Sunteți pe pagina 1din 16

CONFLICTELE

ÎN MEDIU ŞCOLAR
Tipuri de conflicte intrapersonale

C. motivaţional (vreau - vreau) ;


C. moral (vreau - trebuie) ;
C. dorinţei nerealizate (vreau - pot) ;
C. de rol (trebuie - trebuie);
C. de adaptare ( trebuie - pot) ;
C. autoaprecierii inadecvate ( pot – pot )
I. La nivel superior – dintre societate şi sistemul de
învăţământ
II. La nivel mediu:
 administraţie – pedagogi
 administraţie – părinţi
 administraţie – elevi
III. La nivel inferior :
Pedagog – elev
Pedagog - părinte
Etapele soluţionării conflictelor
„pedagog – părinte - elev”
1. Pedagogul urmăreşte ca percepţia oponenţilor să fie
adecvată :
• Evită să răspundă la agresiune cu agresiune ;
• Evită să umilească oponentul (atenţie la gesturi, mimică,
cuvinte)
• Oferă posibilitatea opnentului să se exprime, ascultă
atent;
• Manifestă înţelegere ţi compasiune faţă de dificultăţile
oponentului;
• Evită să facă concluzii pripite;
• Propune oponentului să discute într-o atmosferă calmă,
dacă e nevoie cere timp pentru a reflecta asupra situaţiei;
2. Dialogul. E de dorit să se respecte următoarele reguli:
Păstraţi atitudinea corectă faţă de oponent;
Ascultaţi fără întrerupere
STRATEGII DE SOLUŢIONARE A
CONFLICTELOR

CONFRUNTARE

COOPERRARE
COMPROMIS

EVITARE

ADAPTARE
STRUCTURA CONFLICTULUI

 Participanţii la conflict .
Părţi oponente, concurenţii, adversari. Merită
atenţie şi interesele, scopurile, particularităţile
socio-culturale şi individual psihologice ale
participanţilor.

Începutul conflictului este marcat de acţiunile interprinse de către o anumită


parte a conflictului (iniţiatorul).
Condiţiile conflictului
(factorii ce determină apariţia şi evoluţia
conflictelor)

Obiective Subiective
(tehnice, politice, sociale) (poziţia subiectivă, aprecierea relaţiilor)
Tipuri de personalităţi conflictogene

AGRESIVII
Îi „agaţă” pe alţii, se irită dacă nu
sunt ascultaţi;

PLÎNGĂREŢII
Se plîng, dar nu fac nimic pentru a
soluţiona problema.
TĂCUŢII
E dificil de a ştie ce gîndesc şi ce
vor.

COMOZII
Sunt întotdeauna de acord, fac
promisiuni, dar fapta diferă de
cuvînt.
PESIMIŞTII
Prezic întotdeauna eşecul.

ATOTŞTIUTORII
Îşi demonstrează superioritatea.

INDECIŞII
Ezită în luarea deciziei, le
este frică să greşească.
MAXIMALIŞTII
Vor ceva anume imediat, chiar
dacă nu au necesitatea.

ASCUNŞII
Adună nemulţumirile şi atacă
inopiat.

FALŞII ALTRUIŞTI
Pretind că fac bine, dar
„poartă piatră în sîn”.
Conduita cu aceste tipuri de persoane

 Conştientizează faptul că discuţi cu o persoană dificilă.


Indentifică-i tipul.
 Evită să fii influenţat de părerea/ convingerile acestei persoane,
păstrează calmul şi neutralitatea;
 Dacă nu vrei să eviţi comunicarea, clarifică cauzele dificultăţilor
acestei persoane;
 Găseşte o modalitate de satisfacere a trebuinţelor şi intereselor ei
ascunse;
 Implică persoana în soluţionarea problemei.
Dacă predomină tendinţele negative, pot fi utilizate metodele
indirecte de gestionare a conflictelor:
 Exteriorizarea emoţiilor – după ce oponentul spune tot ce are de spus, se
trece la discutarea problemei;
 Atitudinea pozitivă faţă de persoană – oponentul este pătimaş, exprimăm
compasiune pentru el, facem întăriri pozitive;
 Intervenţia persoanei a treia – cînd oponentul nu aude poate fi implicată
în discuţie o a treia persoană în care are încredere;
 Agresiunea deschisă- oponenţii spun în prezenţa uneia a treia persoane
tot ceea ce li s-a adunat;
 Ascultarea forţată a oponentului – condiţia ce trebuie s-o respecte părţile
constă în a se asculta reciproc şi a vorbi doar după ce l-a parafrazat pe
celălalt.
 Schimbul poziţiilor – fiecare parte să înainteze pretenţiile de pe poziţia
celelaltei părţi.
 Extinderea orizontului oponenţilor – a-i ajuta să iasă din limetele
percepţiei subiective şi să vadă situaţia în întregime.
16 January 29, 2018