ACTIVITATEA

ECONOMICA
NEVOILE ECONOMICE
ACTIVITATEA ECONOMICA
• NEVOILE ECONOMICE
• INTERESELE ECONOMICE
• CIRCUITUL ECONOMIC. ACTIVITATEA ECONOMICA
(PRODUCTIA)
• RESURSELE ECONOMICE
•Satisfacerea nevoilor reclamă identificarea și/sau
crearea resurselor necesare ;
•NEVOILE ECONOMICE – sunt senzația de lipsă
simțită de o persoană ;
•TREBUINȚELE , in sensul lor cel mai larg sunt
considerate cerințe obiective ale vieții umane ; NEVOILE
•Există nevoi – potențiale și reale ECONOMICE
INTERACTIONEAZA
- existența sau nu a
veniturilor , in fiecare caz în parte condiționează CU RESURSELE
gradul satisfacerii acestora; ECONOMICE
•1.MODUL RELEVARII : - POTENȚIALE
- REALE (EFECTIVE)
•2. LOCUL MANIFESTĂRII: - DE PRODUCȚIE
- DE CONSUM PERSONAL
3.ROLUL SOCIAL : - FUNDAMENTALE
- SECUNDARE
NEVOILE
- TERȚIARE ECONOMICE
4. FORMA PRODUSULUI CU CARE SE
SATISFAC : - BUNURI MATERIALE
CRITERII DE
- SERVICII MATERIALRE GRUPARE
- VALORI SPIRITUALE
5. CORESPUNZĂTOR PURTĂTORILOR : - INDIVIDUALE
&FORME
- COLECTIVE
- GLOBALE
•6 SFERA CUPRINDERII : - LOCALE
- ZONALE
- NAȚIONALE
- MONDIALE
•7.FRECVENȚA MANIFESTĂRII: - PERMANENTE
- SEZONIERE(periodice, NEVOILE
săptămânale, lunare, anuale)
- RARE (multianuale)
ECONOMICE
8.INTENSITATEA MANIFESTĂRII : - MICĂ CRITERII DE
- MEDIE
- MARE
GRUPARE
9. NIVELUL SATISFACERII : - MINIM &FORME
- NORMAL
- RIDICAT
•Indiferent de ipostaza în care sunt identificate ,
nevoile sunt purtatoarele unor trăsături , care NEVOILE
oglindesc atât esența cât și mecanismul mișcării
lor. ECONOMICE
TRĂSĂTURI
•1 sunt MULTIFACTORIAL DETERMINATE ;
•2 au o STRUCTURĂ COMPLEXĂ ;
•3 sunt un FENOMEN TEMPORAL – apar , se amplifică, se
diversifică, se diminuează, dispar ;
•4 sunt in același timp LIMITATE și NELIMITATE
•5 sunt INTERDEPENDENTE in cadrul sistemului pe care-l
formează – se concurează
- se substituie unele altora
- sunt complementare
•INTERESELE ECONOMICE SUNT EXPRESIA NECESITĂŢII
SATISFACERII NEVOILOR DE CONSUM. INTERESELE
ECONOMICE
 OBIECTIVELE ACTIVITĂȚII ECONOMICE

Formularea obiectivelor este expresia sesizării și înțelegerii

de către indivizi a nevoilor și intereselor lor .
Identificarea obiectivelor trebuie să se facă ținând cont de
răspunsul la următoarele întrebări :
- ce produse și în ce cantitate să se producă?

- care sunt căile prin care se poate realiza bunul respectiv ?

- cine va consuma produsele ? Cui sunt destinate ?

- tradiții, diferențe în economii planificate,
evaluare profit-pierderi ,etc
CIRCUITUL ECONOMIC. ACTIVITATEA ECONOMICĂ
• ACTIVITATEA ECONOMICĂ – este lupta împotriva rarității , reflectă faptele ,
comportamentele și deciziile oamenilor privind atragerea și utilizarea
resurselor economice pentru producția , circulația , repartiția și consumarea
produselor corespunzătoare nevoilor și intereselor economice
• CIRCUITUL ECONOMIC - este gruparea care cuprinde activitățile economice ,
împreună cu subiecții economici , tranzacțiile economice.
 PRODUCȚIA

• DEFINIȚIE - transformarea unor bunuri în alte bunuri

• FORME : - naturală
- socială
• Definită în sens restrâns reprezintă – acțiunea nemijlocită asupra naturii pentru
obținerea , transformarea și remedierea bunurilor materiale
• In sens larg - reprezintă totalitatea momentelor :
(1) ideatice de concepere a activității
(2)de pregătire a acțiunii asupra naturii , alegerea mijloacelor , metodelor
(3) de acționare nemijlocită asupra naturii
(4) de pregătire a intrării în consum , de consum propriu –zis și de întreținere după
vânzare .
 DIVIZIUNEA MUNCII . SPECIALIZAREA
PRODUCĂTORILOR

• Diviziune orizontală – constă în axarea

participanților la activitatea economică pe
realizarea diferitelor produse

• Diviziunea verticala ( manufacturieră) –

presupune distribuirea între participanți a
rolurilor diferite în realizarea unui produs ,
impune cooperarea .
 DIVIZIUNEA MUNCII . SPECIALIZAREA
PRODUCĂTORILOR
• Existența diviziunii își găsește reflectarea în
constituirea categoriilor de produse :
- produse primare – obținute nemijlocit
din natură , asigurate de agricultură și
industrie extractivă;
- produse intermediare ( semifabricate)-
au calitatea de a fi parcurs anumite stadii de
producție
- produsele finite – corespunzătoare
scopului care a stat
la baza declanșării întregului proces de
producție.
 DIVIZIUNEA MUNCII . SPECIALIZAREA
PRODUCĂTORILOR
Natura diviziunii muncii condiționează gradul specializării firmelor,
in funcție de aceasta se grupează în subramuri , ramuri și sectoare
economice .

• Structura pe sectoare este următoarea :

- sectorul economic primar – grupeaza agricultura, silvicultura,
piscicultura , ind extractivă;
- Sectorul economic secundar – al industriei
- prelucratoare și a construcțiilor
- Sectorul economic terțiar – prestări servicii,
transport , telecomunicații , financiar-bancar , etc
 DIVIZIUNEA MUNCII . SPECIALIZAREA
PRODUCĂTORILOR
• Alte forme sub care se mai întâlnește diviziunea muncii :
- Diviunea internațională – datorită specificului național diferit ;
- Diviziunea profesională a muncii – căreia îi corespunde repartizarea cadrelor
pe categorii profesionale
Specializarea producătorilor – facilitează fructificarea în modul cel mai
avantajos , de către fiecare persoană , firmă a deosebirilor existente între
pregătirea profesională și resursele materiale de care ele dispun.
 specializarea contribuie la creșterea productivității muncii , prin simplificarea
activităților , descompunerea muncii în elementele sale.
Specializarea adâncește și generează noi deosebiri interpersonale între
participanții la procesul de producție .
DIVIZIUNEA MUNCII . SPECIALIZAREA
PRODUCĂTORILOR
 reducând mult coontribuția indivizilor la obținerea întregului la
a cărei producere participă , accentuează dependența reciprocă;
COOPERAREA ÎN PRODUCȚIE – reprezintă conlucrarea între
persoane specializate în realizarea unor produse finite, produse
neterminate sau lucrări , în producerea și/sau comercializarea
rezultatelor activităților lor.
Specializarea are si efect negativ – plafonarea și specializare
excesivă cu efecte majore în creșterea numărului de potențiali
șomeri.
 RESURSELE ECONOMICE
• bunuri libere (naturale, primare),
• bunurile economice (produsele derivate)

• RESURSELE ECONOMICE - TOTALITATEA ELEMENTELOR, A

PREMISELOR - DIRECTE ŞI INDIRECTE - ALE ACŢIUNII SOCIALE
PRACTICE, CARE SUNT UTILIZABILE SI POT FI ATRASE SAU SUNT
EFECTIV UTILIZATE LA PRODUCEREA DE NOI BUNURI
RESURSELE ECONOMICE
 RESURSELE ECONOMICE
• Raţionalitatea utilizării resurselor în acest domeniu înseamnă:
a. Coincidenţa modului de alocare a resurselor cu structura şi
intensitatea nevoilor economice;
b. Utilizarea rentabilă a resurselor, la nivelul cel mai înalt al
eficienţei realizabile în anumite împrejurări.
Dacă, în locul rarităţii, ar exista abundenţa resurselor economice,
dacă nu ar exista limite impuse, din această cauză, satisfacerii
nevoilor, ar dispărea obligativitatea abordării, fără întrerupere, de
către subiecţii economici a problemei: ce, cum şi pentru cine să se
producă.