Oferta culturală a Europei în

dezvoltarea turismului cultural

Cultura, civilizaţia şi turismul
cultural în Spania
1. Influenţele culturale înregistrate de
Spania de-a lungul secolelor
2. Aculturaţia în Spania şi favorabilitatea ei
în dezvoltarea stilurilor arhitectonice;
goticul în Spania
Spania este
- poziționată în Europa Occidentală, ocupă cea mai mare parte a Peninsulei Iberice
- Peninsula Iberică este o punte naturală între culturile din nordul şi sudul Europei şi, în acelaşi timp, între cele ale Africii şi Mediteranei.
De aceea, atunci când vorbim despre Spania, vorbim, de fapt, despre un bogat patrimoniu istoric şi cultural care se întinde de la preistorie ori
de la celţi şi iberici până la greci, romani, fenicieni, gartaginezi, vizigoţi şi regi medievali.
- toţi aceştia au lăsat în urma lor o cantitate enormă de vestigii arheologice, care au rezistat până în zilele noastre. Vorbim despre situri cu artă
rupestră unice-n lume, castele, catedrale, oraşe şi sate medievale. Spre exemplu, primele urme reale ale ocupaţiei umane în Peninsula Iberică
se găsesc în peşterile Altamirei, unde s-au găsit dovezi de artă ale omului primitiv, în formă de figuri sculptate ale animalelor pe care
aceştia le vânau. Aceste figurine, pe lângă elementul estetic, exprimă o puternică intenţie religioasă şi magică, ce ţine de cultul actului de a
vâna. Se estimează că acestea ar fi fost făcute acum 10.000 sau 15.000 de ani în urmă.
- Cultura Spaniei este o cultură europeană bazată pe o varietate de influențe istorice, în principal aceea a Romei Antice, dar, de
asemenea, celtic pre-romană și cultura iberică, precum și cea a fenicienilor și a arabilor (timp de 781 ani - din 711 în 1492).
• Spania a avut întotdeauna o tradiţie bogată de arte şi meștesuguri reflectând caracterul diverselor civilizații - iberică, romană, vizigotă şi
musulmană care au marcat istoria ţării. Articole tradiţionale, cum ar fi ceramica, coşuri de nuiele şi bunurile ţesute sunt produse în țară.
• În Castilla, ceramica este făcută, în principal, de femei, care utilizează o tehnică primitivă. Printre specialităţile pe care le construiesc sunt
ustensilele de bucătărie, borcanele şi ulcioare de apă.
• Elementele de bază ale veselei utilizate în ferme - farfurii, farfurii de supa si castroane din lut smălţuite (Barro cocido) - apar în satele şi pe
tarabe pe fiecare piata. Multe dintre tehnicile (luciu metalic, motive decorative, şi de culoare), utilizate în ceramică au fost influenţate de
tradiţiile islamice. Există două mari centre de olarit din regiunea Toledo. Primul, Talavera de la Reina este faimos pentru albastru, verde,
galben, portocaliu şi ceramica neagra, in timp ce al doilea, El Puente del Arzobispo, foloseste in principal nuante de verde. Mestesugul cosului
de nuiele rămâne unul dintre cele mai reprezentative meserii spaniole. Deşi efectuat in toata tara, este deosebit de bogat pe coasta
mediteraneană şi în Insulele Baleare. Tipul de produs şi materialul folosit variază de la regiune la regiune. Coşuri, pălării şi saltele sunt făcute
din stuf, salcie, fasii de lemn de măslin, mesteacăn si coarta de castan, în timp ce mobilierul poate fi din papură sau împletituri.
- Spania şi-a păstrat vii tradiţiile vechi având un număr mare de Fiestas, sărbătorite frecvent în toata țara pe parcursul anului. Aceste variate și
unice izbucniri ale sentimentului religios şi bucuria sunt o dovadă clară a bogatului patrimoniu cultural spaniol
1. Influenţele culturale înregistrate de Spania de-a lungul secolelor
Situată pe teritoriul Spaniei, nu departe de granita nordică, la contactul munților Cantabrici cu câmpia litorală a Golfului Biscaya, Peștera
Altamira este cunoscută ca "peștera cu cele mai renumite și reușite picturi rupestre paleolitice ".
Picturile rupestre descoperite în 1868 în aceasta grotă datează din Epoca de Piatră și sunt considerate cele mai vechi manifestări ale artei, din
Europa. Se crede că au fost executate acum 40.000 de ani. Peștera a fost declarată monument al Patrimoniului Mondial UNESCO si a
fost denumită “Capela Sixtina a preistoriei“. Printre animalele reprezentate se numără cerbi, bizoni, cai, mistreţi
Reprezentările zoomorfe în arta veche spaniolă
În peşterea de la El Castillo din ţinutul Santander se pot observa imaginile unui bizon şi ale unui elefant. Ceea ce este nou
aici este că toate acestea se află în jurul uni element nou: omul, care nu este prezent la Altamira. Prima operă de artă
cunoscută la nivel mondial este un disc roşu, descoperit în peştera El Castillo din nordul Spaniei şi având o vechime de
minimum 40.800 de ani. Un alt desen, reprezentând o mână umană, descoperit în aceeaşi grotă, are cel puţin 37.300 de ani.
Pe peretii pesterii El Castillo se afla peste 100 de picturi, iar pentru realizarea acestora a fost folosit mai mult nuanța roșie.
Sunt desenate animale, însă cele mai multe urme sunt de mâini. „Aceasta este cea mai veche artă rupestră din Europa, având
cu cel puţin 4.000 de ani mai mult decât celelalte picturi”.
DOLMENE
Odată cu folosirea pietrei şlefuite apare şi locuinţa. Nu pot fi astăzi
în forma lor de atunci, ele nemaipăstrându-se însă. Ceea ce a rămas
sunt monumente cu caracter funerar, care trădează o ierarhie
socială. Este vorba de dolmeni - camere mari realizate din lespezi
uriaşe din piatră cu suprafaţă netedă, aşezate pe muchie, peste ele
fiind aşezate orizontal altele, totul fiind apoi acoperit cu pământ.
Spania e bogată în dolmeni. Aceste morminte monumentale erau de
multe ori ridicate în vederea înhumărilor colective, cel mai adesea
ale mai marilor vremii, din mileniile V - II î. Chr. Dolmenii de mari
dimensiuni se găsesc la Alteguera (Malaga) şi foarte bine păstrate
sunt cele de la Menga şi Viera; în apropiere de Sevilla se află cel de
la Matarrubilla, iar în Huelva, cel din Soto.
Introducerea în cultura locală a elementelor de cultură feniciene

Tezaurul de la Aliseda, colecţia de bijuterii de aur feniciene demonstrează prezenţa lor aici, înclinaţia spre decorativ, element împrumutat de
populaţia locală şi la care poporul spaniol nu va renunţa niciodată.
Un tezaur descoperit în 1920 în satul Aliseda, lângă Caceres, Spania, ce includea bijuterii din aur, decorate cu aur granulat și filigran, atribuite unor
surse feniciene-punice, din sec. VII-VI î.e.n. Mare parte din tezaur se află în Museo Arqueologico Nacional, Madrid.

Urme ale culturii greceşti

Mai târziu, fenicienii au fost substituiţi de către greci, care au ajuns prima oară în Spania în secolul VII î.Hr., unde, la scurt timp după aceea, au
ridicat oraşul Emporion (astăzi Ampurias), pe coasta catalană. Întocmai precum fenicenii, grecii au colonizat zona litorală Levante, fără a pătrunde
însă în interioul Peninsulei, deoarece nu aveau spirit de cuceritori, iar interesele lor erau de natură comercială. Aceştia au construit
adevărate oraşe-state autonome asemănătoare oraşelor metropolei, însă importanţa majoră a colonizării greceşti a constat în a aduce în Spania
ideea comerţului, industriei şi agriculturii. Ei au fost cei care au introdus culturile de struguri şi măslin şi care, în acelaşi timp, au adus „artele
spiritului”, cu teatrul, poezia şi filosofia specifică lor. Aşezarea umană de la Ampurias ce datează de la mijlocul secolului al VI-lea î.Hr. păstrează
elemente caracteristice culturii elene.

Pătrunderea celţilor şi urmele lăsate de ei

Oamenii din Spania celtică locuiau în castre. Încrucişarea celţilor cu iberii dă naştre celtiberilor, popor mândru, dur, aprig în păstrarea
independenţei. Centrul cultural şi al civilizaţiei celtiberice este Numancia - întruchiparea sentimentului hispanic în faţa imperialismului roman.
Săpăturile efectuate în această zonă geografică scot în evidenţă faptul că această cultură nu excelează în privinţa construcţiilor, în schimb,
prelucarea argilei ceramice, dezvăluie o puternică personalitate a celor care au realizat-o.

Arta arabă cu elementele sale caracteristice – moscheea şi palatul, va influenţa arta spaniolă, arta europeană în general, în special stilul gotic. Arta
arabă îmbină elementele tradiţionale arabe cu influenţele antice bizantine, persane pe care le găsim în construcţia moscheelor din Cordoba, Toledo
şi Sevilla. Unicul palat rămas de la arabi este Alhabmra din Granada. Acesta impresionează prin ornamentaţia interiorului şi prin culoarea roşiatică
din exterior (Al-Hambra – „roşiatică”).
Capitală a Castiliei în secolul al XVI-lea, Toledo, centrul cultural și istoric al Spaniei, este un oraş cu istorie bogată, reflectată de
numeroasele monumente ce pot fi admirate în acest oraş spectaculos. Amprentele lăsate de mauri, catolici şi evrei, alături de
vestigiile romane şi vizigote ce se păstrează până astăzi explică de ce Toledo este considerat de către spanioli un oraş-patrimoniu.
Toledo este asociat cu pictorul El Greco care a trăit și a lucrat aici din 1577 până în 1614. Picturile sale sunt răspândite în întregul
oraș Toledo. Fosta resedință regală si imperială care are o traditie istorică foarte bogată, a fost declarat Patrimoniu
Mondial de UNESCO în 1986.
Cádiz este considerat de unii că ar fi cel mai vechi oraş din Europa. Originile sale datează de pe vremea fenicienilor. Istoria
documentată a Spaniei începe odată cu naşterea oraşului Gádir (actualul Cádiz al cărui nume însemna pur și simplu "cetate".
Locuitorii orașului își spun și astazi "gaditanos) ", care a servit drept capitală a coloniilor feniciene în Peninsula Iberică şi care a
fost construit în jurul anului 1100 î.Hr. Aşadar, primii oameni care au ajuns în Peninsulă din regiunile cele mai dezvoltate ale
Mediteranei au fost fenicienii, după sursele documentare.
În secolul al XIII-lea, Sevilla a devenit cel mai important centru cultural al Andaluziei. Arhitectura acestui oras este o reflexie a
istoriei sale tumultoase cu perioade lungi de ocupatie de către Imperiului Roman si mai târziu de către mauri. Un centru cultural,
financiar, social si artistic al sudului Spaniei, Orașul Sevilia adăpostește un ansamblu de monumente înscrise în patrimoniul
universal.
Cordoba, este un important punct de referință a culturii europene, un amestec al diverselor culturi care s-au stabilit aici de-a
lungul istoriei. Centrul vechi istoric al Córdobei a fost înscris în anul 1984 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Cordoba a fost odinioară, pentru un timp, centrul intelectual al Europei. Cordoba modernă, păstrează o bună parte din moştenirea
maură.
Cordoba, vechiul centru religios maur-islamic, care, odinioara a fost si cel mai civilizat oras vestic
Córdoba, capitala califatului, avea să devină oraşul preferat pentru marile serbări ale întregii Spanii arabe. Califii din Spania ştiau
să ofere lux palatelor, splendoare moscheilor şi forţă fortificaţiilor de apărare.
Granada, centru cultural maur-andalusian, ultimul bastion al islamului în Europa. Granada a fost menționată pentru prima oară
în cca 500 î.Hr., ca o colonie iberică. Prin îmbinarea pașnică a mai multor culturi, Granada este astăzi un exemplu viu de
oportunități multiculturale. Granada este faimoasă datorită construcțiilor sale istorice, din vremea maurilor, dar și din
perioada gotică sau renascentistă. Orașul mai este celebru și pentru numeroșii săi cântăreți de chitară. Granada a fost guvernată
începând cu secolul al XIII-lea de dinastia Ben Alhamar.
Mai târziu, fenicienii au fost substituiţi de către greci, care au ajuns prima oară în Spania în secolul VII î.Hr., unde, la scurt timp după aceea, au
ridicat oraşul Emporion (astăzi Ampurias), pe coasta catalană. Întocmai precum fenicenii, grecii au colonizat zona litorală Levante, fără a
pătrunde însă în interioul Peninsulei, deoarece nu aveau spirit de cuceritori, iar interesele lor erau de natură comercială. Aşezarea umană de la
Ampurias ce datează de la mijlocul secolului al VI-lea î.Hr. păstrează elemente caracteristice culturii elene.
1. Principalele edificii culturale religioase
Arhitectura şi pictura monahală pot să plaseze foarte uşor în timp lăcaşul de cult. Catredrala Sfânta Maria din Sevilla este o catedrală romano-
catolică din orașul Sevilla. Aceasta este cea mai mare din țară și a treia cea mai mare catedrală gotică din lume (116m lungime) alături de
Catedrala Sf. Paul din Londra si Catedrala Sf. Petru de la Vatican. Pe lângă mărimea ei, catedrala este renumită pentru faptul că aici se află
mormântul lui Cristofor Columb. Altarul din aur al bisericii, din capela principală, este cea mai spectaculoasă parte a interiorului Catedralei din
Sevilia. Această capodoperă a fost proiectată de maestrul flamand Pierre Dancart care a muncit 44 de ani la reliefurile prezente pe altar, începând
cu anul 1482. Altarul a fost în cele din urmă finalizat în 1564 cu ajutorul altor artiști. Retablo Mayor, cel mai mare altar din lume, este format din
36 de părți sculptate în relief, ce înfățisează scene din vechiul testament și din viața sfintilor. În 1987, catedrala a devenit parte a Patrimoniului
Mondial UNESCO.
Catredrala Sfânta Maria din Sevilla
Cunoscută sub numele de La Seu, această catedrală din Barcelonei, dedicată astăzi Sfintei Eulàlia (Sfânta protectoare a
Cataloniei), datează încă din anul 1298 și este centrul spiritual al orașului. Din punct de vedere arhitectonic, este un amestec între
stilurile gotice, baroce și romanice. Biserica are 101 m înălțime, 93 de metri lungime si 40 latime. Turnurile cu ceas, construite
între anii 1386 si 1393, au o înălțime care depășește 50 de metri. In criptă se găseste sarcofagul Sfintei Eulalia.
Catedrala din Toledo este una dintre cele mai
mari catedrale creștine din lume, considerată a fi
una dintre cele mai mărețe structuri gotice de
acest gen din întreaga Europă. Catedrala are o
lungime de 120 de metri și 44,5 m înălțime. Din
punct de vedere al fidelității față de stilul gotic,
aceasta nu este întrecută decât de două alte
catedrale – Catedrala din Sevilia și Catedrala din
Milan. Sacristia catedralei conţine numeroase
picturi semnate de El Greco şi de Caravaggio,
Goya, Rafael, Rubens, Tiţian, constituind un
veritabil muzeu într-o singură cameră.
Monstranţa catedralei este de asemenea
impresionantă, fiind confecţionată din 183 de
kilograme de argint, 18 kilograme de aur de 18
karate şi numeroase diamante, smaralde şi
rubine. Se spune că o parte din aurul folosit
pentru construcţia acesteia a fost adus din
America de către Cristofor Columb. Monstranţa
este purtată prin oraş în fiecare an în cadrul unei
ceremonii fastuoase, cu ocazia sărbătorii Corpus
Christi. Procesiunea are loc în fiecare an, această
tradiţie importantă a oraşului fiind menţionată în
documente datând încă din secolul al XIII-lea.
Sinagoga Santa María la Blanca, cea
mai veche din Europa
Dintre cele 11 sinagogi ce se aflau
cândva în cartierul evreiesc al cetăţii,
doar două au mai rezistat până în ziua de
astăzi. De altfel, în toată Spania doar 3
sinagogi istorice s-au păstrat până în
zilele noastre după ce evreii au fost
expulzaţi în 1492, cea de-a treia aflându-
se în Cordoba.
Construită în 1180, sinagoga Santa
María la Blanca reflectă perfect istoria
tumultoasă a oraşului. Astfel, ea a fost
ridicată de arhitecţi mauri pentru
populaţia iudaică a oraşului, iar în 1405
(sau 1411, după alte surse) a devenit
biserică catolică, primind atunci numele
pe care îl poartă şi astăzi.
Considerată unul dintre cele mai bune
exemple ale cooperării între cele 3
culturi în această regiune din Evul
Mediu până astăzi, sinagoga este astăzi
muzeu şi se află în continuare în posesia
Bisericii Catolice.
Sinagoga del Tránsito situată în fostul cartier evreiesc din orașul Toledo, datează de la 1336. După ce evreii au fost expulzaţi din
Spania în 1492, sinagoga a fost transformată în bisercă catolică. Astăzi, aceasta găzduieşte Muzeul Sefardí, care are ca scop să
conserve moștenirea culturală hispano-evreiască ca parte integrală a patrimoniului cultural istoric spaniol, nominalizat în 1996 la
titlul de Muzeul Anului în Europa.
Un alt punct de atracţie important este moscheea Cristo de la Luz, construită în anul 999/1000. Denumită iniţial Mezquita Bab-al-
Mardum, aceasta a fost transformată în biserică catolică în anul 1186. Dintre cele 10 moschei construite în Toledo de-a lungul
perioadei de dominaţie a maurilor, aceasta este cea mai bine conservată. Chiar daca este unul din cele mai vechi monumente maure
din Spania, construit de Musa Ibn Ali în secolul X, pe fundatia unei biserici vizigote, doar naosul si cele nouă cupole au mai ramas
din constructia arabă intială.
Constructia Catedralei din Segovia, numită inițial Santa Maria, considerată „regina catedralelor”, a început în anul 1525, în timpul domniei lui
Carlos al V-lea, aceasta fiind ultima catedrală gotică construită în Spania. Catedrala măsoară 105 m lungime pe 50 de m lățime si are o înaltime
de 33 de m, în dreptul navei principale. Catedrala din Segovia este una din cele mai reprezentarive biserici gotice din Spania, împreună cu
catedrala Salamanca. Altarul este o adevarată operă de artă, construit din marmura și bronz. Aici se găseste si un mic muzeu de artă religioasă, cu
câteva exemple deosebite de artă spaniolă, de la pictură si bijuterii la obiecte de cult si manuscrise. Stilul arhitectural este cel gotic, iar clopotnița
sa ajunge la 89 de metri înălțime.
Sagrada Familia, o biserică neterminată, începută în 1884; Proiectul original al bisericii Sagrada Familia a fost făcut de arhitectul Antonio Gaudi, care a
lucrat la ea peste 40 de ani, ultimii săi 15 ani din viață, fiind dedicați în exclusivitate acestuia. Biserica are 18 turnuri, în ordinea înălțimii reprezentând
pe cei 12 apostoli, cei 4 evangheliști, Sfânta Fecioară și, cel mai înalt turn, pe Iisus Hristos. Turnul central al lui Iisus va avea montat pe el o cruce
uriașă. Gaudi a glumit odată spunând că Dumnezeul, clientul său, nu se grăbește să-și vadă basilica terminată.
Mănăstirea Montserrat este o mănăstire benedictină; Bogat ornamentată cu basoreliefuri reprezentând apostoli sau scene biblice, pereții bazilicii
adăpostesc sarcofage ale unor generoși și viteji cavaleri feudali. Basilica adăpostește și un muzeu ce păstrează lucrările unor mari artiști: El
Greco, Salvador Dali și Pablo Picasso. Biserica mănăstirii adăposteste, într-una dintre capelele sale, o statuie unică - "La Moreneta", adică
statuia Maicii Domnului cunoscută sub denumirea de "Madona Neagră". Aceasta este o sculptură reprezentând-o pe Fecioara Maria cu Pruncul în
brațe. Minunea a păzit-o întodeauna: a rezistat tuturor incendiilor și tentativelor de distrugere. Inchisă într-o carcasă, statuia poate fi atinsă numai
intr-un loc neacoperit de sticla: mana Fecioarei tinand o sfera, simbol al universului. Madonna tine cealaltă mână aproape de umărul pruncului,
arătând prin acest gest omnipotența Fiului lui Dumnezeu. Pruncul Iisus binecuvântează cu mâna dreaptă, în cealaltă ținând un con de brad, simbol
al fertilității și vieții veșnice. Din secolul al XIX-lea, Madonna Neagră este patroana Cataloniei, fiind sărbătorită pe 27 aprilie.
Catedrala Nouă din Salamanca a fost construită între secolele XVI-XVIII în două
stiluri: gotic târziu și baroc. Construcția a fost comandată de Ferdinand al II-lea de
Aragon și a fost declarată monument național prin decret regal în 1887

Artistul Miguel Romero a

creat acele figuri. Autorul
bizarelor reprezentări a afirmat
că a optat pentru un simbol al
secolului XX. Acesta din urmă
va rămâne în istorie drept
veacul în care omul a reușit
prima sa călătorie în Cosmos.
Sau, cel puțin, prima ieșire în
spațiu din istoria cunoscută a
omenirii.
Catedrala din Burgos
începută în 1221, este
considerată a fi mausoleul lui
El Cid. Considerat drept
opera îngerilor de Filip al II-
lea, clădirea gotică a fost
înscrisă în anul 1984 pe lista
patrimoniului cultural
mondial UNESCO pentru
vechimea ei dar și pentru
operele de artă prezente aici.
Cid Campeador (1040-1099),
pe numele său
adevărat Rodrigo Diaz de
Vivar, este cel mai cunoscut
erou naţional spaniol al Reco
nquistei (al luptei pentru
recucerirea teritoriilor
ocupate de arabi). In interior
se gaseste si mormântul
eroului El Cid, personaj
legendar si simbol național al
Spaniei.
Catedrala din Valencia a fost construită între anii 1252 și 1482 pe locul unde se găsea o mai veche moschee și probabil înainte de ea, un și mai
vechi templu roman închinat zeiței Diana – zeița vânătorii în mitologia romană, echivalenta zeitei Artemis din mitologia greacă. Initial biserica a
fost închinată Mântuitorului pentru ca mai apoi El Cid să o dedice Fecioarei Maria. Exteriorul Catedralei din Valencia este, în cea mai mare parte,
gotic. Arcadele neobisnuite în stil gotic din jurul absidei din partea nord-estică amintesc de Colosseumul din Roma.
 La Mezquita sau Moscheea – centru religios, filosofic, cultural si centru al stiintelor medievale, azi catedrala orasului Cordoba.
Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Cordoba este o combinatie între o moschee și o catedrală din secolul al VIII-lea. Aceasta
impresionanta cladire sta marturie a multimii schimbarilor religioase pe care le-a intampinat orasul Cordoba de-a lungul secolelor. Astazi,
Mezquita este cunoscută mai mult sub denumirea de "Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Cordoba", titlul de "moschee" nemaifiind folosit
în mod curent. După invazia maură din 711, musulmanii cumpără și împart biserica în două, folosind jumătate pentru oficierea slujbelor
religioase proprii și lăsând cealaltă parte pentru creștini. Moscheea din secolul al VIII-lea era cea de-a doua din lume, ca mărime. In anul 1984,
centrul istoric al orasului Cordoba, incluzând si moscheea-catedrala Mezquita, a fost inclus in lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Principalele edificii culturale spaniole - Muzee, palate, castele, case memoriale, statui, teatre

Muzeul Național Regina Sofia, Madrid are o istorie îndelungată. In anul 1566, Regele Filip al II-lea a ordonat ca toate spitalele din oraș să fie
aduse sub un singur acoperis, astfel ca au fost toate aduse în această clădire care a devenit Hospital General. Muzeul are una dintre cele mai bune
colecții de arta din secolul al XX-lea și este un loc excelent pentru a vedea operele artiștilor contemporani spanioli, inclusiv Salvador Dali și Pablo
Picasso.
Muzeul Prado, Madrid, a fost comparat adesea cu Muzeul Luvru sau cu National Gallery din Londra. Cuprinde una dintre cele mai interesante
colecții de artă europeană, din secolul al XIV-lea și până la începutul secolului al XIX-lea. Fondat ca muzeu de pictură și sculptură, "el
Prado" conține de asemenea o importantă colecție de peste 5.000 de desene, 2.000 de afișe, 1.000 de monede și aproape 2.000 de obiecte
decorative și lucrări de artă. Sculptura este reprezentată prin peste 700 de lucrări și printr-un număr mai mic de fragmente sculpturale.
Superba galerie de tablouri (8.600 de picturi) este factorul care îi conferă muzeului renumele internațional. Indiscutabil, în Prado se află cele mai
mari colecții de lucrări ale spaniolilor Diego Velázquez și Francisco Goya, precum și ale lui El Greco, Peter Paul Rubens, Rafael, Tițian. Cea mai
cunoscută operă de artă expusă este Las Meninas de Velázquez.

Una dintre intrările în Prado este dominată de

statuia din bronz a lui Diego Velázquez.
Sevilla este capitala cântecului şi dansului andaluz, cu celebrul flamenco, dar şi locul de desfăşurare a coridelor în stil sevillan. Muzeul Dansului
Flamenco din Sevilia a fost fondat la data de 7 aprilie 2006 la inițiativa dansatoarei de flamenco Cristina Panadero, unicat în lume. Muzeul este
găzduit de o clădire ce datează din secolul al XVIII-lea, aceasta fiind compusă din subsol, parter și două etaje. În curtea interioară se organizează
spectacole cu dansatori flamenco. Tot aici se găsește un magazin cu articole din domeniu La etajul întâi vizitatorii pot găsi expoziții de fotografii
sau spectacole multimedia. La etajul al doilea flamenco este prezentat ca și o artă vie, care inspiră alte forme de artă, cum ar fi moda, pictura,
literatura sau cinema. În muzeu veţi găsi informaţii despre istoria dansului
Muzeul Picasso din Barcelona, deschis în 1963, are una dintre cele mai complete colecții de opere de artă ale lui Pablo Picasso. Toate perioadele
operei artistului parizian sunt reprezentate, în opere de artă precum tablouri, desene, ceramică, sculpturi și chiar poezie. Opere memorabile includ
autoportretul „Paolo ca arlechin” si „Nud in fotoliu”. Colectia Muzeului Picasso este bogata si variata, incluzând pictură, grafică, schite, gravuri,
obiecte de ceramică, sculptură, pe scurt o prezentare exhaustivă a etapelor, temelor și tehnicilor care l-au preocupat pe Pablo Picasso.
MUZEUL-TEATRU SALVADOR DALI dedicat celui mai cunoscut artist suprarealist. În Figueres, orașelul anonim din Catalunia în care s-a
născut Dali, există un muzeu dedicat integral creației lui. Roşu cărămiziu în exterior, împodobit cu ouă albe, gigante (simbolul fertilității) pe
acoperiş şi manechine aurii pe marginea acestuia, el nu seamănă cu niciun alt muzeu. Dali este înmormântat la baza propriului muzeu. Macabru, ar
spune unii, dar în felul acesta a reușit să își transforme teatrul în mausoleu al memoriei lui. Muzeul are o colecție retrospectivă, cu lucrări din toate
perioadele, de la desenele din școală, picturi și sculpturi, creație de bijuterii, până la instalații de artă tridimensionale și sculpturi concepute
special pentru acest spațiu. Ampla colecție prezintă traseul parcurs de Dalí prin diferitele curente artistice, de la impresionism, futurism și cubism
până la suprarealism. În colecția permanentă sunt expuse și lucrări ale altor artiști celebri, precum El Greco, pe care Dalí le-a achiziționat.
Casa memoriala El Greco, inaugurată în anul 1911 și intrată
în proprietatea statului spaniol în 1942 și situată în Toledo, este
un muzeu dedicat operei artistului de către țara sa de adopție.
Palatul Regal din Madrid, cunoscut și ca Palatul din Orient este reședința oficialǎ a Regelui Spaniei și este singura reședința a Ceremoniilor de
Stat. Cu o suprafata de 135.000 metri pătrați și 3418 de camere, este cel mai mare palat regal din Europa. Palatul cel mare este bogat decorat de
artiști precum Velázquez, Tiepolo, Mengs, Gasparini, Juan de Flandes, Caravaggio și Goya.
El Escorial San Lorenzo El Escorial, pe numele complet, se găseste la 45 de km de Madrid si a fost, în trecut, reședinta regilor Spaniei. Astăzi
nu mai este folosit decât ca muzeu. El Escorial a fost construit în secolul al XVI-lea, ca reședință a regelui Filip al II-lea. Sute de ani mai târziu,
în 1984, El Escorial a fost inclus în patrimoniul Unesco.
În secolul al XV-lea regiunea a fost mai prolifică în arhitectura laică decât religioasă. Merită să fie remarcat Palacio de la
Generalidad (Palatul cortesurilor catalane) şi sediul Primăriei al cărui salon destinat „Consiliului celor 100” a fost realizat în
1373. Partea cea mai impresionantă din Palacio de la Generalidad o constituie acel „patio”, cu balcoane gotice continui şi o scară
exterioară cotată a fi „cea mai frumoasă scară cunoscută în Europa Evului Mediu târziu”.
Complexul Artelor si Stiintelor din Valencia (CAC) este un proiect care a apărut la începutul anului 1990 și a devenit o atracție
importantă. Spatiu futurist în totalitate, este înconjurat de grădini și de apă, ocupând partea de est a Grădinilor Raului Turia. CAC
este un complex cultural foarte mare în jurul a 6 construcții, alcatuit dintr-un cinematograf IMAX, un muzeu al științelor, o
promenadă pe o gradină suspendată, un acvariu și o agoră.
Castelul Alcazar din Segovia urmează forma unei nave şi a fost construit iniţial ca o fortăreaţă, zonă de supraveghere şi apărare a
întregii regiuni. Devine mai târziu un palat regal, mai apoi închisoare, fiind transformat ulterior într-o academie militară de mare
valoare. Primele documente atestă existenţa Castelului Alcazar din Segovia încă din anul 1120, însă dovezile arheologice
demontrează că edificiul exista încă din Epoca Romană. Este una dintre sursele de inspiratie pentru castelul Cenușăresei din
universul Disney.
Castelul La Mota. In provincia Valladolid gasim castelul spaniol cu arhitectura cea mai apropiata curentului gotic. Cladirea a intrat sub protectia
statului spaniol, încă din anul 1904, prin actul Bien de Inters Cultural. Castelul La Mota a fost construit în anul 1080, pe post de avanpost în fața
maurilor. Castelul din La Mota este o fortăreață medievală reconstruită, situată în provincia spaniola Valladolid. A fost ridicata cu scopul de a
oferi protectie impotriva maurilor pentru ca intr-un final sa devină inchisoare pentru o serie intreagă de oameni celebri. Dintre toti, Cesare
Borgia, a reusit chiar sa evadeze din turnul inalt de 40 de metri, coborand pe o franghie.
Castelul Coca, una dintre cele mai frumoase fortărețe din Spania, este înconjurat de ziduri fortificate cu tunuri de veghe masive,
impunătoare, Constructia acestui castel a durat peste 10 ani si a fost începută si coordonată de Alonso de Fonseca. Numele de
”Coca” vine de la localitatea lângă care acesta a fost construit. Diferențele în arhitectura sa comparativ cu altele provine din
influientele maure puternic vizibile, în special, în decoratiunile interioare. Zidurile, porțile și turnurile sunt în stil mudéjar,
îmbinând elemente arhitectonice islamice și creștine (mai ales gotice). Construit în secolul al XV-lea la ordinul Arhiepiscopului
Seviliei
Castelul Olite. Considerat de multi experti în domeniu ca fiind cel mai impunător edificiu medieval din nordul Spaniei, castelul
din Olite a fost construit de regii din Navara, undeva in intervalul de timp dintre secolele XIII-XV. Castelul a servit drept resedinta
pentru regele Charles III. In timp, clădirea si-a abandonat destinația militară, devenind palat. Olite este situat la congruenta a doua
mari regiuni viticole spaniole, Ochoa si La Rioja. Astazi, castelul arată atât de spectaculos încât a fost ales sediu principal al
Parador Nacional de Turismo.
Statuia Lui Cristofor Columb- (1451-1506) se află la capătul portului Las Rambas. Monumentul Cristofor Columb a fost
construit în 1888 in onoarea renumitului explorator si descoperitor al Americii. La baza statuii se pot vedea cei patru lei
impunători care reprezintă un omagiu adus Catalaniei în colonizarea Americii şi independenţa economică a Castiliei. În interiorul
statuii este lift care duce la un loc acoperit cu sticlă cu o rotaţie de 360 grade. De aici se vede imaginea oraşului.
Monumentul lui Cervantes. Cel mai important obiectiv din Plaza de Espana este monumentul închiat memoriei lui Miguel de
Cervantes, mare scriitor al literaturii universale, autor al povestii lui Don Quixote de la Mancha si credinciosului sau însotitor
Sancho Panza, poveste cunoscută în toata lumea. In spatele lor este o statuie a lui Cervantes care vegheaza asupra creatiilor sale.
Torre del Oro (Turnul de Aur) este un turn istoric de observatie
ce a fost construit la inceputul secolului al XIII-lea de dinastia
maura Almohad. Turnul de Aur este o mostenire a dinastiei maure
Almohad, cea care a controlat mare parte a sudului Spaniei pana la
momentul cand a avut loc „reconquista” – recucerirea zonei de
catre crestini. Varful turnului in forma de cupola este o parte mai
recenta a turnului fiind adaugata in anul 1760. Turnul a fost ridicat
in jurul anului 1220 din ordinul guvernatorului Abu Eola. Turnul
era parte a zidului defensiv al orasului si era legat de un alt turn
octogonal din apropiere – Torre de la Plata sau Turnul de Argint –
care a rezistat si el peste secole. Dupa ce a fost construit, turnul a
fost folosit pentru a controla accesul in portul orasului. Un lant
imens era legat de Torre del Oro si de un alt turn ce se gasea pe
cealalta parte a raului. Atunci cand lantul era ridicat, intrarea
vaselor in oras era oprita. Dupa recucerirea Seviliei, turnul a fost
folosit ca inchisoare. Legendele spun ca a fost folosit si ca adăpost
pentru amanta Regelui Pedro I. Ulterior turnul a fost folosit pentru
multe alte scopuri, dintre cele mai diverse iar la un moment dat au
exista chiar voci care au propus demolarea sa. In zilele noastre
Turnul de Aur din Sevilia gazduieste un muzeu naval ce expune o
colectie legata de istoria maritima bogata a orasului si a legaturilor
Seviliei cu Lumea Noua.
Numele de Turnul de Aur vine probabil de la decoratiunile initiale
ale turnului. O alta explicatie a numelui acestui turn este data de
aurul ce era descarcat aici in perioada in care Sevilia detinea
monopolul asupra comertului cu Lumea Noua.
Salamanca- lăcaș de cultură
Fara nici o indoiala, Salamanca este orasul artei prin excelenta, echilibrului si armoniei, o simbioza a spiritului rural si spiritului
studentesc. Universitatea din Salamanca a fost înființată în 1134, fiind una dintre primele universități din lume. În 1218 a primit
carta regala de înființare de la regele Alfonso al IX-lea al Leonului, devenind ulterior celebră în întreaga Europă ca un centru
didactic excelent. A devenit, de asemenea, prima instituție de învățămant cu titlul formal de „Universitate”, titlu acordat de
regele Alfonso al X-lea al Castiliei în 1254 și recunoscut de Papa Alexandru al IV-lea în 1255.
El Greco, pictorul lui Dumnezeu, cunoscut Pablo Picasso este uneori considerat ca suprarealist,
mai ales datorită picturilor sale pe teme prin faptul că opera sa nu reflectă o realitate vizibilă, ci
religioase și ca portretist redă o reprezentare interioară

Portretul lui Hristos

Domnisoarele din Avignon - Pablo Picasso
 Velazquez - artistul echilibrului

Există o deosebire fundamentală între El Greco şi Velazquez, artistul echilibrului, care prefara să umanizeze zeii mitologiei şi ai
religiei. Concepţia este barocă, în sensul că devine teatrală şi solemnă, dar cu condiţia să nu afecteze accentele de fidelitate şi
veridicitate a ceea ce se intenţiona. Reprezentant al stilului baroc, s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-
lea al Spaniei. În același timp, Velázquez este creatorul unei noi viziuni și al unui nou mod de zugrăvire a naturii.

Diego Velázquez: Portret alegoric al regelui Filip al IV- Diego Velázquez: Doamne de onoare (Las Meninas), Diego Velázquez: Triumful lui Bacchus (Los Borrachos), 1628 - Museo Prado,
lea, 1644/46 - Galleria degli Uffizi, Florența 1656 - Museo Prado, Madrid Madrid
Salvador Dalí, reprezentant de seamă al curentului suprarealist în Antonio Garcia Lopez
artă. cunoscut pentru stilul său realist.
The Table, 1971-80
„Persistenţa Memoriei“ lui Salvador Dalí
Evenimente culturale

1. Festivalul taurilor-Pamplona - capitala regiunii spaniole Navarra, iar pentru nationalistii basci este capitala istorică a Tării
Bascilor. Faima mondială si-a căpătat-o după aparitia romanului Fiesta ("The Sun Also Rises") al lui Ernest Hemingway, care
descrie evenimentele ce au loc anual în Pamplona și care a atras turiștii din întreaga lume în orasul spaniol. Cursele cu tauri de
la Pamplona fac parte din festivalul anual dedicat Sfântului Fermin, sau Sanfermines cum îl numesc localnicii. Se pare ca
sărbătorile datează încă din secolul XIII. Atunci aveau loc în luna octombrie, iar caracterul religios era mult mai pronuntat.
2. Festival internațional de la guitarra - a fost fondat în anul 1987 pentru chitaristul si maestrul national Luis Zumbado cu
sprijinul Teatrului National. Acest festival a fost primul festival muzical ce se realiza in tara, si apoi a devenit un important
eveniment cultural ce a reunit mari chitaristi nationali si internationali. Acest festival a avut ca obiectiv sa arate, sa pastreze si
sa promoveze cunostiintele si practica acestui instrument prin diverse manifestatii de origine spaniola. De aceea, in toate
editiile sale se prezinte diverse genuri muzicale cum ar fi: chitara clasica, jazz, rock, flamenco, folclorica si alte genuri
contemporane. Au loc si seminarii de dans si lectii de chitara. Acest festival are loc in luna iulie si dureaza doua saptamani.
3. Coridele - Corida e considerata ca un produs al artei pure din Spania. Corida inseamna victoria omului asupra unuia dintre ce
mai de temute animale: taurul. Spectacolul este organizat in mod minutios, conteaza conduita celor care se afla in ring dar mai al
egalitatea între forte. Din aceasta cauza taurul este ranit la începutul fiecarei lupte, pentru a egala astfel sansele intre luptato
Coridele sunt organizate in timpul verii, in arenele locale numite "Plaza de Toros". Corida e foarte populara in randul spaniolilo
arenele sunt pline si sunt emise abonamente pentru intregul sezon.
Originile coridelor dateaza din secolele al XVI-lea, cand taurii erau atacati de pe cai cu sulite.
Corida exista ca eveniment de divertisment, social de la inceputul anilor 1800, cand in Sevilla Fernando al VII-lea a infiintat Scoa
Regala a Coridei
Arta dansului flamenco este adânc înrădăcinată în cultura spaniolă. Andaluzia, o regiune din sudul Spaniei, se mândrește ca fiind
cea care i-a dat naștere. Acest dans al pasiunii, vitalității și senzualității este pentru mulți un adevărat stil de viață. Un amestec de
mișcări armonice și lovituri puternice cu tocurile pantofilor, flamenco-ul reprezintă un capitol din istoria Spaniei și o moștenire
culturală inestimabilă. Acesta s-a dezvoltat in perioada Inchizitiei Spaniole, cand o mare parte a evreilor si a tiganilor au fost
persecutati. Flamenco reflecta spiritul disperarii, al luptei, sperantei si mandriei oamenilor in fata cruzimii si a persecutiilor.
Tiganii au jucat un rol important in pastrarea acestei forme de arta, cantecele lor fiind transmise pe cale orala din generatie in
generatie, prin repetarea dansurilor in comunitatile din care faceau parte.
Arta culinară
Bucataria spaniola este una dintre cele mai diversificate din Europa, îmbinare perfectă între cultură si gusturi. Istoria bogata a Spaniei, si
influentele culturale au dus la nasterea unei bucatari unice cu mii de retete si arome. Radacinile ei sunt mediteraneene iar pestele si fructele de
mare sunt ingrediente de baza. Bucataria spaniola este alcatuita dintr-o mare varietate de feluri de mancare, varietate datorata diferentelor de
geografie, cultura si clima dintre regiunile acestei tari. Gustul ei de neuitat provine de la popoarele care au locuit in trecut pe teritoriul Peninsulei
Iberice. Nemaipomenita ei "oferta" gastronomica a fost influentata de fenicieni, greci, romani, cartaginezi si arabi.

Tortilla de patatas - omleta spaniola Gazpacho, supa de rosii

Paella, orez cu sofran “Sanchocho canario” (peşte alb sărat)

Churros (gogosi spaniole) Sangria

Vă mulțumesc!