kilometri pătraţi, cu un perimetru de 10.51 km. Răspopeni este unicul sat din comuna cu acelaşi nume situat la o distanță de 25 km de orașul Șoldănești și la 143 km de Chișinău. Pentru prima dată satul Răspopeni este menționat într-un document datînd din anul 1437, ca făcînd parte din marele domeniu al boierului Mihail de la Dorohoi. Satul Răspopeni din ținutul Soroca, pe rîul Dobrușa, la Fîntîna Perilor își trage probabil denumirea de la Fădor Răspop, unul din întemeietorii săi, menționat într-un act din secolul al XVII- lea. La 1603 domnitorul Ieremia Movilă confirma stăpînirea Armancăi și a altor strănepoți ai lui Fădor Răspop asupra satului Răspopeni pe Dobrușa cu mori sub Fîntîna Perilor conform privilegiului de danie pe care l-au avut strămoșii lor de la Ștefan cel Mare. În 1640 Nastea, fiica Drăgălinei Văscăniasa din Răspopeni dăruia partea ei din Răspopeni cu vad de moară lui Ștefan Cărnos pentru iertarea păcatelor. Un an mai tîrziu, la 1641, domnitorul Vasile Lupu confirma stăpînirea lui Ștefan Cărnos asupra acestei părți din Răspopeni. Procesul înstrăinării moșiei satului a continuat. În 1651 Catalina Avrămioaie a vîndut părțile sale din sat nepotului său Mihăilă. În perioada sovietică satul Răspopeni a fost sediul gospodăriei collective „Prietenia”, specializată în creșterea culturilor tehnice, a cerealelor, zootehnie. Conform cercetarilor arheologice, pe mosia satului Raspopeni, cu mult anainte de a fi antemeiat satul actual, a mai existat o localitate. Asezarea umana a carei trecut a fost atestat în satul Raspopeni a existat în epoca romană tîrzie, curmîndu-si continuitatea în anul 376, cînd a avut loc invazia hunilor. In urma invaziei, localitatea a fost devastata si incendiata, dovadă servind materialul arheologic colectat aici, urme de case arse, bucati de lut ars cu amprente de nuiele si diferite obiecte de epocă(sec. al doilea-al patrulea). Aceasta însa nu inseamna ca înainte pe aici nu au locuit oameni. În urma unor cercetari, în aria satului Raspopeni s-au descoperit urme umane înca din epoca bronzului (inceputul mileniului al treilea-sfarsitul mileniului al doilea î. Chr.) Prima atestare documentară a satului dateala de la 19 decembrie 1437.Pe teritoriul satului s-au făcut incercări de a se intemeia două noi localități care insă nu au rezistat timpului.În anul 1797 răzeșii satului contruiesc o biserica de lemn, purtătoare a numelui „Sfîntul Ierarh Nicolae”, primul preot fiind Pavel Marcinshi. În anul 1864 școala parohială este înregistrată de către stat, iar in anul 1874 are loc contrucția unei noi biserici de piatră in partea centrală a satului.Efectele instaurării regimului sovietic in localitate a micșorat numarul locuitorilor cu circa 200 de persoane decedate in Primul si al Doilea Război Modnial, dar și in timpul foametei din anii 1946-1947, și incă peste 120 de persoane supuse deportarilor staliniste. Din anul 1940 pînă în anul 1956 satul Răspopeni a fost centru raional.În componența raionului Răspopeni intrau 17 sate.Îin anul 1948 școlii din sat i s-a conferit statu de școală medie.În anul 1949 are loc colectivizarea țăranilor, astfel formîndu-se două colhozuri:„Победа” și „Димитров” .Către anul 1952 se unesc intr-un singur colhoz „Маленков”.În anul 1957 colhozul „Маленков”își schimbă denumirea în colhozul „Дружба”, care și-a schimbat denumirea abia in anul 1993, numidu-se „Răspopeni”.Colhozul „Răspopeni” a existat pină in anul 1994 cind are loc privatizarea pămîntului.În urma privatizării pămîntului s-a întemeiat Societatea pe Acțiuni „Răspopeni”. Iar în anul 1999 școlii din sat i s-a conferit statu de liceu, numindu-se „Liceul Teoretic Răspopeni”. 5000 4500 4000 3500 3000 2500 2000 1500 1000 500 0 1940 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010 Pe teritoriul satului Răspopeni se află o curte boiereascî care datează din secolul al XIX-lea. Localnicii îi spun „Conacul lui Adriano”. În perioada sovietică aici a fost amplasat spitalul din localitate. În present edificiul este abandonat și se năruie.