Conf. Univ. Dr.

Irina Codita
 Planul lectiei
• Antigenele

• Comportarea antigenelor in organism

 Antigenele
• Def. - substanta care, introdusa in organism
este identificata ca “non-self” si ca urmare
declanseaza raspunsul imun de tip umoral
sau celular

• Unii diferentiaza:
– Imunogen: substanta care declanseaza
raspunsul imun cand e introdusa in organism

– Antigen: substanta care reactioneaza cu

produsele raspunsului imun specific (anticorpi
etc.)
 Conditii de imunogenicitate
1. Structura chimica cat mai diferita fata de
constituentii “self” ai organismului vizat
2. Dimensiunea moleculei
3. Proprietatile fizice
4. Structura chimica specifica cu proprietati
antigenice
5. Degradabilitatea
6. Factori care tin de gazda
7. Modul de administrare
 1a. Structura chimica diferita fata
de “self”
• Heteroantigene:

Provin de la alta
specie
 1b. Structura chimica diferita fata
de “self”
• Exceptie:
Antigene comune mai multor
specii:
Antigenul Forsmann
• glicolipid prezent la mai multe
specii
• induce producerea unui
anticorp cu proprietati de
hemolizina anti-oaie.
• Este prezent pe celulele din
tesuturile mai multor specii, dar
absent la om;
• prezent la multi agenti
infectioasi - http://www.online-
medical-dictionary.org/
 1c. Structura chimica diferita fata
de “self”
• Alloantigene: exista numai la unele grupuri din aceeasi
specia: ex. grupele sanguine
 1d. Structura chimica diferita fata
de “self”
• Exceptie - Autoantigene: structuri cu functie antigenica
apartinand propriului organism, care din diverse motive
nu sunt identificate ca “self” – boli autoimune

ocw.tufts.edu/.../2/lecturenotes/191262/191276
 2. Dimensiunea moleculei
• Cu cat greutatea moleculara e
mai mare, cu atat e mai
probabil sa fie antigenica
• Limita aproximativa pentru
imunogenicitate: GM > 10 000
daltoni
• Exceptii: insulina, glucagon
• Substante cu molecula mica pot
deveni imunogene prin
cuplarea cu o particula de
dimensiuni mari sau o proteina
purtatoare (“carrier” si
“haptena”)
 3. Forma fizica de prezentare

• Antigenele particulate
sunt mai imunogene +

decat cele solubile

• Antigenele denaturate
sunt mai imunogene
+
decat formele solubile
 4. Structura specifica
• Proteinele:
– Puternic imunogene
– Proportional cu complexitatea structurii; simple, lipoproteine,
glicoproteine etc.
– Determinantii antigenici constituiti de structura:
• Primara
• Secundara
• Tertiara
• Cuaternara
• Polizaharizii:
– Buni imonogeni: polizaharizi puri si lipopolizaharizi
– Mai frecvent rol de haptena
• Acizii nucleici:
– Imunogeni doar prin cuplare cu alte molecule (proteine); mai imunogeni
cand sunt denaturati (monocatenari)
• Lipidele:
- Nu sunt imunogene, dar pot fi haptene
- Unele glico sau fosfolipide pot fi imunogene
 5. Degradabilitatea
• Antigenele care sunt
usor fagocitate sunt in
general mai imunogene –
– fagocitoza si
prezentarea de catre
fagocit a antigenului
catre limfocite
 6. Factori care tin de gazda
6.1. Factori genetici
Ex. - polizaharidul capsular al pneumococului este
imunogen pentru soarece, dar slab imunogen
pentru alte animale de laborator
- in cadrul aceleiasi specii: responderi-
nonresponderi
Explicatie: lipseste informatia genetica pentru
elaborarea:
- unor receptori ai celulelor imunocompetente sau
- a altor elemente necesare r. imun
6.2. Varsta – varstele extreme raspund mai greu
 7.Modul de administrare
• Doza:
– Poate influenta imunogenicitatea
– Sub o anumita doza nu se poate obtine raspuns imun
• Calea:
– In general cea subcutanata este mai buna decat cea i.v. sau
intragastrica
– Raspunsul poate diferi in functie de calea de administrare
• Adjuvanti: substante care maresc puterea imunogena a
unor antigene – utilizare limitata dat. febrei, reactiilor
inflamatorii locale
– Substante minerale insolubile (intarzie eliminarea Ag)
– Substante uleioase simple (adjuvant Freund simplu)
– Substante uleioase + micobacterii omorate (adjuvant Freund
complet)
 Specificitatea antigenelor –
determinanti antigenici
• Specificitatea - conditionata de structura chimica
• Determinanti antigenici = Grupari chimice
reactive cu Ac indusi, grupari determinante,
situsuri antigenice,
• Valenta moleculei imunogene = numarul de
grupari determinante continute
• Gruparile determinante multiple pot avea
specificitate diferita intre ele – dau nastere la
anticorpi specifici fiecarui situs antigenic
• Valenta este direct proportionala cu GM
 Natura antigenelor
1. Antigene virale

2. Antigene bacteriene

3. Antigene micotice

4. Antigene parazitare

5. Antigene celulare
 1. Antigene virale
• Cele mai importante: proteinele capsidei
• Duc la formarea de anticorpi:
– Neutralizanti
– Fixatori de complement
– Hemaglutinoinhibanti
 2.Antigene bacteriene
• Antigene libere (eliberate in
mediu) – proteice:
– Exotoxine
– Enzime extracelulare
• Antigene ale corpului
bacterian:
– Antigenele peretelui
bacterian:
• Antigenul somatic O
(la Gram -): glucido-lipido-
peptidic
• Proteine si polizaharizi tipici
la Gram +
– Antigene capsulare (K), alte
antigene de suprafata (Vi)
– Antigene flagelare (H)
 3. Antigene micotice
• Peptide si proteine antigenice localizate in peretele celular sau in
membrana celulara
– Proteina de soc termic 60 Histoplasma capsulatum
– Produsul unei gene fungice specifice de faza yps3 H. capsulatum,
nedetectata in faza miceliala
– Enolaza C. albicans
– WI-1 – antigen de suprafata cu rol de adezina fata de fagocitele
mononucleare la Blastomyces dermatitidis – contine portiuni repetitive
in tandem, un domeniu asemanator factorului de crestere epidermal si o
regiune care prezinta homologii cu invazina: raspuns umoral si celular
– 4-hidroxifenilpiruvat dioxigenaza si proteina de soc termic 60
Coccidioides immitis

• Polizaharide de suprafata:
– Ex. glucuronoxilomanan
– Raspunsul in anticorpi specifici epitopilor carbohidrat implica un numar
limitat de clone B, cu restrictionarea subclaselor de anticorpi
 4. Antigene parazitare
• Antigene somatice
• Antigene libere: produse de metabolism
eliminate in mediul intern al gazdei
 Antigene celulare -1
• Antigene de histocompatibilitate:
– Def. – structuri de suprafata ale celulelor
nucleate; marca imunologica a fiecarei
persoane
– Histocompatibilitate: potrivirea acestor
antigene exprimata in capacitatea de a
accepta transplante de tesuturi prevenind de
la aceeasi specie; identitate intre donator si
receptor doar la gemeni monozigoti sau la
animale inbread (linii pure)
 Antigene celulare -2
Antigenele grupelor sanguine – alloantigene:
ex. sistemul A, B, O; sistemul Rh

http://www.ucl.ac.uk/~ucbhjow/b241/images/abo.jpg
 Antigene extracelulare

Exclusiv antigene peptidice!

Antigene intracelulare
 Caractere gene si antigene
MHC
• Genele MHC se exprimă codominant,
• Genele MHC prezintă un grad înalt de pleomorfism
• MHC I exprimat pe toate celulele nucleate,
• MHC II exprimat în special la nivelul celulelor dendritice,
macrofagelor și limfocitelor B; celulele epiteliale timice și pe celulele
endoteliale – expresie indusă de IFN gamma
• Structurile MHC implicate în legarea și prezentarea structurilor
peptidice către limfocitele T
• O moleculă MHC poate prezenta o singură peptidă la un moment
dat, dar mai multe peptide succesiv
• MHC leagă numai antigene peptidice, nu și alte tipuri de antigene
• Structurile MHC sunt modelate în timpul asamblării și sintezei
intracelulare a acestora, astfel încât ele vor prezenta peptide
provenind din structuri microbiene intracelulare
 Antigene T independente
• Activeaza direct LB prin intermediul
receptorilor imunoglobulinici de membrana
ai acestuia
• Pot fi: peptide, polizaharide, lipide,
substante chimice cu molecula mica
Evolutia antigenelor in organism
• activarea imunității înnăscute prin intermediul
configurațiilor (motivelor) comune
• (internalizarea si procesarea de catre APC)
• amplificarea răspunsului înnăscut și inițierea răspunsului
imun dobândit sau adaptativ, prin recunoașterea
specifică a antigenelor
• răspuns imun umoral și/sau celular, în funcție de
caracterele antigenelor și/sau etapa lui de evoluție în
organism
• eliminarea antigenului de către celulele fagocitare, după
neutralizarea, opsonizarea și/sau distrugerea
celulei/substanței antigenice
 Comportarea antigenelor in
organism
• Introduse concomitent:
– Competitie – elaborare preferentiala de Ac fata de cel
mai puternic imunogen
– Sinergie antigenica – productie de Ac mai mare decat
daca Ag ar fi introduse separat (Ex. DTP – potentare
toxine de catre Ag corpuscular)
– Paralizie imunitara: cantitate sau numar f. mare de Ag
sau administrare sistematica la intervale regulate
• Persistenta in organism:
– Perioade variabile (saptamani, luni) – functie de:
• Structura
• Adjuvanti
• Calea de administrare
 Aplicatii 1
• Vaccinuri profilactice sau terapeutice:
– Corpusculare (corpi bacterieni vii sau omorati)
– Anatoxine – toxine carora li s-a anihilat
capacitatea toxica, cu pastrarea celei
imunogene (tratare cu formol si caldura)
– Vaccinuri fragmentate sau recombinante
 Aplicatii 2
• Imunizarea animalelor pentru:
– Obtinere de seruri de diagnostic pentru
identificare serologica a agentilor microbieni

– Obtinere de seruri terapeutice