RECUPERAREA MEDICALA

sinonime : reabilitare, reeducare, profilaxie terţiară

 HIPOCRAT
 FRANK H. KRUSEN (tatal medicinii fizice)

 HOWARD A. RUSK (sustinatorul recup med in al

II razboi mondial)
 1947 Sectiunea Americana de medicina fizica
si in 1949 Sectiunea de recuperare medicala
 MEDICINA FIZICA SI RECUPERAREA MEDICALA
IDENTIFICA DIFERITE ASPECTE
DISFUNCTIONALE DE TIP:
 INCAPACITATE

 INFIRMITATE

 INVALIDITATE

 HANDICAP

CE NECESITA A FI RECUPERATE
 R.M.= sectiune clinico-terapeutica
specifica, de tip conservator, care
urmareste:
Intretinerea/cresterea nivelului
functional (structurile ap. locomotor)
Mijloace facilitatorii/compensatorii
intrinseci si extrinseci ==> activitate
corespunzatoare a nivelului functional
normal
 domeniul de lucru al recuperării medicale îl constituie
„restantul funcţional”
 obiectivul fundamental al recuperării îl reprezintă
reeducarea funcţională, având ca scop final
optimizarea calităţii vieţii pacientului
 metodologia prin care recuperarea medicală îşi atinge
scopul propus este strict individualizată,
 recuperarea este necesară pentru a preveni instalarea
sau permanentizarea deficitului funcţional,
 recuperarea medicală este întotdeauna o activitate
multi-disciplinară şi inter-disciplinară (necesită
colaborarea între diferite specialităţi medico-
chirurgicale)
 pentru optimizarea rezultatelor reeducării funcţionale este
necesară implicarea activă a pacientului şi aparţinătorilor acestuia
în desfăşurarea activităţii de recuperare medicală, conform
conceptelor moderne de „reabilitare integrată” (implicarea
pacientului) şi „reabilitare avansată” (implicarea aparţinătorilor)
 pentru optimizarea rezultatelor recuperării este necesară
monitorizarea periodică a reeducării funcţionale şi adecvarea
continuă a programului reabilitativ, în funcţie de evoluţia clinico-
reabilitativă a pacientului
 monitorizarea evoluţiei reabilitative şi aprecierea finală
rezultatelor recuperării se realizează atât prin modalitatea clinico-
subiectivă (aprecierea în funcţie de percepţia medicului şi a
pacientului), cât şi prin modalitatea obiectivă (scale de evaluare).
INDICATIILE RECUPERARII MEDICALE
 Afecţiuni locomotorii de cauza neurologică,
reumatologică, sau ortopedico-traumatologică
 Afecţiuni cardio-vasculare
 Afecţiuni respiratorii (inclusiv afecţiuni extra-pulmonare
generatoare de disfuncţii ventilatorii)
 Afecţiuni reno-urinare
 Afecţiuni digestive
 Afecţiuni metabolice şi nutriţionale (inclusiv diabetul)
 Afecţiuni endocrine
 Afecţiuni genitale
 Afecţiuni senzoriale (văzul, auzul, inclusiv
surdomutitatea şi tulburările de vorbire de diferite
cauze)
 Afecţiuni psihice sau comportamentale
OBIECTIVELE RECUPERARII

 Organizarea prevenirii primare a bolilor de tip

profesional
 Tratarea leziunilor/sechelelor in diferite
patologii
 Ameliorarea metodologiilor de recuperare prin
prisma consecintelor sociale si profesionale
CATEGORII DE AFECTARE FUNCTIONALA

1. Infirmitatea (impairment) =
sechela, deficit
alterarea structurala/functionala in
planpsihologic/fiziologic/anato
mic, care permite desfasurarea
activitatii
Poate fi temporara sau definitiva.
CATEGORII DE AFECTARE FUNCTIONALA

 2. Incapacitatea (disability) =
reducerea partiala/totala a capac.
de desfasurare a unei activitati
( dificultati de autoingrijire/locomotie).
Poate fi :
 reversibilă sau ireversibilă ,
 progresivă sau regresivă
Există variate tipuri de incapacitate :
 - de locomoţie
 - de dexteritate
 - de auto-îngrijire
 - de comunicare, etc.
Doua aspecte importante :
 orice incapacitate are la bază o infirmitate
 nu orice infirmitate determină neapărat şi o
incapacitate
CATEGORII DE AFECTARE FUNCTIONALA

3. Handicapul = dezavantajul

social in urma unei
infirmitati/incapacitatii =>
limiteaza desfasurarea unei vieti
normale => pacient dependent
social si profesional
Exista diverse tipuri de handicap :
 - de orientare în mediu

 - de mobilitate

 - educaţional (de instruire)

 - ocupaţional (cu sau fără consecinţe

economice)
 - de integrare socială sau familială, etc.
HANDICAP =?? INVALIDITATE

 Invalid – reducerea partiala sau totala a

capacitatii de munca, cauzata de boala sau
accident, urmata de reducerea veniturilor-
aspecte reversibile sau nu.
 La noi 3 grade de invaliditate (expertiza
capacitatii de munca)
 Deseori, în prezenţa incapacităţii determinate
de o infirmitate, strategia asistenţei de
recuperare se complică, deoarece nu mai
este suficientă doar încercarea de a ameliora
deficitul funcţional la nivelul individului, ci
devine necesară şi modificarea mediului
ambiant.
La un pacient cu limitare marcată a mobilităţii
articulare la nivelul şoldurilor sau genunchilor, se
urmăreşte :
 - ameliorarea infirmităţii : prin reducerea redorii
articulare
 - estomparea incapacităţii de a urca sau de a
coborî scările : prin micşorarea înălţimii treptelor
de la nivelul scărilor locuinţei
 - evitarea handicapului privind utilizarea
mijloacelor de transport în comun : prin
prelungirea scărilor de acces în autobuze şi
trenuri, până aproape de nivelul trotuarului sau
peronului
METODELE UTILIZATE ÎN RECUPERARE
Fizioterapia (terapia prin factori fizici), care include :
 - Balneo-Climatoterapia
 - Hidro-Termoterapia
 - Electroterapia
 - Kinetoterapia
 - Masoterapia
Terapia ocupaţională (ergoterapia)
Ortezarea
Protezarea (inclusiv protezarea auzului şi văzului)
Logopedia
Terapia cognitivă (psiho-comportamentală)
Terapia vocaţională (educaţională, re-profesionalizarea)
CONFORM VIZIUNII OMS, ETAPELE PROCESULUI
DE RECUPERARE SUNT URMĂTOARELE :

1. Recuperarea medicală (medical

rehabilitation)
Coincide cu faza acută şi subacută a bolii şi se
desfăşoară într-o secţie clinica cu profil
medical sau chirurgical (reumatologie,
neurologie, ortopedie-traumatologie, etc).
RM INCEPE DUPA PERIOADA DE ECHILIBRARE
HEMODINAMICA SI MONITORIZARE A
FUNCTIILOR VITALE
 1. INTRETINERE SOMATICA
 2. INTRODUCEREA SECVENTIALA A UNUI
PROGRAM DE SOLICITARE PT READAPTAREA
PACIENTULUI
 MOBILIZARE IN PAT

 MOBILIZARE DIN PAT IN SEZUT SI VERTICALIZAREA

 MERSUL

 DEZV UNOR GESTURI PT AUTOSERVIRE

2. RECUPERAREA PROFESIONALĂ
(VOCATIONAL REHABILITATION)
 Începe în momentul în care pacientul
părăseşte secţia de spital cu sechele
disfuncţionale, fiind axată pe problematica
profesională (re-inserarea la locul de muncă
avut anterior sau re-profesionalizarea).
 În această etapă există o colaborare între
diferiţi specialişti, care evaluează:
 aptitudinile/capacităţile pacientului
 caracteristicile/solicitările locului de muncă
În baza concluziilor, pot exista mai multe soluţii privind
pacientul în cauza :
- re-întoarcerea la postul de lucru şi/sau activitatea
avute anterior (reprezintă soluţia ideală)
- re-întoarcerea într-un post de lucru asemănător celui
avut anterior, după o re-adaptare profesională şi
modificarea utilajului (adaptat la deficienţa funcţională
reziduală)
- schimbarea postului de lucru/activităţii avute anterior
(reorientarea profesională), după o nouă pregătire
profesională adecvată restantului funcţional
- dirijarea spre un post rezervat persoanelor cu deficienţe
- activitate într-un atelier protejat, destinat celor cu
deficienţe similare
- activitate la domiciliu.
3. RECUPERAREA SOCIALĂ (SOCIAL
REHABILITATION)
Este axată pe rezolvarea problemelor vieţii cotidiene,
respectiv :
 auto-servirea, deplasarea în interiorul locuinţei,
deplasarea în exterior cu diferite vehicule, etc.
Pentru rezolvarea acestor probleme este necesară o
aparatură specială, diverse mijloace tehnice corective
adăugate uneltelor şi instrumentelor utilizate de
pacient, adaptări ale mijloacelor de transport, etc.
La rezolvarea acestor probleme participă tehnicieni
specializaţi, în colaborare cu personalul medico-sanitar.
ECHIPA DE RECUPERARE („REHABILITATION
TEAM”)
Recuperarea medicală, fiind un domeniu de
activitate complex, necesită o strânsa
colaborare :
 - inter-disciplinară : în cadrul unei echipe
formată din personal calificat în recuperarea
medicală
 - multi-disciplinară : prin colaborarea între
echipa de recuperare şi alţi specialişti din
diferite domenii medicale şi non-medicale.
 medic specialist
 fiziokinetoterapeut
 ergoterapeut
 asistentă socială
 infirmieră profesională
 logoped
 neuropsiholog
 tehnician ortoped specializat în ortezare şi protezare
 bio-inginer
 dietetician
 terapeut vocaţional
 terapeut specializat în socializare şi organizarea timpului liber.
ALIANŢA TERAPEUTICĂ
În procesul de recuperare, dată fiind complexitatea şi
durata acestuia, este necesar să se stabilească o
strânsă colaborare între :
 echipa de recuperare
 pacient
 aparţinători/familie
 Între aceşti trei factori participanţi la procesul de
recuperare trebuie să existe o veritabilă „alianţa
terapeutică”, materializată în cadrul unui aşa-numit
„contract terapeutic”, prin care se defineşte proiectul
reabilitativ şi care prevede realizarea programului
reabilitativ într-o perioadă de timp determinată.
 SCOP
 CREAREA UNUI NIVEL FUNCTIONAL
SATISFACATOR CU REALIZAREA UNUI GRAD DE
INDEPENDENTA,
 FINALITATEA DORITA

 REINSERTIE SOCIALA SI PROFESIONALA

 SECTORUL DE RECUPERARE MEDICALA
urmareste aspectele de reintegrare
 FIZICE

 PSIHOLOGICE

 SOCIALE

 PROFESIONALE

 MEDICINA FIZICA(terapie fizicala+kineto)

+Balneoclimatologia
AFECTAREA FUNCTIEI DE RELATIE DUCE LA

 Limitarea activitatii, determinand aspecte

disfunctionale in grade variate de la
incapacitate,invaliditate, handicap
 Spitalizare unica sau repetata

 Deces
Cel mai fidel parametru al valorii
programului de recuperare este
cel care masoara gradul de
recuperare motorie, functionala,
CALITATEA VIETII PACIENTULUI
(ZILE TRAITE IN CONDITII CAT MAI
APROAPE DE NORMAL).
IN FUNCTIE DE GRADUL AFECTARII UN PACIENT
DISFUNCTIONAL SOMATIC ARE MAI MULTE
ALTERNATIVE
Dependent de pat
Partial dependent

Independent la domiciliu

Integrat socio-profesional
SCALA PENTRU APRECIEREA
POSIBILITATILOR/LIMITE IN RECUPERARE
1. Normal, cu tablou clinic moderat simpt-funct
in limite normale
2. Simptomatic – cu afectare partial functionala
3. Simptomatic – partial independent cu mai
mult de 50% INDEPENDENTA
4. Simptomatic cu mai mult de 50 % Dependent,
partial dependendent
5. Total DEPENDENT – SITUATIE TERMINALA
CELE MAI FRECVENTE SITUATII DE INCAPACITATE
DE MUNCA SUNT

Afectarile de coloana dorso-

lombara
Boli cardio-vasculare (DZ, sdr
metabolic !!!!!)
Patologii induse porttraumatic

( accidente de circulatie !!!).

MEDICINA MODERNA
Medicina epocii noastre cuprinde trei laturi
- medicina profilactică,
- curativă
- recuperatorie.
In trecut se acorda importanţă deosebită medicinii curative
medicul, stabiliea diagnosticul şi tratamentul.
o dată cu schimbarea modului de viaţă, apariţia marilor
colectivităţi umane şi a unei noi patologii, ponderea
activităţii medicale a trecut asupra medicinii profilactice şi
a celei recuperatorii.
 Medicina Recuperatorie
Medicina recuperatorie activitate medico-socială
Sinonime: reabilitare, metafilaxie, reintegrare sau reinserţie socio-
profesională a foştilor bolnavi, a celor care au depăşit boala acută.
In prezent în toată lumea se acordă recuperării o atenţie crescândă :
-prin construirea de spitale de recuperare (exemplu Bucureşti, Cluj-
Napoca şi Iaşi)
-prin crearea de secţii de recuperare în cadrul marilor spitale
existente
-prin transformarea secţiilor de balneofizioterapie
OBIECTIVELE PROGRAMULUI DE
RECUPERARE
 Obiectivele programului de recuperare în coxartroză şi
gonartroză sunt:

ameliorarea sindromului dureros şi inflamator;

asigurarea unei stabilităţi articulare de bună calitate;
ameliorarea mobilităţii articulare,
evitarea încărcării articulaţiilor;
îmbunătăţirea troficităţii musculare, ameliorarea echilibrului
muscular;
reducerea susceptibilităţii la fenomene artrozice.
MASURI DE PREVENIRE
IN PROFILAXIA TERTIARA
 Profilaxia tertiara cuprinde o serie de masuri care urmaresc:

 -evitarea handicapului;
 -recuperarea medicala, profesionala, sociala;
 -evitarea incapacitatii complete prin stabilizarea morfo-functionala ca urmare a
aplicarii masurilor terapeutice;
 -asigurarea unei autosatisfactii a vietii si a unei autosuficiente in dezvoltarea unor
activitati cu caracter social.

 Astazi insa se recurge la combinarea strategiilor la risc inalt cu strategiile globale.

De asemenea, se pune tot mai mult accent pe "strategia" deceselor evitabile.
D.D.Rutstein impreuna cu un grup de specialisti (SUA) au intocmit o lista cu
evenimentele santinela care semnalizeaza carente in activitatea serviciilor sanitare
RECUPERAREA TERTIARA
 Recuperarea terţiară se adresează deficienţilor cu
afecţiuni cronice, invalidante, ireversibile sau doar
parţial-reversibile.
Privită în acest fel, RCM se înscrie în cadrul măsurilor
care urmăresc dezvoltarea multilaterală şi rapidă a
societăţii noastre, paralel cu dezvoltarea plenară a
personalităţii umane, ea este un nou mod de gândire
şi acţiune care priveşte multilateral persoanele
handicapate.
NECESITATEA DEZVOLTARII ACTIVITATII
IN RECUPERARE
 Necesitatea dezvoltării activităţii de recuperare este impulsionată de
3 factori care se conjugă:
— Creşterea numărului deficienţilor (mai ales tineri),
 —25% din întregul potenţial de muncă al societăţii.
— Progresul tehnic, automatizarea şi mecanizarea activităţilor profesionale
determină scăderea efortului fizic şi locomotor profesional şi permit folosirea cu
randament a persoanelor cu capacitatea de efort fizic scăzută, înlesnindu-se
accesul handicapaţilor de orice fel la circuitul economic.
— Dorinţa persoanelor cu dezabilitati de a intra în producţie şi de a participa la
procesul de producţie este un fapt de observaţie curentă care ţine de ridicarea
nivelului cutural şi civic al acestora, de dovedirea efectului sanogen al muncii
făcută in condiţii ergonomice şi de eficienţă psihică, economică şi socială atît
pentru deficient, cât şi pentru societate a oricărei activităţi profesionale. In
prezent multă lume ştie că „forţa omului se uzează stând şi creşte lucrând".
CONCLUZII
 Profilaxia tertiara constituie totalitatea măsurilor medicale şi
socio-economice prin care se urmăreşte prevenirea
îmbolnăvirilor, avand in vedere persoana bolnavă în stadiul
cronic. Se urmăreşte împiedicarea instalării deficienţelor
morfo-funcţionale, păstrarea unui restant morfofuncţional cât
mai apropiat de valorile fiziologice şi evitarea stării de
invaliditate. Prezenţa invalidităţii semnifică un salt negativ cu
consecinţe nu numai biologice-medicale, dar şi socio-
profesionale.