Sunteți pe pagina 1din 164

Sadovei Larisa Garştea Nina

CULTURA
COMUNICĂRII
PEDAGOGICE
SUPORT DE CURS PENTRU STUDENŢI

1
Cuprins:
I. Accepţiuni pedagogice ale conceptului de cultură
II. Analiza comunicării pedagogice
III. Elemente structurale ale comunicării pedagogice
IV. Barierele în comunicare şi aspectele privind eficienţa
comunicării pedagogice
V. Aplicaţii ale formelor comunicării în activitatea
pedagogică
VI. Cultura comunicării verbale a cadrului didactic
VII. Cultura comunicării paraverbale a cadrului didactic
VIII.Cultura comunicării nonverbale a cadrului didactic
IX. Dimensiuni ale comunicării pedagogice
X. Tipologia profesorilor după criteriul abilităţilor
comunicative

2
"Doamne, să nu mă laşi să fiu
mulţumit de mine însumi“
Lucian Blaga

I.Accepţiuni pedagogice ale


conceptului de cultură

3
Unităţi de conţinut:
1. Definiri şi axe de interpretare ale
culturii
2. Caracteristici ale culturii generale
şi de specialitate

4
Definiri şi axe de interpretare ale
culturii
1. CULTÚRĂ, culturi, DEX
• Totalitatea valorilor materiale şi
spirituale create de omenire şi a
instituţiilor necesare pentru
comunicarea acestor valori.
• Faptul de a poseda cunoştinţe variate în
diverse domenii; totalitatea acestor
cunoştinţe; nivel (ridicat) de dezvoltare
intelectuală la care ajunge cineva.

5
• Om de cultură = persoană cu un nivel
intelectual ridicat, care posedă cunoştinţe
universale multe şi temeinice.
• Din fr. culture, lat. cultura.
Etimologic între educaţie şi cultură există
cel puţin similitudine:
• lat. educo, educare – creştere, cultivare,
îngrijire;
• lat. cultus – a cultiva, a îngriji.
Deci, cultura este înţeleasă ca îngrijire,
formare, în fond, educaţie.

6
Axe de interpretare ale culturii
1. ansamblul de realizări anterioare pe care le
moştenim. Cultura comportă o dimensiune
patrimonială, în special artistică, literară,
arhitecturală...
2. dezvoltarea anumitor facultăţi spirituale, în
particular de judecată, care vor face diferenţa
între o persoană incultă şi o persoană cultivată.
Este vorba despre o formă de ştiinţă, de erudiţie. In
acest sens, o cultură este un ansamblu constituit de
cunoştiinţe, dar şi un ansamblu de cunoştiinţe în
constituire. De exemplu, muzica occidentală
manifestă o altă stare de spirit decât sonorităţile
budismului zen.

7
3. ansamblul de comportamente create în
timp într-o societate. Putem defini
termenul de „comportament” ca gestică,
raport la timp sau la spaţiu. Aceste
expresii desemnează reprezentări,
comportamente şi reflexe dobândite prin
experienţă, care dau un caracter de
evidenţă anumitor obiective şi valori, care
motivează anumite presupoziţii legate de
ceea ce ar trebui să fie viaţa personală
sau socială.

8
VALOAREA este cea care
determină comportamentul la
nivelul individului şi al grupului.
• Vl.Pâslaru: „axiomă a educaţiei, căci cel
ce este educat nu însuşeşte doar valori
create de omenire, ci, însuşindu-le, îşi
creează propriile cunoştinţe,
competenţe, atitudini etc.”
[p. 6, Principiul pozitiv al educaţiei: Studii
şi eseuri pedagogice. – Chişinău, Editura
Civitas, 2003, 320 p. ].

9
Cultura generală ansamblul de valori
fundamentale necesare fiecărui om pentru
realizarea sa individuală şi socială.

Cultura de specialitate:
„un ansamblu de competenţe
teoretice şi practice a unei profesii”.
(Presupune „ponderea prealabilă a unei culturi
generale”, dar şi o anumită aprofundare a
acesteia în anumite domenii ale cunoaşterii
ştiinţifice, umaniste, economice, tehnologice....)

10
• Cultura pedagogică:
acoperă toate laturile educaţiei
(intelectuală, morală, profesională,
estetică, fizică) şi toate nivelurile
sistemului de învăţămînt.
Cultura profesională este determinată de
funcţiile sociale care decurg din statutul
învăţătorului în societate:
• funcţia de specialist într-un domeniu pe
care îl exercită necesită o cultură
temeinică de specialitate;

11
• funcţia de educator ce se realizează avînd la bază
o cultură psihologică, pedagogică şi metodică;
aceasta oferă posibilitatea de a şti „cît” şi “cum”
să ofere şi “ce” să pretindă celor pe care îi
formează şi pentru care trebuie să constituie un
model cultural de urmat, prin tot ceea ce face şi
este el.
• funcţia de mediator şi copartener, pentru a stabili
relaţii de cooperare a cărei exercitare depăşeşete
limetele instituţiei de învăţămînt, extinzîndu-se
asupra părinţilor, organismelor de stat, mass-
media etc.

12
„Comunicarea este o dimensiune
centrală a vieţii noastre culturale;
fără ea, orice tip de cultură moare.
John Fiske

II.Analiza comunicării
pedagogice

13
Unităţi de conţinut:
1. Definirea comunicării pedagogice
2. Scopurile comunicării
3. Tendinţe în evoluţia conceptului de
comunicare pedagogică

14
Definirea comunicării pedagogice

Comunicarea pedagogică –
un principiu axiomatic al
activităţii de educaţie care presupune un
mesaj educaţional elaborat de subiectul
educaţiei (profesor), capabil să provoace
reacţia formativă a obiectului educaţiei
(şcolar), evaluabilă în termen de
conexiune inversă externă şi internă”.
Profesor, savant Sorin Cristea
(Dicţionar de termeni pedagogici)
15
Scopurile comunicării
• să fim receptaţi (auziţi sau citiţi);
• să fim înţeleşi;
• să fim acceptaţi;
• să provocăm o reacţie (o schimbare
de comportament sau de atitudine).

• Nicki Stanton, Comunicarea, SC “Ştiinţa


&Tehnica” SA 1995, p.3

16
Modelul C.Shannon şi W. Weaver, 1949
MESAJ
CODARE DECODARE

EMIŢĂTOR RECEPTOR

CONEXIUNE
INVERSĂ
feedback

17
Tendinţe în evoluţia conceptului de
comunicare pedagogică (după S. Cristea)

1.Tendinţa accentuării rolului subiectului


educaţiei (profesorului) – sec.XIX -
perioada interbelică.

• Cadrul didactic (emiţătorul) elaborează şi


valorifică simultan conţinutul-mijloacele-
canalele mesajului educaţional, realizabil în
funcţie de resursele psihice individuale şi
psihosociale ale obiectului educaţiei
(elevului).

18
2. Tendinţa accentuării rolului
obiectului educaţiei (elevului) -
(perioada anilor 1950—1960).

• Elevul (receptor), (auto)perfectibil la


nivelul mecanismelor declanşate şi al
structurilor psihologic angajate.

19
3.Tendinţa dezvoltării interacţiunii
formative dintre profesor/emiţător
şi elev/receptor,- (perioada anilor
1970-1990 dezvoltată şi în prezent).

• Angajarea în plan cognitiv, dar şi


afectiv, motivaţional, caracterial la
nivel verbal, dar şi nonverbal.

20
“Prima calitate a unui om cult
este să priceapă limbajul celorlalţi
şi să-l folosească în vorbirea cu ei”

A. de S.-Exupery

III.Elemente structurale ale


comunicării pedagogice

21
Unităţi de conţinut:

1. Specificul comunicării pedagogice


2. Elementele capacităţii de emitere
3. Elementele capacităţii de recepţie

22
Specificul comunicării pedagogice
• . Construind o analiză paralelă între
funcţionarea telegrafului şi procesul de
transmitere a informaţiei de către profesor
spre elev, L. Şoitu menţionează:
• în comunicarea pedagogică nu se
păstrează regula receptării mesajului
indiferent de calitatea emiterii şi
canalului de transmitere, deoarece
receptorul are propriile sisteme de
preluare, decodificare
(L. Şoitu, Pedagogia comunicării p. 130).
23
Modelul comunicativ-
funcţional la nivelul
curriculum-ului şcolar:
• dezvoltarea integrată a
capacităţilor de
receptare şi de
exprimare orală !!!
24
Pentru realizarea obiectivului
major:
• formarea unui tânăr cu o cultură
comunicativă de bază, capabil să
înţeleagă lumea din jurul său, să
comunice şi să interacţioneze cu
semenii, exprimându-şi gânduri, stări,
sentimente, opinii etc., să se integreze
efectiv în contextul viitorului parcurs
şcolar, respectiv profesional.

25
Elementele capacităţii de emitere:
după E. Macavei, Teoria educaţiei.
[p.112]
• conţinutulul mesajelor prin care sint
transmise informaţii, idei, opinii,
îndemnuri,recomandări, sfaturi,
convingeri, motivaţii;
• modul de exprimare a mesajelor este
caracterizat de indicatori ca: relevanţă,
forţă, intensitate, specificul exprimării
verbale şi nonverbale, putere de
convingere, capacitate de inducere a unei
stări dorite;

26
• metodologia emiterii mesajelor este
exprimată de indicatorii eficienţei
metodelor: expunere, dezbatere euristică,
problematizatoare;
• tactul comunicării solicită indicatori ca:
limbaj adecvat, accesibil, pertinent,
nuanţe expresive (ton, pauze), captarea şi
menţinerea atenţiei, trezirea interesului,
crearea atmosferei agreabile prin
farmecul personal (gesturi, mimică,
pantomimă).

27
Elementele capacităţii de
recepţie:
• capacităţile intelectuale:
concentrarea atenţiei,
disponibilitatea de a asculta,
actualizarea cunoştinţelor proprii,
conexiunile;
• trairea afectivă: dorinţa comunicării,
curiozitatea, disponibilitatea;

28
• atitudinea: acceptarea comunicării,
deschiderea spre confruntarea
opiniilor;
• capacităţile volitive: răbdarea,
rezistenţa la efort, consecvenţa;
• capacitatea de a percepe şi de a
asculta: activismul ascultării,
deprinderea ascultării.

29
"E în zadar sa vorbesti celui
care nu vrea sa te asculte."
M. Eminescu

IV.Barierele în comunicare
şi aspectele privind
eficienţa comunicării
pedagogice

30
Unităţi de conţinut:
1. Conceptul de bariere ale comunicării
2. Caracteristica barierelor în
comunicare
3. Factori generali şi specifici ai
blocajelor în comunicare

31
Modelul C.Shannon şi W. Weaver, 1949
MESAJ

CODARE DECODARE

EMIŢĂTOR Perturbări, zgomote, RECEPTOR


alţi factori
DESTINATAR

CONEXIUNE
INVERSĂ
feedback
32
Conexiunea inversă
(feed-back) - Norbert Wiener
• Conexiunea inversă - reacţia de răspuns a
receptorului la mesajul primit de la
emiţător.
• Este un mod de a ajuta pe cineva să
înţeleagă efectele pe care le produce un
anumit mesaj (acţiune, atitudine,
comportament etc.) asupra celui căruia i-a
fost adresat mesajul respectiv.

33
• Este un schimb de informaţii între două
persoane sau între o persoană şi un grup,
privind efectele pe care unele le au asupra
sentimentelor şi percepţiilor celorlalte, la
momentul respectiv.
• Rezidă în impresiile celorlalţi, exprimate
cel mai adesea în termeni de sentiment şi
de percepţie, privind efectele produse de
comportamentul nostru asupra lor.

34
• In aceeaşi măsură, termenul
feedback a fost împrumutat din
electricitate şi electronică de către
Lewin, care 1-a aplicat proceselor de
grup. În construcţia rachetelor, de
exemplu, fiecare exemplar posedă un
sistem intern care transmite mesaje
unui organ de direcţie, ce se găseşte
pe sol.

35
• Cînd racheta se îndepărtează de
traiectoria sa, sînt transmise unele mesaje
organului de direcţie, care face ajustările
necesare, replasînd racheta pe traiectoria
sa.
• În cadrul formării privind relaţiile umane,
grupul acţionează la fel, ca un organ de
corecţie şi de direcţie pentru participanţi,
care, pe parcursul acestui proces de
feedback, sînt menţinuţi pe traiectoria lor
în ceea ce priveşte obiectivele lor
personale de formare.

36
BARIERELE COMUNICĂRII

• Bariera este un obstacol in


calea realizarii unei
comunicari eficiente.
Acestea pot produce
efecte nedorite sau genera
chiar blocaje in comunicare.

37
Ce crează bariere în
comunicarea pedagogică?
Neatenţia Umilirea
Ameninţarea
Critica Învinuirea

Etichetarea Ironia
Nemultumirea
Ridicarea vocii
38
• Una dintre cele mai importante
bariere este stereotipia. Aceasta
este o “eticheta”, o imagine pe care
ne-o formam in minte si care ne
afecteaza modul de a primii
informatia, de a o decodifica sau de a
trasmite informatia.
• O alta bariera este si limbajul
reactiv. Este indicat ca acesta sa fie
transformat in limbaj proactiv, prin
care chiar si unele conflicte pot fi
atenuate.
39
Alte bariere:
- judecarea – “ Eşti un naiv că ai
făcut.....”
- oferirea solutiilor – “Dacă aş fi în
locul tău...”
- a da ordine – “Fă-ţi tema imediat!”
- moralizarea neintemiată – “Trebuie
să-ţi ceri scuze de la el”
- evitarea – “Mai bine să vorbim
despre”
- folosirea excesivă a întrebărilor
40
Factori generali şi specifici ai
blocajelor în comunicare
a) Diferenţele de personalitate.
Personalitatea este considerată
rezultanta a 4 factori:
– constituţia şi temperamentul subiectului;
– mediul fizic (climat, hrana);
– mediul social (ţară, familie, educaţie);
– obiceiurile şi deprinderile castigate sub
efectul influenţelor precedente (mod de
viaţă, igiena, alimentaţie etc.).

41
Unicatele de personalitate generează
modalităţile diferite de comunicare.
Slogan:
TOŢI EGALI, TOŢI DIFERIŢI
b) Diferenţele de perceptie.
• suntem tentaţi să vedem ceea ce
dorim sa vedem şi auzim ceea ce
dorim sa auzim, evitînd să
recunoaştem realitatea în sine
(aceasta ne poate duce la ceea ce spune „a
face 2 + 2 = 5")

42
• informaţiile sunt acceptate şi în funcţie
de persoana de la care provin, modul si
situatia cum sunt transmise (de exemplu,
o observatie privind o eroare de exprimare
poate fi acceptata sau considerata ca
amenintare, in functie daca provine de la un
prieten sau de la un strain).

43
„Fereastra lui Johari“
a fost creat de 2 psihologi
americani – Joseph Luft si Harry
Ingham, in 1969

44
– cvadrantul 1 – deschis – se refera la
elementele despre noi insusi
(atitudini, comportamente,
sentimente si motive) cu care suntem
familiarizati si care sunt evidente si
pentru altii;
– cvadrantul 2 – orb – releva aspecte
de comportament observate de altii
si de care nu suntem constienti;

45
– cvadrantul 3 – ascuns – cuprinde elemente
despre noi insine dar nedezvaluite altora
(limitele, defectele de care suntem
constienti si pe care incercam sa le
estompam in fata celorlalti);
– cvadrantul 4 – necunoscut – este acea
latura a personalitatii, necunoscuta nici
noua, nici altora care se manifesta, de
regula, in situatii limita (prin judecati,
atitudini si comportamente surpriza atat
pentru individ, cat si pentru cei din jurul
sau).

46
c) Diferenţele de statut.
• Şcoala este o organizaţie de tip ierarhic
în cadrul căreia se formează o reţea de
comunicare cu:
• superiorii - comunicare ierarhică
(elevul în raport cu profesorii, consiliul de
conducere, inspectoratele şcolare)
• subordonaţii – comunicare în jos
• (emiterea mesajului de profesor - confirmare-
tonul);

47
• parteneri egali - comunicare laterală
(elev-elev; profesor-profesor)
d) Probleme semantice (sunt folosite
in exprimare cuvinte sau expresii din
jargon, argou, neologisme, arhaisme
sau chiar din popor, expresii strict
tehnice sau prea pretentioase)

48
e) Dificultati in exprimare
(vocabularul sărac pentru a exprima
ideile)
f) Lipsa de interes a interlocutorului
fata de mesajul transmis
g) Emoţiile.

49
“Orice lucru trebuie explicat
in cel mai simplu mod posibil,
dar nu mai simplu decat atat.”
A. Einstein

V.Aplicaţii ale formelor


comunicării în activitatea
pedagogică

50
Unităţi de conţinut:
1. Conceptul şi caracteristica formelor
comunicării
2. Ponderea formelor comunicării

51
REŢINEM:
• vorbim cu ajutorul organelor
vocale;
• comunicăm cu întregul corp
şi nu doar: prin mimică,
gesturi, îmbrăcăminte, relaţii,
spaţiu, distanţă ect.

52
Prin Prin mimică,
cuvinte gesturi etc.
(ce?) (cum?)

Prin voce
(cum?)

53
Criteriu Forme
Codul folosit sau a) Verbală (CV)
Instrumentele sau b) Paraverbală (CPV)
natura semnelor c) Nonverbală (CNV)
utilizate în codarea d) L. Iacob - Mixtă (CM)
informaţiei şi canalul
de transmitere
parteneri implicaţi a) C. intrapersonală
b) C. interpersonală
c) C. în grup mic
d) C. publică

54
NONVE PARAVERBAL
RBAL

Privire Tonul vocii

Zîmbet Ezitări

Gesturi Volumul vocii


cuvinte
Poziţia corpului Pauze

Distanţa Ritmul şi viteza

Îmbrăcăminte Accentuări
55
Luminiţa Iacob:
• CV, CNV şi CPV nu aceleaşi
regimuri şi ritmuri de codare,
transmitere şi decodare.
• CNV şi CPV sunt decodificate de
receptor de 4,5 ori mai repede
decît CV.

56
PONDEREA FORMELOR COMUNICĂRII ÎN
TRANSMITEREA UNUI CONŢINUT AFECTIV-
ATITIDINAL

• 7% - comunicare verbală (CV);


• 38 % - pe cale vocală (CPV);
• 55% - prin limbajul corpului ( CNV).
Albert Mehrabian, anul 1967
(născut în 1939, în prezent, profesor emerit
de Psihologie, Universitatea din California, Los
Angeles)

57
• CV – cuvînt!
VORBIRE ELEVATĂ!
• CNV – mimică, gesturi,
înfăţişare
DECENŢĂ!
• CPV – voce
CLARITATE!

58
PIRAMIDA INVĂŢĂRII
se ştie că se reţine
10%
din citire,

20% din auz

30% din văz

50% din văz şi auz

80% din ce COMUNICĂ (in discuţie)

90% din ceea ce COMUNICĂ şi CE FACE în acelaşi timp


(discuţie şi implicaţie). 59
“Cuvîntul aparţine pe jumatate
celui ce-l rosteşte,
pe jumătate celui ce-l ascultă”
M. Montaigne

VI.Cultura comunicării verbale a


cadrului didactic

60
Unităţi de conţinut:
1. Conceptul şi caracteristica
limbajului verbal
2. Aspecte noţionale ale comunicării
verbale
3. Tautologia, cacofonia

61
Limbajul verbal
• instrument de realizare a comunicării prin
cuvînt sub aspect:
• fonetic (sunete),
• lexical (cuvinte),
• morfologic (reguli de modificare a cuvintelor
(timp, mod, conjugare , declinare)
• sintactic (aranjarea propoziţiilor în frază).
Se realizează oral şi scris.
A. Palii, Cultura comunicării

62
Limbajul se învaţă:
• La baza limbajului stau reflexele
condiţionate, deprinderile verbale.”
S-a constatat, că un copil:
• la 3-5 ani „învaţă aproximativ 50 de cuvinte
pe lună”,
• la 6-7 ani stăpâneşte „2500-3000 de
cuvinte (dintre care 1500-1600 vocabular
activ),
• la 14 ani poate să stăpânească peste 9000
de cuvinte”.

63
Comunicare verbală
• forma relației de schimb prin cuvinte
între doua sau mai multe persoane
(grupuri) ce are ca rezultat
conexiunea inversă (se produce o
acţiune asupra receptorului si un
efect retroactiv asupra persoanei
emitente).

64
Regula de aur:
• Dacă vreţi să vorbesc cinci minute,
am nevoie de două săptămâni de
pregătire.
• Dacă vreţi să vorbesc o oră, am
nevoie de o săptămână de pregătire.
• Dacă nu are importanţă cât vorbesc,
atunci mă voi ridica şi o voi face
chiar acum.”
CICERO

65
TAUTOLOGÍE
• Greşeală de limbă care
constă în repetarea
inutilă a aceleiaşi idei,
formulată cu alte
cuvinte.
66
TAUTOLOGÍE
• Greşeală de limbă care
constă în repetarea
inutilă a aceleiaşi idei,
formulată cu alte
cuvinte
67
GREŞIT !!!!!!!!
- “ca ca” – ca cafeaua; - “că cum” – explică cum;
- “ca că” – a remarca că; - “ce ce” – deoarece cei trei;
- “ca ce” – ca ceva; - “de de” – dispune de destui
- “ca ci” – ca cineva; bani;
- “ca co” – ca consătean; - “la la” – la Laura;
- “ca cu” – a se împăca cu; - “le le” – lalelele le-am
- “că ca” – discotecă care; cumpărat;
- “că că” – explică că; - “ma ma” – prima manşă;
- “că când” – fiindcă cândva;
- “pi pi” – rupi pistilul;
- “că co” – proza românească
contemporană; - “sa sa sa” – în casa sa s-a
găsit;
- “că cu” – se identifică cu;
- “sau sau” – sau s-au
scufundat;
- “to to” – a respectat-o toată
68
Modalităţi de evitare a
cacofoniilor:
• prin utilizarea cuvântului “virgulă”;
• introducerea unui cuvât sau sintagme între
cele două cuvinte care ar putea intra în
relaţie de cacofonie;
• recurgerea la sinonime;
• flexionarea unor cuvinte.

69
Concluzie:
• Exprimarea orală şi scrisă a cadrelor
didactice conţine o serie de
inadvertenţe şi incorectitudini.
• Acestea ar putea fi
diminuate/înlăturate prin activităţi
de formare profesională continuă
instituţinalizate şi prin autoinstruire
permanentă.

70
Criterii de evaluare a CV
I.Corectitudine semantică -
utilizarea corectă a semnificaţiei
cuvintelor:
– Utilizarea neadecvată a
sintagmelor (se petrece
examenul, te petrec);
– Regionalismele (oleacă,
amuş/acuşi, mătincă, - o ţâră, o
ţârică, o ţâricuţă);

71
– Pronumele de politeţe (sau de
reverenţă) - politeţea dînsului
(pisica, prietenul/elevul);
– Formule de felicitare : Cu Anul
Nou!” sau „Cu Anul Nou pe tine!”.
II. Respectarea formelor
gramaticale (timp, mod, numeral, caz
etc.): a lui Ion; a Mariei, (lu` Ana).

72
Limbajul pedagogic
• exprimă competenţa profesional-
intelectuală a cadrului didactic de a opera
eficient cu discursul informaţional în
vederea decodificării conţinutului de către
elev.
Este un limbaj normativ (limbaj al
ştiinţei), de aceea aspectul cel mai
important constituie capacitatea de
adaptare a codului la registrul
interlocutorilor

73
Concluzii:
• Un conţinut didactic nu trebuie să
demonstreze în ce limbaj frumos ştie să se
exprime profesorul, ci să ajute
elevii/studentii să inţeleagă materia prin
noţiuni şi exemple relevante
• Cadrul didactic trebuie să constituie un
exemplu pozitiv din toate punctele de
vedere (vocabular decent, punctualitate,
obiectivitate în aprecierea şi abordarea
elevilor)

74
Criterii de evaluare (generale)
III. Manifestarea stilului prin
exprimare succintă, laconică, ordonarea
logică a cuvintelor, coerenţă în
înlănţuirea frazelor - legătură
armonioasă).
IV. Respectarea normelor stilistice în
aranjarea unui text pe pagină

75
V. Comunicarea pedagogică
1. Limbajul instrumentarului didactic-
educativ
- exprimarea neliterară, necultivată (mostre
regretabile) de tipul: merge examenul, dam
evaluare, vă pun note, jurnal, torent,
pereche, nu corect sî faşi exerciţiul; şfîrşît
di an; restanţîeri; ci nu-i clar?; merje vorba –
o mărs, se duce evidenţa lucrului educativ; se
duc lecţii; eu trag atenţia; se fac seminare;

76
să trajem atenţia cuvenită; ducând cont de
aceste comportări; ducem controlul; se
primesc examenele; pe o pajină merg trei
studenţi
2. Nivelul lingvistic-terminologic:
îmbinarea
- terminologiei strict specializate,
- terminologiei ştiinţifice generale
- terminologiei uzuale corecte

77
3. Calitatea adresării întrebărilor
(deschise/închise)
(Tehnica Cine sunt eu?).;
4. Deschiderea pentru dezvoltarea
limbajului copilului

78
„Pedagogul trebuie să posede
cuvîntul în măsura în care
elevii să-l poată înţelege.”

I.A. Comenius

VII.Cultura comunicării
paraverbale a cadrului didactic

79
Unităţi de conţinut:
1. Conceptul şi caracteristica
limbajului paraverbal
2. Analiza elementelor vocale
3. Analiza elementelor prozodic
4. Antrenamentul elementelor
prozodice

80
• Conţinutul este transmis prin
elemente vocale şi prozodice 38 %
• Mesajul paraverbal încurajează,
intimidează, menţine presiunea, cedează
controlul, obţine dragoste şi căldură
sufletească, aprobare sau refuz cu mai
mare uşurinţă decât cel verbal 7%
• Devine un instrument puternic de
influenţare a clasei de elevi, dacă
este utilizat competent.

81
Savanţii susţin:
• Când învăţătorul este tensionat sau
anxios, corzile vocale se întind şi vocea
se subţiază, devine stridentă.
• Calmul şi relaxarea fac tonul să
coboare şi vocea devine plină şi sigură.
• Când învăţătorul este obosit vocea
devine aspră, gâtuită.
• Vocea este jumatate din prestanţă

82
Urechea muzicala a elevului
surprinde mai usor mesajul
profesorului dacă este modelat de
limbajul paraverbal.

PS. „Admiterea la specialitatea de


actorie se face în baza unui test al vocii,
dar nu şi la cadre didactice”

83
Elemente vocale:
• TON: felul în care urcă sau coboară
vocea în timpul vorbirii;
• VOLUMUL vocii - puterea vorbirii
(INTENSITATE);
• TEMPOU - viteza vorbirii;
• RITM - raport cantitativ în durata
vorbirii;
• DEBIT – numărul cuvintelor în timp;

84
• ACCENT: subliniază importantul în
mesaj;
• INTONAŢIE: înălţimea vocii în
vorbire;
• PAUZĂ – distanţa de la pronunţarea
unui cuvînt la altul;
• TIMBRU - calitate specifică a unui
sunet care permite să fie distins de
alt sunet, independent de înălţime,
intensitate şi durată.

85
Elemente prozodice:
• norme ale versificaţiei :
- rimă
- masură
• lungimea silabelor, cuvintelor;
• punctuaţie (accent).

86
Tonul vocii
• Tonul vocii este important ca instrument
de convingere.
• Pentru un învăţător este recomandabil un
ton „parental” - voce joasă, care exprimă
calmul şi autoritatea, oferind încredere,
competenţă şi experienţă.
• În mod normal, vocea joasă este însoţită
de un fel de a vorbi rar şi apăsat.
• Psihologii susţin că atunci când primeşti
mesaje pe un ton parental, creierul uman
are o reacţie automată de supunere.

87
Indicatori de apreciere:
• Volum mic – timiditate, nesiguranţă,
frică, produce disconfort.
• Volum mare – încredere în forţele
proprii, curaj, obraznic, agresiv,
produce disconfort.
Volumul vocii – o tehnică utilă –
măiestrie pedagogică

88
Poate vocea umană sparge un pahar?
• Vocea unei soprane poate sparge un pahar
(cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale
vocii omeneşti):
– folosind sunete de frecvenţe potrivite,
paharul atinge un punct critic în care nu-şi
mai poate menţine integritatea. la apariţia
fenomenului, numit rezonanţă, poate conduce
la distrugerea sistemului care vibrează, fie
acesta o clădire, un pod sau un pahar de
şampanie,
• cu atât mai mult un timpan al
urechii umane (se poate sparge sau
refuza orice implicare).
• Ex. cu ambasada si sunetele
89
Antrenamentul volumului vocii:
• Respiratia (paralele cu performanta sportiva: un
alergator vehiculeaza 40 de litri de aer pe minut, iar un
actor, aproximativ 36)
• Un profesor poate avea probleme mari cu
respiratia, din această cauză, pierzindu-şi usor
vocea.
• „Fiecare are o respiratie fiziologica, impotriva
careia nu se lucreaza“.
Concluzie:
• reglarea continuă a volumului vocii, printr-un control
al respiraţiei, până la dobândirea capacităţii de a vorbi
fără pierderi de aer, fără stridenţă, nazalitate sau
răguşeală.

90
Ritmul (tempoul) vorbirii
Psihologii susţin:
• Vorbirea ritmică este caracteristică
persoanelor echilibrate, optimiste.
• Când ritmul vorbirii fluctuează excesiv de
mult poate indica o persoană imprevizibilă.
• Sunetele şi cuvintele se amestecă, se
contaminează, terminaţiile se estompează.
• Adesea ritmul vorbirii este atât de mare
încât subiectul nu-şi poate înghiţi saliva.

91
Aspecte ale manifestării ritmului rapid
la copii:
• prezintă agitaţie motorie, o stare crescută de
alertă,
• sunt neatenţi, incapabili de a urmări
interlocutorul,
• au tendinţa de a-l întrerupe pe celălalt din
cauza impulsului foarte puternic pentru
vorbire.
• atenţia auditivă este deficitară,
• reprezentările verbale sunt imprecise,
• respiraţia se caracterizează printr-un consum
neeconomic al aerului ceea ce se va manifesta
prin întreruperi nepotrivite în vorbire pentru
inspir.

92
Un cadru didactic competent:

schimbă viteza rostirii cuvintelor


în concordanţă cu mesajul:
• ceea cei comun şi nesemnificativ este
rostit mai repede;
• ceea cei nou sau important este rostit
rar şi apăsat.

93
Antrenarea tempoului şi
ritmului:
• alternarea vorbirii cu pauzele;
• disecarea textului în fraze mici si mari;
• rostirea cuvintelor prin sunete;
• citirea versurilor
În concluzie:
• va ajuta profesorul să autodirijeze
claritatea, precizia, repeziciunea,
uşurinţa în rostirea cuvintelor.

94
Dicţia:
• Capacitatea de a emite clar şi corect
sunetele.
• Probleme de pronunţie: diftongi-
triftongi; îmbinări de cuvinte: ge-gi,
ce-ci, etc.
Antrenare:
• exerciţii de rostire corectă a
vocalelor, consoanelor şi identificarea
problemelor de ortoepie şi orografie
în limbajul de specialitate etc.

95
Timbrul
• calitate specifică a unui sunet care permite să fie
distins de alt sunet, independent de înălţime,
intensitate şi durată.
• Timbrul (tipul vocii) se succede astfel:
• bas, bas-bariton, bariton, tenor, contratenor (voci
de bărbaţi); altistă, mezzo-soprană, soprană –
(voci femeiești).

• Studiul vocii umane a dovedit că fiecare


persoană are o amprentă vocală unică –
acesta este timbrul si nu poate fi modificat

96
Antrenamentul elementelor
prozodice vizează:

abilitatea de a folosi pauzele, de a


plasa accentele, de a evita bâlbele,
oftaturile, suspinele sau
interjecţiile.

97
“Comunicarea constă în atribuirea unui
sens semnelor, perceperea înţelesului”
Gary Kronhite

VIII.Cultura comunicării
nonverbale a cadrului didactic

98
Unităţi de conţinut:
1. Caracteristica limbajului nonverbal
2. Funcţiile comunicării nonverbale
3. Elemente ale comunicării
nonverbale: mimica, gestul, ţinuta
vestimentară, postura corpului.

99
Conţinuturile sunt
transmise prin
mimică, gesturi,
ţinută (înfăţişare),
mişcări ale
cadrului didactic.
100
Ştiaţi că...?
• Mirosul florii de cactus
american poate fi simtit
chiar şi la o departare de
1 km? Aceasta este cea
mai puternic mirositoare
planta cunoscuta.
• Cel mai mic cactus
descoperit pînă acum
măsoară aproximativ 1
centimetru în diametru?

101
• Michael Jackson
a fost prima
persoană din
industria
divertismentului
care a câştigat
mai mult de 100
de milioane de
dolari într-un
singur an?

102
103
• A. Einstein -
fizician de
excepţie, cunoscut
pentru crearea şi
dezvoltarea teoriei
relativităţii.
• Laureat al premiului
Nobel pentru fizică
în anul 1921.

104
Funcţiile comunicării nonverbale
• Accentuarea- pentru a sublinia o
anumită parte a unui mesaj verbal.
Exemplu: mulţumirea traită ca profesor de
răspunsul elevului sau a bate cu pumnul în masă
pentru a manifesta angajamentul faţă de
declaraţia făcută (yes, baterea
palmelor/pumnilor cu colegul) etc.
• Completarea- pentru a întări tonul
general sau atitudinea comunicată de
mesajul verbal (putem zâmbi când spunem o
glumă).

105
• Contrazicerea: facem cu ochiul când
spunem o minciună.

• Reglarea: pentru a controla sau indica dorinţa


unei persoane de a controla mesajele verbale
(ridicăm mâna atunci când vrem să spunem ceva).

• Repetarea: mişcăm capul sau mâna pentru a


repeta mesajul verbal „Hai să mergem!”.

• Înlocuirea: dăm din cap pentru a nega sau


aproba.

106
CONCLUZIE
• Accentuarea, completarea,
contrazicerea, reglarea, repetarea
şi înlocuirea mesajului verbal cu
diverse expresii nonverbale exprimă
predominant
atitudinea persoanei.

107
Mimica
• se referă la toate fenomenele
înregistrate pe faţă, fiind
accentuate de părţile mobile ale
acesteia: FRUNTE, OCHI,
SPRÂNCENE, BUZE.
• Exprimă sentimente, emoţii,
ATITUDINEA !

108
Alcătuiţi expresii specifice contextului
şcolar şi imitaţi sentimente şi emoţii
ale cadrului didactic:
1. de furie;
2. bucurie;
3. părere de rău;
4. aprobare.

109
Completaţi expresiile alcătuite
cu gesturi:
1. de furie:
2. bucurie:
3. părere de rău:
4. aprobare:

110
Modele de exprimare a atitudinii:

111
112
De modul cum veţi transmite mesajul
atitudinal în rol de cadre didactice, aşa
va fi recepţionat de elevi!

113
• sau

114
Gesturile
• Psihologul american Paul Ekman
(Universitatea din California) şi cercetătorul
american Wallace V. Friesen disting 5
clase de mişcări nonverbale:
1. gesturi-emblemă,
2. gesturi ilustratoare,
3. gesturi expresorii (emoţionale),
4.gesturi reglatoare,
5. gesturi adaptatoare.

115
ŢINUTA
• Prima
impresie !!!
• Alura unei persoane,
felul cum este
îmbrăcată, transmit
indicii intenţionate sau
neintenţionate despre
gen, vârstă,
categorie socială.

116
117
118
119
CONCLUZIE:
• Tinuta TREBUIE să fie DECENTĂ !!!
Indicatori ai decenţei:
• modelul şi culoarea îmbrăcămintei,
• încălţămintea,
• bijuteria,
• fardul,
• aranjarea parului
• elevului/studentului/cadrului didactic

120
Proxemica - analiza relaţiilor spaţiale
dintre agenţii comunicării (emiţător,
receptor)

121
122
123
Concluzie:
• Dispunerea mobilierului în
manieră tradiţională,
favorizează expunerea cadrului
didactic şi atitudinea pasivă a
elevilor (activităţi de tip
predare-învăţare, prelegere).

124
125
Concluzie:
• Aranjarea mobilierului pe
semicerc sau oval favorizează şi
încurajează interacţiunile
permanente şi activismul
elevilor.

126
Aplicaţii limbajului nonverbal:
POZITIV NEGATIV
• zâmbet
• gura închisă,
• expresie a feţei acoperită cu mâna
binevoitoare
• expresie de
• contact vizual
moderat îngrijorare
• braţele susţin ceea • privire evazivă
ce se spune • braţele defensive
• distanţă potrivită • distanţă excesiv de
• atitudine deschisă şi mare
cooperantă • indiferentă

127
Aplicaţii!
Raspundeţi şi imitaţi:
1. Un elev nu şi-a pregătitit tema de
casă.
2. Copiii nu sunt atenţi în timpul
lecţiei.
3. Faceţi o observaţie că v-a deranjat
un sunet al telefonului mobil.
4. Un copil a întîrziat.

128
Criterii de evaluare a CNV
1.Expresii faciale
2.Gesturi corporale
3.Ţinuta
4.Distanţe zonale

129
Rostirea conştienta şi voluntară a
unui cuvînt actualizează o atitudine.
M. Eliade

IX. Dimensiuni ale comunicării


pedagogice

130
Unităţi de conţinut:
1. Specificul comunicării didactice
2. Circuitul conţinuturilor comunicative
în triunghiul pedagogic
3. Competenţa de comunicare
didactică

131
COMUNICAREA DIDACTICĂ
un transfer al informaţiei în contextul
PROCESULUI INSTRUCTIV –
EDUCATIV (C. Cucoş, Pedagogie,p.177)

132
Specificul comunicării didactice:
• Conţinuturile (învăţarea este centrată
pe dobândirea de cunoştinţe, deprinderi,
motivaţii, atitudini etc.),
• partenerii – profesorul şi elevul;
• cadrul instituţional şcolar (comunicare
didactică poate exista şi informală),
• RESPECTAREA LEGITĂŢILOR
PROPRII UNUI ACT SISTEMATIC DE
ÎNVĂŢARE [Luminiţa Iacob, p. 234]. ;

133
TRIUNGHIUL PEDAGOGIC

CONŢINUT
DIDACTIC

CADRU ELEV/COPIL
DIDACTIC
134
Conţinuturi didactice
• "un volum de cunoştinţe, deprinderi şi priceperi, ce
trebuie transmise şi respectiv însuşite de elevi, în
vederea realizării sarcinilor instrucţiei şi educaţiei
şcolare" (I. Roman şi colab., 1970);
• "volumul, structura şi natura cunoştinţelor cu
ajutorul cărora este realizată instruirea şi
educarea omului, pe trepte distincte de
şcolarizare, într-o etapă istoriceşte
determinată" (G. Văideanu, M. Ionescu, 1982);
• "ansamblul structurat de valori din domeniile
ştiinţei, culturii, practicii, sedimentate în
societate la un moment dat şi devenite puncte de
reper pentru proiectarea şi realizarea instruirii"
(C. Cucoş, 1995).
135
• conţinutul învăţământului constă dintr-un
ansamblu de informaţii, tehnici de muncă
intelectuală şi activitate în general,
precum şi direcţii de viaţă de însuşit de
către educat într-o şcoală de un anumit
grad şi tip (vezi, Didactică curs IDD,
2000) - C. Moise

• punctul de plecare al constituirii


conţinutului învăţământului este
INFORMAŢIA

136
CIRCUITUL CONŢINUTURILOR
COMUNICATIVE
ÎN TRIUNGHIUL PEDAGOGIC
(Ezechil Liliana, Sadovei Larisa)

Conţinuturi
didactice

Conţinuturi
Profesor afective şi Elev
atitudinale

137
CONŢINUTURILE COMUNICATIVE în

TRIUNGHIUL PEDAGOGIC (Sadovei Larisa, p. 25)

• didactice • atitudinale si afective

• facilitează integrarea • facilitează integrarea


informaţiei stărilor emoţionale şi a
atitudinilor
cunoştinţe acceptare,
capacităţi izolare,
abilităţi aprobare,
deprinderi conformare,
• asigură schimbul renunţare,
informaţional, numit protest,
COGNITIV apreciere valorică etc.

• favorizează schimbul
afectiv-atitudinal, numit
INTERPERSONAL
138
CONŢINUTURILE COMUNICĂRII
în TRIUNGHIUL PEDAGOGIC

• didactice • afectiv-atitudinale
• asigură schimbul • asigură schimbul
informaţional afectiv-atitudinal,
COGNITIV INTERPERSONAL

prin COMPETENŢA DE COMUNICARE


DIDACTICĂ a profesorului

139
Competenţa de comunicare
didactică
•asigură schimbul •favorizează schimbul afectiv-
informaţional atitudinal, INTERPERSONAL
COGNITIV
formează
formează
CUNOŞTINŢE ATITUDINI
CAPACITĂŢI
•prin limbajul respectului,
•prin limbajul atitudinilor – DISCURS
ştiinţei -DISCURS INTERPERSONAL
INFORMATIV

140
COMPETENŢA
de comunicare didactică
ansamblul de comportamente
comunicative ale profesorului exprimate
în context educaţional prin realizarea
schimburilor informaţional şi
interpersonal.
• CUNOSTINTE
• CAPACITATI
• ATITUDINI

141
Cadrul didactic prin limbajul
interpersonal ştie şi poate:
• Provoca şi • Motiva pentru
menţine dezvoltare
interesul
• Sensibiliza elevii • Aprecia valoarea
• Aborda empatic persoanei
• Declanşa • Preveni conflictele
ascultarea activă • Dinamiza schimburi
energetice

142
CONŢINUTURI ATITUDINALE
(AFECTIV-ATITUDINALE)
Atitudinile interpersonale pot fi clasificate īn:
a) atitudini evaluative – implica un punct de
vedere moral, personal; o judecata de aprobare
sau dezaprobare; o critica; o cenzura morala;
b) atitudini interpretative – introduc
distorsiuni si deformari, preluari selective din
spusele interlocutorului, īntelegeri partiale,
subiective;
c) atitudini suportive – vizeaza īncurajarea,
consolarea, compatimirea, sugereaza altora sa
evite dramatizarea;

143
d) atitudini rezolutive – aduc solutii
imediate la problemele ridicate, în loc de a-l
împinge pe interlocutor spre actiune,
reactionati dvs. Īnsiva prin actiune; oferiti
solutia pe care dvs. ati alege-o fara a
astepta sa stiti mai multe;
e) atitudini comprehensive – reflecta un
efort de simpla introducere īn problematica
interlocutorului, asa cum este traita de el;
un efort de a-l īntelege, de a va transpune
īn propriile sale probleme, fapt care īl
relanseaza si īl antreneaza īn a se exprima
mai mult, convins fiind ca este ascultat fara
partinire;
f) atitudini investigative – presupun
solicitarea de informatii suplimentare
pentru a ajuta īntelegerea continutului
transmis.

144
O şcoală în care profesorul nu
învaţă şi el, e o absurditate”
C. Noica

X. TIPOLOGIA PROFESORILOR
DUPĂ CRITERIUL ABILITĂŢILOR
COMUNICATIVE

145
Unităţi de conţinut:
1. Comportamente ale profesorilor în
funcţie de abilităţile comunicative
2. Mesaje informaţionale şi interpersonale
3. Corelaţia stilurilor în comunicarea
didactică

146
COMPORTAMENTE ALE PROFESORILOR ÎN
FUNCŢIE DE ABILITĂŢILE COMUNICATIVE:

PASIONATUL SPECIALISTUL

SIMPATICUL INTRUSUL

147
PASIONATUL
este tipul profesorului profund
implicat în tot ceea ce
întreprinde. Este entuziast şi
persuasiv în orice situaţie: când
predă o lecţie sau când discută
cu elevii, de exemplu, despre
realizarea timpului liber. Pare că
nu are probleme personale şi are
o mare putere de dăruire. Are o
foarte bună capacitate empatică
şi ştie să acorde sprijin: bun
ascultător, suportiv, încurajator,
stimulativ, prietenos... 148
SPECIALISTUL
este tipul profesorului precis,
riguros, exigent în
formularea sarcinilor şi în
verificarea performanţelor.
Este doct în domeniul său, dar
este – în acelaşi timp - distant,
critic, sancţionator. Limitează
discursul său la conţinuturile
şcolare, iar dacă face unele
aprecieri cu caracter
interpersonal ele au — şi atunci!
– un conţinut critic, ameliorator.
Intră întotdeauna direct în
probleme, nu pierde vremea cu
„nimicuri". Gestionează cu
maximum de eficienţă timpul pe
care îl are la dispoziţie.

149
SIMPATICUL

este profesorul mereu dispus să


facă un comentariu cu caracter
persona! şi/sau interpersonal. Se
arată interesat de problemele
elevilor şi dornic să ofere
sfaturi sau soluţii. Tratează
conţinuturile şcolare cu o
anumită detaşare ceea ce-i
permite să divagheze adesea de
la obiectul predării pentru a se
lansa în discuţii colaterale,
amuzante pentru elevi.
Personalizează dialogul şcolar pe
care-l încarcă cu trăiri afectiv-
atitudinale foarte evidente. 150
SIMPATICUL

este profesorul mereu dispus să


facă un comentariu cu caracter
persona! şi/sau interpersonal. Se
arată interesat de problemele
elevilor şi dornic să ofere sfaturi
sau soluţii. Tratează conţinuturile
şcolare cu o anumită detaşare
ceea ce-i permite să divagheze
adesea de la obiectul predării
pentru a se lansa în discuţii
colaterale, amuzante pentru elevi.
Personalizează dialogul şcolar pe
care-l încarcă cu trăiri afectiv-
atitudinale foarte evidente.
151
CARACTERIZAREA PROFESORILOR DUPĂ

CRITERIUL ABILITĂŢILOR COMUNICATIVE

COMPETENTA DE A OPERA CU
MESAJE CU CARACTER
INFORMAŢIONAL
FACILITATOR INHIBITOR
AL COMUNICĂRII ÎN COMUNICAREA
DE TIP INFORMATIV DE TIP INFORMATIV

COMPETENTA DE FACILITATOR PASIONA SIMPA


A OPERA CU TUL TICUL
MESAJE CU AL RELAŢIILOR
CARACTER CU CARACTER
INTERPERSONAL INTERPERSONAL
INHIBITOR SPECIA INTRUSUL
AL RELAŢIILOR LISTUL
CU CARACTER
INTERPERSONAL 152
CORELAŢII ALE STILURILOR ÎN
COMUNICAREA DIDACTICĂ
STIL STIL STIL STIL
EDUCAŢIONAL REPREZENTAŢI ATRIBUŢÎONAL COMUNICATIV
ONAL

AUTORITAR AUTOCENTRIST EGOIST UNILATERAL

DEMOCRATIC ECHILIBRAT ALTRUIST BILATERAL

LAISSEZ-FAIRE OPAC INDIFERENT ALEATORIU

153
Teme pentru seminarul I
• 1. Analizaţi cultura comunicării pedagogice
reflectată de profesorul V. Mândâcanu în volumul
“Profesorul maestru” (376-382). Elaboraţi un
tabel din 2 rubrici şi includeţi nume ale savanţilor
şi noţiunile ştiintifice investigate.
• 2. Interpretaţi schema procesului de comunicare
înlocuind cu termenii specifici specialităţii dvs. şi
elaboraţi o altă schemă.
• 3. Propuneţi exemple de cultură pedagogică şi
cultură a elevului.
• 4. Elaborati un tabel din 2 rubrici in care descrieti
activitatea profesorului si copilului pentru fiecare
tendinta a comunicarii pedagogice.

154
154
Teme pentru seminarul II

• 1. Demonstraţi cum veţi stimula dorinţa de


comunicare a unui copil timid.
• 2. Scrieţi o scrisoare unui copil din clasa
dvs. prin care îl motivaţi să participe la un
concurs.
• 2. Caracterizaţi cîmpul psihosocial,
ambianţa educaţională, colectivul de elevi,
capacitatea de recepţie şi capacitatea de
emitere în baza surselor bibliografice.
155
Teme pentru seminarul III
• 1. Identificaţi barierele de comunicare create într-o
neînţelegere cu o colegă şi cu un profesor. Stabiliţi
diferenţe şi similitudini.
• 2. Realizaţi un studiu al “Barierelor în comunicare şi
aspecte privind eficienţa comunicării” de I. O.
Panişoară şi completaţi numărul şi tipul barierelor
identificate in diverse situaţii şcolare în baza unui
tabel, completînd rubricile: autor, tip barieră,
semnificaţie.
• 3. Analizaţi barierele comunicării didactice.
• Autoevaluare: completaţi modelul cunoasterii
reciproce (fereastra lui Johari) cu caracteristici
(cel putin cate 3) şi expuneţi în fata grupului cîte 2
elemente din fiecare cadran.
• Scrieţi 2 scrisori de apreciere (părinţilor şi unui cadru
didactic), utilizînd şi termeni specifici comunicării.
Expediaţi-le si prezentaţi la seminar copia acestor
scrisori
156
Teme pentru seminarul IV
1. De analizat expresiile din 3 ziare
Faclia (rubrica ERARE HUMANUM EST,
PERSEVERARE DIABOLICUM (a greşi
este omeneşte, a stărui în greşeală- este
diavolesc);
2. De completat „vocabularul” dvs. cu
greselile din comunicarea verbală:
a) a unui cadru didactic universitar în
timpul cursului;
b) a unui coleg din cadrul seminarului
şi de evaluat conform Criteriilor de
evaluare a CV
157
3. De elaborat în cadrul grupei academice
un (gazetă de perete) cu imagini foto ale
greşelilor din diverse surse expuse la
vedere
4. De descris:
a)modul individual de învăţare a cuvintelor
noi şi frecvenţa utilizării acestora în
vorbire;
b)Strategia de cultivare a unui limbaj cult
a profesorului evaluat

158
Evaluarea discursului oral prezentat de
……………… la tema:
(subiectele sunt elaborate pentru a evalua
respectarea
Normelor de ETICĂ şi a Normelor LITERARE)
•Publicul a fost menţinut permanent printr-o ascultare activă?
•Volumul timpului destinat discursului a provocat plictiseală?
•Autorul a folosit informaţie de prisos pentru împovărarea
memorării?
•În intensitatea rostirii aţi remarcat cuvinte pronunţate neclar?
•S-a observat modificări ale vocii în scopul argumentării tezelor?
•Aţi observat prezenţa erorilor prin greşeli de gândire?
•Vocabularul discursului a fost folosit adecvat în funcţie de nivelul
de instruire?
•Comunicarea a fost colorată prin expresii frazeologice,
regonalisme etc.?
•În timpul comunicării a utilizat suficiente expresii specifice
discursului persuasiv sau empatic?
•Menţionaţi individualitatea discursului.

159
Teme pentru seminarul V
• De analizat dimensiunile competenţei de
comunicare didactică (Notele de curs);
• De caracterizat specificul strategiilor şi
procedurilor discursive (descrierea,
explicarea, argumentarea,definirea,
ilustrarea, exemplificarea, explicaţia,
demonstraţia) şi de propus audienţei un
conţinut didactic favorizînd un schimb
informaţional (Dorina SĂLĂVĂSTRU,
Didactica psihologiei. Iaşi, Polirom, 2004).
• De elaborat FORMULE VERBALE specifice
limbajului interpersonal utilizate de cadrul 160
didactic (la specialitatea dvs.)
Teme pentru seminarul VI
1. De analizat metodele de aprobare şi
dezaprobare. De completat tabelul cu expresii
verbale utilizate de cadrul didactic
corespunzătoare metodelor de aprobare şi
dezaprobare (Melinte Diana, Aprobarea şi dezaprobarea în
educaţia familială, ghid metodologic, p. 77-82, 2008).

APROBARE DEZAPROBARE
Metoda Expresii Metoda Expresii
specifice specifice
2. De explicat particularităţile (specificul) comunicării
didactice [Luminiţa Iacob, p. 234-236 în C.
Cucoş, Psihopedagogie, 1998].
3. De descris circuitul conţinuturilor comunicative în
triunghiul pedagogic (Sadovei Larisa, Competenţa de
comunicare didactică, monografie, p. 24-26, 2008)
161
Teme pentru seminarul VII
• Învăţarea notelor de curs:
• De analizat tipologizarea profesorilor după
criteriul abilităţilor comunicative (L:
Ezechil, p. 141, 142) şi de simulat o situaţie
pentru unul din comportamentele indicate;
• De completat tabelul stilului relaţional şi
de stabilit distincţii şi corelaţii ale
stilurilor în comunicarea didactică (L:
Ezechil, p. 154-157) ;

162
Teme pentru seminarul VIII
• Învăţarea notelor de curs:
• De analizat tipologizarea profesorilor după
criteriul abilităţilor comunicative (L:
Ezechil, p. 141, 142) şi de simulat o situaţie
pentru unul din comportamentele indicate;

163
Temă de seminarul IX (anexă la
evaluarea II din saptamana 14)
de studiu
• Enumeraţi personajele filmului şi scrieţi-le numele
corect în limba franceză.
• Evaluaţi comportamentele exprimate de directorul
şcolii internat şi de profesorul de cor
(educatorul) în filmul „Coriştii”: determinaţi tipul
profesorului după criteriul abilităţilor
comunicative şi argumentaţi prin situaţii concrete.
• Numiţi cîte o categorie de gesturi (5 categorii)
exprimate în situaţii concrete de copiii Morhange
şi Pepenot şi interpretaţi semnificaţia acestora.

164

S-ar putea să vă placă și