Sunteți pe pagina 1din 23

CONCEPTUL DE BUNĂSTARE

În prezent conceptului de bunăstare nu i s-a atribuit o definiție exactă, însă când vorbim despre
acest concept, ne referim la sănătatea, confortul și protecția animalelor. Prin bunăstare înțelegem
întrunirea cerințelor fizice, psihologice și comportamentale ale animalelor; bunăstarea vorbește despre
modul în care animalele sunt crescute/exploatate.
Principiile de bază ce trebuie să fie respectate pentru a se atinge nivelul optim al bunăstării sunt
următoarele:
- asigurarea accesului la apă proaspătă și hrană;
- asigurarea mediului optim de adăpostire și odihnă;
- asigurarea unui spațiu cât mai apropiaT de cel natural, în care animalul să își poată desfășura
activitățile comportamentale în mod normal;
- prevenirea durerilor și rănilor la animale, precum și a diagnosticării și a tratamentului, dacă este
cazul;
- animalele trebuie să fie private de sentimentul de frică.
Bunăstarea trebuie tratată la nivel de individ, deoarece este o stare proprie pe care
un animal o poate resimți, iar un altul nu, fiind influențată de bagajul genetic al fiecărui
individ în parte, de capacitatea fiziologică a acestuia și de modul în care percepe
informațiile, astfel bunăstarea este studiată pe trei grade și anume, bunăstare deplină,
precară și foarte precară.

Lipsa unor necesități cum ar fi hrana, apa, microclimatul corespunzător, etc., poate
provoca stări de disconfort, de stres, stări de boală, dar se poate ajunge chiar și la
pierderea vieții animalelor.
Dacă ne referim la producția de carne, în anul 2009, diversi cercetători, au
studiat forte amplu, reacția animalului la stresul care este supus înaintea
sacrificării. Studiile efectuate au arătat că din cauza stresului resimțit de animal
înainte de sacrificare și prin pierderea de glicogen în mușchi, s-a ajuns la un pH
final exterm de mare, iar pentru conservarea cărnii acest lucru nu este de dorit.
Ph-ul mare al cărnii conferă acesteia o culoare mai închisă și de asemenea o
valoare ridicată a frăgezimii, ceea ce înseamnă că mușchiul a reținut o cantitate
ridicată de apă. Ph-ul optim pentru o carne de consum, trebuie să înregistreze o
valoare sub 5,0.
Alți factori care influențează pierderea de glicogen sunt legați de rasă, de condiția
corporală, tehnologia de hrănire, stresul resimțit de animal înainte de sacrificare,
temperatura la care a fost ținută/transportată carnea, modul în care se descarcă și se
încarcă, dar și transportul în sine.

Această problemă a fost dezbătută și de OIE (WORLD ORGANISATION FOR


ANIMAL HEALTH), în cadrul întâlnirilor ce au avut loc și au elaborat o lucrare în
care printre alte probleme abordate, au pus accentul și pe trei probleme ale bunăstarii
ce țin de asigurarea bunăstării animalelor în timpul transportului, asigrarea
bunăstării animalelor ce sunt crescute pentru abatorizare și asigurarea
bunăstării animalelor ce sunt crescute pentru sacrificarea de necesitate.

Animalul se simte bine când mediul pe care fermierul il pune la dispoziție este în
acord cu cel natural, iar în aceste condiții animalului i se asigură o bunăstare specifică
fără a se simți stresat
De-a lungul timpului în rândul societății, pe baza rațiunii, pe de o parte, dar și a
simțămintelor, pe de altă parte, s-au format trei tabere în ceea ce privește animalul ca și
materie vie, și anume:
- primă categorie care din start sunt indiferenți la ceea ce înseamnă bunăstarea animalului,
dacă acesta suferă sau nu, sau dacă trebuie să i se asigure un minimum de confort;
- a doua categorie ar fi aceea în care oamenii au pus bazele unor ideologii, doar pe
sentimente, în sensul că animalelor trebuie să li se acorde drepturi, nu să fie exploatate
după placul omului, chiar dacă este un mod de exploatare organizat, ci produsele obținute
de la animal să fie doar acelea, pe care animalul le oferă în mod voluntar, fără intervenție
umană, în ceea ce privește ameliorarea, asigurarea necesarului de vitamine și proteine
prin furajare specifică;
- din cea de-a treia categorie fac parte oamenii care au pus bazele conceptului de bunăstare
a animalelor, pe baza raționamentului uman. Cu alte cuvinte putem exploata animalele
după bunul plac, cu condiția că această exploatare să se producă în limite raționale.
Ideologia în acest caz se bazează pe diminuarea actelor de violență față de animale.

Importanța bunăstării este apreciată și studiată din trei motivații și anume,


motivația etică, unde amintim etica personală și etica socială, motivația politică și
motivația economică
Declarația Universală privind Bunăstarea Animalelor și susținută de Societatea Mondială
pentru Protecția Animalelor, cu sediul la Boston, S.U.A. , a propus prima definiție, iar în
prima parte a acesteia, vorbește despre bunăstare ca fiind ,, Gradul în care sunt întrunite
cerințele fizice, comportamentale și psihologice ale animalului,,. A doua parte a declarației
propuse prezintă aspectul că animalele sunt dependente de om, aceasta este cunoscută sub
forma celor cinci libertăți și este de ordin narativ. Cele cinci libertăți sunt:
- ,, freedom from hunger and thirst (în sens de asigurare a accesului la apă proaspătă și la
hrană);
- freedom from discomfort (asigurarea mediului corespunzător, incluzând adăpostirea și
odihna confortabilă);
- freedom from pain, injury and disease (prevenirea durerii, rănilor, diagnosticul rapid și
tratarea rănilor);
- freedom from fear and distress (eliberarea de frică și suferintă mentală);
- freedom to express normal behaviour (asigurarea spațiului, a facilitățișor și a companiei
pentru exprimarea comportamentului normal).
PRINCIPII ȘI CRITERII DE BUNĂSTARE
Exemple multiple de măsurători
Proncipiul Criterii de bunăstare
potrnțiale
1 Absența foamei prelungite Aprecierea conditiei cororale
Alimentație bună
2 Absența setei prelungite Accesul la apă

3 Confortul la odihnă Frecvența diferitelor poziții de odihnă


Cazare bună
4 Confortul termic Gâfâitul și tremuratul

5 Ușurința mișcărilor Alunecarea sau căderea

Aprecierea clinică a pielii și calitatea


6 Absența rănilor
carcasei
Sănătate bună
7 Absența bolilor Probleme enterice

Absența durerii induse de metodele de Evidența mutilării de rutină, o dată cu


8
management ecornarea, tăierea cozii, asomarea, etc

9 Exprimarea comportamentului social Lingerea, agresivitatea

Exprimarea altor tipuri de


10 Comportamentul anormal
comportament
Comportamentul corespunzător
11 Relația dintre om și animal Testele de apropiere sau evitare

12 Absența fricii generale Testul obiectelor noi


EVALUAREA BUNĂSTĂRII ANIMALELOR PE BAZA
INDICATORILOR ETOLOGICI

Pentru a fi evaluată bunăstarea animalelor pe baza


acestor principii, se urmăresc următorii indicatori de
comportament :
- indicatorii comportamentali ai plăcerii;
- gradul de manifestare a preferințelor comportamentale;
- comportamentele normale manifestate ;
- gradul de aversiune;
- încercările comportamentale de adaptare.
Testele de specialitate manifestate în baza acestor
comportamente se împart în două categorii și anume:
testele de preferință și testele de aversiune.
EVALUAREA BUNĂSTĂRII ANIMALELOR PE BAZA
INDICATORILOR ETOLOGICI
Testele de preferință – aceste teste sunt făcute pe
un eșantion de animale, cărora le sunt puse diverse
spații la dispoziție, de cazare, furajare, adăpare,
sunt lăsate singure să iși formeze loturile, etc, fiind
lăsate să aleagă singure unde se simt cel mai bine și
astfel să se formeze grupurile. Pe parcursul acestui
studiu, animalele sunt monitorizare în permanență.
Testele de aversiune – în cadrul acestor teste,
animalele sunt supuse la diverși stimuli, timp în care
reacțiile acestora sunt studiate.
EVALUAREA BUNĂSTĂRII ANIMALELOR PE BAZA
FACTORILOR DE MANAGEMENT
Evaluarea bunăstării animalelor pe baza
factorilor de management poate fi studiată din
mai multe puncte de vedere, iar dintre acestea
cele mai importante sunt: densitatea efectivelor
și frecvența lotizării acestora, compoziția rației
cât și modul de furajare.
EVALUAREA BUNĂSTĂRII ANIMALELOR PE BAZA
SISTEMELOR NUMERICE INTEGRATIVE
Evaluarea bunăstării pe baza sistemelor numerice integrative
este apreciată deoarece are o aplicabilitate largă, putând fi aplicată la
toate speciile de animale și de asemenea indiferent de modul de
întreținere și exploatare, acestea pot genera rezultate exacte.
Sistemele numerice integrative sunt împărțite astfel:
 sisteme numerice– ANI 35 și ANI 200
 sisteme non-numerice – sisteme ce sunt destinate pe categorii de
animale, cum ar fi sistemele britanice din cadrul BWAP(Bristol
Welfare Assurance Program), ce sunt destinate bovinelor și păsărilor,
pentru porcine sistemul american din cadrul SWAP (Swine Welfare
Assurance Program) și sistemul suedez de evaluare a bunăstării
găinilor ouătoare.
 Sistemele cele mai practicate sunt cele numerice, tocmai datorită
rezultatelor exacte care rezultă în urma studiilor.
SISTEMUL ANI 35 (ANIMAL NEED INDEX)
 Denumirea de ANI, este cea mai răspândită în cărțile și
publicațiile științifice și provine din literatura de
specialitate, din limba engleză și se traduce prin Animal
Need Index, termen indexat de către Bartussek în anul
1991

 Pentru definitivarea termenului a fost nevoie să treacă 5


ani, deoarece s-au tot adus îmbunătățiri sistemului și
astfel din anul 1990, când termenul se numea simplu
ANI, s-a ajuns până în anul 1995, când denumirea
finală a fost ANI 35L, unde 35 – reprezintă punctajul
maxim care se poate obține, iar L este prescurtarea de
la long, care înseamnă versiune lungă.
SISTEMUL ANI 35 (ANIMAL NEED INDEX)

Utilizarea sistemului ANI, nu presupune îndeplinirea tuturor necesităților unui


animal, ci în mod special asigurarea condițiilor de adăpostire, care are un
impact direct asupra bunăstării animalelor, iar implementarea acestui principiu
s-a făcut în ianuarie 2000, la Cordoba, o dată cu susținerea celui de-al doilea
Salon Internațional al Rețelei pentru Sănătatea și Bunăstarea Animalelor din
Fermele Organice, unde Bartussek propune atașarea termenului ANI acronimul
HCS – Housing Condition Score, care tradus înseamnă- Cheie de apreciere a
Condițiilor de Adăpostire.

Principiul pe care s-a clădit sistemul ANI, este acela de a diferenția necesitățile
diferitelor specii de animale, prin importanța pe care o au acestea în
asigurarea bunăstării animalelor.
Astfel s-au concretizat trei categorii și anume:
 pe baza necesităților de bază (life-sustaining)
 pe baza necesităților secundare (health-sustaining)
 pe baza necesităților facultative (comfort-sustaining)
În cadrul sistemului ANI, bunăstarea animalelor, se studiază pe baza a 5 grupe
de factori:

 libertatea de mișcare;
 interacțiunile sociale;
 tipul și caracteristicile pardoselii și suprafețelor în aer liber;
 iluminarea, calitatea aerului si zgomotele;
 condițiile de îngrijire și întreținere.
Pentru fiecare dintre aceste categorii au fost elaborate criterii foarte bine
delimitate de apreciere și pe baza cărora să fie acordate punctajele, factorii se
apreciază pe baza a două criterii și anume: fie pe baza calificativului pe care
sunt cotați; fie pe baza anumitor caracteristici bine determinate.

ANI se calculează, cumulând punctajele ce au fost acordate pentru


fiecare dintre cele 5 grupe de factori în parte. Astfel cu cât rezultatul este mai
mare, cu atât se consideră și se apreciază faptul că, din perspectiva studiului
bunăstării animalelor, condițiile de adăpostire sunt mai bune.
Pentru fiecare dintre cele 5 grupe de factori, se întocmește o fișa/grilă
individuală. Ulterior aceste fișe completate cu punctaje pentru fiecare criteriu în
parte va defini nota finală/fișă.
Aspectele ce se urmăresc pentru a se determina
nivelul de bunăstare a animalelor pe baza sistemului ANI,
sunt următoarele:
 evaluarea separată a bunăstării pentru fiecare categorie
de vârstă sau exploatare și pentru fiecare sistem de
cazare a animalelor
 determinarea bunăstării în perioada cea mai favorabilă
de-a lungul unui an
 evaluarea pe un eșantion de 25%, din animalele care se
observă că au o stare de întreținere precară, fără a se
ține cont de media de bunăstare a grupului, în cazul în
care s-au înregistrat variații considerabile pe lotul întreg.
SISTEMUL ANI 200

Acesta este un al doilea sistem după care se poate studia termenul de bunăstarea animală, a
fost introdus de către Sundrum, în anul 1994, pentru a ajuta această evaluare. A fost introdus pentru
evaluarea animalelor din fermele organice de taurine, porcine și păsări din Germania. Cuprinde termenul
de 200, deoarece punctajul maxim la care se poate ajunge, este 200.
Diferența dintre sistemul austriac ANI (ANI 35) și sistemul german (ANI 200), este că în
adoptarea sistemului ANI 35, trebuie ca evaluarea să se facă pe baza condițiilor de adăpostire, iar în ANI
200, în prim plan este starea de sănătate a animalelor și libertatea de mișcare.
Evaluarea în cadrul sistemului ANI 200, inițial, se făcea pe baza a 7 criterii (după Furnaris,
2005) și anume:
 locomoția;
 comportamentul de hrănire;
 comportamentul social;
 comportamentul de odihnă;
 confortul și exprimarea comportamentală a stării de confort;
 starea igienică a adăposturilor;
 condiții de îngrijire și întreținere.
Iar varianta readaptată pentru evaluarea prin sistemul ANI
200 se face în baza a 9 grupe de bază (după Mitrănescu,
2012):
 comportamentul de odihnă;
 comportamentul de autotoaletare;
 comportamentul de hrănire;
 comportamentul de reproducție;
 confortul animalelor;
 locomoția;
 comportamentul social;
 comportamentul de exploatare;
 comportamentul ludic.
EVALUAREA BUNĂSTĂRII ANIMALELOR PE BAZA
SISTEMULUI HACCP
 HACCP – Hazard Analysis Critical Control Points – analiza
riscului în puncte critice de control.

 Sistemul a fost definitivat în anul 1959 o dată cu dorința de


a se obține produse alimentare destinate membrilor misiunii
spațiale, de către comisia americană Pillsbury. Compania
Pillsbury a fost cea care a obținut onoarea de a pregăti
specialiști FDA (Food and Drugs a U.S.A), o dată cu prima
prezentare la Conferința Națională pentru Protecția
Animalelor din 1971, ulterior acest sistemul HACCP, a fost
adoptat și în zona bunăstării animalelor, încercându-se ca pe
lângă evaluarea bunăstării din exploatații și cel din timpul
transportului și cel de dinainte de sacrificare.
Sistemul de evaluare are la bază 7 principii și anume:

 evaluarea riscurilor;
 determinarea punctelor critice prin care se pot ține sub control
riscurile identificate;
 stabilirea limitelor critice care trebuie repetate în fiecare punct critic
de control (PCC);
 stabilirea procedurilor de monitorizare a punctelor critice de control;
 stabilirea acțiunilor corective care vor fi aplicate în situația în care, în
urma monitorizării punctelor critice de control, sunt detectate deviații
de la limitele critice;
 organizarea unui sistem eficient de păstrare a înregistrărilor care
constituie documentația planului HACCP;
 stabilirea procedurilor prin care se va verifica dacă sistemul
funcționează corect.
AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE EVALUĂRII BUNĂSTĂRII ANIMALELOR PE BAZA
SISTEMULUI HACCP

Avantaje Dezavantaje

Numărul redus de parametrii de parametrii referitor la bunăstarea


Obiectivitatea garantată în cazurile auditului de certificare a sistemului animalelor care se pot încadra în cerințele sistemului HACCP, deoarece cei
HACCP și al auditului pe bază de contract cu terți mai mulți dintre aceștia sunt dificil de cuantificat

Influența semnificativă a perioadei în care se realizează evaluarea asupra


Repetabilitatea foarte mare a evaluării rezultatelor acesteia

Diferențele semnificative în ceea ce privește punctele critice de control și


Posibilitatea elaborării unor planuri specifice de monitorizare a punctelor limitele critice adoptate de către crescătorii de animale, de către
critice de control transportatori sau producători
Sistemul HACCP se bazează pe punctele critice
de control generale și cele specifice.
Punctele de control critice pot fi folosite în toate
fermele și exploatațiile și vorbesc despre:
 tipul de adăpost și sistemul de cazare utilizat;

 posibilitatea eutanasierii în fermă a animalelor;

 accesul la apă și furaje corespunzătoare din


punct de vedere calitativ, dar și cantitativ.