Denumire științifică

Tilia
 În Europa, au fost documentați tei multi-seculari
și milenari; de exemplu în Marea Britanie există o
plantație de Tilia cordata cu o vârstă de aproximativ de
2000 de ani.
În curtea Castelului Imperial de la Nuremberg
există un tei despre care se spune că la momentul
descrierii(1900) avea vârsta de 900 de ani.
Teiul lui Eminescu este un exemplar semimilenar
de Tilia tomentosa, situat în Parcul Copou din Iași.
 Teiul este un arbore ce aparține unui gen cu
aproximativ 30 de specii, răspânditi în zona temperată a
emisferei nordice, în Asia, Europa și estul Americii de
Nord. În Europa și implicit în România, cea mai întâlnită
specie este Tillia platyphyllos, fiind totodată și una
dintre cele mai înalte specii de tei, putând ajunge pana
la înalțimea de 40 de metri.
 Teiul este un arbore ornamental care se gaseste in
parcuri, gradini, plantat solitar, in masive sau plantat in
aliniamente stradale. Este o specie rezistenta la ger si
seceta, prefera solurile afanate, usoare, fertile, bogate in
humus, bine drenate oferind conditiile necesare unei
dezvoltari armonioase.
 Frunzele sunt lung-pețiolate, rotunde, ascuțite la vârf, iar pe
fața inferioară se observă nervuri proeminente.
Teiul produce flori, în număr de 2–10 pe ram, uneori și mai
multe, de culoare alb-gălbuie, plăcut mirositoare, așezate pe un
peduncul comun, concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui, cu o
bractee lungă în formă de limbă, de culoare verde-gălbuie. Fiecare
floare este formată din 5 sepale care cad în momentul înfloririi, 5 petale,
numeroase stamine și un ovar globulos.
Fructul este o nucă de formă sferică sau ovală de dimensiuni
mici. FRUNZA FLORI FRUCT
 Florile de tei şi mai ales bracteele
conţin substanţe mucilaginoase, farnesol,
flavonoizi, taninuri, vitamine, substanţe
triterpenice şi chiar zaharozã, iar scoarţa
conţine polifenoli şi heterozide cumarinice.
 Inflorescenţele datorită uleiului volatil au
acţiune neurosedativă şi antispastică ; datorită
muicilagiilor reduc inflamaţiile căilor
respiratorii. Datorită acestor proprietăţi florile de
tei sînt utilizate ca sedative nervoase, în insomnii
şi ca expectorant în bronşite. Acţiunea sedativă
poate fi utilizată şi la copii mici sub formă de băi
cu flori de tei.
 Scoarţa are proprietăţi antispastice,
coleretice, vasodilatatoare, fiind utilizată uneori
în afecţiuni hepato-biliare şi în migrene. Intră în
compoziţia ceaiului calmant, ceaiului calmant
împotriva tulburărilor cardiace, ceaiul pectoral 2,
în ceaiul sedativ şi sudorific, la prepararea apei
de tei şi în compoziţia unor preparate magistrale.
 In COSMETICĂ, produsele terapeutice
preparate cu flori de tei sunt utilizate sub forma de
inhalatii cu vapori calzi, urmate de comprese tinute
timp de 10-15 minute pe ten sau pe ochi pentru
combaterea ridurilor fetei si a cearcanelor,
vindecand totodata plagile, cosurile, pecinginele si
petele de pe fata.