Reglarea

umorală a
organismului în
ontogeneză

Titular curs:
 Lora Moşanu-
Şupac
 Dr., conf.univ.
 Glandele endocrine – structuri funcţionale
care produc substanţe chimice specifice,
biologic active – hormoni. Termenul hormon a
fost introdus în 1902 de Starling şiBayliss,
provine de la grec. hormao.
Hormonii manifestă următoarele efecte.
-morfogenetice şi de cteştere – stimulînd
dezvoltarea fizică, mentală şi sexuală;
- metabolice;
- sexuale şi de comportament.
Cînd activitatea acestor gland este scăzută –
hopifuncţie; cînd este crescută – hiperfuncţie.
2 tipuri de glande endocrine:
- secretă doar hormoni,
- de rînd cu hormonii secretă şi altă substanţe
de către celulele cu funcţie exocrină.
Funcţia endocrină în ontogeneză
 Majoritatea hormonilor încep să se sintetizeze
în luna a doua de dezvoltare embrionară, însă
vasopresina, oxitocina se depistează în glandele
endocrine ale fătului la 4-5 luni.
 Adenohipofiza – eliberează hormoni
tropi, cu acţiune de reglare a funcţiei altor
glande endocrine, hormonul somatotrop
(de creştere), intensifică sinteza
proteinelor şi dezintegrarea lipidelor.
 La nou-născut concentraţia
somatotropinei este de 2-3 ori mai sporită
decît la mamă. În decursul primei
săptămîni de viaţă concentraţia
somatotropinei se micşorează mai mult de
50%, după 3-5 ani - atinge valoarea la
adult. Concentraţia lui variază atît pe
parcursul zilei cît şi a vieţii.
 Prolactină – are valori sporite la
nou-născut, în primul an de viaţă
scade şi rămîne diminuat pînă în
adolescenţă. Odată cu dezvoltarea
sexuală concentraţia lui creşte, la
fete mai mult decît la băieţi. La
adolescenţi îndeplineşte o serie de
funcţii: în organismul masculin –
stimulează creşterea prostatei şi a
glandelor seminale. Hipersecreţia
prolactinei determină scăderea
secreţiei de testosteron,
hipogonadism şi diminuarea
libidoului. În organismul feminin
inhibă secreţia gonadotropinelor.
 Tireotropina (TSH) – reglează funcţia
glandei tiroide. Secreţie sporită se atestă
îndată după naştere şi în perioada
pubertară. Prima creştere se atestă la nou-
născut la noile condiţii de viaţă.
 A doua creştere corespunde restructurării
hormonale – include intensificarea
funcţiei
gonadelor.
Corticotropina – reglează funcţia
suprarenalelor. La nou-născut este în
aceeaşi concentraţie ca şi la adult. La 10
ani concentraţia corticotropinei scade de 2
ori şi revine la nivelul organismului matur
după perioada maturizării sexuale.
 Concentraţia hormonului folicolostimulator
(gonadotropina) şi luteotrop la nou-născut este
înaltă. În prima săptămînă după naştere are loc
scăderea bruscă a concentraţiei lor.Pînă la 7-8 ani
remîne diminuată. Către 14 ani concentraţia lor
sporeşte de 2-2,5 ori comparativ cu vîrsta de 8-9
ani. La 18 ani concentraţia lor atinge valorile
organismului matur.
 Hormonul melanocitstimulant (intermidina),
produs de lobul intermediar regleaz pigmentaţia
cutanată şi a părului. Concentraţia lui în hipofiză
este relativ stabilă atît în perioada dezvoltării
intrauterine, cîz şi după naştere.
Neurohipofiza
 Depozit de hormoni - vasopresina şi
oxitocina. La momentul naşterii
concentraţia acestor hormoni este
înaltă, peste 2-22 ore după naştere
concentraţia lor scade brusc.În
primele luni după naştere funcţia
antidiuretică a vasopresinei nu este
semnificativă, iar cu vîrsta rolul
acestui hormon în reţinerea lichidului
la nivelul ţesuturilor creşte. Organul
ţintă pentru oxitocină – uterul şi
glandele mamare – încep să
reacţioneze la ea după finalizarea
dezvoltăriisexuale.
Glanda tiroidă
 Produce hormonii tiroxina şi triiodtironina –
stimulează creşterea şi dezvoltarea organismului în
perioada intrauterină. Aceşti hormoni sunt
importanţi pentru dezvoltarea sistemului nervos. Ei
intensifică procesele de termogeneză, activează
metabolismul proteinelor, lipidelor şi glucidelor.
Celulele C ale tiroidei produc calcitonina, hormon
care micşorează concentraţia Ca+2 în sînge.
 Concentraţia hormonilor tiroidieni la nou-născut
este mai sport ca la adulţi. După cîteva zile de la
naştere concentraţia lor scade. Creştere
semnificativă a masei şi funcţiei glandei tiroide este
în perioada dezvoltării sexuale. Secreţia şi sinteza
hormonilor tiroidei este în dependenţă de hormonii
sexuali.
 Conţinutul calcitoninei creşte odată cu vîrsta şi la 12
ani este la nivelul organismului matur. La 18 ani
conţinutul ei este de cîteva ori mai mare ca la 7-10
ani.
 Glandele paratiroide

 Produc parathormonul, care împreună

cu calcitonina şi vitamina D reglează
metabolismul calciului în organism. La
nou-născut concentraţia
parathormonului este aproape de cea la
maturi. Glanda funcţionează activ pînă
la 4-7 ani. De la 6 pînă la 12 ani
concentraţia lui scade. Hiperfuncţia la
copii se caracterizează prin creşterea
excitabilităţii nervilor şi muşchilor,
dereglări ale funcţiilor vegetative şi
dereglări în formarea scheletului.
Pancreasul endocrin
 Are 3 tipuri de celule ale insulelor Langherhans: β-
celulele secretă insulina, α-celulele –glucagonul,
D-celulule - somatostatin, care inhibă secreţia
insulinei şi a glucagonului.
 Insulina – micşorează conţinutul de glucoză în
sînge, asigură depozitarea glucagonului în ficat şi
muşchi, sporeşte formarea lipidelor din glucoză şi
inhibă dezintegrarea lor, intensifică sinteză
proteinelor, măreşte transportul aminoacizilor
prin membrana celulară.
 Glucagonul – dezintegrează glicogenul din ficat,
asigură creşterea glucozei în sînge, stimulează
dezintegrarea lipidelor în ţesutul adipos. Pînă la 2
ani concentraţia glucozei în sînge constituie 66%
din cea a dultului, după 2 ani – creşte, iar creştere
semnificativă este în perioada creşterii intense. La
hipofuncţia β-celulelor apare DZ, la vîrsta de 6-12
ani. Este condiţionată de mai mulţi
factori:ereditari, boli infecţioase, supraalimentaţia
 Suprarenalele
 Constau din 2 straturi: cortical şi
medular.
 Stratul cortical:
 are 3 zone:glomerulară – secretă
mineralocorticoizi, fasciculată –
glucocorticoizi, reticulată – hormoni
analogi hormonilor sexuali.
 Cortizolul (glucocotricoid) – reglează
metabolismul, asigură sinteza glucidelor
din produsele de dezintegrare a
proteinelor. Au acţiune antiinflamatoare
şi antialergică.
 Mineralocorticoizii – reglează
metabolismul mineral şi hidric.
 Aldosteronul (corticosteroid) – participă
la formarea smîemnelor secundare
sexuale.
 Stratul medular
 Sintetizează adrenalina şi noradrenalina.
 Adrenalina – intensifică FCC, sporeşte TA, capacitatea de muncă a
musculaturii scheletale, intensifică dezintegrarea glucagonului în
ficat.
 Noradrenalina – sporeşte TA.
 În primele zile de la naştere – concentraţie mică de asemenea
hormoni. În primele 2 săptămîni: se secretă mai mulţi hormoni – ca
la adulţi. Creşte pe toata perioada copilăriei şi adolescenţei. Cea mai
intensă activitate a corticosuprarenalelor este la 7-8 ani, apoi
diminuează şi sporeşte din nou către vîrsta de 10 ani. La copii şi
adolescenţi sistemul HHC se epuizează repede de aceea scade
rezistenţa organismului. Stratul medular la nou-născuţi este slab
dezvoltat. Activitatea sistemului simpato-adrenal este prezent îndată
după naştere. Din primele zile de la naştere copilul reacţionează la
factorii stresogeni.
 Epifiza
 Epifiza.Produce hormonul melatonina. Începe
dezvoltarea la a 5-7 săptămînă de dezvoltare
embrionară, activitatea funcțională – la a 3-a
nulă.Intens funcționează în primul an de viață.
La sfîrșitul primului an: se micșorează numărul
de celule parenchimatoase, diminuează circulația
ei sangvină. Odată cu vîrsta activitatea ei
diminuează. La involuția timpurie – se atestă
dezvoltare sexuală prematură. Atrofia totală – nu
se atestă nici la bătrînețe.
 Tumusul. Produce hormonul timozina(b și d),
care stimulează procesele imune, asigură
formarea celulelor capabile să recunoască
antigeniiși să răspundă print-o reacție imună.
Începe formarea în luna a 3-a. La nou-născut este
matur funcțional, continuă dezvoltarea . Odată
cu maturitatea sexuală începe involuția lui. La
persoanele în etate se păstrează insulițele
parinchimatoase care au rol important în reacțiile
imunologice, de apărare.
 Glandele sexuale
 Testiculele produc hormonii androgeni. Hormonul
masculin – testosteronul, dar și o cantitate mică de
estrogeni. Testosteronul – influențează dezvoltarea
caracterelor sexuale. Secreția lui începe la a 8-a
săptămînă de dezvoltare embrionară, între 11-17
săptămîni atinge nivelul unui bărbat matur.
Androgenii determină diferențierea hipotalamusului
după tipul masculin, în lipsa lor H se dezvoltă după
tipul feminin. Pînă la pubertate concentrația
testosteronului se menține înalt, după – crește intens.
El stimulează formarea caracterelor sexulae secundare.
 Hormonii feminini estrogenii stimulează creșterea și
dezvoltarea sistemului genital feminin. Rolul lor în
dezvoltarea fătului este neînsemnată, deoarece activ
participă estrogenii materni și analogii hormonilor
sexuali, elaborați de corticosuprarenale. La fetițele
nou-născute în primele 5-7 circulă hormonii materni.
Odată cu apariția maturității sexuale ovulația se repetă
periodic, cu modificări ale dezvoltării foliculelor,
corpului galben și endometrului.
 Rolul hormonilor în creșterea organismului
 Somatotropina: are loc formarea țesutului cartilaginos ale zonelor
epifizare ale oaselor, se activează formarea țesutului conjunctiv lax,
scăderea acestui hormon are loc la diminuarea concentrației hormonilor
tiroidieni și a insulinei în sînge.
 Hormonii tiroidieni -normalizează procesele de înmulțire și
diferențiere a celulelor. În lipsa lor se atestă rămînerea în urmă a
dezvoltării fizice – talia corpului, calcificarea scheletului, apariția
dinților ce se asociază cu încetinirea FCC, scăderea TA, scăderea
tonusului și a forței musculaturii scheletale.
 Insulina – sporește transportul aminoacizilor prin membrana celulară,
participă la sinteza proteinelor,contribuie la alimentarea celulelor cu
glucide.
 Testosteronul – influențează procesele de creștere, stimulează sinteza
proteinelor în țesutul cartilaginos și osos, musculatura
scheletală,miocard, ficat, rinichi. Acțiunea stimulatoare a acestuia
continuă pînă la închiderea zonelor epifizare de creștere.
Estrogenii - au acțiune inhibitoare asupra creșterii
organismului, activează procesele de osteogeneză în
zonele epifizare de creștere a oaselor tubulare,
stimulează creșterea și sinteza proteinelor în organele
genitale feminine, mai puțin în rinichi, ficat și miocard.
Parathormonul, calcitonina și vitamina D – această
grupă are rol prim în formarea țesutului osos,
menținerea homeostaziei calciului, primii acționează în
acord cu forma umorală a vitaminei D, care provine din
colicalciferol și pătrunde în organism împreună cu
alimentele.
Glucocorticoizii – stopează procesele de creștere, în
special în înălțime, de aceea stresul reține creșterea.
La stres se activează întreg sistemul CRH-CRG-ACTH
 Influența hormonilor asupra dezvoltării sistemului nervos

 Hormonii tiroidei. Insuficiența hormonilor

tiroidieni în trimestrul III al sarcinii și primele
săptămîni după naștere este cauza dezvoltării
cretinismului, insuficiența la 18 luni după naștere -
inhibă dezvoltarea celulelor nervoase, după 18 luni
– se dereglează doar creșterea. Administrarea
timpurie – salvează situația.
 Hormonii suprarenalelor, modifică forța
proceselor nervoase. Extirparea cortexului lor –
dereglarea funcțională a ANS.
 Hormonii sexuali – influențează procesele de
excitație și inhibiție. Capacitatea de muncă,
agresivitatea, fermitatea sunt influențate de
androgeni. Înlăturarea glandelor sexuale sau
hiperplazia lor în copilărie determină dereglări
psihice și frecvent duce la inmaturitate mintală.