Unirea Principatelor

Române cunoscută și
ca Mica Unire (Marea
Unire fiind cea de la
1918) a avut loc la
jumătatea secolului al
XIX-lea și reprezintă
unificarea vechilor
state Moldova și Țara
Românească.
Generaţia care a înfăptuit marele ideal al Unirii din 1859
avea în frunte înflăcăraţi patrioţi, ca:

Mihail Kogălniceanu
(n. 6 septembrie 1817, Iași – d. 20 iunie 1891, Paris)
 Vasile Alecsandri Costache Negri
(n. 21 iulie 1821, Bacău — (n. 14 mai 1812, Iași, Moldova
d. 22 august 1890, d. 28 septembrie 1876,
Mircești, județul Iași) Târgu Ocna, România)
Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan
Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5
ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara
Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat
pe puternica apropiere culturală și economică între cele două
țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii
vamale între Moldova și Țara Românească.
 Tratatul de pace de la Paris s-a semnat la 30 martie
1856 şi cuprindea şi prevederi referitoare la
Principatele Române:

 Convocarea unor Adunări ad-hoc care să fie formate

din reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale;
aceste adunări trebuiau să exprime dorinţele
românilor în legătură cu viitorul Principatelor;

 O comisie va cerceta dorinţele românilor exprimate

la adunările ad-hoc iar rezultatele vor fi înaintate
unei Conferinţe a marilor puteri care va elabora o
convenţie pentru organizarea Principatelor;

 Rusia ceda Moldovei partea de sud a Basarabiei

unde au fost organizate trei judeţe ( Cahul, Ismail,
Bolgrad );
Adunările ad-hoc au fost adunări convocate în 1857 în Țara
Românească și în Moldova, care trebuiau să se pronunțe asupra
organizării politice și sociale a țărilor române.
Adunările ad-hoc având caracter consultativ, erau alcătuite din
reprezentanți ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, țărănimii.
Divanul ad-hoc din Ţara Românească
În Moldova a fost ales în unanimitate, la 17 ianuarie 1859,
liderul Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei
Naționale”.
Într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a
propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza,
aceasta fiind acceptată în unanimitate. Astfel s-a făcut primul
pas către definitivarea Unirii Principatelor Române.
Theodor Aman - Proclamarea Unirii
Născut în Bârlad, Cuza a aparținut
clasei tradiționale de boieri
din Moldova, fiind
fiul ispravnicului Ioan Cuza și
al Sultanei, membră a
familiei Cozadini de
origini fanariote. Alexandru
primește o educație europeană,
devenind ofițer în armata
moldovenească și ajungând la
rangul de colonel. A avut un frate,
Dumitru, care a murit tânăr într-un
accident de călărie, şi o soră,
Sultana, căreia i-a arătat o
deosebită afecţiune.
În 1834 pleacă la Paris şi în anul
următor trece examenul de
bacalaureat. La fel ca şi Vasile
Alecsandri, prietenul său de o
viaţă, se înscrie la facultatea de
medicină, o părăseşte repede
pentru că nu putea suferi
disecţiile cadavrelor şi trece la
drept, dar nu termină nicio
facultate.
În 1839 revine în Moldova.
În 1844 s-a căsătorit cu Elena
Rosetti.
La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24
ianuarie 1859, ca domn al Ţării Româneşti.

A fost silit să abdice la 11 februarie 1866, el înţelegând că – pentru

interesul suprem naţional – “numai un Principe străin, după părerea
mea, poate chezăşui viitorul României” ( din scrisoarea sa către
gen. N. Golescu )

Steagul Principatelor Unite

 Cuza şi-a petrecut restul vieţii în Germania, unde îşi va îngriji
sănătatea şubrezită. A murit în 1873, la Hotel “Europa” din
Heidenberg, în braţele Elenei Cuza.

Hotelul Europa
În acest hotel Cuza și-a trăit ultimele zile.
Placa memorială de pe clădirea
hotelului Europa
 A fost înmormântat la
moşia sa din
Ruginoasa ( Iaşi ). În
palatul domnesc de
aici îşi avea reşedinţa
de vară.

Dorinţa sa testamentară,
exprimată pe patul
morţii, a fost
îndeplinită şi a fost
coborât în cripta
bisericii ( mai 1873 )
 În 1944, în timpul celui de-al doilea
război mondial, când castelul lui Cuza
de la Ruginoasa a fost bombardat,
rămăşiţele pământeşti au fost duse la
Curtea de Argeş, iar după aceea la
biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

Ulterior s-au refăcut biserica şi palatul

( azi Muzeu memorial de mare prestigiu).
Biserica Trei Ierarhi din Iaşi
Al. I. Cuza şi Doamna Elena – pictură din
Biserica Domnească de la Ruginoasa
 Vasile Alexandri

Hai să dăm mâna cu mâna Amândoi suntem de-o mama

Cei cu inima româna, De-o faptura si de-o sama,
Sa-nvârtim hora fratiei Ca doi brazi într-o tulpina
Pe pamântul României! Ca doi ochi într-o lumina.

Iarba rea din holde piara! Amândoi avem un nume,

Piara dusmania-n tara! Amândoi o soarta-n lume.
Între noi sa nu mai fie Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
Decât flori si armonie! În noi doi un suflet bate!

Mai muntene, mai vecine Vin' la Milcov cu grabire

Vina sa te prinzi cu mine Sa-l secam dintr-o sorbire,
Si la viata cu unire Ca sa treaca drumul mare
Si la moarte cu-nfratire! Peste-a noastre vechi hotare,

Unde-i unul nu-i putere Si sa vada sfântul soare

La nevoi si la durere Într-o zi de sarbatoare
Unde-s doi puterea creste Hora noastra cea frateasca
Si dusmnaul nu sporeste! Pe câmpia româneasca!