CRITERIILE DE

CONVERGENȚĂ DE
LA MAASTRICHT
 Tratatul privind Uniunea Europeană (numit şi "Tratatul de la
Maastricht") a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie
1992, în localitatea olandeză Maastricht, reprezentând până
atunci cea mai profundă schimbare a tratatelor de la înfiinţarea
Comunităţii Europene. Acest tratat a pus bazele Uniunii
Europene. Tratatul UE este considerat ca o “nouă treaptă pe
calea înfăptuirii unei uniuni tot mai strânse a popoarelor
Europei”.
 Pentru ca un Stat Membru sa adopte moneda euro, trebuie sa
indeplineasca criteriile de convergenta. Aceste criterii sunt definite
ca fiind un set de cinci indicatori economici și juridici meniți să
asigure convergența economică între țările interesate din afara zonei
euro și statele membre din zona euro.
A. Criteriile monetare:
1.Stabilitatea prețurilor: rata inflației
2.Stabilitatea cursului de schimb
3.Convergența ratelor de dobândă pe termen lung
B. Criteriile fiscale:
4.Deficitul bugetar
5.Datoria publică
 A. Criteriile monetare
1. Stabilitatea prețurilor: înseamnă ca un stat membru are o
stabilitate durabilă a nivelului prețurilor și o rată medie a inflației,
în cursul unei perioade de un an înaintea examinării, care nu poate
depăși cu mai mult de 1,5% media aritmetică a ratelor inflației din
cele trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în
domeniul stabilității prețurilor. Inflația se calculează cu ajutorul
indicelui prețurilor de consum pe o bază comparabilă, ținând seama
de diferențele dintre definițiile naționale.
2. Participarea la mecanismul cursului de schimb al Sistemului
Monetar European înseamnă că un stat membru a respectat marjele
normale de fluctuație prevăzute de mecanismul cursului de schimb al
Sistemului Monetar European, fără să cunoască tensiuni grave cel
puțin pe parcursul ultimilor doi ani dinaintea examinării. În special,
statul membru nu a devalorizat din proprie inițiativă moneda
națională față de euro.
3. Convergența ratelor dobânzilor, în cursul unei perioade de un
an înaintea examinării, înseamnă ca un stat membru a avut o rată a
dobânzii nominală medie pe termen lung care nu o poate depăși cu
mai mult de 2% pe cea a celor trei state membre care au înregistrat
cele mai bune rezultate în domeniul stabilității prețurilor. Ratele
dobânzilor sunt calculate pe baza obligațiunilor de stat pe termen
lung sau a unor titluri comparabile, ținând seama de diferențele
dintre definițiile naționale.
 B. Criteriile fiscale
4. Raportul dintre deficitul bugetar anual și produsul intern brut
(PIB) nu trebuie să depășească 3% la sfârșitul anului fiscal
precedent. Dacă nu, cerința este să ajungă cât mai aproape de
3%. Numai în situații excepționale și de scurtă durată va fi
acceptat un excendent de deficit bugetar.
5. Raportul dintre datoria brută a statului și PIB nu trebuie să
depășească 60% la sfârșitul anului fiscal precedent. Chiar dacă nu
se poate atinge ținta din cauza unor condiții specifice, raportul
trebuie să scadă suficient de mult, apropiindu-se de valoarea de
referință, într-un ritm satisfăcător.
 CONCLUZII

Experienţa ultimilor ani a determinat modificarea semnificativă a abordării

procesului trecerii la euro. S-a observat că accentul cade nu atât pe îndeplinirea
criteriilor nominale, cât pe elementele ce condiţionează succesul economic în
interiorul Zonei Euro.
Prin urmare, îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală este o condiţie
necesară, dar nu şi suficientă şi înainte de a lua o decizie clară în sensul aderării la
Zona Euro, trebuie foarte bine analizate beneficiile în paralel cu dezavantajele create
şi mai întâi de toate trebuie asigurată o stabilitate economică de durată.