Ideologia Renaşterii poartă numele de umanism.

Spre
deosebire de evul mediu, care vedea în om o creaţie a divinităţii,
supusă în exclusivitate voinţei acesteia.Ea reprezintă o nouă
concepţie cu privire la om,la locul si rolul său in societate. Principiul
epoci este ca omul reprezintă”măsura tuturor lucrurilor”.
Pentru învățații acestei epoci omul este :
-o fiinţă înzestrată cu raţiune
-liber
- care manifestă dorinţa de a cunoaşte lumea înconjurătoare,
-să fie virtuos .
El ocupa funcţii diverse:
–funcţionar,militar întreprinzător .
Gânditorii Renașterii concep individul ca având o vastă
cultură ceea ce poate să îl ajute într-o bună cunoaștere a lumii
înconjurătoare.
 Termenul de Umanism are două semnificații:
 Poziție filozofică care pune omul și valorile umane mai presus
de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ.
Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine și
nu un mijloc. Umanismul implică un devotament pentru
căutarea adevărului și moralității prin mijloace umane, în
sprijinul intereselor umane. Umaniștii susțin moralitatea
universală bazată pe condiția umană ca loc comun, sugerând că
soluțiile problemelor sociale și culturale umane nu pot fi
provincialiste.
 Mișcare spirituală care stă la baza Renașterii, apărută în Italia
în secolul al XIV-lea și care s-a extins în mod progresiv în
Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată
de reîntoarcerea la textele antichității greco-romane, care
servesc ca modele ale modului de viață, de gândire și de creație
artistică. Umanismul renascentist sublinia superioritatea
literaturii latine și grecești și în special valorile ei în materie de
morală personală și publică.
 * Umaniştii îşi doreau formarea unui om cu cunoştinţe
enciclopedice,un om complet,savant,inteligent,şi cu stapânire de
sine.
* Aici omul este înzestrat cu raţiune, responsabil,să fie liber, să-si
manifeste dorinţa de a cunoaşte lumea inconjurătoare ,să fie
virtuos, să ocupe funcţii diferite, să îşi confere statutul de
CETĂŢEAN.
* Valorificarea pe deplin a tuturor calităţilor omului.
*Susţin că prin educaţie putem fi mai buni.
* Umaniştii doreau să scadă puterea bisericii, care era
pretutindeni,deoarece era omorâta fiecare persoană care avea o altă
părere.
*Ei nu s-au ridicat împotriva creştinismului.
Modelul de om renascentist(1)
“Doresc ca omul nostru de curte să
fie instuit în litere şi să ştie nu numai
limba latină, ci şi greaca… să
cunoască poeţi precum şi oratori şi
istorici şi, în plus, să se priceapă a
scrie în versuri şi în proză.
Nu voi fi mulţumit de cavalerul
nostru dacă n-ar fi în plus muzician.
Mai există un lucru pe care-l consider
de mare importanţă: e talentul de a
desena, precum şi cunoştinţa în
pictură…”
( B. Castglione – Curteanul)
 Modelul de om renascentist(2)
..Creatorul suprem…îl luă pe
om şi-l făcu după chipul său, îl
aşeză în centrul lumii…
Nu eşti nici de origine divină,
nici pământeană, muritor sau
nemuritor…Precum propriul tău
creator, te poţi cizela cum
doreşti. Ai putea să decazi în
rândul brutelor sau să renaşti
într-o ordine divină,
conform judecăţii tale…”
(P. della Mirandola – Laudă omului)
 . „Nimic nu este mai presus pe pământ decât
omul, nimic nu este mai presus în om decât mintea şi
sufletul[…]”, scria Pico della Mirandola, în Discurs
despre demnitatea omului.
Un astfel de om avea o educaţie
multilaterală, filozofică, literară, ştiinţifică, artistică
şi fizică. Reprezentativi pentru idealul de
personalitate al Renaşterii au fost Leonardo da Vinci,
pictor, om de ştiinţă, inventator, sau Michelangelo
Buonarroti, sculptor, pictor, poet şi arhitect.
Omul Renaşterii tinde să realizeze o armonie
între el şi natură.
 Aşa, deci, învaţă ştiinţele vremii tale,
artele liberale şi geometria, aritmetica
şi muzica, învaţă toate canoanele
astronomiceşti şi nu te teme de
astrologia prezicătoare, căci nu este
decât o înşelătoare închipuire.
Şi mai vreau să ştii pe de rost toate
acele paragrafe atât de frumoase din
codurile dreptului. Iar despre
cunoaşterea ce ţine de natură, vreau să
o cercetezi cu multă băgare de
seamă…nimic să nu-ţi rămână
necunoscut.”

( F. Rabelais – Gargantua şi Pantagruel)

 Rezultatul cel mai însemnat
al acestei uniri e individualismul,
care deosebeşte omul modern de
tipul medieval. Pe când omul
medieval nu se poate afirma decât
în cadrul unei
colectivităţi:corporaţia, biserica
sau statul, omul modern e
individualist, fiindcă nu se bizuie
decât pe propriile sale puteri
pentru a-şi realiza scopul in viaţă.
 Niccolo Machiavelli
Este întrutotul spre lauda unui principe
faptul de a se ţine de cuvânt şi de a proceda în
mod cinstit, iar nu cu viclenie. Cu toate acestea,
experienţa vremurilor noastre ne arată că principii
care au săvârşit lucruri mari au fost aceia care nu
au ţinut seama prea mult de cuvântul dat şi care au
ştiut, prin viclenia lor, să ameţească mintea
oamenilor, iar la sfârşit i-au înfrânt pe cei care s-
au încrezut în cinstea lor. Trebuie să ştiţi că există
două feluri de a lupta: unul bazat pe legi, iar
celălalt bazat pe forţă. Cel dintâi este propriu
oamenilor, celălalt aparţine animalelor. Dar
întrucât primul nu este de multe ori suficient,
trebuie să recurgem la al doilea. Deci, îi este
necesar unui principe să ştie să fie tot atât de bine
animal şi om.”(Niccolo Machiavelli, Principele)
Niccolo Machiavelli în lucrarea
„Principele” susţine că oamenii politici trebuie să
acţioneze în funcţie de interesele de stat,
renunţând la concepţiile morale şi religioase –
„scopul scuză mijloacele”.
 În Istoria Ţării Româneşti
Discutând despre cucerirea romană în Dacia, stolnicul –
cărturar insistă, dintr-o perspectivă umanistă, asupra rolului
civilizaţiei aduse de coloniştii care „prea mari oameni au fost
şi atâta întru viteji au fost ispitiţi, educaţi şi aleşi, şi atât întru
înţelepciunea lumească de iscusiţi, cât nice un neam, nice o
limbă pe lume, niciodată ca ei n-au stătut”. În opinia
intelectualului instruit şi rafinat, conceptul de civilizaţie are
un sens pur umanist: civilizat - în accepţia lui Constantin
Cantacuzino – este omul „supus şi cuprins” în „legi şi
dreptăţi”, omul care trăieşte după anumite norme ale societăţii
( numită de el „soţiire” ), nu acela care dă frâu liber
instinctelor ca „varvarul” ( Barbarul ).
Bibliobrafie :-Wikipedia;
-Renasterea si Umanismul;
- www.unibuc.ro
- www.dacoromanica.ro
Realizatori:
But Emilia
Chis Rebeca
Patcas Cristian
Sandor Ramona