Sunteți pe pagina 1din 88

Glandele mamare

Origine - ectodermica

Invelisul cutanat:
• Zona periferica
( tegument)

• Zona centrala
(aria mamelonara)
- mamelon
- areola mamara
 Mamelon
– Porii galactofori
– Tesut conjunctiv dens, fibre musculare netede, vene,
corpusculi tactili, gl. sebacee.
 Mamelon
– Keratina
 Bariera mecanica ce previne intrarea bacteriilor prin porii
galactofori
– Histogeneza-→
– Componenta epiteliala- provine din mugurii epiteliali ai crestelor
epidermice → parenchim

– Componenta conjunctiva - mezenchim → stroma


La pubertate
- dezvoltarea gl. mamare,
sub influenta estrogenului,
GH, glucocorticoizi

 Cresterea in dimensiuni
prin acumularea de
tesut adipos in stroma

 Proliferarea
componentei epiteliale
prin ramificarea
sistemului canalicular
Glanda mamara in repaos
Este formata din glande mamare elementare
sau lobi mamari (10 -12 pentru fiecare glanda).

Lobii mamari sunt separati prin travee


conjunctive groase (septe) care contin o mare
cantitate de tesut adipos

Fiecare lob este drenat de un canal galactofor


Canalul galactofor – sinus galactofor

Din punct de vedere histologic, este alcatuită


din :
- parenchim
- stroma
Parenchimul ( componenta epiteliala):
- contine numai sistem canalicular excretor:
- nu contine alveole secretorii

a. canale galactofore
- se deschid la nivelul mamelonului prin porii galactofori

b. canale interlobulare
- in stroma interlobulara, nefunctionala

c. canale intralobulare
- in stroma intralobulara, functionala
- se termina - in deget de manusa
- muguri celulari plini (muguri de
asteptare)
Celule mioepiteliale
Epiteliu stratificat
cubo- cilindric

Tunica conjunctiva-
elastica
Canal interlobular

Epiteliu
simplu
cilindric

Tunica
conjunctiva
Canale intralobulare

In repaos
Lobulul mamar – totalitatea canaliculelor intralobulare
tributare unui canal interlobular
Stroma
In raport cu originea si structura, se deosebesc 2 tipuri
de stroma:
• stroma nefunctionala ( interlobulara):
- provine din dermul profund, reticular
- este densa, fibrilara
- se dispune in jurul canalelor interlobulare
- contine paniculi adiposi

• stroma functionala ( intralobulara)


- provine din dermul superficial sau papilar
- este abundent celulara
- se dispune in jurul canalelor intralobulare
Raportul parenchim – stroma
- in glanda mamara in repaos predomina stroma
Glanda mamara in repaos – col HE
Glanda mamara in gestatie
Se produc modificări :
a. la nivelul tegumentului

b. in raportul parenchim – stroma:


- proliferarea componentei epiteliale
(parenchimul ) in detrimentul stromei

Se deosebesc 2 stadii:
- proliferativ (pana in luna a IV-a)
- secretor (din luna a V-a – luna IX-a)
Stadiul proliferativ (pana in luna IV)

- are loc ramificarea sistemului canalicular, cu


formarea alveolelor secretorii la capatul celor
mai mici ramificatii

- stroma nefunctionala se reduce la travee mai


subtiri care delimiteaza lobulii

Lobulul mamar - totalitatea alveolelor secretorii


tributare unui canal intralobular

Alveolele secretorii :
- forma rotunda sau poliedrica
- tapetate de un epiteliu simplu cubo- cilindric
- celule mioepiteliale : intre epiteliu si MB

In luna a IV- a, glanda mamara este complet constituita.


Stadiul secretor ( luna V- luna IX)

- se caracterizeaza prin elaborarea unui lichid bogat in


proteine: colostru

- proliferarea canaliculara încetează

- in lumenul alveolelor exista corpusculii de colostru’

- secretia de colostru persista si in primele zile dupa


nastere
Glanda mamara in sarcina– col HE
Glanda mamara in sarcina– col HE
Glanda mamara in lactatie
- este o structura puternic lobulara

Lobulii mamari :
- sunt separati prin septe conjunctive foarte fine (stroma interlobulara)
in care gasim canale interlobulare

Lobulul mamar
- este constituit din totalitatea alveolelor secretorii
tributare unui canal intralobular

- in interiorul lobulului exista stroma intralobulara, puternic


celulara ( plasmocite secretoare de IgA, IgM)

- in lumenul alveolelor si al canalelor excretorii exista o secretie


eozinofila (laptele)
Diagnostic diferential - tiroida
Alveolele secretorii :
- poligonale
- epiteliu simplu cubic
- celule mioepiteliale dispuse discontinuu

Celulele alveolare:
- cubice
- nucleu :eucrom, nucleolat
- citoplasma
- RER
- ap Golgi, lizozomi
- mitocondrii

- picaturi de lipide ,

- granule proteice : cazeina

- lactoza

Interior- secretia eozinofila


Aspecte citologice ale epiteliului alveolar
in timpul secretiei lactate

Ciclul secretor se desfasoara in 3 faze:


1. faza de elaborare -
celule alveolare cilindrice

2. faza de secretie – eliminarea produsilor de


secretie

* vezicule lipidice – mecanism apocrin


*granule proteice – mecanism merocrin

3. faza de refacere

Laptele matern contine : - 4% lipide


- 1,4 % proteine(cazeina)
- 7 % lactoza
atc , minerale, vitamine, subst.
antibacteriene (lizozim, lactoperoxidaza)
Alveole secretorii - ME
 Secreţia şi eliberarea
laptelui- sub controlul
neuro- hormonal :

– adenohipofiza –
prolactina – iniţiază
secreţia laptelui

– Hipotalamusul şi
neurohipofiza – oxitocină -
ejecţia laptelui
Intralobular
duct
Glanda mamara in lactatie – col HE
Diagnostic diferential
Regresiune glandei mamare dupa lactatie

- nu se realizeaza ’’ restitutio ad integrum ’’

- celulele alveolare – se atrofiaza


- se dezintegreaza

- refacerea stromei

- aparitia celulelor adipoase in stroma interlobulara

- procesele involutive nu decurg uniform in toată


glanda
Carcinom lobular in situ

Canale intralobulare
Carcinom ductal in situ

Canale interlobulare
Evolutia carcinomului ductal
Mamografia

Normal (left) versus cancerous (right) mammography image


Organul cutanat
 Format din:
– Tegument - epiderm
- derm
- hipoderm

– Anexele cutanate
– Aparatul pilosebaceu
– Glande sudoripare
– Unghii

 Origine
 Ectoderm: epiderm, anexe
 Mezoderm: derm,
hipoderm
Tegumentul
 Grosimea tegumentului – variabilă 0,5 mm → 3,4 mm
 Tegument gros: palme, plante, interscapular
 Tegument subţire: rest
 Reprezintă 16%- 20% din greutatea corpului
 Se continuă la nivelul orificiilor cu mucoasele
 Suprafaţa tegumentului (1,5-1,8 m²) prezintă:
– Orificii
 Mari- cavităţi naturale :
 Mici – glande sudoripare, foliculi pilosi
– Cute
 Structurale -
– mari- plicile naturale
– mici- expresie a elasticitatii normale cutanate,
 formează dermatoglifele la nivelul palmelor si plantelor
 specifice fiecarui individ,
 Importanta : medicina legala
 Functionale- ridurile – consecinţa scăderii elasticitătii
– Proeminenţe – intre cute
Culoarea tegumentului
 Grosimea epidermului
– Filtru optic ce reflecta lumina
 Cromoforii epidermici
– Melanina- pigmentul brun
– Carotenoizii - pigmentul galben
 Au o mare capacitate de absorbtie in spectrul vizibil si UV
 Carotenoizii preluati din alimentatie influenteaza culoarea normala.

 Cromoforii dermici
– Oxihemoglobina- pigmentul rosu- plexul capilar papilar
– Carboxihemoglobina – pigment albastrui- plexul venos subpapilar
– Hormoni endogeni: hemosiderina, bilirubina

 Vascularizatia
– Perfuzie cutanata normala – culoare normala
– Dilatarea arteriolelor – eritem
– Vasoconstrictia – aspect palid
Functiile tegumentului
 Protectie
 Termoreglare, homeostazie
 Organ de simţ ( stimuli tactili, termici, durerosi)
 Excretie
 Absorbtie- UV, subst. liposolubile
 Antirahitică – sursa principala de vit. D
 Estetică
• cu implicatii psiho- sociale
• la nivel cutanat au loc reactii neuro-vegetative, se
proiecteaza stari sau drame psihice, procese patologice

 Tegumentul –reflectă starea generală de sănătate


Structură generală
Tegument
 Epiderm
 Derm

Hipoderm
Epidermul
 Epiteliu stratificat
pavimentos keratinizat
– Numeroase terminatii
nervoase libere

 Origine – ectodermica

 Grosime variabila
0,07mm- 1,4 mm

 Format din 4 tipuri


celulare
- keratinocite 90%
- melanocite
- celule Langerhans
- celule Merkel
 dispuse in 5 straturi
• bazal
• spinos
• granular
• lucidum
• cornos

 organizat in 3 paturi :

 germinativa :
bazal+spinos
 precornificare :
granulos +lucid
 celulelor cornificate
: cornos
1.Keratinocitele
 Reprezinta populatia celulara majoritara 90%
 Se gasesc in toate cele 5 straturi
a) strat bazal – asigura regenerarea celulara
Un rand de celule cubo-cilindrice/MB

 MO : Nucleu- mare-eucrom, nucleolat, perpendicular pe MB


Citoplasma bazofila \ celule active
ME
- desmozomi, hemidesmozomi
– Organite comune
– Granule melanina
– Filamente intermediare- 10nm
( elemente structurale primordiale ale
keratinei, atasate de placile desmozomilor
si hemidesmozomilor}
– Filamente fine de actina
b) strat spinos
Reprezinta 30% din grosimea epidermului
Format din 6-20 randuri de celule poliedrice

MO - Citoplasma- bazofila – bazal


- acidofila – superficial
Nucleul – mare veziculos,
- eucrom- bazal
- hipercromi – superficial

Jonctiuni sub forma de interdigitatii

ME - desmozomi
- tonofilamente de keratina- 100 nm.
situate perinuclear, fixate pe
placile de atasare ale
desmozomilor.
- Keratinozomi ( corpi Odland)
Strat spinos
Keratinozomii- corpii ODLAND
 Markeri ai
keratinocitelor Strat cornos

Bariera lipidica- previne


pierderile de apa
 Ovalari, lamelar
concentrici

 Derivati din ap. Golgi

 Contin lipide, enzime Exocitoza

(proteaze)

Strat granulos
Keratinozomii- corpii ODLAND
 Markeri ai keratinocitelor

 Rol:
– Structura importanta a barierei de
permeabilitate
 Isi elimina continutul in spatiul
extracelular, deasupra stratului
granulos
 Distrugerea barierei epidermice pe o
suprafata mare (arsuri severe) →
pierderea de fluid (plasma)
 Aparare antimicobiana

– Sediul de sinteza a provitaminei


D3
 c) strat granulos
 3-5 randuri de celule turtite, romboidale

 Nuclei - mici, degenerati, hipercromi, lipsiti de nucleoli

 Citoplasma - acidofila conţine


– tonofibrile de keratina
– keratinozomi ( Odland)
– granule bazofile de keratohialin
 substanta amorfa cu rol de lipici si aliniere a tonofibrilelor
 confera aspect intunecat celulelor
 Cand nr lor creste mult, continutul granulelor se elimina in citoplasma
 d) stratul lucidum
 Unii il considera o subdiviziune a str. cornos
 MO -strat clar, refringent
 format din celule aplatizate, anucleate

 Citoplasma - clara
 - nu mai conţine organite celulare
– tonofibrile groase de keratina dens impachetate ,
orientate paralel cu suprafata
cutanata
- glicogen, grasimi neutre,
- eleidina - produs intermediar de transformare a
keratohialinei in keratina
e) strat cornos
 Reprezinta 18% din grosimea epid
 4-10 randuri de celule turtite, complet
keratinizate

 MO – citoplasma eozinofila si
 - nucleul absent

 ME - organite absente
-tonofibile dispuse in pachete dense.
 Membrana celulara ingrosata
formeaza interdigitatii care asigura
coeziunea intercelulara

 Prezinta 2 zone
– Profunda- conjuncta- se pastreaza coeziunea intercelulara
– Superficiala – disjuncta- se descuameaza
 Descuamarea se datoreaza unui ph acid (ce exista in port superioara a
epiteliului) si actiunii unor enzime proteolitice ce lizeaza desmozomii
Keratinocitele
 Keratinocitele indeplinesc doua functii:

 Epidermopoieza
– Evolutia celulelor din stratul bazal in cel superficial
– Dureaza 28 -30 zile
– Are loc in “unitati epidermice de proliferare” determinate
genetic
– Unitatea epidermica de proliferare- coloana de celule
dispuse in jurul unei celule Langerhans
care are la baza o celula stem de origine

 Keratinogeneza
– Formarea keratinei
– Initiata in stratul bazal: filamente- tonofilamente-
tonofibrile imersate in keratohialin
– KERATINA -scleroproteină moale –
- saraca in sulf- 2-3%-
2 tipuri de tegument - gros
- subtire
 Tegumentul gros
 - palme, plante
 - epidermul 400-600 microni.
 - toate straturile sunt prezente, vizibile pe preparate
 - absenta foliculilor pilosi, muschi erectori, glande sebacee
 - prezenţa gl. sudoripare
 - sistemul creste epidermice-papile dermice bine dezvoltat
 Tegumentul subtire
 - acopera cea mai mare parte a corpului

 - epidermul- 75-150 microni


 - strat cornos subtire
 - absenta stratului lucidum
 - strat granulos absent sau f subtire
 -prezenţa tuturor anexelor tegumentare

 - sistemul creste epidermice-papile dermice slab dezvoltat


Teg. subtire Teg. gros
Tegument

Sense organs
Subţire Gros

H&E
2. Melanocitele
 Localizare: stratul bazal printre keratinocite
 Mai numeroase – faţă, zonele de
extensie ale membrelor
 MO cel. stelate, cu prelungiri
 HE nucleu mic, hipercrom
- citoplasma este optic vida –
celule clare
 Se evid.: in impregnare argentica,
col histochimice :dioxifenilanina (DOPA}
- Origine - creste neurale
 ME
– nu poseda desmozomi
– Organite cel. comune si specifice: melanozomi
– Retea fina de microfilamente care asigura transportul
melanozomilor spre extremitati
Melanocitele
Melanocitele - col.H.E.
Melanocitele
 Melanozomii sunt centrul sintezei pigmentului
 Sinteza melaninei:
– Substrat TIROZINA → DOPA → DOPA-KINONA-
– oxidari succesive +polimerizare=
→ MELANINA

 Citocrinie - injectarea pigmentului


în keratinocite

 Unitatea epidermică melanocitară


un melanocit → deserveşte 36 keratinocite

 Rolul melaninei
– Protejeaza pielea de efectele nocive ale UV

 Culoarea albă sau neagră este


determinată de distribuţia melaninei,
nu de nr. de melanocite
Evoluţia pigmentului la rasa albă şi neagră
Radiatiile ultraviolete
 Radiatia ultravioleta cuprinsa intre 0.20
si 0.29 µm (cunoscuta drept radiatie UV-C)
este daunatoare vietuitoarelor,
putand cauza mutatii ale cromozomilor,
distrugerea organismelor unicelulare si a
corneei. Din fericire intreaga UVC este
absorbita de catre stratul de ozon din stratosfera.

 Radiatia ultravioleta cu lungimea de unda


intre 0.29 si 0.32 µm (cunoscuta ca
radiatie UV-B) ajunge la suprafata Pamantului
intr-o cantitate mai mica.
Fotonii acesteia au suficienta energie cat sa produca arsuri si sa penetreze tesutul
pielii, putand provoca uneori cancerul de piele.
– Aproximativ 90 % dintre toate tipurile de cancer de piele sunt legate de
expunerea la soare si de radiatia UV-B.
– In mod ciudat tot acest tip de radiatie este si cel care activeaza provitamina D
in piele si o transforma in vitamina D, care este esentiala vietii.

– Un SPF (factor de protecţie solară) de 15 reprezintă un blocaj total


pentru radiaţia de tip B
Radiatiile ultraviolete

 Radiatia ultravioleta cu cea mai mare


lungime de unda este UV-A si
este cuprinsa intre 0.32 si 0.40 µm.

- UV-A 1 si 2 penetreaza epidermul eficient pentru a ajunge in derm,


unde produc probabil modificari in proteinele structurale si
matriceale, care contribuie la aspectul imbatranit al pielii expuse
cronic la soare si la aparitia ridurilor

’’Orice bronz reprezinta un indicator de leziune


a pielii ca o autoaparare fata de UV, organismul
producand melanina’’
Expunere la UV

Melanina
Fotoimbatranirea cutanata
(photoageing )
 este procesul natural irevesibil pe care incepem sa-l
constientizam dupa varsta de 30 de ani si la care contribuim
prin
– expunere necontrolata la soare,
– la aparate de bronzare cu UV(asa numitele solare)
– fumat.
 Semnele debutului imbatranirii cutanate sunt ridurile fine ,
petele pigmentare brune pe zonele expuse frecvent la soare (in
special fata, decolteul si umerii), modificarea texturii pielii cu
pierderea elasticitatii si a luminozitatii, deshidratarea si porii
dilatati.

 Imediat in urma expunerii la soare are loc arsura cutanata (un


proces inflamator), care prin repetitivitate va duce la
distrugerea proteinelor din derm si ruperea fibrelor de colagen
si elastina!
 Epidermul devine mai subtire, pielea apare uscata deoarece isi
pierde capacitatea de a mai retine apa, dermul isi pierde
elasticitatea, celulele producatoare de pigment (melanocitele)
isi cresc activiatea in scop de aparare impotriva agresiunii
solare si astfel apare hiperpigmentarea neuniforma (keratoza
actinica, lentigine solare, melasma).
 Modificari degenerative au loc si la nivelul peretilor vaselor fine
(capilare) in special la nivelul fetei
Melanomul malign

 Criterii de malignitate

– A - asimetria
– B (borders)- margini neregulate
– C culoare- variata
– D- diametru>6mm
– E –(elevation) proemina
Pigmentarea tegumentului

 Factori genetici
– Care influenteaza “unitate melanocitara” si marimea
melanozomilor
 Factori hormonali
– ACTH
– MSH
– Estrogeni

 Factori de mediu
– Radiatiile ionizante, UV
3. Celula
Langerhans

 Localizare : stratul spinos al epidermului


esofag, vagin, mucoasa bucala

Celula stelata cu prelungiri

 MO :Nu se evidentiaza in H-E – celula clara


nucleu mic lobulat
Se evidentiaza cu AuCl2

 ME Organite comune
Organite specifice- granule Birbeck- racheta de tenis

 Membrana prezinta receptori – fractiunea Fc a C, IgG, IgE


– CMH1 si II
Celula Langerhans

granule Birbeck-
Celula Langerhans
 Origine in maduva osoasa

 Aparţin sistemului macrofagic-


mononuclear

 Rol: imunologic
 - capteaza si proceseaza
antigenele
– Dupa ce atg e procesat, cel
migreaza spre un gg. Ly regional
unde ia contact cu ly T

 - fagocitează keratinocitele
degenerate
4. Celula Merkel
 Localizare in stratul bazal
mai numeroase la varful deg.
 Prezinta procese citoplasmatice care se
extind printre keratinocite de care se atasează
prin desmozomi
 MO celule clare
nuclei neregulati
 ME citoplasma conţine filamente intermediare de keratină
 corpi denşi situati perinuclear si la nivelul
prelungirilor
Fibre nervoase amielinice traversează MB şi stabilesc contacte cu
celula Merkel
Complexul neurit –celulă sunt mecanoreceptori epicritici –
corpuscul Merkel
4. Celulele Merkel – corpusculul
Merkel = mecanoreceptor sens. tactila
epicritica
Jonctiunea
dermo-
epidermica

creste epidermice

papile dermice
Dermul
 Origine: mezoderm
 Ţesut conjunctiv dens neordonat :celule, fibre, substanţă
fundamentală
- vase
– Terminatii nervoase
 Incapsulate (P, M, Ruf
 libere (lipsite de cel Schwann, teaca conj)

 Derm superficial (papilar)


 Derm profund (reticular)
Dermul
Dermul papilar
 -este neregulat, formează papilele dermice
 - ţesut conjunctiv lax

 Celule numeroase : fibroblaste, macrofage, mastocite etc

 Substanţa fundamentală :GAG ex acid hialuronic - hidrofile

 Fibrele reticulină, colagen VII (de ancoraj) şi elastice

 Capilare care reglează temperatura corpului

 - corpusculii Meisner- mecanoreceptori,


 corpusculii Krause- senzaţia de rece (funcţia nu e clară)
Derm papilar-
corpusculii Meissner –mecanoreceptori
Dermul reticular
 ţesut conjunjunctiv dens

 mai puţine celule decât în dermul papilar

 fibre colagen tip I (linii Langer)


 elastice dispuse în reţea mai ales în jurul vaselor şi anexelor
– Fibrele colagene si elastice nu sunt dispuse la intamplare (linii Langer)
– Inciziile trebuie facute paralel cu liniile Langer

 Substanta fundamentala
 GAG dermatan sulfat
 condroitin sulfat - elasticitate

 receptori încapsulaţi
– Pacini - presiune, vibraţii
– Ruffini - tensiune

 Conţine anexele cutanate


Corpusculi Vater Pacini
Hipodermul

 Ţesutul celular subcutanat

 organizat în paniculi adipoşi


separaţi de septe conjunctive

 - situat imediat sub dermul reticular

 - structural şi funcţional este bine integrat cu dermul şi


epidermul prin intermediul vaselor şi nervilor

 - în condiţii normale conţine o parte dintre anexele


cutanate; foliculi piloşi şi glandele sudoripare
Hipodermul - suportul morfologic al celulitei la
femei