(Lazarus şi Folkman, 1984) • După Lazarus şi Folkman (1984), termenul de stres desemnează o “relaţie particulară între persoană şi mediu, în care persoana evaluează mediul ca impunând solicitări care exced resursele proprii şi ameninţă starea sa de bine, evaluare ce determină declanşarea unor procese de coping, respectiv răspunsuri cognitive, afective şi comportamentale la feed-back-urile primite”. • Teoria accentuează rolul proceselor perceptive, cognitive şi afective în evaluarea experienţelor stresante • În interacţiunea cu mediul individul realizează simultan două tipuri de evaluări cognitive: primară şi secundară Teoria tranzacţională a stresului (Lazarus şi Folkman, 1984)
• Evaluarea potenţialului stresant al unei situaţii face obiectul
evaluării primare iar evaluarea resurselor adaptative aflate la dispoziţia subiectului face obiectul evaluării secundare • în urma evaluării primare subiectul va şti cât de sever este stresorul, care este natura sa, când va surveni impactul şi cu ce probabilitate • În funcţie de rezultatul evaluării se vor declanşa sau nu mecanismele de adaptare la stres sau de coping. • dacă confruntarea nu e severă şi e precis determinată încât permite individului să-şi pregătească o reacţie adecvată din repertoriul său de răspunsuri, reacţia de stres nu va apărea, mecanismele de coping nu se vor activa. Mecanisme de coping
• Copingul este definit ca eforturi cognitive,
emoţionale şi comportamentale, în continuă schimbare, pe care individul le foloseşte pentru a face faţă stresorilor • Diferă în funcţie de obiectivul lor: • Focalizate pe emoţii au scopul de a reduce sau controla răspunsul emoţional la stresori • Focalizate pe problemă direcţionate spre analiza, rezolvarea şi minimalizarea situaţiei stresante Mecanisme de coping
De asemenea au fost clasificate în:
• Strategii active caracterizate de eforturile observabile, comportamentale • Strategii pasive reprezentate de eforturile neobservabile, cognitive sau emoţionale Instrumente de evaluare a strategiilor de coping
• The COPE Inventory (Carver, Sheier şi Weintraub,
1989) • Identifică 4 stiluri de coping: 1. Coping focalizat pe problemă 2. Coping focalizat pe emoţii 3. Coping focalizat pe căutarea sprijinului social 4. Coping evitativ Instrumente de evaluare a strategiilor de coping
• CSQ - The coping strategy questionnaire, (Rosenstiel &
Keefe, 1983) • 50 de itemi care evaluează strategiile cognitive şi comportamentale pentru a face faţă durerii • 6 subscale pentru strategii cognitive (ignorarea durerii, reinterpretarea durerii, distragerea atenției, coping self- statements, catastrofarea, rugăciunea / speranța) • 2 subscale pentru strategii comportamentale (creşterea nivelului de activitate şi creşterea comportamentelor dureroase) Diferenţe între mecanisme de coping şi mecanisme defensive (Băban, 1998) MECANISME DE COPING MECANISME DEFENSIVE -procese (sub)conştiente -procese inconştiente ; -produse în contact cu realitatea ; -produse la interfaţa ego-id ; -permit confruntarea cu realitatea ; -distorsionează (mai mult decît cele de coping) realitatea ; -implică scop şi perspectivă (sunt orientate spre -orientate predominant spre trecut; prezent şi/sau viitor); -au (necesită) flexibilitate ; -permit exprimarea afectivă ; -implică automatisme, sunt rigide ; -preced sau succed reacţiei de stress; -blochează exprimarea afectivă ; -sunt orientate spre interior sau exterior; -sunt procese post-afective ; -au eficienţă situaţională. -orientate spre blocarea pulsiunilor instinctuale interne ; -au organizare ierarhică : mature vs. imature. BIBLIOGRAFIE: • Lazarus, R.S., Folkman, S. (1984) Stress, Appraisal and Coping, Springer Publishing Company, New York. • Băban, A. (1998) Stres şi personalitate, Presa Universitară Clujeană,