Proiect la Istoria Universală

„Modul de viață rural în Europa

Occidentală în epoca modernă”
Echipa de creație:
Balan Veronica, Cotruță Maxim, Ivanciuc Daniela,
Torodii Daria, Trifan Alexandru
Profesor coordonator: Uzicov Nina
Obiective operaţionale:
 Să aprofundăm cunoştinţele despre modul de viață rural în Europa
Occidentală în epoca modernă.

 Să definim noțiunea de populație rurală.

 Să identificăm condițiile de viață a țăranilor din occident în epoca

modernă.

 Să identificăm diferențele dintre clasele de țărani.

 Să stabilim evoluția acestui mediu.

 Să determinăm ocupațiile de bază din satele occidentului în epoca

modernă.
Definiții
 Populația rurală - totalitatea oamenilor
care locuiesc la sat și se ocupă
preponderent cu agricultura și creșterea
animalelor.
Introducere
 Societățile moderne au fost în continuare
preponderent rurale.
 Lumea rurală a evoluat cu mult mai lent
comparativ cu cea urbană.
 Ele s-au organizat în jurul bisericilor, care
reprezentau centrul vieții locale.
 În statele în care s-a menținut sistemul de
privilegii, fiecare sat se afla sub autoritatea unui
senior laic sau ecleziastic.
Date generale
 Clasificarea
 Ocupația
 Locuința
 Vestimentația
 Alimentația
Clasificarea
 În Occident, țărănimea care îşi dobîndise libertatea personală încă
în secolele XVII—XVIII a parcurs un proces de stratificare.
 Aproximativ 20% din totalul ei s-au îmbogățit. Țăranii bogați
“plugarii”, aveau pămînt, atelaje, vite. Ştiau să scrie şi să citească.
 Țăranii mijlocaşi cultivau între 2 şi 8 ha, în medie 4 ha, pe care le
dețineau ca proprietari sau arendaşi, avînd şi cîteva zeci de animale
mici. Acestei categorii îi erau subsumați meşteşugarii: dulgheri,
croitori, rotari, dogari.
 Categoria cea mai umilă o formau zilerii, care posedau pămînt puțin
sau nu aveau deloc. În schimb, ei erau proprietari ai unei locuințe, ai
unei grădini minuscule şi creşteau capre sau porci. Lucrau pentru
alții, fiind folosiți la munci simple. Erau hrăniți în locul în care
munceau şi primeau o parte din plată în natură.
Ocupația
 Agricultura era ocupația principală a țăranilor. Pe parcursul
secolelor au avut loc transformări în ce privește cultivarea
pămîntului și reutilarea tehnică, care evoluau lent. Populația satelor
se mai ocupa tradițional cu creșterea animalelor, pescuitul,
albinăritul,etc.
 Erau dezvoltate meșteșugurile casnice, iar în unele țări, precum
Anglia, Franța și Germania, țăranii prestau anumite munci la
domiciliu la comanda patronilor.
 În sec. al XIX-lea de acum era stabilită o legătură de comerț dintre
sat și oraș.
 Școala, la rîndul ei, a lărgit orizontul locuitorilor satelor, aducîndu-le
în atenție probleme de importanță regională şi națională. Ea a
stimulat interesul pentru lectură şi preocupările de igienă.
Ocupația
Locuința
 Materialele de construcție utilizate erau lemnul şi chirpiciul (pămînt sau argilă
amestecate cu paie) pentru pereți şi paiele sau trestia pentru acoperiş. Cînd un
astfel de acoperiş era înlocuit cu unul nou, cel vechi folosea ca îngrăşămînt, iar în
anii de secetă putea suplini hrana vitelor. Către sfîrşitul secolului al XVIII-lea, sub
presiunea legislației, casele țărăneşti au început să fie acoperite cu ardezie.

 Gospodăriile țărăneşti se compuneau din locuința propriu-zisă (adesea o singură

încăpere ce adăpostea deopotrivă oameni, animale, inventarul tehnic, proviziile);
anexele (hambarul, cocina, cuptorul); grădina de legume sau via şi pămîntul arabil.

 Mobilierul unei locuinte țărăneşti se compunea din: o laviță, cîteva taburete, un pat
de lemn cu patru stlîpi, pernă, plapumă, uneori o învelitoare de pat, o ladă cu
încuietoare, un ceaun pe vatră, frigări, tigăi.

 Pădurile, iazurile, izlazurile erau bunuri comunale, folosite de toți locuitorii satului în
schimbul unor taxe
 Locuința

Interiorul unei locuințe din epoca

modernă
Interiorul unei locuințe din
epoca modernă

Interior țărănesc în Anglia, sec XIX

Vestimentația
 Dincolo de frumusețea costumului de
sărbătoare, hainele răspundeau unor nevoi
practice: apărarea trupului de arşița verii şi de
frigul iernii.
 Aceasta era confecţionată din pînză de in sau
din cînepă țesută şi vopsită în casă şi, mai
tîrziu, din amestec de cînepă şi lînă. În cea mai
mare parte a anului, locuitorii satelor umblau cu
picioarele goale.
Alimentația
 Alimentația tradițională includea terciuri
din cereale (orz prăjit şi măcinat, mei,
ovăz), lapte, brînză, peşte, carne sărată,
legume. Pîinea de grîu a rămas un lux
pînă în secolul al XIX-lea; Băuturile
obişnuite erau berea, cidrul, alcoolul de
grîu.
Emigrații
 În secolul al XIX-lea, motivațiile
care au determinat emigrarea au
fost în principal cele de ordin
economic.

 Cînd industria nu era capabilă să

folosească excedentul de mînă
de lucru, ei au fost nevoiți să
emigreze. De-a lungul acestui
secol, peste 50 de milioane de
persoane au părăsit Europa.
Concluzia
 Lumea rurală a evoluat cu mult mai lent
comparativ cu lumea urbană. Satele
reprezentau niște comunități relativ izolate,
pentru care tradițiile constituiau un element de
solidaritate. Ocupația de baza o constituia
agricultura, iar bisericele reprezentau centrul
vieții locale.