ETICĂ, DEONTOLOGIE,

LEGISLAȚIE, ISTORIA
MEDICINII

Curs 1
Tehnica Dentara III
 INTRODUCERE ÎN
BIOETICĂ

1. NOȚIUNEA DE BIOETICĂ

2. OBIECTUL DE STUDIU AL BIOETICII

3. BIOETICA ÎN COMPLEXUL VALORILOR SOCIALE

 1. NOȚIUNEA DE BIOETICĂ
Bioetica a  devenit  o  disciplină  a  eticii
aplicate  începând  cu  anii  ’70,  când 
practicile  medicale  au  început  să  se 
intereseze  de  o  abordare  morală  a 
problemelor specifice domeniului medical. 
Astfel a devenit imperioasă cerință a avea 
o metodă prin care să se găsească soluții 
la  problemele  morale,  sau  metode  prin 
care  să  se  poată  evalua  alegerile  morale 
ale personalului din domeniul medical.
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Bioetic%C4%83, 2017)
 1. NOȚIUNEA DE BIOETICĂ

Termenul de bioetică a fost acceptat de

comunitatea ştiinţifică şi apoi utilizat în medicină
în consecinţa studiilor dezvoltate sistematic de
către dr. Van Renselaer Potter, studii care au
făcut obiectul lucrării de referinţă: „Bioethics:
Bridge to the Future” (1971).
 1. NOȚIUNEA DE BIOETICĂ
Sub aspectul responsabilităţilor, bioetica se
bazează pe fapte cât şi pe reguli, norme şi
principii.

Bioetica are două coordonate fundamentale

complementare:
- respectul vieţii în general
- autodeterminarea persoanei, în special.
 1. NOȚIUNEA DE BIOETICĂ

Ştiinţa care, folosind o metodologie

interdisciplinară, are drept obiect examenul
sistemic al comportamentului uman în
domeniul ştiinţelor vieţii şi al sănătăţii,
evaluat în lumina valorilor şi principiilor
morale
(Enciclopedia de Bioetică, Paris, 1978)
 1. NOȚIUNEA DE BIOETICĂ

Constantin Maximilian, genetician și unul din pionierii

relansării bioeticii în România, în formula sa modernă, îi
dădea bioeticii următoarea definiție concisă:

“bioetica este un punct de întâlnire al

tuturor celor care urmăresc destinul
uman supus presiunilor știintei.”
 1. NOȚIUNEA DE BIOETICĂ

Bioetica este percepută ca o reflec ție ,

ca un răspuns nemijlocit la realitatea progresului tehnico-

științific care evoluează mai repede decât omul cu referire
la capacitatea sa de înțelegere și reacție continuă de
adaptare.
 1. NOȚIUNEA DE BIOETICĂ

Bioetica devine o sursă de drept

care nu este altceva decât un minim de morală

socială ce poate fi în același timp recunoașterea
eticii medicale clasice prin extinderea dimensiunilor
acesteia dincolo de un perimetru strict medical, dar
care rămâne dominantă
 1. NOȚIUNEA DE BIOETICĂ

Respectând o sumă de reguli și principii în domeniul

bioeticii, umanitatea ar fi protejată de spectrul
autodistrugerii deoarece:

„…succesele știin ței n-au avut totdeauna ca efect

fericirea omului…” ,

Albert Schweitzer
 2. OBIECTUL DE STUDIU AL
BIOETICII

Definirea eticii este o problemă

complexă având în vedere pluralismul
societăţii în care trăim, multitudinea de opinii
şi varietatea de norme morale, juridice,
culturale şi sociale pe care acest concept le
include.
 2. OBIECTUL DE STUDIU AL
BIOETICII

Societatea, în principiu nu acceptă

lezarea, vătămarea, omuciderea sau
privarea de libertate, dar justificarea
acestora drept autoapărare aparțin
sistemului juridic, sistem edificat prin
consens social.
 2. OBIECTUL DE STUDIU AL
BIOETICII
Potter a conceput bioetica într-un sistem:
- valorile ştiinţifice în acord cu dezvoltarea umană;
- baza cercetărilor se impun corelate gradual cu
normele morale şi cu specificul generaţiilor viitoare;
- edificarea unor punţi între cele două arii,
cercetarea ştiinţifică și coexistenţa umană, care să
dobândească un caracter de continuitate;
 2. OBIECTUL DE STUDIU AL
BIOETICII

Potter a conceput bioetica într-un sistem:

-asigurarea condiţiilor optime de supravieţuire şi dezvoltare atât
a speciei umane, ca individualitate în cuprinsul sistemic al
biosferei, cât şi biosfera în plenitudinea ei, etc.
Se poate aprecia că:
bioetica urmăreşte dezvoltarea plenară umană în
contextul biosferei.
 2. OBIECTUL DE STUDIU AL
BIOETICII
Dr. Hellegers este convins că

factorul motric determinant care a stat la baza apariţiei şi

dezvoltării bioeticii îl constituie progresul tehnico-ştiinţific ,

respectiv modificările substanţiale foarte dinamice a bazei

materiale a societăţii umane care a urmat frecvent modelul unei
progresii geometrice, începând cu a doua jumătate a sec. al-XX-
lea.
 2. OBIECTUL DE STUDIU AL
BIOETICII

Bioetica este o disciplină de

interferenţă cu menirea de a sintetiza
cunoştinţele medicale şi cele etice pe
care să fie aplicate riguros în practica
clinică.
 3. BIOETICA ÎN COMPLEXUL
VALORILOR SOCIALE

Domeniul eticului este definit de

„…intersec ția, conjunc ția şi contopirea
economicului şi politicului…”
 3. BIOETICA ÎN COMPLEXUL
VALORILOR SOCIALE

În această percepţie, bioeconomica ca teorie

recentă care studiază utilizarea corectă a mijloacelor
pentru atingerea unor scopuri durabile şi cu o
cuprindere maxim posibilă a fost fundamentată știin țific
de Nicholas Georgescu Roegen specialist american
de origine română, consacrat în studii de profil şi
aplicaţii practice de macroeconomie.
 3. BIOETICA ÎN COMPLEXUL
VALORILOR SOCIALE

Teoria care studiază utilizarea corectă a

mijloacelor pentru atingerea unor scopuri
durabile şi de o cuprindere socio-umană
maxim posibilă, scopuri concepute doctrinar
de vectorul politic în conducerea societăţii se
numește biopolitică.
 3. BIOETICA ÎN COMPLEXUL
VALORILOR SOCIALE
Bioetica realizează un melaj complex
compunându-se cu bioeconomica şi
biopolitica.
Eticul - derivat al comportam.
economico-politic pe care-l adoptă o
colectivitate într-un context dat, la un
moment dat şi în funcție de un sistem
criterial relativ acceptat.
ISTORIC
• Rădăcinile - Grecia antică - Hipocrate (460- 370
î.Hr.)
• Thomas Percival - sec. XVIII- Medical Ethics -
1803
• American Medical Association - set de standarde
etice la înfiinţarea sa în 1846
• Van Rensselaer Potter - 1970- “A bridge to the
future”
• Procesul de la Nuremberg - revitalizare
Contextul apariţiei bioeticii
EVOLUŢIA ŞTIINŢEI

- Crearea de instrumente capabile să distrugă obiectul

cunoaşterii - lumea

- Sensul în care erau folosite aceste cunoştinţe

- Transformarea omului în mijloc al progresului ştiinţific

(lagăre, medicina rasistă din SUA)
EVOLUŢIA ŞTIINŢEI
- Dispărea mitul neutralităţii ştiinţei- necesitatea
ca ştiinţa să aibă o conştiinţă care să oprească
progresul spre comportamente umane nocive
vieţii

- Declinul mentalităţii scientiste (ceea ce este

posibil dpdv ştiinţific şi tehnic este admisibil
dpdv moral)
PROGRESUL MEDICINEI
1953- Watson şi Crick- structura ADN- cunoaşterea
fundamentului biologic al omului şi posibilitatea de
intervenţie asupra propriei vieţi

1954- tehnicile de reanimare

* influenţarea cursului multor boli
* schimbarea viziunii asupra morţii
+
* 1954- coma depăşită
* 1968- Comitetul Harvard- moartea
cerebrală
PROGRESUL MEDICINEI
1954- primul transplant de rinichi între gemeni
monozigoţi (Joseph Murray şi John Merrill, SUA)

1968- Christiaan Barnard- primul trasplant de cord-

Africa de Sud- probleme etice

Anii ’60- imunosupresoarele- creşterea numărului

transplantelor
PROGRESUL MEDICINEI
1959- prima FIV pe animal reuşită
1960- pilula contraceptivă experimentată pe femei
din Puerto Rico
1978- Louise Brown - primul copil “în eprubetă”
Consecinţe:
• Controlarea creşterii demografice
• Separarea funcţiei sexuale de fecunditate
PROGRESUL MEDICINEI
- Supraspecializări în medicină - dezumanizare

- Optimism vs. Reticenţă

* Optimism - dominarea omului asupra vieţii şi naturii
* Reticenţă - este omul în stare să controleze o
asemenea putere?
TENDINŢE OSTILE VIEŢII
- Sec. XX- “epoca celei mai grave ameninţări asupra
vieţii pe care planeta noastră a cunoscut-o vreodată”

- Subjugarea naturii exterioare - criza ecologică

- Folosirea omului ca mijloc al ştiinţei

- Toate au dus la conştientizarea responsabilităţii faţă

de viaţă în general