Sunteți pe pagina 1din 20

Cartografierea geologică

Musteață Andrei 2017


Cuprins
1.Harta geologică;

2.Scurt istoric al cartării geologice;

3.Cartarea geologică pe teren;

4.Legenda hărților geologice;

5.Scara hărților geologice;

6.Tipurile de hărți geologice;

7.Produse ale cartării geologice;


1.Harta geologică
Harta geologică-- este o hartă morfologică (cu curbe hipsometrice, rețea
hidrografică, elemente socio-economice) pe care sunt trecute toate datele
geologice obținute din cartarea de teren.
Pe ea sunt figurate elemente ca:
• suprafețele ocupate de diferitele diviziuni și subdiviziuni geologice
(litologie și vârstă) și limitele dintre ele,
• accidentele tectonice ca: faliile, pânzele de șariaj, digitațiile,
duplicaturile, cutele sinclinale și anticlinale, direcția și înclinarea
stratelor, zăcămintele de substanțe minerale utile și mineralizațiile,
punctele fosilifere.

Harta geologică redă pe o bază topografică ,cu ajutorul simbolurilor,


semnelor şi culorilor convenţionale, intersecţia structurilor geologice cu
suprafaţa terestră.
Situaţia litologic-structurală care se reprezintă pe hartă este cea
conţinută în planul situat imediat sub învelişul pedologic, sau acolo
unde acesta lipseşte, suprafaţa de la contactul cu atmosfera sau
învelişul hidrografic
2. Scurt istoric al cartărilor geologice
Cea mai veche hartă geologică conservată este papirusul din Torino (1150
î.Hr.), care arată locația zăcămintelor de piatră de construcție și de aur în
Egipt. [

Cea mai veche hartă geologică a epocii moderne este harta unei părți ai
oraului Auvergne din 1771. A fost concepută pentru a fi folosită ca
baza a teoriilor domnului Demarest despre bazaltul tare. Această hartă
se bazează pe studiul detaliat al lui Nicolas Desmarest din 1768 privind
geologia și istoria eruptivă a orașului Auvergne și o comparație cu
coloanele Giuseppe Causeway din Irlanda. El identificat ambele repere ca
și caracteristici ale vulcanilor dispăruiți, iar raportul din 1798 a fost
inclus în compendiul Academiei Regale de Științe din 1771 (franceză).
Prima hartă geologică a SUA a fost produsă în 1809 de William Maclure . În
1807, Maclure și-a asumat sarcina de a efectua un studiu geologic al
Statelor Unite. El a traversat și cartografiat aproape fiecare stat din Uniune.
În timpul perioadei riguroase de doi ani a sondajului său, el a trecut și a
recapitalizat munții Allegheny de 50 de ori. Harta lui Maclure prezintă
distribuția a cinci clase de rocă în ceea ce sunt acum numai statele estice ale
actualului SUA.
Prima hartă geologică a Marii Britanii a fost creată de William Smith în 1815.
3. Cartarea geologică pe teren
Prima faza de cercetare geologica a unei regiuni incepe cu cartarea
terenului, un accent deosebit acordandu-se aflorimentelor (roci la
suprafata).
1. Studii si cercetari geologice fundamentale
Aceste studii stabilesc orientarea cercetarilor in etapele urmatoare si
prin urmare, au importanta si valoarea lor. Acestea cuprind
urmatoarele etape operationale:
a. Pregatirea
Este extrem de importanta si necesita un volum mare de munca.
Ea consta in:
- se aduna si se sintetizeaza tot materialul vechi, existent
(arhive etc.);
- se obtin informatii de la localnici. Cu alte cuvinte se fac
deplasari pe teren si se iau informatii, relativ simple, despre anumite
“fenomene” sau “curiozitati” întalnite de acestia
(ex.“pietre stralucitoare”, “foc aprins continuu”);
- se intocmesc sectiuni geologice pe baza datelor care se
cunosc;
- în final se intocmeste un proiect geologic, foarte bine
documentat si mai ales argumentat, pentru simplu motiv ca urmeaza
a se da fonduri, adica a se investi.
b. Cartarea geologica
Aceasta cartare are ca scop principal cunoasterea geologica in ansamblu a
teritoriului (perimetrului avizat in urma proiectului geologic). Concret, se
efectueaza studii complexe, se intocmesc harti geologice (la diferite scari:
1:50.000; 1:25.000, 1:10.000; 1:5.000 etc.). Cartarea geologica reprezinta
în fapt, prima etapa a prospectiunii. Ea se face la diferite scari, functie de
scopul urmarit.
c. Urmeaza faza de prospectie cu santuri de suprafata si cea de forare de
suprafata, care ajuta la formarea profilelor geologice, cu luare de
esantioane (probe pentru determinarea continutului).
1. Aceste date se vor inscrie pe o harta geologica la scara cu aliniamente
(cote de nivel).
Prin metode de extrapolare se poate prezice pozitia rocilor din adancime, o
examinare amanuntita la nivel microscopic ofera date despre structura
mineralogica si paleontologica (fosile) a rocilor.
Instrumente folosite la cartarea geologică

Lentile, Lupe
Compase, Carnete de note
Clinometre

Microscop
Echipamente
Ciocane, dălți
de măsurare

GPS
4. Legenda hartilor geologice
 Pentru reprezentarea grafica a datelor
geologice cunoscute dintr-o regiune se
utilizeaza o serie de culori, simboluri si
semne conventionale, a caror
semnificatie este data sub forma unei
legende.
 Culorile se folosesc pentru indicarea
varstei formatiunilor sedimentare si
magmatice. Culorile utilizate pe harti,
sectiuni si coloane stratigrafice au fost
numerotate de la 1 la 24, dupa cum
urmeaza: 1 – alb; 2 – galben de lamaie; 3
– galben de crom; 4 – portocaliu; 5 – rosu
galbui; 6 – rosu; 7 – carmin; 8 – violet
roscat; 9 – violet albastrui; 10 – albastru
deschis; 11 – albastru marin; 12 –
albastru de Prusia; 13 – albastru indigo;
14 – verde albastrui; 15 – verde galbui;
16 – verde; 17 – verde cenusiu; 18 – ocru;
19 – siena; 20 – rosu indian; 21 – cafeniu
(brun) roscat; 22 – cafeniu (brun) galbui;
23 – cenusiu; 24 – negru.
Culori conventionale utilizate pentru indicarea
varstei formatiunilor sedimentare
Grupa, sistem Culori Indicii culorilor
Cuaternar gri 23 slab
Neogen galben 2 si 3
Paleogen protocaliu 4
Cretacic verde 14, 15, 16, 17
Jurasic alastru 10, 11, 12, 13
Triasic violet 8, 9
Permian cafeniu roscat 21
Carbonifer cenusiu 23
Devonian cafeniu galbui 22
Silurian verde 17 cu 3
Ordovician verde 17 cu 4
Cambrian carmin 7
Proterozoic roz 5
Arhaic rosu 6
Culori conventionale utilizate pentru indicarea
tipului formatiunilor de roci magmatice
Tipul Denumirea rocii Culoarea Simbol In cadrul formatiunilor
de roca conventionala sedimentare se
Riolit ocru deschis ρ foloseste cate o culoare
Roci Dacit vermillion ν
distincta pentru fiecare
extruzive Trahit ocru inchis cu hasuri verticale τ
vulcanice perioada a erelor
Andezit cinabru α
Paleozoica, Mezozoica
Bazalt-Dolerit cafeniu inchis β si Neozoica.
Roci Porfir portocaliu π Subdiviziunile
extruzive Porfirit verde inchis π perioadelor se
diferentiaza prin
nuante mai inchise
pentru formatiunile mai
vechi si din ce in ce mai
paleovulcanice Melafir-Diabaz verde inchis cu hasuri μ deschise pentru
formatiunile mai noi.
Apatit rosu punctat A
Cand numarul
Roci Pegmatit rosu punctat P
filoniene Lamprofir brun punctat λ
nuantelor este
Granit rosu carmin inchis γ insuficient pentru
Granodiorit violet roscat γδ indicarea tuturor
Roci Sienit rosu albastrui τ etajelor si subetajelor
Intruzive Diorit violet albastrui δ se folosesc hasuri
Gabrou violet albastrui cu hasuri ω
colorate (tab. 1).
Peridotit violet albastrui cu hasuri π
Culori conventionale utilizate pentru indicarea
tipului formatiunilor de roci metamorfice
Roca Culoarea Sim-bol

Filite, roci verzi tufogene Roz, cu linii orizontale intrerupte, verde deschis ft
Tab. 18. Legenda folosita pentru reprezentarea rocilor metamorfice

Sisturi sericitocloritoase Roz deschis s cl

Sisturi cuartitice Roz deschis sq


Micasisturi Roz inchis m
Gnaise Roz inchis g
Calcar cristalin Roz, cu linii orizontale intrerupte, albastre c
Dolomite cristaline Roz, cu linii orizontale intrerupte, albastre d

Cuartite Roz, cu linii orizontale intrerupte, brun deschis q

Sisturi grafitoase Roz, cu linii orizontale intrerupte, brun inchis gf

Metaconglomerate Roz, cu cerculete brun inchis mc

Porfiroide Roz, cu linii orizontale intrerupte, portocalii m

Amfibolite, sisturi amfibolice Roz, cu linii orizontale intrerupte, verde inchis a

Metaserpentinite Roz, cu hasuri orizontale intrerupte, mov ms


Eclogite Roz, cu hasuri orizontale intrerupte, rosu e
Migmatite Roz, cu linii orizontale intrerupte, brun deschis mt

Roci diaftorizate Roz, cu puncte albastre df


Milonite, cataclazite, brecii Roz, cu linii rosii
 Semnele conventionale se folosesc pe scara restransa pentru a nu
incarca prea mult harta. Prin semne conventionale sunt reprezentate
diversele tipuri genetice din cadrul depozitelor cuaternare care ocupa
suprafete intinse. Semnele conventionale se suprapun peste culoarea
care indica varsta depozitului respectiv.
Prin semne conventionale se noteaza elementele tectonice (axa de
sinclinal, axa de anticlinal, falie, sariaj etc.) si punctele fosilifere din
diferite formatiuni sedimentare .

Pe harti apar figurate:

 izobate marcand
inceputul unui nou ciclu
sedimentar tectonic sau
suprafata de eroziune
care marcheaza sfarsitul
unui astfel de ciclu;
 limite de extensiune a
diferitelor formatiuni pe
sub depozitele ulterioare.
5.Scara hărților geologice
Hărţile geologice se întocmesc la scări diferite, în funcţie de întinderea
suprafeţei de teren reprezentate, gradul de cunoaştere al regiunii,
densitatea lucrărilor de cercetare şi destinaţia acestora.

 Hărţile la scară mică sunt reprezentări sintetice ale structurilor


geologice care caracterizează ţări, grupuri de ţări, continente sau
Globul terestru.

 Hărţile la scară mijlocie sunt de factură regională, evidenţiind structura


şi istoria geologică a regiunii cercetate, implicând şi corelaţii cu factorii
genetici ai acumulărilor de substanţe minerale utile.

 Hărţile la scară mare sunt reprezentări detaliate ale structurilor


geologice din regiuni cu o extindere redusă. Au un puternic caracter
aplicativ, fiind întocmite în urma unor lucrări de prospecţiune de
detaliu şi explorare şi care servesc ca instrument de lucru în procesele
de exploatare a substanţelor minerale, proiectarea unor lucrări
edilitare, de infrastructură, etc.
6.Tipul hărților geologice în funcție de destinație
În mod obişnuit o hartă, oricât de amănunţită ar fi, nu poate cuprinde
întreaga gamă de date oferită de realitatea terenului. Din acest motiv, în
funcţie de destinaţia hărţilor, se întocmesc hărţi speciale pe care se reprezintă
un anumit set de informaţii geologice. Principalele reprezentări cartografice
de acest fel sunt:
 Structurale - redau forma de zăcământ şi poziţia volumelor de roci, precum
şi structurile tectonice pe care rocile le îmbracă;
 litologice - prezintă de regulă variaţiile petrografice ale subdiviziunilor
cronostratigrafice;
 litofaciale - sunt reprezentate variaţiile spaţiale ale condiţiilor de
sedimentare dintr-un anumit bazin, într-un anumit interval
cronostratigrafic, reflectate în depozitele litologice;
 paleogeografice - sunt reproduse condiţiile fizico-geografice dintr-un
anumit interval de timp geologic;
 tectonice - redau structura de ansamblu a subsolului şi evoluţia tectonică
într-o anumită regiune;
 hidrogeologice - prezintă extinderea şi parametrii caracteristici ai
complexelor acvifere;
 geofizice - sunt reprezentate principalele câmpuri fizice naturale din
anumite regiuni: gravitaţional, magnetic, radioactiv, electric, seismic, etc.
7.Secțiunile geologice-produs al cartării geologice
Pentru facilitarea utilizări hărţilor în activităţile de cercetare şi aplicative,
precum şi interpretarea corectă a acestora, materialul cartografic este însoţit
de secţiuni geologice şi coloane stratigrafice. b.

Secţiunile geologice sunt reprezentări grafice a situaţiei geologice pe un


plan, de regulă vertical, cu diferite orientări. Se obişnuieşte ca secţiunile
geologice să se execute la aceeaşi scară cu harta, scările orizontală şi
verticală fiind în mod normal egale. Însă, când situaţia o impune, se poate
exagera mărimea uneia din scări, sau ambele, cu obligaţia de a le consemna
la legendă.
7.Coloanele stratigrafice--produs al cartării geologice
 Coloanele stratigrafice sunt de asemenea construcţii grafice, pe care se
reprezintă succesiunea cronostratigrafică a formaţiunilor geologice dintr-o
regiune, tipurile petrografice, raporturile stratigrafice ale formaţiunilor.
Pentru a reda situaţia geologică se folosesc semnele convenţionale,
simbolurile şi culorile. În partea stângă a coloanei se figurează
subdiviziunile stratigrafice şi simbolurile, iar în parte dreaptă grosimile
unităţilor şi subunităţilor liotostratigrafice, caracteristicile petrografice,
conţinutul paleontologic, etc
Concluzii
Cartografierea geologică este una din direcțiile cele
mai dezvoltate a cartografierii tematice;
Principalul produs al cartografierii geologice este
harta geologică;
Pe hărțile geologice se reprezintă stratigrafia,
tectonica, petrografia, zăcămintele minerale,
formațiunile metamorfice, etc., divizate după vîrstă
și compoziție în corespundere cu clasificarea
genetică acceptată;
Principala formă de cartografiere este lucrul în
teren, iar principalele metode de cartografiere pe
hărțile geologice sunt metoda fondului calitativ și a
semnelor liniare;
Alte produse ale cartografieirii geologice sunt
secvențele geologice, coloanele stratigrafice ;