 Circulaţia mărfurilor în comerţ cu ridicata

reprezintă vînzarea mărfurilor de către

întreprindrile şi organizaţile de comerţ în vederea
realizării lor în continuare nemijlocit
consumatorilor. Comerţul cu ridicata constituie
veriga de legătură dintre industrie şi comerţul cu
amănuntul.
 Scopul şi rolul acestor unităţi constă în asigurarea
unităţilor de comerţ cu amănuntul cu mărfuri în
partidă variată.
 Într-o asemenea accepţiune comerţul reprezintă
una dintre cele mai importante laturi ale economiei
moderne, devenind elementul principal al
economiei de piaţă, indifirent de forma acesteia.
 Noţiunea de comerţ are un conţinut
complex, determinînd o funcţie economică
ce constă în a cumpăra materii prime sau
produse pentru a le revinde în acelaş
stadiu fizic, dar în condiţii convenabile
consumatorilor. În acelaş timp, aceeaşi
noţiune defineşte profesiunea unui grup
de agenţi economici, care acţionează în
cadrul pieţei, asigurînd actele de schimb.
Sub aspect juridic, noţiunea de comerţ
defineşte transferul titlurilor de
proprietate asupra materialelor şi
serviciilor, precum şi prestaţiile de servicii
realizate între diferite stadii ale producţiei
sau direct între producător şi consumator,
care, deasemenea, se consideră că
reprezintă acte de comerţ.
 Comerţul prin complexa sa activitate realizată,
îndeplineşte numeroase funcţii, destinate să
asigure un flux normal al producţiei spre locurile de
consum, în cele mai bune condiţii posibile.
 Principala funcţie a comerţului, care
caracterizează însuşi conţinutul activităţii sale, o
constituie cumpărarea mărfurilor de la producători
sau colectori şi transferarea acetsora în depozite,
în vederea pregătirii lor pentru vînzarea către
utilizatorii finali sau internediari.
 O a doua funcţie materializează activităţi
derivate din prima, dar foarte importante pentru
actul comercial. Este vorba de stocarea marfurilor,
care ia forma unor preocupări permanente de a
asigura echilibrul dintre cerere şi ofertă de mărfuri
în cadrul pieţei. Funcţia respectivă se datorează
locului de intermediar pe care comerţul cu ridcata
îl ocupă între producţie şi consum.
 Circulaţia mărfurilor, realizată ca
operaţie de vînzare-cumpărare a
mărfurilor, reprezintă activitatea
economică de bază a întreprinderilor
comerciale. În cadrul acestei activităţi,
întreprinderile comerciale au sarcina
de a realiza procesul permanent de
aprovizionare, păstrare şi vînzare a
mărfurilor în vederea satisfacerii cît
mai complete a cerinţelor
consumatorilor.
 Comerţul îndeplineşte numeroase funcţii, destinate
să asigure un flux normal al producţiei spre locurile
de consum, în cele mai bune condiţii posibile, şi
anume :
 • cumpărarea mărfurilor de la producători şi
transferarea acestora în depozite, în vederea
pregătirii lor pentru vînzarea către utilizatori finali
sau intermediari - principala funcţie a comerţului,
care caracterizează însuşi conţinutul activităţii
sale; • stocarea mărfurilor - funcţie ce
materializează activităţi derivate din prima, dar
foarte importante pentru actul comercial ;
 • fracţionarea cantităţilor mari de mărfuri pe
care le livrează producţia, asortarea loturilor
respective, formarea sortimentelor comerciale şi
asigurarea micilor partizi care urmează a fi puse la
dispoziţia consumatorilor ;
 • transferul mărfurilor către zonele şi punctele
cele mai îndepărtate, izolate pentru a fi vîndute
consumatorilor ;
 • crearea condiţiilor de realizare efectivă a
actului de vînzare-cumpărare - funcţie strict
specifică comerţului ;
 • activitatea de informare a consumatorilor
potenţiali şi a intermediarilor, cît şi o serie de
acţiuni specifice de influenţare a
comportamentului de cumpărare şi consum,
de sprijinire a procesului de vînzare - funcţie
de asigurare a promovării produselor.
 • cercetarea doleanţelor utilizatorilor,
sugestiilor acestora, a capacităţilor de
cumpărare, a gradului de instruire, a
obiceiurilor de consum care stau la baza
fundamentării politicilor comerciale - funcţie
generată de dezvoltarea societăţii
contemporane.
 Scopul lucrării se axează pe cercetarea şi
prezentarea căilor de ajustare a incertitudinelor
generate de ordinea contabilizării circulaţiei de
mărfuri în cadrul activităţii comerciale din
Republica Moldova.
 Lucrarea de faţă este elaborată pe prevederile
Legii contabilităţii a Regulamentului pentru
aplicarea Legii contabilităţii , a Planului de conturi
general şi normelor de utilizare a acestuia, a
legislaţiei în vigoare pînă la data elaborării ei, a
documentării făcute la întreprinderea Societatea pe
Acțiuni ” AUGUR-PERLA”. ,, Dezvăluirea acestei
teme se va face în baza materialului practic a
Societatea pe Acțiuni ” AUGUR-PERLA” înregistrată
la camera înregistrării de stat cu numarul de
identificare de stat 1002600047714 (anexa.nr.1)
şi activează în baza autorizatiei sanitare nr.278 din
29.06.2016 (anexa nr.2).
1.1 Caracteristica regulilor si metodelor de evaluare a
mărfurilor în unitațile de comerț cu ridicata.
 Problema evaluării reprezentă, probabil, cel mai controversat subiect
din contabilitate. Aceasta are în vedere atribuirea unei valori
monetare unei operaţiuni economice. Evaluarea reprezintă un
procedeu al metodei contabilităţii care constă în măsurarea valorică a
activelor, datoriilor, capitalului propriu, veniturilor, cheltuielilor şi
rezultatelor financiare.
 Ca procedeu al metodei contabilităţii, evaluarea este strîns legată de
celelalte procedee, a căror aplicare aste condiţionată de exprimarea
valorică a operaţiilor economice. Necesitatea evaluării este impusă de
calculul costului produselor, deoarece elementele componente ale
acestuia, fiind exprimate în unităţi de măsură diferite (ore de muncă,
kg, m 2, m3 etc.), nu se pot însuma, altfel decît prin intermediul
etalonului bănesc.
 evaluarea în contabilitate este prezentă în toate momentele rotaţiei
capitalului (fluxurile materiale şi financiare, procesele economice de
modificare şi transformarea a valorilor) precum şi în momentele de
sintetizare, raportare şi analiză a situaţiei patrimoniului şi a rezultatelor
obţinute.
1.2 Contabilitatea și documentarea operațiunilor privind
aprovizionarea cu mărfuri în unitățile de comerț cu ridicata.
 Aprovizionarea cu mărfuri se efectuează în baza contractelor
încheiate anterior prin următoarele forme:
 - pe răspunderea furnizorului - furnizorul poartă răspunderea pe
toata perioada transportării mărfurilor până la locul de destinaţie;
 - prin delegatul propriu al unităţii comerciale - unui lucrator al
întreprinderii i se eliberează o delegaţie în scopul aprovizionării cu
mărfuri de la furnizor . Răspunderea o poartă persoana dată;
 - prin depozite de repartizare - aprovizionarea de la acest depozit se
efectuează în baza Notei de Comandă.
 Principalele documente întocmite la aprovizionarea cu mărfuri
sunt de 2 tipuri:
 1 Documente de transport şi marfă: factura fiscal(Anexa nr 10),
factura de expediţie(Anexa nr 3),certificate sanitar veterinar(Anexa
nr 11) certificat de calitate (Anexa nr 12) , certificat de provenienţă,
specificaţie de conţinut;
 2 Documente de plată : ordin de plată, dispoziţie de casă de plată (
Anexa 13), cec de decontare, etc.
 Principalele căi de aprovizionare cu mărfuri a unităţilor de
comerţ cu ridicata sunt:
 1 de la furnizori / producători
 2 din import
 3 prin depozite de repartizare ( Anexa nr 3 )
 4 prin intermediul titularilor de avans etc.
 Principala sursă de aprovizionare cu mărfuri a unităţilor de
comerţ cu ridicata o constituie furnizorii. Relaţiile cu furnizorii
sunt reglementate de contracte încheiate anterior. Mărfurile
primite de la furnizori sunt supuse recepţiei cantitative şi
calitative.
 În cazul stabilirii unor divergente intre datele documentelor
primite şi marfa recepţionată efectiv se întocmeşte Act /
Proces - verbal de recepţie în care se indică cantitatea efectiv
primită, preţul şi valoarea. Acest document este întocmit şi
semnat de către membrii unei comisii de recepţie în care
trebuie sa fie prezent un reprezentant al furnizorului sau a
organelor de stat, sau a unei organizaţii necointeresate. La
primirea mărfurilor de la furnizori divergentele stabilite pot fi
clasificate astfel:
 După natura lor diferenţele pot fi:
 Cantitativ – valorice (cantitatea efectiv recepţionată nu
corespunde cu cea din factura fiscală)
 Calitativ – valorice (calitatea mărfii primite nu corespunde
celei contractate)
 Valorice.
 Diferenţele cantitativ – valorice după sensul lor pot fi:
 - plusuri,
 - lipsuri
2.1 Rolul adaosului commercial in unitățilec omerciale.
Formele de comercializare a mărfurilor în unitățile de
comerț cu ridicata.
 Adaosul comercial : suma cuprinsa intre pretul cu amanuntul
si pretul cu ridicata, destinata acoperirii cheltuielilor de
circulatie si obtinerii profitului de catre toate societatile
comerciale participante la cumpararea si revanzarea
marfurilor.
 Comertul cu ridicata are menirea de a oferi servicii si
siguranta partenerilor de afaceri, antrenati in circulatia
marfurilor si de a asigura sistemul de facilitati pentru
realizarea unui inalt grad de profitabilitate pentru toti agentii
presupusi de un circuit comercial care sa cuprinda
producatorul, comerciantul cu ridicata, comerciantul cu
amanuntul si utilizatorul sau consumatorul final.
 Comertul cu ridicata isi esaloneaza comenzile in timp, pornind
de la informatiile pe care le obtine prin intermediul unitatilor cu
amanuntul, cu privire la evolutia si oscilatiile consumului.
2.2 Contabilitatea și documentarea
operațiunilor privind comercializarea mărfurilor
în unitățile de comerț cu ridicata.
Vânzarea mărfurilor se efectuează prin diferite forme
în dependenţa de tipul unităţii comerciale. Astfel
pentru unităţi de comerţ cu ridicata sunt
caracteristice următoarele forme de vânzare:
1 - prin tranzit : Aceasta forma se poate efectua în 2
variante :
a) cu participarea bazei de comerţ cu
ridicata la decontări;
b) fără participarea acesteia
2 - prin depozite de repartizare
In unităţile de comerţ cu ridicata organizarea
contabilităţii vânzărilor este influenţată în mare
măsura de momentul achitării mărfurilor cumpărate.
2.3 Inventarierea mărfurilor în unitățile de comerț cu
ridicata și contabilizarea rezultatelor.
Controlul gestionar al integritatii valorilor materiale în primul rind
se efectuează prin inventariere.
Prin inventariere se verifica concordanta intre datele reale şi
cele inregistrate în contabilitate. De asemenea prin inventariere
se poate cunoaste existenta efectiva a mărfurilor la un anumit
moment, atit în expresie naturala cit şi valorica.
In dependenta de scopul urmărit inventarierea poate fi:
1) pentru control gestionar;
2) pentru schimbari de preţ(inainte de reevaluare);
3) inventariere statistica;
Inventarierile se pot efectua odata sau de mai multe ori în cursul
anului precum şi în următoarele situaţii:
1 – predarea sau primirea de gestiuni;
2 – în cazul furturilor sau sustragerilor, abuzurilor sau deteriorarii
bunurilor;
3 – în caz de reevaluare sau necesitate de reevaluare a
mărfurilor;
4 – la cererea organelor de control, etc.
 În teza prezentă se precaută contabilitatea
circulaţiei mărfurilor în baza materialului practic al
SA „AUGUR - PERLA”.
 Studierea temei respective oferă posibilitatea de a
reliefa rolul organizării contabilităţii în comerţul cu
ridicata - verigă importantă atît în circulaţia
mărfurilor, cît şi în realizarea producţiei şi
satisfacerea nevoilor, sistemul de evidenţă contabil -
fiabil şi adecvat cu sarcinele şi obiectivele sale.
 De menţionat că contabilitatea se ţine în mod
automatizat, în pachetul de programe „1C”.
 În încheiere pot spune că factorii forţei de muncă
în ansamblu au contribuit la creşterea volumului de
vînzări. Cu toate aceste pe viitor întreprinderea
dispunde de rezerve de creştere a volumului de
vînzări din contul utilizării mai efective a timpului
de lucru.