BAZELE CITOLOGICE ALE

EREDITĂȚII

Efectuat :Suruceanu Ana-Maria

gr.AM-43
Evaluat:Rotaru Angela
 Știința care studiază bazele citologice ale eredităţii se
numeşte citogenetica.
 Termenul de celulă provine de la (lat. cella –
compartiment,căsuţa).M.Schieiden(1838) şi
T.Schwann(1839) au sintetizat teoria celulară.Ştiinţa
care se ocupă cu studiul celulei se numeşte
citologia.
 Celulele sînt ,,sisteme deschise,,au proprietatea de
creştere,dezvoltare şi autoreproducere, maturizare ,
diferenţiere,de ciclizare,sînt nişte maşinării
chimice,cu o ordine internă complexă.
PRINCIPALELE POSTULATE ALE TEORIEI
CELULARE SUNT:

 Celula reprezintă unitatea morfofuncţională a

tuturor organismeloor vii,care sînt formate din
celule.
 Toate celulele se înmulţesc numai prin diviziune.

 Celulele tuturor organismelor vii sănt

asemănătoare după structură şi mecanismul
reacţiilor chimice ce stau la baza metabolismului.
 Celulele care au aceeaşi origine şi localizare pot
forma ţesuturi.
 Celula posedă structură membranară.

 Nucleul este component structură de bază a

celulei.
 NUCLEUL
 Este alcătuit din matrice sau sucul
nuclear,cromatină sau cromozomi,nucleoli şi
membrană nucleară.
 În compoziţia nucleului intră molecule de
ADN,ARN,proteine histone şi nehistone,compuşi
organici fosfat şi anorganici.
 În nucleu au loc următoarele fenomene:
-de replicare a moleculelor de ADN
-de transcripţie a informaţiei
genetice
 Cromatina şi cromozomii sînt două forme de
organizare ale unuia şi aceluiaşi material
genetic(ADN):cromatina există în interfază,iar
cromozomii există în timpul diviziunii directe.
 Cromatina este formată din molecule de ADN
asociat cu proteine de suport,prezentînd o reţea de
fibre maximal despiralizate.
 Eurocromatina conţine ADN puternic
despiralizat,genetic activ,de pe genele localizate este
posibilă transcrierea informaţiei genetice,prin sinteza
ARN.
 Heterocromatina constă din secvenţe
spiralizate,compactate cu ajutorul histonelor,a
ADN-ului ce conţine repetări multiple de
nucleotide,neactiv genetic,de pe ele nu este posibilă
copierea informaţiei genetice.
 Nucleolul este o formaţiune sferică,conţinînd o
regiune fibrilară centrală,unde se sintetizează ARN
ribozomial şi o regiune granulară periferică,cu rol în
asamblarea subunităţilor ribozomiale.
 Ribozomii sînt organite celulare mici,fără
membrană,formaţi din două subunităţi-mare şi
mică.În ribozomi se realizează sau se valorifică
informaţia genetică prin asamblarea proteinelor.
 CICLUL CELULAR
 Al unei celule constă din două etape:interfaza şi
mitoza.
 Ciclul vital al unei celule constă din 4 perioade:
1.G1-perioada presintetică,care durează de la
sfîrşitul mitozei şi pînă la începutul sintezei ADN.
2.S-perioada de sinteză a moleculelor de ADN.
3.G2-perioada postsintetică,care durează de la
sfîrşitul sintezei ADN şi pînă la începutul mitozei.
4.M-perioada diviziunii celulare sau mitoza.
Mitoza(M)
 Interfaza sau interkineza este intervalul dintre
două diviziuni succesive.Nucleul reprezintă o
structură optic uniformă,cromozomii sunt
despiralizaţi,nucleolii fiind vizibili.În această etapă
biochimică au loc procese metabolice importante ce se
derulează în perioadele G1,S şi G2.Cromozomii
interfazici sînt despiralizaţi,neobservabili la
microscop.
 În perioada presintetică(G1)celula acumulează
nucleotide,aminoacizi,enzime,se pregăteşte de
dublarea macromoleculelor de ADN.Se sintetizează
toate tipurile de ARN.Sporeşte numărul
ribozomilor.Se măreşte numărul
mitocondriilor.Celula creşte în
dimensiuni.Cromozomii sunt monocromatidieni.
 În perioada de sinteză a moleculelor de
ADN(S)are loc dublarea materialului genetic prin
procesul de replicare.Fiecare cromatidă îşi
sintetizează o dublură.Cromozomii devin
bicromatidieni.Concomitent se sintetizează intens
proteine şi ARN,
 În perioada postsintetică(G2)continuă sinteza
unor proteine specifice necesare pentru construcţia şi
funcţionarea fusului mitotic.Cromozomii sînt
bicromatidieni şi constau din 2 cromatide a cîte o
moleculă dublu-helix de ADN.Celula acumulează
energie şi se pregăteşte pentru diviziune.
 Modurile de diviziune indirectă a celulelor eucariote
sînt mitoza şi meioza.
 Mitoza sau etapa citologică a ciclului celular
reprezintă un proces complicat petrecut în celulele
somatice şi este caracterizat prin modificări nucleare
şi citoplasmatice prin care se realizează distribuirea
egală a materialului
genetic între cele două
celule-fiice,care obţin
acelaşi număr de cromozomi
ca şi celula-mamă.
 Celula în mitoză
parcurge 4 faze succesive
şi inegale ca durată:profaza,
metafaza,anafaza,telofaza.
Prezentarea schematică
a mitozei

I:Faza intermediară
II:Profaza
III:Prometafaza
IV:Metafaza
V şi VI:Anafaza
VII şi VIII:Telofaza
 Profaza
Intrarea celulei în mitoză este indicată de existenţa a doi
centrioli.În citoplasmă are loc formarea fusului de
diviziune:cei doi centrioli se despart,migrează spre polii
celulei,iar între ei se formează filamente.Cromozomii
capătă aspectul unor corpusculi compactaţi,prezentînd cîte
două cromatide,avînd cromoneme.Cromozomii se
îngroaşă,se dizolvă membrana nucleară,dispare nucleolul.
 Metafaza
Cromozomii formează placa metafazică cu ordonarea
centromerilor într-un singur plan,la ecuator perpendicular
pe axa longitudinală a fusului de diviziune.Fiecare
cromozom metafazic are doi centromeri,cîte unul pentru
fiecare dintre cele două cromatide surori.Are loc
despicarea longitudinală a cromozomilor ,dublîndu-
se,astfel,numărul cromozomilor(la om din 46 rezultă
92)pentru repartizarea absolut egală a materialului
genetic între celulele fiice.
 Anafaza
Cromozomii-fii se separă şi migrează aproape
sincron spre polii celulei.
 Telofaza
Cromozomii se despiralizează,fuzionînd în cîte un
spirem,în jurul cărora se formează cîte o membrană
nucleară.Spiremul se transformă într-o reţea de
cromatină,formîndu-se cîte un nucleu.În paralel are
loc despicarea citoplasmei la nivelul plăcii
ecuatoriale,rezultînd două celule-fiice.
IMPORTANŢA MITOZEI
 Asigură stabilitatea genetică a organismului,prin
transmiterea celulelor-fiice,informaţia genetică de
la celula-mamă.
 Asigură creşterea şi dezvoltarea organismului prin
multiplicarea celulelor
 Asigură regenerarea ţesuturilor pierdute,a
leziunilor,în special al ţesutului epitelial.
 MEIOZA
 Reprezintă diviziunea indirectă a celulelor
germinale(ovocitul şi spermatocitul de ordinul I)în
zona de maturizare ce formează celulele
sexuale(gameţi).
 Formarea gameţilor este precedată de două diviziuni
succesive deosebite:
1.diviziunea reducţională(sau primară, heterotipică,
meioza 1)
2.diviziunea ecuaţională(sau secundară, homotipică,
meioza 2)
 Între diviziunea 1 şi 2 poate exista o perioada de
trecere-interchineza,dar fără sinteza suplimentară
de ADN
 Fiecare diviziune este formată din 4 faze
succesive(profaza,metafaza,anafaza,telofaza).
 Meioza 1 este un proces foarte complex.
 Profaza 1 este alcătuită din 5 stadii succesive:
În leptoten se evidenţiază cromozomii
subţiri,formaţi din 2 cromatide,fără clivaj
longitudinal.Ei se împletesc într-o reţea numită
spirem.
În zigoten are loc împerecherea cromozomilor
omologi(unul patern şi unul matern)pe axul
longitudinal în procesul sinapsei.Perechile de
cromozomi omologi formează bivalenţii.

Meioza 1.Diviziunea reducţională

a)profaza I
b)metafaza I
c)anafaza I
d)telofaza I
 În pachiten are loc condensarea şi spiralizarea
cromozomilor în procesul sinapsei.Cei doi cromozomi
omologi formează o figură tetracromatidică,numită
tetradă.
 Între cromatidele omoloage nesurori se evidenţiază
punctele de contact chiasmele,considerate drept
expresie citologică a crossing-overului.
 Crossing-overul reprezintă schimbul de segmente
dintre cromatidele nefiice ale cromozomilor omologi.
 În diploten are loc clivajul cromozomilor pe toată
lungimea lor şi respingerea cromatidelor
cromozomilor omologi.Acest proces începe în regiunea
centromerului.Prezenţa chiasmelor este dovada
crossing-overul.Spre sfîrşitul diplotenului,sinaptonul
se descompune,iar nucleolii se reduc în dimensiuni.
 În diachineză îngroşarea cromozomilor este
maximă.Cromozomii sunt uniţi doar prin cîteva
chiasme.Spre sfîrşitul diachinezei,nucleolii şi
membrana nucleară dispar,apare fusul de diviziune.
 Metafaza 1 se caracterizează prin dispariţia
membranei nucleare şi formarea fusului de
diviziune.Cromozomii bivalenţi se îndreaptă spre
ecuatorul celulei formînd placa
metafazică.Cromozomii din perechi au o poziţie
simetrică:unul este orientat spre un pol,iar altul spre
celălat pol.Fibrele fusului de diviziune se fixează de
cromozomii din bivalent.
 Anafaza 1 se caracterizează prin deplasarea spre
polii celulei a cîte un cromozom din fiecare bivalent.
 Telofaza I se caracterizează prin formarea a două
nuclee haploide(n),iar fiecare cromozom conţine două
cromatide(2c).Nucleele îşi restabilesc structura,apare
membrana celulară,urmează citochineza.
 După telofaza I urmează interfaza(interchineza).
 După interchineză urmează a doua diviziune
meiotică-diviziunea ecuaţională sau homotipică.
 MEIOZA 2
 Se divid două celule haploide care formează 4 celule
haploide,cromozomii fiind alcătuiţi dintr-o
cromatidă.Această diviziune se derulează,de
asemenea în 4 faze:profaza 2,metafaza 2,anafaza
2,telofaza 2.
 În profaza 2 are loc condensarea
cromozomilor,degradarea nucleolilor şi a membranei
nucleare.Începe formarea fusului de diviziune.
 În metafaza 2 se termină formarea fusului de
diviziune.Cromozomii se aranjează la
ecuator,formînd placa metafazică.Ei sunt fixaţi de
fibrele fusului de diviziune în regiunea
centromerului.
 În anafaza 2 cromatidele-surori ale fiecărui
cromozom se despart şi se îndreaptă spre polii
celulei.
 În telofaza 2 cromozomii,ajunşi la cei doi poli,se
despiralizează.Pe parcursul,acestei faze se
restabilesc nucleele,apare membrana celulară şi
patru celule haploide.Aceste patru celule alcătuiesc o
tetradă şi sunt precursorii gameţilor.
 IMPORTANŢA MEIOZEI
 Asigură numărul constant a cromozomilor la toate
generaţiile organismelor aceleeaşi specii
 Asigură reducerea în jumătate în celulele sexuale a
setului diploid de cromozomi
 Asigură variabilitatea ereditară sau diversitatea
gentică a organismelor prin:crossing-over,orientarea
probabilistică a cromozomilor spre polii celulelor.