vitamina D care se
formeaza sub actiunea 24-alfa hidroxilazei renale.
• Hidroxilarea renala reprezinta punctul major de control in
metabolismul vitaminei D, fiind reglata de concentratia serica a
calciului, fosfatului si parathormonului (PTH).
• Astfel, PTH si hipofosfatemia actioneaza independent pentru
cresterea 1,25-(OH)2 vitaminei D prin stimularea activitatii 1-alfa
hidroxilazei renale, iar hipocalcemia stimuleaza secretia PTH care
va creste productia de 1,25-(OH)2 vitamina D la nivel renal.
• Cei trei hormoni implicati in reglarea metabolismului mineral si osos sunt
PTH, calcitonina si 1,25 -(OH)2 vitamina D.
• 1,25-(OH)2 vitamina D se comporta ca un hormon clasic, semnalul transmis
fiind realizat prin receptorii pentru calcitriol localizati in principal in intestin,
os, rinichi, dar si in numeroase alte organe6.
• 1,25-(OH)2 vitamina D legata de proteina transportatoare a vitaminei D
ajunge la nivel intestinal, unde forma libera este preluata de enterocit si
transportata spre un receptor nuclear protein-specific (VDR). Afinitatea
acestui receptor pentru 1,25-(OH)2 vitamina D este de 1000 ori mai mare
decat pentru 25-OH vitamina D, ceea ce ar putea explica de ce 1,25-(OH)2
vitamina D este mult mai activa biologic.
• efectul principal al 1,25-(OH)2 vitaminei D fiind stimularea transportului
calciului si fosforului din lumenul intestinului subtire in circulatie, ceea ce
duce la cresterea concentratiei serice a calciului si fosforului.
• La nivel renal efectul vitaminei consta in cresterea reabsorbtiei tubulare a
calciului; in glandele paratiroide inhiba transcriptia genei PTH cu scaderea
sintezei acestui hormon.
• Datorita rolului sau in mentinerea homeostaziei calciului, calcitriolul
este esential pentru procesal de remodelare osoasa. Prin
interactiunea cu receptori specifici induce expresia proteinelor
matricei osoase (osteopontina, osteocalcina, fosfataza alcalina) si
suprima sinteza colagenului de tip I.
• De asemenea creste resorbtia osoasa in sinergie cu actiunea
parathormonului, prin stimularea precursorilor osteoclastici imaturi,
care prezinta receptori pentru ambii hormoni si care se vor
transforma in osteoclaste mature. Acestea indeparteaza calciul si
fosforul din os, mentinand nivelurile calciului si fosforului din sange.
Concentratiile adecvate de Ca2+ si HPO42- promoveaza
mineralizarea osteoidului.
• Deficitul sever de vitamina D conduce la insuficienta mineralizarii
osteoidului, avand drept consecinta dezvoltarea rahitismului la copil
si a osteomalaciei la adult
 VITAMINA A
• Vitamina A este o vitamina liposolubila obtinuta din doua
clase de compusi:
• -vitamina A naturala preformata: retinolul si compusii sai;
• -precursorii de vitamina A (provitamina A): beta
carotenul si compusii inruditi3.
• Sursele alimentare de vitamina A sunt reprezentate de:
• - ficat (in concentratie mare in cel de peste si de urs
polar), lactate, galbenus de ou – pentru retinol,
• -fructe si legume verzi, galbene, portocalii (brocoli,
pepene galben, cartofi, morcovi, rosii, spanac) – pentru
beta caroten.
Retinol
• Pe langa rolul in metabolismul osos calcitriolul exercita
numeroase alte efecte:
• -imunomodulare: stimuleaza productia de cathelicidin, un
agent antiinfectios capabil sa distruga in special
Mycobacterium tuberculosis;
• -inhiba proliferarea keratinocitelor si fibroblastilor;
• -inhiba productia de renina;
• -creste contractilitatea miocardului;
• -creste productia de insulina;
• -inhiba angiogeneza;
• -este un inductor al apoptozei (producerea calcitriolului
in diverse organe, cum ar fi colon, prostata, glanda
mamara, regleaza genele care controleaza proliferarea)
• Retinolul este indispensabil vazului (mai ales
vederii crepusculare); de asemenea este
necesar pentru cresterea si diferentierea
tesuturilor, cresterea osoasa, procesul de
reproducere, dezvoltarea embrionara, sinteza
glicoproteinelor, prevenirea cancerului si
afectiunilor cardiovasculare.
• Impreuna cu anumiti carotenoizi, vitamina A
creste imunitatea scazand riscul infectiilor
• Deficitul de vitamina A apare intr-o dieta saraca in
produse lactate si vegetale sau in sindroame de
malabsorbtie3. Acesta reprezinta principala cauza de
orbire datorata distrugerii corneei in tarile subdezvoltate
din Africa, Orientul Mijlociu si Asia de Sud-Est.
• Printre manifestarile carentei de vitamina A se numara
modificari degenerative ale ochilor (xeroftalmie) si pielii
(descuamari).
• Pot fi afectate de asemenea epiteliile traheale, bronsice,
ale tractului urinar, ductelor pancreatice, uterului si
glandelor salivare; se poate inregistra si o scadere a
imunitatii. Primul semn al deficitului de vitamina A este
hemeralopia (pierderea acuitatii vizuale in lumina slaba).
• Excesul de vitamina A poate fi toxic la persoanele tratate
timp indelungat cu suplimente alimentare ce contin
vitamina A. Manifestarile intoxicatiei cu vitamina A sunt
diverse: piele uscata, glosita, voma, alopecie
• Femeile insarcinate care iau vitamina A in exces pot
avea un fat cu malformatii congenitale (craniofaciale,
cardiace) sau pot suferi un avort spontan.
• Doze crescute de derivati sintetici ai retinolului sunt
teratogene.
• Carotenul in exces poate determina o colorare
portocalie a pielii ce poate fi confundata cu icterul.
• Toate manifestarile intoxicatiei cu vitamina A sunt
reversibile dupa incetarea aportului excesiv
 VITAMINA E
• tocoferolul este un antioxidant larg raspandit in produsele alimentare, care
contribuie la mentinerea normala a membranelor celulare, a sistemului
vascular si nervos si ofera protectie ca antioxidant pentru vitamina A.
• Sunt cunoscute 8 forme naturale ale vitaminei E denumite tocoferoli, cu
structura biochimica asemanatoare si cu aceleasi actiuni fiziologice. Forma
cea mai activa si mai eficace biologic este α- tocoferolul in functie de care
se stabileste necesarul in vitamina E.
• Vitamina E este solubila in grasimi si in alcool, rezista la temperaturi de
pana la 250ºC, dar este sensibila la lumina si oxigen. Valori ale temperaturii
foarte crescute sau foarte scazute reduc cantitatea de tocoferol continuta in
alimente cu pana la doua treimi
• . Vitamina E poate fi de asemenea distrusa prin pasteurizarea laptelui, prin
contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu si prin pastrarea acestora timp
indelungat. Astfel, carnea refrigerata pierde in cateva zile toata cantitatea de
vitamina E detinuta initial.
• Faina alba are un continut cu 80% mai scazut decat faina integrala. Se
recomanda ca uleiurile vegetale sa fie obtinute prin presare la rece si nu
prin rafinare, deoarece aceasta operatie se face la temperaturi crescute si
determina pierderi importante de tocoferol.
• Tocoferolii functioneaza ca antioxidanti, indeparteaza radicalii liberi,
protejeaza integritatea lipidelor nesaturate din membrananele
celulare si protejeaza retinolul de actiuni oxidante.
• Vitamina intervine in procesul de reproducere asigurand buna
functionare a glandelor sexuale si endocrine, faciliteaza depozitarea
glicogenului in ficat si in muschi, inclusiv in muschiul cardiac.
• De asemenea vitamina E are un rol important in sinteza
prostaciclinei in celulele endoteliale si inhiba formarea de
tromboxani in trombocite, reducand astfel agregarea trombocitelor la
suprafata epiteliului vascular.
• Aceste efecte asupra agregarii trombocitare sunt importante in ceea
ce priveste riscurile pentru ateroscleroza coronariana si tromboza.
• Necesarul zilnic de vitamina E este direct
proportional cu varsta si cantitatea de acizi
polinesaturati din alimentele consumate, putand
fi asigurat in general de o dieta echilibrata.
Batranii, femeile insarcinate si cele care
alapteaza au nevoie de un aport suplimentar de
vitamina E.
• Nou-nascutilor trebuie sa li se administreze
tocoferol pana la aparitia propriei flore
intestinale, deoarece laptele matern este sarac
in aceasta vitamina.
• Deficientele de vitamina E pot aparea ca urmare a unei alimentatii
necorespunzatoare sau a unui sindrom de malabsorbtie intestinala.
• Persoanele cu risc, in special copiii, sunt pacientii cu boli intestinale,
boli pancreatice, colestaza cronica, boala celiaca, fibroza chistica si
limfangiectazie intestinala.
• Colangiopatiile care pot duce la sindrom de malabsorbtie de
vitamina E includ atreziile biliare intra- si extrahepatice, numarul
redus congenital de canalicule biliare intrahepatice, displazie
arteriohepatica, si embriopatii asociate cu virusul rubeolic.
• In plus, nivele serice scazute de vitamina E pot fi intalnite in
abetalipoproteinemie, probabil ca urmare a incapacitatii enterocitele
persoanelor afectate de a forma lipoproteine cu densitate mica
(VLDL) si chilomicroni.
• Carenta de vitamina E determina anemie hemolitica
(datorita fragilitatii crescute a eritrocitelor si scaderii
duratei de viata a acestora), afectiuni neurologice cu
evolutie lent progresiva, caracterizate prin ataxie,
areflexie, pierderea sensibilitatii proprioceptive si
vibratorii (neuropatii motorii si senzoriale reversibile),
distrofii musculare, cresterea cantitatii de colesterol in
ser si in muschi, precum si instalarea aterosclerozei.
Carenta de vitamina E se intalneste mai des la batrani si
la malnutriti cu diferite boli cronice, sindromul
ameliorandu-se la tratamentul parenteral cu vitamina E.
 VITAMINA K
• Vitamina K sau vitamina coagulantă aparţine
asemenea vitaminelor A D şi E de grupa
vitaminelor liposolubile. Vitamina K este unul din
factorii care determină procesul de coagulare al
sângelui.
• In afară de această funcţie Vitamina K
activează osteocalcina o proteină care joacă un
rol în metabolismul de sinteză a oaselor, sau la
plante vitamina K are un rol important în
procesul de fotosinteză
• Joaca rol de cofactor enzimatic
• Exista 4 vitamine K, 2 naturale si 2 de
sinteza
• K1-fitomenadiona
• K2 menachinona, sintetizata de catre
bacterii in intestinul subtire
• K3,K4,K5 de sinteza
• Sursa: soia,
spanac,brocoli,conopida,avocado,carne