Sunteți pe pagina 1din 17

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

GRIGORE T. POPA IAȘI

BIOMECANICA LOCOMOȚIEI
UMANE
Kinematica

Student,
PARAMETRII KINEMATICI

 Kinematica este știința mișcării. Pentru locomoția umană ea reprezintă studiul


poziției, unghiurilor, vitezelor și accelerațiilor segmentelor corporale și a
articulațiilor în timpul deplasării.
 Segmentele corporale sunt consideerate a fi elemente rigide ce se utilizează în
scopul descrierii mișcării corpului. Ele includ piciorul, gamba, coapsa, pelvisul,
toracele, mâna, antebrațul, brațul și capul.
 Articulațiile dintre segmente includ glezna (articulațiile talocrurală și subtalara),
genunchiul, șoldul, încheietura mâinii, cotul și umărul.
 Poziția reprezintă localizarea în spațiu a unui segment sau a unei articulații,
măsurându-se în metri. Un parametru corelat cu poziția este deplasarea care se
referă la poziția raportată la originea mișcării. În spațiul bidimensional, poziția se
exprimă în coordonate carteziene, (x, y).
PARAMETRII KINEMATICI

 Unghiul articulației, numit și unghi intersegmental, este unghiul dintre două


segmente adiacente, măsurat de o parte și de alta a articulației. El se exprimă, în
mod obișnuit în grade și este deseori convertit în notații clinice. Fiind o valoare ce
depinde de poziția relativă a segmentelor el nu se modifică prin schimbarea
orientării în spațiu a corpului.
PARAMETRII KINEMATICI

 Unghiul unui segment are o semnificație total diferită. El reprezintă unghiul de


înclinare a unui segment în raport cu orizontala, fiind masurat în sens antiorar. El
este o valoare absolută ceea ce înseamnă că se modifică cu orientarea corpului.
 Viteza reprezintă variația în timp a spațiului si poate fi liniară sau unghiulară după
cum variația spațiului este o variație în poziție sau o variație în unghi. Se masoara în
m/s sau în grade(radiani)/s.
Δ𝑠 Δ𝜃
v= (m/s) sau v = (grad/s) sau (rad/s)
Δ𝑡 Δ𝑡
• Ex.: dacă genunchiul se deplasează pe orizontala din pozitia x₁ = 1.5 m în x₂ = 1.6 m
1
în timpul Δt s viteza sa va fi :
50
1.6−1.5
v= = 5m/s
1/50
PARAMETRII KINEMATICI

 Accelerația reprezintă variația în timp a vitezei putând fi la rândul ei liniară sau


unghiulară după cum variația se produce în viteza liniară sau unghiulară. Se
masoară în m/s² sau în grad/s², respectiv radiani/s². Măsurarea ei poate fi făcută
direct cu ajutorul accelerometrelor.

Δ𝑣 Δ𝜃
a= (m/s²) sau a = (grad/s², radian/s²)
Δ𝑡 Δ𝑡
KINEMATICA LOCOMOȚIEI

 O observație importantă pe care kinematica o furnizează privind locomoția este cea în privința
cantității de mișcare pe verticală și în lateral. În activități precum mersul și alergarea, corpul tinde să se
miște orizontal pe sol, orice altă mișcare, în special cea pe verticală impiedicând atingerea acestui
obiectiv, fiind consumatoare de energie.
 Daca corpul ar avea roți el ar putea evita aceste mișcări în totalitate ceea ce nu se întâmplă în cazul
utilizării membrelor inferioare ca mijloc de locomoție. Motivul constă în faptul că în fazele de contact
cu calcâiul ( heel-strike) și de desprindere a vârfului piciorului de pe sol (toe-off), cele două picioare
formeaza laturile unui triunghi în timp ce în faza de sprijin mijlociu, piciorul pe care se face sprijinul este
vertical.

Heel - strike Mid - stance Toe - off


KINEMATICA LOCOMOȚIEI

Efectul imediat este coborârea


părții superioare a corpului,
numită în mod obișnuit HAT
(head-arms-trunk), la contactul
cu calcâiul, această fază de
mers fiind denumită faza de
sprijin dublu, ea corespunzând
momentului în care ambele
picioare vin în contact cu solul,
și ridicarea lui în timpul fazei de
sprijin mijlociu (mid-stance).
KINEMATICA LOCOMOȚIEI

 În acest mod, centrul de greutate al corpului, amplasat în HAT, va descrie o


traiectorie arcuită. În vederea ridicării pe verticală a centrului de greutate este
necesar un consum de energie care nu va fi redat înapoi în faza de coborâre, la
desprinderea piciorului de sol (toe-off). Aceasta mișcare în sus si în jos a centrului
de greutate este prin urmare ineficientă, aparatul locomotor utilizând mai multe
metode de reducere a amplitudinii acestei mișcări.

Heel-strike Mid-stance Toe-off


DETERMINANȚII MERSULUI

 În vederea reducerii consumui de energie din timpul mișcărilor sus-jos și laterale,


corpul uman utilizează mai multe mecanisme de bază. Datorită importanței lor
deosebite pentru biomecanica mersului ele au fost denumite determinanții
mersului.
 Aceste mecanisme au doua scopuri de bază:
 reducerea înălțimii maxime a centrului de greutate în timpul fazei de sprijin
mijlociu
 creșterea înălțimii minime a centrului de greutate în fazele de contact cu calcâiul
(heel-strike) și de desprindere a vârfului piciorului de pe sol (toe-off).
A. ROTAȚIA PELVINĂ

 Pelvisul se rotește anterior la


contactul calcâiulului cu solul și
posterior la desprinderea vârfului
piciorului de pe sol, asigurând astfel
creșterea lungimii efective a
membrului inferior în aceste faze ale
mersului:
B. ÎNCLINAREA PELVISULUI

 Pelvisul se înclină înspre în jos (oblic) spre a crește lungimea efectivă a piciorului în
momentul contactului cu calcâiul (HC) și al desprinderii de pe sol al vârfului
piciorului (TOF).
C. FLEXIA GENUNCHIULUI ÎN FAZA DE
PĂȘIRE
 În timpul fazei de pășire are loc o mică flexie a genunchiului prin care centrul de
greutate este coborât:

 D. MECANISMELE DE ROTIRE A
GLEZNEI
 In fazele de contact ale calcâiului cu
solul și de desprindere a vârfului
piciorului de sol glezna este dorsiflexată
și respectiv plantarflexată.
E. ROTAȚIA TRANSVERSALĂ A
SEGMENTELOR PICIORULUI
 Membrul inferior este lungit prin rotație externă și scurtat prin rotație internă.
E. ROTAȚIA TRANSVERSALĂ A
SEGMENTELOR PICIORULUI

 În picior aceste rotații sunt facilitate de efectul de


convertor de moment prin care pronația la
contactul cu calcâiul este convertită în rotație tibială
internă (și în consecință femurală) iar rotația externă
a femurului la desprinderea vârtfului piciorului de sol
este convertită în supinopronație a labei piciorului.
Aceste acțiuni sunt o consecință a axelor de la
nivelul articulațiilor talo-crurală și talo-cacaneală
(subtalară).
KINEMATICA FAZEI DE PENDULARE

 Un factor important pentru mers este capacitatea de scurtare a piciorului ce


pendulează anterior propulsării sale înspre în față. Principala cale de realizare
acestei scurtari este aceea prin flexia genunchiului. Mărimea flexiei genunchiului
din faza de balans este proporțională cu lungimea pasului dublu și deci cu viteza
de mers (Kirtley și colaboratorii, 1985).
 Multe patologii ale mersului (hemiplegia, displegia, osteortrita genunchiului),
micșoreaza flexia genunchiului, determinând utilizarea unor mecanisme
compensatorii ca de exemplu hip-hiking, inclinarea laterală și circumducția.
UNGHIURILE ARTICULAȚIILOR ÎN PLAN
SAGITAL
 Acțiunile articulațiilor genunchiului și gleznei pot fi considerate, de fapt drept
acțiuni de compensare pentru mișcările de flexie-extensie ale șoldului. În flexia
extremă a șoldului (la contactul cu calcâiul și la desprinderea de sol a piciorului)
genunchiul este în extensie, în timp ce în faza de pășire, flexia genunchiului și
dorsiflexia gleznei ajută la reducerea înălțimii efective a corpului.
ALTE MĂSURATORI KINEMATICE UTILE

 Sunt cele ce se referă la riscul de cădere. În


general, există două tipuri de cădere: prima
este rezultatul unui foot-clearance scăzut în
timpul fazei mijlocii de pășire, tipic în jur de
1.5cm; cea de a doua este cauzată de o
viteză mare de înaintare la contactul cu
calcâiul. Mai mult, este posibil ca organul
vestibular sa fie dezorientat de valorile mari
ale accelerațiilor membrului în cazul în care
acestea nu sunt atenuate de măduva (cum
se întâmplă în mod obișnuit). Deci, raportul
dintre accelerațiile înainte ale capului și
șoldului este utilizat ca traductor de
eficiență al acestui mecanism de amortizare
al maduvei.