Sunteți pe pagina 1din 115

CURS

MANAGEMENTUL INFECŢIILOR
NOSOCOMIALE

Lector:
AMBRUȘ ESTERA-presedinte OAMGMAMR
ARGES
HOMEGHIU IOANA NELLA-vicepresedinte
MANU FLORICA ILINCA-sef Comisie EMC
Arges
Criterii de definire a infectiei
nosocomiale
 Infecţia nosocomială (IN) este infecţia
contractată în unităţi sanitare cu paturi (de stat
şi private), care se referă la orice boală
infecţioasă ce poate fi recunoscută clinic şi/sau
microbiologic şi pentru care există dovada
epidemiologică a contractării în timpul
spitalizării/actului medical sau manevrelor
medicale, care afectează fie bolnavul - datorită
îngrijirilor medicale primite, fie personalul
sanitar - datorită activităţii sale şi este legată
prin incubaţie de perioada asistării medicale în
unitatea respectivă, indiferent dacă simptomele
bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizării.
Criterii de definire

 Afectează
 pacientul spitalizat sau in tratament
ambulatoriu;
 personalul sanitar datorită activitatii
sale;
 Definitia IN se bazeaza pe date
clinice,epidemiologice,de
laborator,precum si pe alte tipuri de
teste diagnostic.
Precizari
 Activitatea de supraveghere si prevenire a IN
este obligatie profesionala a asistentului
medical si este inscrisa in fisa postului;
 Orice dauna adusa pacientului prin
nerespectarea si neindeplinirea acestei
obligatii profesionale atrage
responsabilitatea individuala,dupa
caz,institutionala,in conditiile legii;
Sustinerea criteriilor de definire
 Dovada clinică derivă din:
 observarea bolnavului
 din analiza informatiei din foaia de
observaţie
 alte evidenţe din salon sau din unitate
 Dovada de laborator constă in:
 rezultatele culturilor
 testelor de detectare a antigenelor sau
anticorpilor
 metodelor de vizualizare microscopică
Sustinerea criteriilor
 Alte teste de diagnostic:
 tomografie computerizată

 ultrasunete

 rezonantă magnetică

 imagini cu radioizotopi

 rezultatele examenelor radiologice

 examene endoscopice

 biopsii si aspiraţie cu acul (puncţie)


Forme de manifestare
 Sporadic
 Cazuri izolate fara legatura in timp sau spatiu
 Epidemic
 Reprezinta cresterea numarului de cazuri de
infectie nosocomiala de acelasi tip peste nivelul
asteptat (morbiditatea de fond)
 Care survine intr-o perioada delimitata de timp
 In aceeasi unitate functionala a unui spital
Procesul epidemiologic

 Factori determinanti:
 Surse

 Cai de transmitere

 Masa receptiva
Surse
 Umane exogene
 Pacienti

 Cu manifestari clinice de infectie


 Cu forme subclinice de infectie

 Purtatori
 Personal sanitar de ingrijire

 Vizitatori
 Umane endogene
 Flora normala a individului care ajunge in
tesuturi/cavitati normal sterile
Surse
 Extra-umane
 Animale
 Insecte vectoare
 Rozatoare sinantrope

 Alimente de origine animala (toxiinfectii)


 Cadavre / resturi umane

 Mediu – rezervor (conditii de multiplicare)


 Apa, solutii medicamentoase
 Alimente diverse
Cai de transmitere
 Contact direct
 maini
 picaturi saliva/fluide biologice
 Cale aeriana
 picaturi
 praf
 Intermediat de personal
 maini
 cavitati naturale
 echipament de protectie
 Prin instrumentar sau solutii medicamentoase
 Verticala (mama => copil) perinatala
Cai de transmitere
 Obiecte/suprafete (lenjerie) din mediu
contaminate:
 de pacienti
 de personal
 de vizitatori
 Apa sau alimente contaminate
 Insecte vectoare
 muste
 tantari
 Rozatoare
Masa receptiva
 Pacienti:
 Supusi la manevre invazive
 Imunodeprimati datorita:
 Varstelor extreme (batrani, N.N.)
 Terapiei imunosupresoare (antialergice,
transplant, ..)
 Conditiilor pentru care sunt spitalizati
(politraumatizati, arsi, SIDA, graviditate,
neoplasme, conditii terminale, …)
 Cu boli cronice
Masa receptiva

 Personal:
 Ce efectueaza manevre invazive
 Ce asista bolnavi eliminatori de agenti
infectiosi (virusuri, bacterii, fungi)
 Cu conditii imunodeprimante
(graviditate, boli cronice / tratament
imunosupresor)
Procesul epidemiologic

Factori favorizanti ai IN:


 Natura agentilor microbieni
 germeni de spital
 Gradul de expunere si receptivitatea
pacientilor/personalului
 conditii debilitante/manevre invazive
 Factori de mediu
 aglomeratie, precautiuni de izolare, instrumentar
 Durata spitalizarii
 cumuleaza toti factorii anteriori
 Rezistenta bacteriana
Epidemiologie - Frecventa

 Studiu OMS – medie 8.7% pacienti


externati
 Dupa natura:
 Infectiile de tract urinar
 Infectiile de plaga chirurgicala
 Dupa sectie:
 A.T.I.
 Chirurgie urgenta
 Ortopedie
 Cca. 1/3 – prevenibile
I.N. cele mai frecvente
 Infecţiile căilor urinare
 Simptomatice
 Subclinice
 Infecţiile postoperatorii
 Infecţiile plăgii operatorii superficiale
 Infecţiile plăgii operatorii profunde
 Pneumonia nosocomială
 Infecţiile nosocomiale ale
sângelui
 Septicemia
I.N. mai putin frecvente
 Infecţii ne-pneumonice ale căilor
respiratorii
 Bronşita, traheita, tracheobronşita,
bronchiolita
 Infecţiile cardio-vasculare
 Infecţia arterială şi venoasă
 Endocardite/Miocardite/Pericardite
I.N. mai putin frecvente

 Infecţiile cutanate şi ale


ţesuturilor moi subcutane
 Infecţia plăgilor de decubit
 Infecţiile plăgii de arsură
 Abcesul mamar sau mastita
 Infecţia ombilicală (omphalita)
 Pustuloza nou născutului
 Infecţiile osoase şi ale
articulaţiilor
I.N. mai putin frecvente

 Infecţiile tractului digestiv


 Enterocolita necrozantă
 Infecţiile genitale
 Endometrita
 Infecţiile episiotomiei
 Infecţiile sistemului nervos
central
 Meningite, abcese
I.N. la bolnavii cu spitalizare de lungă
durată
 Infecţiile urinare
 Infecţiile respiratorii
 Infecţile primare ale sângelui
 Gastroenterite
 Infecţiile cutanate şi ale ţesuturilor
moi
 Conjunctivită
 Perioade febrile (probabil infecţioase)
de cauză neelucidată/incerta
Cum prevenim?
 Cunoasterea:
 Factorilor de risc
 Numarului de I.N. – supravegherea I.N.
 Masuri de prevenire a cazurilor
 Plan de prevenire si control a I.N.
 Masuri de control a epidemiilor
 Plan de interventie in caz de epidemie
Baza legala
 Ord. M.S. 916/2006 -Supravegherea
si controlul I.N.
 Ord. M.S. 185/2003 – Norme privind
sterilizarea, curatenia si dezinfectia
 Ord. M.S. 1226/2012– Gestionarea
deseurilor rezultate din activitatile
medicale
 Ord. M.S. 713/2004 – Autorizarea
functionarii unitatilor sanitare cu paturi
Aprecierea riscului

Riscul diferential de I.N. in functie de pacient1 sau tip de


interventie1

Risc de infectie Categorie de pacienti Tip de procedura


1. Minim Ne-imunodeprimati; Fara boli Ne-invaziva; fara expunere
cronice coexistente la fluide biologice2
2. Mediu Pacienti cu boli infectioase sau Expunere la fluide biologice
factori de risc cum ar fi varsta sau sau
neoplasme Proceduri invazive ne-
chirurgicale (instalare
cateter venos periferic,
cateter urinar)
3. Inalt Pacienti cu imunodepresie severa (< Proceduri chirurgicale sau
500 leucocite/ml); politraumatizati, Proceduri invazive cu risc
arsuri severe, transplant de organe inalt (cateter venos central,
intubatie)
1 Conditie suficienta pentru incadrarea in categorie
2 Fluidele biologice includ: sange, urina, fecale, LCR, fluide din cavitatile naturale
Mijloace de preventie
 Masuri pentru surse
 Precautiuni de izolare
 Masuri pentru caile de transmitere
 Sterilizarea
 Dezinfectia
 Curatenia
 Combaterea insectelor vectoare si a
rozatoarelor
 Masuri pentru masa receptiva
 Imunizarea personalului
 Antibio- si chimioprofilaxia selectiva
 Precautiuni de izolare
Mijloace de preventie
 Protocoale si tehnici
 Tratamente (invazive)
 Explorari functionale
 Ingrijirea bolnavilor
 Spalatul mainilor
 Echipament de protectie
 Curatenie
 Procesare instrumentar, lenjerie…
 Sterilizare
 Dezinfectie
 Gestionare reziduuri…
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN

CURĂŢENIA - DEFINIŢIE
CURĂŢENIA este metoda de decontaminare care
asigură îndepărtarea microorganismelor de pe
suprafeţe, obiecte sau tegumente, odată cu
îndepărtarea prafului şi a substanţelor organice.
Aplicarea corectă a metodelor de curăţenie a
suprafeţelor, obiectelor şi echipamentelor poate
realiza o decontaminare de 95-98%, foarte
apropiată de cea obţinută prin dezinfecţie. Prin
activitatea de curăţenie se acţionează asupra
tuturor microorganismelor.
Nu înlocuieşte dezinfecţia.
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN

METODE GENERALE DE EFECTUARE


A CURĂŢENIEI.

 Spălarea,
 Stergerea,
 Aspirarea,
 Perierea.
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
CURATENIA - REGULI DE BUNA PRACTICA
 REGULI FUNDAMENTALE ÎN UTILIZAREA PRODUSELOR FOLOSITE
ÎN ACTIVITATEA DE CURĂŢENIE
Folosirea doar a produselor avizate/autorizate de Ministerul
Sănătăţii/Ministerul Sănătăţii Publice pentru utilizare în sectorul
sanitar.
Respectarea tuturor recomandărilor producătorului.
Respectarea regulilor de protecţie a muncii (purtarea mănuşilor,
ochelarilor de protecţie, echipamentelor impermeabile, etc.).
Etichetarea şi închiderea ermetică a recipientelor. Eticheta
trebuie să conţină: numele produsului, familia căreia îi aparţine,
termenul de valabilitate, diluţia de lucru, data la care s-a făcut
diluţia, perioada de utilizare a produsului diluat menţinut în
condiţii adecvate (cu specificare pentru ceea ce înseamnă
"condiţii adecvate").
NU este permis amestecul produselor! Există riscul unor reacţii
chimice periculoase pentru cel care le manipulează, precum şi
riscul de inactivare şi incompatibilitate.
NU este permisă utilizarea ambalajelor alimentare pentru
produsele de întreţinere a curăţeniei!
Distribuirea produselor la locul de utilizare (pe
secţii/compartimente) în ambalajul original.
Asigurarea rotaţiei stocurilor, pentru înscrierea în temenele de
valabilitate.
NU este permisă aruncarea ambalajelor goale, decât după ce au
fost curăţate sau/şi neutralizate.
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
CURATENIA - REGULI DE BUNA PRACTICA
 REGULI PENTRU DEPOZITAREA PRODUSELOR ŞI A
USTENSILELOR FOLOSITE LA EFECTUAREA
CURĂŢENIEI
În unitatea sanitară, la nivel central, trebuie să existe spaţii
special destinate depozitării produselor şi ustensilelor folosite în
procesul de efectuare a curăţeniei, aflate în stoc. Spaţiile trebuie
să asigure menţinerea calităţii iniţiale a produselor, până la
utilizare.
În fiecare secţie/compartiment, trebuie să existe încăperi special
destinate depozitării produselor şi ustensilelor utilizate pentru
efectuarea curăţeniei, aflate în rulaj şi pregătirii activităţii
propriu-zise.
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
CURATENIA - REGULI DE BUNA PRACTICA
REGULI DE ÎNTREŢINERE A USTENSILELOR FOLOSITE PENTRU
EFECTUAREA CURĂŢENIEI
 Zilnic, după fiecare operaţiune de curăţenie şi la sfârşitul zilei de
lucru, ustensilele utilizate se spală, se curăţă (decontaminează),
dezinfectează şi usucă.
Curăţarea şi dezinfecţia ustensilelor complexe (perii detaşabile,
mânerul periilor, aspirator, ş.a) se efectuează în funcţie de
recomandările producătorului.
 Personalul care execută operaţiunile de curăţare şi dezinfecţie a
materialului de curăţenie va purta mănuşi de menaj sau mănuşi
de latex nesterile.
 Dezinfecţia materialului de curăţenie utilizat în:
- spaţiile fără risc se face cel puţin o dată pe săptămână,
- secţiile/compartimentele cu risc crescut se face de rutină, la
sfârşitul activităţii (după fiecare utilizare).
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
Responsabili:

Medicul şef de secţie/cabinet, asistenta şefă/asistenta de


cabinet, care
-stabilesc, împreună cu specialişti în igienă spitalicească,
medici epidemiologi, asistenţi de igienă (SPCIN),măsuri
pentru realizarea exigenţelor de igienă recomandate
pentru spaţii.
-realizează protocolul de igienă al secţiei
/compartimentului/cabinetului şi protocolul de utilizare
a produselor de întreţinere folosite.
- formeză şi instruiesc personalul de execuţie cu privire la
aceste
exigenţe şi protocoale.
Personalul efector, după instruire prealabilă, consemnată
în documente.
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
DEZINFECŢIA - DEFINIŢIE
 Dezinfecţia este procesul prin care sunt distruse cele
mai multe, sau toate microorganismele patogene (în
proporţie de 99,99%) cu excepţia sporilor
bacterieni, de pe obiectele din mediul inert.
 Dezinfecţia se aplică în cazurile în care curăţenia nu
elimină riscurile de răspândire a infecţiei, iar
sterilizarea nu este necesară.
 În orice activitate de dezinfecţie trebuie să se aplice
măsurile de protecţie a muncii pentru a preveni
accidentele şi intoxicaţiile.
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN

DEZINFECŢIA PRIN MIJLOACE FIZICE


Dezinfecţia prin căldură
 Căldura uscată: flambarea şi
incinerarea.
 Căldura umedă: pasteurizare şi
fierbere
Dezinfecţia cu raze ultraviolete
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
DEZINFECŢIA PRIN MIJLOACE CHIMICE
 În unităţile medicale dezinfecţia se realizează, în principal,
prin utilizarea unor substanţe dezinfectante chimice.
Etichetarea acestor produse trebuie să fie în conformitate
cu legislaţia în vigoare şi să conţină în mod obligatoriu
concentraţiile de utilizare şi timpii de acţiune aferenţi
pentru obţinerea fiecărei "acţiuni cide" în parte

 Dezinfecţia se realizează cu produse etichetate ca


dezinfectant.

 Pentru un dezinfectant este importantă şi cunoaşterea


acţiunii virulicide - împotriva virusurilor transmise prin
sânge şi produse de sânge.
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
Clasificarea dezinfecţiei
Această clasificare se bazează pe tipul de
microorganisme patogene distruse şi are în
vedere timpul de contact necesar substanţelor
dezinfectante pentru a distruge microorganismele.
După aceste criterii, dezinfecţia se clasifică pe
patru nivele:
 Sterilizare chimică
 Dezinfecţie de nivel înalt
 Dezinfecţie de nivel intermediar
 Dezinfecţie de nivel scăzut
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
CLASE CHIMICE DE SUBSTANŢE DEZINFECTANTE ŞI
DEZINFECŢIA CHIMICĂ
 FENOLII
Fenolul a fost prima substanţă întrebuinţată în dezinfecţie. Actualmente
nu se mai utilizează ca atare, ci sub forma de derivaţi fenolici, care au
proprietăţi antibacteriene superioare fenolului.
În comparaţie cu alte substanţe dezinfectante, fenolii sunt mai ieftini şi
stabili în soluţie. Pentru a le creşte solubilitatea în apă se aditivează cu
un detergent sau un săpun compatibil.
Sunt corozivi pentru materialele din aluminiu, cupru, zinc.
Fenolii au acţiune bactericidă, inclusiv pentru Pseudomonas aeruginosa,
fungicidă şi tuberculicidă; nu au acţiune sporicidă.
Folosirea fenolilor este limitată doar pentru dezinfecţia mediului
(suprafeţe, aer).
NU este recomandată utilizarea lor pentru dezinfecţia instrumentarului,
datorită corozivităţii şi nici utilizarea ca antiseptice, datorită toxicităţii.
Se folosesc, uneori, pentru dezinfecţia instrumentarului utilizat în
anatomia patologică şi a echipamentelor contaminate cu bacilul
tuberculozei, când nu se poate folosi decontaminarea prin căldură.
NU este recomandată utilizarea fenolilor în ariile de preparare a
mâncării, în ariile de cazare a bolnavilor, pentru dezinfecţia
echipamentelor care vin în contact cu mucoasele, precum şi în secţiile
de pediatrie şi nou-născuţi.
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
ANTISEPTICE
Antisepticele sunt preparate ce deţin proprietăţi
antimicrobiene limitate, sau care distrug
microorganismele, sau inactivează virusurile de pe
ţesuturile vii (piele sănătoasă, mucoase, plăgi)
Antisepticele nu sunt sterilizante, dar reduc temporar de pe
piele şi mucoase numărul de microorganisme
Antisepticele se deosebesc de dezinfectante prin:
- concentraţia de utilizare a substanţei chimice
- timpul de contact.
Utilizarea antisepticelor pentru a elimina, distruge sau inactiva
microorganismele prezente pe piele sau mucoase permite:
- realizarea îngrijirilor aseptice,
- reducerea transmiterii germenilor, de la bolnav la bolnav, prin
intermediul mâinilor,
- tratarea infecţiilor locale cutanate şi mucoase
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
Reguli de utilizare a antisepticelor
- Respectarea duratei de utilizare a produsului după deschiderea lui, 8-10 zile, dacă flaconul a fost
bine închis.
- Respectarea indicaţiilor de utilizare şi a prescripţiilor producătorului (concentraţii).
- A se evita amestecul şi/sau, utilizarea succesivă a antisepticelor din clase chimice
diferite/incompatibile (risc de inactivare sau toxic).
- Respectarea termenului de valabilitate.
- Limitarea cantităţii de antiseptic stocată pe secţii sau în cabinete.
- Folosirea, de preferinţă, a antisepticelor condiţionate/ambalate în cantităţi mici.
- Stocarea antisepticelor la adăpost de lumină/căldură/sursă de foc, mai ales în cazul produselor
inflamabile.
- Notarea pe flacon a datei când acesta a fost deschis.
- Închiderea flaconului după fiecare manipulare.
- Manipularea cu perecauţie a flaconului cu antiseptic pentru a evita contaminarea conţinutului.
- Pregătirea soluţiilor de antiseptice în condiţii riguroase de antisepsie, cu utilizare extemporanee.
- În cazul neutilizării antisepticului în flaconul original, repartiţia lui se face în flacoane curate şi
dezinfectate, prin tehnici aseptice. Se consemnează operaţiunea într-un caiet de evidenţă: denumirea
şi seria/lotul produsului repartizat, data când a fost repartizat, număr de flacoane, cine a executat. Se
etichetează flacoanele: denumirea produsului, concentraţia, data când a fost repartizat, termen de
valabilitate, instrucţiuni de utilizare.
- Nu se completează flaconul parţial gol aflat în uz cu cantitate nouă de produs.
- NU este permisă utilizarea de recipiente goale de la produse alimentare sau de la produse
dezinfectante pentru produsele antiseptice!
- Pentru produsele la care producătorul recomandă realizarea diluţiilor în apă, se va utiliza exclusiv
apa sterilă. Nu este permisă utilizarea apei de la robinet. Diluţiile de antiseptic se realizează doar
imediat înainte de utilizarea lor şi nu se păstrează mai mult de 24 de ore.
- Se recomandă utilizarea produselor condiţionate/ambalate unitar, sterile şi gata de utilizat, mai ales
pentru soluţii apoase.
- Aplicarea antisepticului se face numai după spălarea, clătirea şi uscarea zonei respective.
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
REGULI GENERALE DE PRACTICĂ A DEZINFECŢIEI
Dezinfecţia profilactică completează curăţenia, dar nu o suplineşte şi nu poate înlocui
sterilizarea.
Eficienţa dezinfecţiei profilactice este condiţionată de o riguroasă curăţenie prealabilă.
Pentru dezinfecţia în focar se utilizează dezinfectante cu acţiune asupra agentului patogen
incriminat, sau presupus. Dezinfecţia se practică înainte de instituirea măsurilor de
curăţenie.
Trebuie utilizate numai dezinfectante avizate de Ministerul Sănătăţii/Ministerul Sănătăţii şi
Familiei.
În dezinfecţia chimică trebuie utilizate dezinfectante cu spectru de acţiune bactericidă
(şi/sau tuberculocidă), virulicidă, fungicidă şi/sau sporicidă.
În funcţie de riscul de apariţie a infecţiilor, trebuie alese dezinfectantele care acţionează
specific asupra agenţilor patogeni incriminaţi.
Se recomandă periodic alternanţa produselor dezinfectante, pentru a se evita apariţia
rezistenţei microorganismelor.
Dezinfectantele trebuie folosite la concentraţiile de utilizare şi timpii de acţiune recomandaţi
de producător.
Se recomandă utilizarea de cuve cu capac şi grătar pentru dezinfecţia instrumentarului.
La prepararea şi utilizarea soluţiilor dezinfectante sunt necesare:
- cunoaşterea exactă a concentraţiei substanţei active în produse, prin determinări
periodice de laborator (acolo unde este posibil)
- folosirea de recipiente curate,
- utilizarea soluţiilor de lucru în ziua preparării, pentru a se evita contaminarea şi
degradarea - inactivarea lor
- utilizarea soluţiilor de lucru în cadrul perioadei de stabilitate indicate de producător
- controlul chimic şi bacteriologic, prin sondaj al soluţiilor dezinfectante în curs de utilizare.
Utilizarea dezinfectantelor se face respectând normele de protecţie a muncii, care să
prevină accidentele şi intoxicaţiile.
Instruirea personalului cu privire la utilizarea dezinfectantelor. Personalul care utilizează în
mod curent dezinfectantele trebuie instruit cu privire la noile proceduri, sau noile produse.
Personalul cu experienţă din cadrul SPCIN trebuie să ofere informaţii cu caracter practic în
ceea ce priveşte utilizarea dezinfectantelor chimice.
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DEZINFECŢIA
Pentru realizarea unei dezinfecţii eficiente trebuie să se ia în considerare o serie
de factori care influenţează dezinfecţia:
• Spectrul de activitate şi puterea germicidă (tipul de microorganism, rezistenţa
microorganismelor)
• Numărul microorganismelor pe suportul tratat
• Cantitatea de material organic de pe echipamentul/suportul de tratat
• Natura suportului de tratat
• Concentraţia substanţei dezinfectante
• Timpul de contact şi temperatura
• Susceptibilitatea dezinfectanţilor chimici de a fi inactivaţi: ex.: prin substanţe
organice, plastic, cauciuc, celuloză, apă dură şi detergenţi. De exemplu,
dezinfectantele pe bază de compuşi cuaternari de amoniu sunt incompatibile cu
detergenţii anionici.
• Tipul de activitate antimicrobiană: bactericidă sau bacteriostatică. De exemplu,
dezinfectantele pe bază de compuşi cuaternari de amoniu sunt numai
bacteriostatice la concentraţii mici, în timp ce la concentraţii înalte devin
bactericide.
• Efectul pH-ului:
- Activitate optimă la pH acid: fenolii, halogenii
- Activitate optimă la pH alcalin: glutaraldehida, compuşii cuaternari de amoniu
- Activitate optimă la pH neutru: clorhexidina
• Stabilitatea produsului ca atare sau a soluţiilor de lucru: în timp ce soluţia
concentrată de hipoclorit de sodiu este instabilă, dicloroizocianuratul de sodiu
sub formă de tablete sau granule este foarte stabil, dacă este depozitat în loc
uscat.
• Corozivitatea: hipocloriţii corodează unele metale.
• Toxicitatea: formaldehida şi glutaraldehida sunt dăunătoare pentru sănătate.
• Costul produsului
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN

Instruirea personalului cu privire la utilizarea


dezinfectantelor.
Personalul care utilizează în mod curent
dezinfectantele trebuie instruit cu privire la
noile proceduri, sau noile produse.
Personalul cu experienţă din cadrul SPCIN
trebuie să ofere informaţii cu caracter
practic în ceea ce priveşte utilizarea
dezinfectantelor chimice.
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
CLASIFICAREA INSTRUMENTELOR MEDICALE
 Procesarea corectă a instrumentarului şi echipamentelor medicale
înainte/după utilizare, are o deosebită importanţă în prevenirea
infecţiilor nosocomiale. Alegerea metodei de dezinfecţie şi/sau
sterilizare trebuie să ţină cont de categoria de instrumentar şi de
modul în care acesta este folosit în asistenţa acordată pacienţilor.
Pentru raţiuni practice, instrumentele şi obiectele utilizate în
asistenţa medicală au fost clasificate în trei categorii, după riscul
de transmitere a infecţiilor pe care îl presupune utilizarea
acestora (după Spaulding).

Cele trei categorii sunt:
- instrumente critice
- instrumente semi-critice
- instrumente non-critice.
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
Instrumente critice:
Instrumentele care vin în contact cu ţesuturile sterile sau
sistemul vascular;
Sunt instrumente care penetrează pielea sau mucoasele

Exemple: - bisturie, ace, catetere vasculare, implanturi,
alt instrumentar chirurgical invaziv

Necesită STERILIZARE între utilizări.
Procesul de sterilizare utilizat trebuie să respecte strict
recomandările producătorului aparaturii de sterilizare, atunci
când se folosesc aparatele de sterilizare, sau timpul de
contact recomandat de producător, atunci când se utilizează
sterilizanţi chimici (ex.: glutaraldehidă 2%, peroxid de
hidrogen stabilizat 6%, acid peracetic în diferite concentraţii),
înainte de sterilizare acestea trebuie dezinfectate.
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN

Instrumente semi-critice:
Sunt instrumente care vin în contact cu
mucoasele, cu excepţia mucoasei periodontale,
sau cu soluţii de continuitate ale pielii.
Exemple:
a) endoscoape flexibile, laringoscoape, tuburi
endotraheale, echipament de anestezie şi
respiraţie asistată.
Necesită STERILIZARE, sau cel puţin
DEZINFECŢIE DE NIVEL ÎNALT, între utilizări
b) termometre orale sau rectale şi
c) suprafeţe netede, dure (căzi de hidroterapie).
Necesită DEZINFECŢIE DE NIVEL INTERMEDIAR
între utilizări
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN

Instrumente non-critice:
Sunt instrumente care vin în contact doar
cu pielea intactă.
Exemple:
- stetoscoape, suprafaţa meselor,
pavimente, ploşti, mobilier, etc.
Necesită DEZINFECŢIA DE NIVEL
INTERMEDIAR până la SCĂZUT, între
utilizări.
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
EVALUAREA RISCURILOR PENTRU
PACIENŢI/PERSONAL,
DATORATE ECHIPAMENTULUI ŞI MEDIULUI.
Echipamentele, obiectele, pot fi implicate în
transmiterea agenţilor patogeni din mediul de
spital la pacienţi, putând favoriza apariţia
infecţiilor nosocomiale. Echipamentele şi obiectele
din mediul de spital sunt clasificate pe patru
nivele de risc, în funcţie de tipul de contact cu
pacientul (în unele cazuri cu personalul); acest
mod de abordare facilitează alegerea tipului
adecvat de procesare, în funcţie de diversele
aplicaţii ale echipamentelor.
 Risc minim
 Risc scăzut
 Risc mediu
 Risc înalt
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
 Risc minim
- Obiecte la distanţă de persoane (pacient,
personal): pereţi, pardoseli, tavane, chiuvete,
canale de scurgere.
- Obiecte în imediata apropiere a pacientului:
armătura paturilor, dulăpioare, etc.
Nivel necesar de decontaminare: curăţare,
uscare.
 Risc scăzut
- Obiecte în contact cu suprafaţa pielii intacte:
stetoscop, manşeta tensiometrului, tacâmuri,
veselă, telefoane mobile, ligheane şi alte obiecte
sanitare.
Nivel de decontaminare: curăţare, uscare.
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
 Risc mediu
- Obiecte în contact cu mucoasele: termometre, echipament de
asistare respiratorie, gastroscoape, bronhoscoape;
- Obiecte contaminate cu microorganisme virulente: ploşti,
bazinete, etc.;
- Obiecte folosite la pacienţi cu grad înalt de receptivitate.
Nivel de decontaminare: dezinfecţie de nivel înalt, sterilizare
chimică
 Risc înalt
- Obiecte în contact cu soluţii de continuitate ale pielii sau cu
mucoasele: pansamente
Obiecte care se introduc în locuri normal sterile ale organismului:
ace, instrumente chirurgicale, implante, catetere urinare.
Nivel de decontaminare: sterilizare
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
REGULI GENERALE ÎN ALEGEREA PROCEDURILOR DE
DEZINFECŢIE ŞI STERILIZARE

În general, instrumentele care penetrează ţesuturile normal sterile,


inclusiv sistemul vascular (instrumente critice), precum şi
instrumentele prin care curge sânge, trebuie sterilizate înainte
de utilizare
Curăţenia şi îndepărtarea murdăriei trebuie să fie o activitate de
rutină. O atenţie deosebită trebuie să se acorde suprafeţelor de
lucru: suprafeţele pe care se pregătesc tratamentele injectabile,
separate de cele pentru depozitarea probelor bilogice prelevate
pentru laborator, trebuie să fie curate şi dezinfectate, pentru
evitarea transmiterii germenilor ce recunosc drept cale de
transmitere sângele (virusurile hepatitice B şi C, HIV, etc.).
În toate situaţiile în care se realizează procedurile de curăţenie şi de
decontaminare este obligatoriu portul mănuşilor.
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
Pentru dezinfecţia obiectelor sau instrumentelor critice, care penetrează
ţesuturile sau sistemul vascular, sau semi-critice, care vin în contact cu
mucoasele, sau cu soluţii de continuitate ale pielii, nu se utilizează
substanţe germicide pe bază de săruri cuaternare de amoniu, sau alte
dezinfectante "de nivel scăzut".

Este necesar să se folosească întotdeauna concentraţiile corecte de utilizare ale


dezinfectantului şi să se respecte timpul de contact recomandat
Endoscoapele şi alte instrumente semi-critice trebuie curăţate, dezinfectate,
sterilizate ca şi când pacienţii pentru care au fost folosite ar fi infectaţi cu
M. tuberculosis, HIV sau virusuri heparitice. (PRECAUŢIUNILE
UNIVERSALE)
Curatenia , dezinfectia si sterilizarea
in controlul IN
SITUAŢII CARE NECESITĂ DEZINFECŢIE
COMPLEMENTARĂ ŞI/SAU TERMINALĂ
Dezinfecţia terminală este obligatoriu de
efectuat în:
- secţii de spitalizare a cazurilor de boli contagioase cu
declarare nominală,
- situaţia evoluţiei unor focare de infecţii nosocomiale,
- situaţii de risc epidemiologic (evidenţierea cu ajutorul
laboratorului a circulaţiei microorganismelor
multirezistente, "germeni de spital", prezenţi la
personalul medico-sanitar/asistaţi/mediu)
- secţii cu risc înalt: secţii unde sunt asistaţi pacienţi
imunodeprimaţi, arşi, neonatologie, prematuri, secţii
unde se practică grefe (de măduvă, cardiace, renale),
secţii de oncologie şi onco-hematologie
- bloc operator, bloc de naşteri
- secţii de reanimare, terapie intensivă
- alte: servicii de urgenţă, ambulanţă, locul unde se
triază lenjeria
- orice altă situaţie de risc epidemiologic identificată
NORME TEHNICE PRIVIND EFECTUAREA
STERILIZARII SI PASTRAREA STERILITATII
DISPOZITIVELOR SI MATERIALELOR SANITARE
STERILIZAREA
 Este operatiunea prin care sunt eliminate sau omorate
microorganismele inclusiv cele aflate in stare vegetativa ,
de pe obiecte inerte contaminate
 US trebuie sa garanteze securitatea pacientilor atat in
cazul utilizarii de dispozitive achizitionate de pe piata sau
sterilizare in unitatea sanitara
 Materialele de unica folosinta NU vor fi niciodata
reprocesatein vederea reutilizarii
 Dispozitivele medicale care nu suporta nici un tip de
sterilizare , trebuie sa fie supuse unei dezinfectii adecvate
, al carei efect sa fie bactericid, fungicid, virulicid si
sporicid
 Toate dispozitivele medicale si materialele ce urmeaza a fi
sterilizate trebuie : curatate, dezinfectate prin
met.chimice inainte de a fi supuse unui proces de
sterilizare standardizat
NORME TEHNICE PRIVIND EFECTUAREA
STERILIZARII SI PASTRAREA STERILITATII
DISPOZITIVELOR SI MATERIALELOR SANITARE

STERILIZAREA
 Presiunile, temperatura si timpul de sterilizare
reprezinta valori de siguranta pentru eficacitatea
sterilizarii
 La incarcarea incintei de sterilizare se va lasa spatii
intre pachete si intre pachete si pereti pentru a
permite circularea si patrunderea agentului de
sterilizare
 Nu se va supraincarca incinta de sterilizare
 Instrure corespunzatoare a personalului care
efectueaza sterilizarea
 Afisarea la loc vizibil a instructiunilor de utilizare
pentru fiecare sterilizator
NORME TEHNICE PRIVIND EFECTUAREA
STERILIZARII SI PASTRAREA STERILITATII
DISPOZITIVELOR SI MATERIALELOR SANITARE

EVALUAREA EFICACITATII STERILIZARII


 Pentru fiecare ciclu:se urmareste panoul de
comanda si se noteaza temperatura si presiunea
atinsa pt.fiecare faza sau se analizeaza diagrama; se
citeste virarea culorii indicatorului pt. temp. de pe
banda adeziva
 Zilnic: se controleaza calitatea penetrarii aburului;
controlul eficacitatii sterilizarii ( daca nu exista
diagrama)
 Saptamanal : se controleaza calitatea penetrarii
aburului; controlul eficacitatii sterilizarii ( testul
Bowie&Dick)
NORME TEHNICE PRIVIND EFECTUAREA
STERILIZARII SI PASTRAREA STERILITATII
DISPOZITIVELOR SI MATERIALELOR SANITARE

INTRETINEREA MATERIALULUI DE
ENDOSCOPIE.
STERILIZARE CU PRODUSE CHIMICE
 Sterilizarea cu produse chimice
realizeaza distrugerea tuturor
microorganismelor pt.evitarea
transmiterii unei infectii la pacientii
care beneficiaza de endoscopie
NORME TEHNICE PRIVIND EFECTUAREA
STERILIZARII SI PASTRAREA STERILITATII
DISPOZITIVELOR SI MATERIALELOR SANITARE

Reguli generale
 Dupa efectuarea sterilizarii chimice nu se admite clatirea
cu apa potabila
 Existenta in cabinetele de endoscopie a registrului de
evidenta a procedurilor
 Purtarea echipamentului de protectie ( manusi, ochelari,
masca de protectie)pt. prevenirea expunerii la
microorg.patogene(HIV,HVB,VHC,M tuberculosis, herpes
simplex) pana la prod. Chimice toxice
 Respectarea Precautiunilor universale
 Vaccinarea personalului antihepatita B
 Testarea ppd la personalul din cab.bronhoscopie
 Respecatrea parametrilor pt.garantarea eficacitatii
procedurii de dezinfectie si sterilizare:curatare eficienta
a echipamentului; respectarea timpilor de imersie in
sol.de dezinfectant si in produsul chimic sterilizant;
respectarea concentratiilor recomandate de producator;
efectuarea dezinfectie si sterilizarii in cuve cu capac;
curatarea si dezinfectia cuvelor la fiecare reinoire a
solutiilor
GESTIONAREA DESEURILOR
REZULTATE DIN ACTIVITATI MEDICALE

SORTARE SI COLECTARE
Colectarea la locul de producere (sursă)
Colectarea şi separarea deşeurilor pe
categorii sunt primele etape în
gestionarea deşeurilor periculoase
rezultate din activitatea medicală.
În situaţia în care nu se realizează
separarea deşeurilor pe categorii,
întreaga cantitate de deşeuri se tratează
ca deşeuri periculoase.
GESTIONAREA DESEURILOR
REZULTATE DIN ACTIVITATI MEDICALE
Ambalarea deşeurilor
Ambalajul în care se face colectarea şi care vine în contact direct cu deşeurile periculoase
rezultate din activitatea medicală este de unică folosinţă şi se elimină o dată cu
conţinutul.
- Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deşeurile din unităţile sanitare
sunt:
a) galben - pentru deşeurile periculoase (infecţioase, tăietoare-înţepătoare, chimice şi
farmaceutice);
b) negru - pentru deşeurile nepericuloase (deşeurile asimilabile celor menajere).
- Pentru deşeurile infecţioase şi tăietoare-înţepătoare se foloseşte pictograma "Pericol
biologic“ si CODUL 18 01 01.. Pentru deşeurile chimice şi farmaceutice se folosesc
pictogramele adecvate pericolului: "Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc.COD 18 01 06 sau
18 01 07.
- Pentru deşeurile infecţioase care nu sunt tăietoare-înţepătoare se folosesc cutii din carton
prevăzute în interior cu saci din polietilenă sau saci din polietilenă galbeni ori marcaţi cu
galben. Atât cutiile prevăzute în interior cu saci din polietilenă, cât şi sacii sunt marcaţi
cu pictograma "Pericol biologic".COD 18 01 03.
Sacii trebuie să fie confecţionaţi din polietilenă de înaltă densitate pentru a avea rezistenţă
mecanică mare; termosuturile trebuie să fie continue, rezistente şi să nu permită
scurgeri de lichid. Sacul trebuie să se poată închide uşor şi sigur.
La alegerea dimensiunii sacului se ţine seama de cantitatea de deşeuri produse în intervalul
dintre două îndepărtări succesive ale deşeurilor. Sacul se introduce în pubele prevăzute
cu capac şi pedală sau în portsac.
Înălţimea sacului trebuie să depăşească înălţimea pubelei, astfel încât sacul să se răsfrângă
peste marginea superioară a acesteia, iar surplusul trebuie să permită închiderea sacului
în vederea transportului sigur.
Gradul de umplere a sacului nu va depăşi trei pătrimi din volumul său. Grosimea polietilenei
din care este confecţionat sacul este cuprinsă între 50-70 µ.
GESTIONAREA DESEURILOR
REZULTATE DIN ACTIVITATI MEDICALE
Depozitarea temporară
Depozitarea temporară trebuie realizată în funcţie de categoriile de
deşeuri colectate la locul de producere. Este interzis accesul
persoanelor neautorizate în încăperile destinate depozitării
temporare.
- Durata depozitării temporare a deseurilor infectioase nu poate sa
depaseasca 48 ore,cu exceptia situatiei in care amplasamentul
este prevazut cu sistem de racire care asigura constant o
temperatura mai mica de 4grd Celsius. Si durata depozitarii poate
fi maxim 7 zile..
Spaţiul de depozitare temporară trebuie să existe în fiecare unitate
sanitară. Amenajarea spaţiului pentru depozitarea temporară
trebuie prevăzută în proiectul iniţial al unităţii, în cazul noilor
construcţii. Unităţile sanitare care nu au fost prevăzute în proiect
cu spaţii pentru depozitare temporară le vor construi sau le vor
amenaja ulterior.
Durata pentru transportul si eliminarea finala a deseurilor medicale
infectioase nu trebuie sa depaseasca 24 de ore.
GESTIONAREA DESEURILOR
REZULTATE DIN ACTIVITATI MEDICALE

Spaţiul de depozitare temporară trebuie să


aibă două compartimente:
a) un compartiment pentru deşeurile
periculoase, prevăzut cu dispozitiv de
închidere care să permită numai accesul
persoanelor autorizate;
b) un compartiment pentru deşeurile
asimilabile celor menajere, amenajat
conform normelor de igienă în vigoare
privind mediul de viaţă al populaţiei.
GESTIONAREA DESEURILOR
REZULTATE DIN ACTIVITATI MEDICALE

Eliminare finală
 Metodele de eliminare trebuie să asigure distrugerea rapidă
şi completă a factorilor cu potenţial nociv pentru mediu şi
pentru starea de sănătate a populaţiei.

 Metodele folosite pentru eliminarea finală a deşeurilor


rezultate din activitatea medicală sunt:
a) incinerarea - incineratoarele trebuie să respecte normele
şi standardele în vigoare privind emisiile de gaze în
atmosferă şi pe cele privitoare la produsele secundare
rezultate din procesul de incinerare;
b) depozitarea în depozitul de deşeuri - la nivelul unităţii
sanitare deşeurile periculoase pot fi supuse tratamentelor
de neutralizare, cum ar fi: autoclavare, dezinfecţie chimică,
dezinfecţie cu microunde, încapsulare, iradiere, înainte de a
fi eliminate final prin depozitare în depozitul de deşeuri.
GESTIONAREA DESEURILOR
REZULTATE DIN ACTIVITATI MEDICALE

(1) Deşeurile asimilabile celor


menajere nu necesită tratamente
speciale şi se includ în ciclul de
eliminare a deşeurilor municipale.
(2) Excepţie fac resturile alimentare
provenite din spitalele de boli
contagioase, care necesită
autoclavare înainte de a fi preluate
de serviciile de salubritate
Precautiuni Universale

Scop
Concept
Aplicare
SCOP

 Prevenirea transmiterii infecţiilor


pe calea sangelui sau pe calea
altor fluide biologice, la locul de
muncă al personalului
AGENTI PATOGENI
 Agenti majori transmisi prin sange:
 HIV – virusul imunodeficientei umane
 VHB – virusul hepatitei B
 VHC – virusul hepatitei C
 Alti agenti transmisi prin
sange/fluide biologice:
 plasmodium, b.Koch, b. Hansen,
leptospire, treponeme, toxoplasma,
stafilococ, citomegalovirus, virusuri
herpetice
CONCEPT

 Set de măsuri care se aplică in


vederea prevenirii transmiterii
agenţilor patogeni mentionati, in
timpul actului medical
 Cei mai mulţi dintre purtătorii de
HIV, HBV, HCV şi alţi agenţi
microbieni = asimptomatici / nu-şi
cunosc starea de portaj
CONCEPT

 Toţi pacienţii se considera


potenţial infectaţi cu HIV, HBV, HCV
sau cu alţi agenţi microbieni cu cale
de transmitere sanguină
 Sângele, alte fluide biologice şi
ţesuturile tuturor pacienţilor =
potential infectate cu HIV, HBV,
HCV şi alţi agenţi microbieni cu cale
de transmitere parenterală (sanguină)
REGULI DE BAZĂ

 Consideră toţi pacienţii potenţial


infectaţi
 Consideră sângele, alte fluide
biologice şi ţesuturile a fi
contaminate cu HIV, HBV, HCV
 Consideră acele şi alte obiecte
folosite in practica medicală a fi
contaminate după utilizare
PRINCIPIU

 CONTACTUL tegumentelor şi
mucoaselor cu următoarele produse:
 sânge
 lichid amniotic, pericardic, peritoneal,
pleural, sinovial, cefalo-rahidian
 sperma, secreţii vaginale
 tesuturi
 orice alte fluide organice vizibil contaminate
cu sânge
TREBUIE considerat LA RISC !!!
APLICAREA PU

 Masuri de intrerupere a cailor de


transmitere:
1. Utilizarea corecta a echipamentului de protecţie
adecvat, complet
2. Spalarea mainilor
3. Evaluarea riscului de expunere profesionala pe
categorii de locuri de muncă şi activităţi in
funcţie de contactul anticipat cu sânge şi alte
lichide biologice
4. Prevenirea expunerii profesionale accidentale la
sange sau fluide biologice
ECHIPAMENTUL DE PROTECTIE

 Rol - bariera intre lucrător şi sursa de


infecţie
 Categorii:
 mănuşi
 halate obisnuite
 şorturi, bluze impermeabile
 masca
 protectoare faciale
 bonete
MANUSILE

 Se recomanda in oricare din urmatoarele


situatii:
 anticiparea contactului mâinilor cu sânge,
lichide biologice contaminate, alte lichide
biologice cu urme vizibile de sânge, ţesuturi
umane in cadrul procedurii
 abord venos sau arterial
 recoltare de LCR
 contact cu pacienţi care săngerează, au plăgi
deschise, escare de decubit, alte leziuni
cutanate
FOLOSIRE MANUSI

 schimbare după fiecare pacient


 după folosire se spală mai intâi măinile cu mănuşi
 se indepărtează manusile, prinzând marginea
primei prin exterior si apoi prinzând-o pe
cealaltă, cu mâna liberă prin interior
 se arunca intr-un container pentru colectare aflat
la indemână
 după indepărtarea mănuşilor mâinile se spală din
nou, 10-15 secunde, chiar dacă mănuşile nu
prezintă semne vizibile de deteriorare in timpul
activităţii incheiate
FOLOSIRE MANUSI
 mănuşile de unică utilizare nu se
reutilizează, deci nu se curată, nu se
dezinfectează
 doar mănuşile de menaj se pot
decontamina si reutiliza, dacă nu prezintă
semne de deteriorare (perforare,
imbătrânire cauciuc, etc.)
 portul a doua perechi de manusi reduce de
3 ori riscul de contact cu sangele sau
produsele biologice
HALATE

 Obisnuite
 in timpul tuturor activităţilor din unităţile
medicale
 Şorturi, Bluze impermeabile
 completează portul halatelor
 când se anticipează producerea de stropi,
picături, jeturi cu produse biologice
 in secţii cu profil chirurgical, laboratoare,
servicii de anatomie patologică, medicină
legală, servicii de urgenţă
PROTECTOARE FACIALE

 Masca
 Ochelari
 Ecran protector
 Protejează tegumentele, mucoasele bucală,
nazală, si oculară ale personalului medical
 In secţii cu profil chirurgical, laboratoare,
servicii de anatomie patologică, medicină
legală, servicii de urgenţă, stomatologie
ALTE

 Bonete – in toate sectiile


 Cizme cauciuc – prosectura, …
 Botosi plastic impermeabili – B.O.,
A.T.I., Arsi
IGIENA MAINILOR

 Mana joaca un rol important in


transmiterea infectiilor
 Spalarea mainilor si dezinfectia pielii –
cele mai importante proceduri in
prevenirea I.N.
 Trei tipuri de proceduri:
 Spalarea simpla
 Dezinfectia igienica
 Dezinfectia chirurgicala
EXPUNEREA PROFESIONALA

 Definitie:
 inoculari percutane (inţepare, tăiere)
 contaminarea tegumentelor cu soluţii de
continuitate
 contaminarea mucoaselor (proiectare, aerosolizare)
 Manevre care expun personalul la risc:
 interventii invazive cu ace şi instrumente ascuţite
 manipulării de produse biologice potenţial
contaminate
 manipularea instrumentarului şi a altor materiale
sanitare contaminate
 manipularea ne-corespunzatoare a reziduurilor
EVALUAREA RISCULUI

 Riscul de transmitere a agentilor patogeni


depinde de:
 Tipul de lichid biologic
 Maxim – sange

 Mediu – sperma, secretii vaginale

 Minim/nul – saliva, lacrimi, urina, materii fecale

 Viremia pacientului
 Stadiu clinic

 Tratament

 Gravitatea expunerii accidentale


 Inocul: cantitate, profunzime (ac plin/cu lumen)
RISCUL DE INFECTIE

 Natura agentului Riscul infectiei in urma inteparii


patogen accidentale cu un ac contaminat
Virus Probabilitatea Evolutie Vaccin
infectiei cronica

HIV
 Aplicarea PPE 3 din 1.000 100% Nu
corecte in limitele VHC
intervalului de timp 3 din 100 60-80% Nu
optim VHB
3 din 10 10% Da
NIVELE ALE RISCULUI

I - contact permanent, inevitabil,


consistent
II - contact imprevizibil, inconstant
III - contact inexistent
 pentru toti pacientii/procedurile din
grupele I şi II se vor aplica
permanent precauţiunile universale
(standard), indiferent de statusul
infectios al pacientului
 pacientii cu anumite infectii pot
PREVENIREA EXPUNERII

 Preventia primara =
prevenirea/reducerea riscului de
expunere accidentala
 Metode generale
 Metode specifice unor sectii/specialitati
 Preventia secundara =
prevenirea/reducerea riscului de
infectie dupa expunerea accidentala la
sange sau fluide biologice
PREVENTIA PRIMARA

 Metode generale:
 Reducerea manevrelor parenterale
 Reducerea manipularii obiectelor ascutite
contaminate
 Echipament de protectie adecvat la:
• manipularea lenjeriei contaminate

• decontaminarea si curatarea petelor de


sange
• procesarea
instrumentarului/echipamentelor
contaminate
METODE GENERALE

 Aplicarea masurilor de igiena


personala:
 Spalarea mainilor sau oricarei parti a
corpului in contact cu fluide biologice
 Evitarea activitailor cu risc in urmatoarele
situatii:
− Existenta de leziuni cutanate
− Deficit imunitar
− Graviditate
 Aplicarea principiilor asistentei de
PREVENTIA SECUNDARA

 Atitudinea in caz de expunere


accidentala:
1. Intreruperea lucrului
2. Anuntarea cadrului medical superior
 Personalul din CMI se va prezenta
la spital dupa aplicarea ingrijirilor
de urgenta
ATITUDINEA IN EXPUNERE

3. Ingrijiri de urgenta:
Expunere cutanata/percutana:
 Spalarea locului cu apa + sapun si clatire

 Antiseptic 5 min. (sol. clorigena 1/10,


compus iodat, alcool 70o, alt antiseptic)
 In expunerea percutana nu se stimuleaza
sangerarea => microleziuni ce
favorizeaza difuziunea virusurilor
Expunerea mucoaselor:
 Spalare 5 min. cu ser fiziologic/apa
ATITUDINEA IN EXPUNERE

4. Investigarea statusului HIV la pacient


si la persoana accidentata
 Pacient HIV+ => chimioprofilaxie din
primele 3h
5. Investigarea statusului VHB la pacient
si a antecedentelor vaccinale la
persoana accidentata
6. Investigarea statusului VHC la pacient
si la persoana accidentata
ATITUDINEA IN EXPUNERE

7. Persoanele expuse la HIV si VHC se


iau in evidenta pentru:
 Supraveghere serologica 3 – 6 luni
 Tratament profilactic condus de
specialistul de boli infectioase
IGIENA MAINILOR LA LOCUL DE
MUNCA

SPĂLAREA MÂINILOR ŞI
DEZINFECŢIA PIELII
 SPĂLAREA MÂINILOR ESTE CEA MAI
IMPORTANTĂ PROCEDURĂ PENTRU
PREVENIREA INFECŢIILOR
NOSOCOMIALE
IGIENA MAINILOR LA LOCUL DE
MUNCA

Spălarea simplă a mâinilor este definită


ca fiind frecarea viguroasă a mâinilor, una
de alta, pe toate suprafeţele, după
prealabilă umezire şi săpunire.
- se efectuează cu apă şi săpun simplu
- se pot utiliza şi săpunul antiseptic cu
activitate bactericidă, detergenţi sau alte
produse de spălare ce conţin substanţe
antimicrobiene; timpul de contact: 30
secunde - 1 minut.
- scopul: reducerea florei tranzitorii de pe
piele
IGIENA MAINILOR LA LOCUL DE
MUNCA

Dezinfecţia igienică a mâinilor


- se face după spălare şi uscare
prealabilă, cu cantitatea de antiseptic
necesară, recomandată de producător
- timpul de contact: 30 secunde - 1
minut.
- numai în caz de contaminare masivă cu
germeni patogeni se recomandă timpi de
contact mai mari cu substanţa antiseptică
- scopul: distrugerea microorganismelor
tranzitorii existente pe piele
IGIENA MAINILOR LA LOCUL DE
MUNCA

Dezinfecţia chirurgicală a mâinilor


- se face după spălare conform procedurii
de spălare chirurgicală şi uscare, după
care:
- se aplică substanţa antiseptică astfel
încât, pe toată durata de aplicare, mâinile
să fie în permanenţă umezite
- timpul total de contact: 3 minute - 5
minute.
- scopul: distrugerea microorganismelor
tranzitorii existente pe piele şi a unui
procent cât mai mare din flora rezidentă
IGIENA MAINILOR LA LOCUL DE
MUNCA(PRECAUTIUNI
UNIVERSALE)
 SPALAREA MAINILOR şi a altor parţi ale tegumentelor
 - IMPORTANŢA
 - cel mai important si uneori singurul mod de prevenire a
contaminării,a diseminării agenţilor microbieni.
 - CÂND ?
 - la intrarea in serviciu şi la părăsirea locului de muncă;
 - la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi;
 - inainte şi după examinarea fiecărui bolnav; atenţie
bolnavii cu mare receptivitate;
 - inainte şi după aplicarea unui tratament;
 - inainte şi după efectuarea de investigaţii şi proceduri
invazive;
 - după scoaterea manuşilor de protecţie;
 - după scoaterea măştii folosită la locul de muncă;
 - inainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a
medicamentelor administrate per os;
 - după folosirea batistei;
 - după folosirea toaletei;
 - după trecerea mâinii prin păr;
 - după activităţi administrative, gospodăreşti
IGIENA MAINILOR LA LOCUL DE
MUNCA(PRECAUTIUNI
UNIVERSALE)
 - CUM ?
 - indepărtarea bijuteriilor (inele, brăţări), ceasurilor;
 - unghii ingrijite, tăiate scurt;
 - utilizare de apă curentă şi săpun pentru spălarea obisnuită;
 - două săpuniri consecutive;
 - in cazuri de urgentă este permisă utilizarea de antiseptice ca
inlocuitor al spălatului, dar nu ca rutină;
 - in unele situatii spălarea este completată de dezinfecţia
mâinilor:
 - după manipularea bolnavilor septici, a bolnavilor contagioşi şi a
celor cu imunodepresie severă;
 - inainte şi după efectuarea tratamentelor parenterale (in
abordurile vasculare şi efectuarea de puncţii lombare este obligatoriu portul
mănuşilor), schimbarea pansamentelor (atenţie - mănuşi),termometrizare
intrarectală, clisme, toaleta lehuzei (atenţie - mănuşi);
 - după efectuarea toaletei bolnavului la internare;
 - după manipularea si transportul cadavrelor;
 - inainte şi după efectuarea examenelor si tratamentelor
oftalmologice, ORL, stomatologice şi in general inainte şi după orice fel de
manevră care implică abordarea sau producerea unor soluţii de continuitate
(atenţie-mănuşi).
 - spălarea, dezinfecţia mâinilor şi portul mănuşilor: -
ŞTERGEREA, USCAREA este OBLIGATORIE
 - cu hârtie prosop;
 - prosop de unică intrebuintare.
IGIENA MAINILOR LA LOCUL DE
MUNCA

DEZINFECTARE
IGIENA MAINILOR LA LOCUL DE
MUNCA

TEHNICA DE DEZINFECTIE A
MAINILOR
Atributiile si responsabilitatile
institutionale si ale personalului in
prevenirea infectiilor nozocomiale

PRINCIPII
(1) Prevenirea infecţiilor nosocomiale
este un obiectiv permanent al
activităţii profesiunii medico-
sanitare şi un criteriu de evaluare a
calităţii managementului din
unităţile sanitare.
Atributiile si responsabilitatile
institutionale si ale personalului in
prevenirea infectiilor nozocomiale

PRINCIPII
(2) Supravegherea şi controlul
infecţiilor nosocomiale sunt obligaţii
profesionale şi de serviciu pentru
toate categoriile de personal
medico-sanitar şi auxiliar sanitar din
unităţile ofertante şi prestatoare de
servicii şi îngrijiri medicale.
Atributiile si responsabilitatile
institutionale si ale personalului in
prevenirea infectiilor nozocomiale

PRINCIPII
(3) Activitatea de asistenţă medicală şi
îngrijirile aferente acesteia au loc în
condiţii de risc recunoscute, motiv pentru
care eradicarea sau eliminarea infecţiei
nosocomiale nu este posibilă, dar,
controlul eficient al manifestării
cantitative şi calitative a morbidităţii
specifice poate fi realizat prin diminuarea
riscului la infecţie şi eliminarea infecţiilor
evitabile prin activitate preventivă
Atributiile si responsabilitatile
institutionale si ale personalului in
prevenirea infectiilor nozocomiale

PRINCIPII
(4) Unităţile sanitare ofertante ale
serviciilor medicale şi de îngrijire
conexă actului medical sunt obligate
să desfăşoare, pentru personalul
propriu sau contractant al serviciilor
externalizate, activităţi de
perfecţionare profesională şi
educaţie, inclusiv în domeniul
prevenirii şi combaterii
infecţiilor nosocomiale
Atributiile si responsabilitatile
institutionale si ale personalului in
prevenirea infectiilor nozocomiale

PRINCIPII
(5) Activitatea de prevenire a
infecţiilor nosocomiale se
organizează şi se desfăşoară în
toate unităţile prestatoare de
servicii medicale şi de îngrijire pe
baza unui plan propriu de
supraveghere şi control a infecţiilor
nosocomiale.
Atributiile si responsabilitatile
institutionale si ale personalului in
prevenirea infectiilor nozocomiale

PRINCIPII
6) Planul cuprinde, distinct pentru fiecare
unitate şi secţie de profil, protocoale de
proceduri şi manopere profesionale,
standarde de îngrijire şi de tehnici
aseptice şi alte normative specifice privind
condiţiile de cazare, igienă şi alimentaţie,
necesare pentru implementarea
activităţilor programate.
Atributiile si responsabilitatile
institutionale si ale personalului in
prevenirea infectiilor nozocomiale

PRINCIPII
(7) Nerespectarea prevederilor legale şi ale
normativelor profesionale privind
asigurarea calităţii actului medical,
condiţiile de asepsie-antisepsie, igienă,
cazare şi alimentaţie, în scopul prevenirii
infecţiilor nosocomiale, atrage după sine
responsabilitatea individuală a
personalului sau după caz, a instituţiei ca
persoană juridică, în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
Atributiile si responsabilitatile
institutionale si ale personalului in
prevenirea infectiilor nozocomiale
OBLIGATIILE UNITATII

 Stabilirea obiectivelor fezabile în ceea ce priveşte


acţiunile de supraveghere şi control a infecţiilor
nosocomiale şi de pregătire profesională specifică
realizării acestora;
 Elaborarea şi adoptarea Planului anual de
supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale cu
acţiunile şi activităţile necesare realizării obiectivelor
propuse şi nominalizarea atribuţiilor şi
responsabilităţilor de la toate nivelele şi
componentele activităţii profesionale şi manageriale
din unitate;
Atributiile si responsabilitatile
institutionale si ale personalului in
prevenirea infectiilor nozocomiale
OBLIGATIILE UNITATII

 Asigurarea unui mediu profesional şi funcţional-


organizatoric
adecvat, care să favorizeze utilizarea unor metode
şi modele eficiente pentru realizarea activităţilor şi
responsabilităţilor asumate prin Planul anual de
supraveghere şi control a infecţiilor nozocomiale;
 Crearea unor condiţii igienico-sanitare adecvate
profilului activităţilor sub aspect edilitar, dotări
nemedicale, încălzire, iluminat, aprovizionarea cu
apă, alimentaţie, îndepărtarea reziduurilor, căi de
acces, etc;
Atributiile si responsabilitatile
institutionale si ale personalului in
prevenirea infectiilor nozocomiale
OBLIGATIILE UNITATII

 Asigurarea, în cadrul bugetului alocat, a finanţării


adecvate pentru realizarea activităţilor în
concordanţă cu obiectivele şi acţiunile propuse în
Planul anual de supraveghere şi control a infecţiilor
nosocomiale;
 Evaluarea îndeplinirii atribuţiunilor şi asumarea
responsabilităţilor prevăzute în planul de
supraveghere şi control a infecţiilor nosocomiale, ori
de câte ori situaţia epidemiologică o impune,
respectiv în cadrul bilanţului anual de activitate,
prezentat în faţa consiliului de administraţie al
unităţii
Atributiile si responsabilitatile
institutionale si ale personalului in
prevenirea infectiilor nozocomiale

Obligaţiile personalului:
 Adoptarea de către întregul personal medico-
sanitar, la nivelul tuturor competenţelor medicale
şi manopere de îngrijiri, a unui comportament
adecvat aplicării măsurilor de prevenire a infecţiilor
şi respectarea principiului precauţiunilor
universale;

 Asigurarea unor condiţii de mediu fizic funcţional şi


servicii conexe actului medical, inclusiv prin izolare
funcţională, care să permită evitarea sau
diminuarea riscului transmiterii infecţiilor în relaţie
cu prestaţia de îngrijiri
Atributiile si responsabilitatile
institutionale si ale personalului in
prevenirea infectiilor nozocomiale

Obligaţiile personalului:

 Respectarea principiilor asepsiei şi


antisepsiei la toate nivelele şi
momentele îngrijirii şi terapeuticii
acordate;
 Utilizarea unor manopere şi proceduri
de îngrijire şi terapie bazate pe
protocoale de activitate profesională
care corespund criteriului riscului
minim acceptat în condiţiile riscului
asumat;
Atributiile si responsabilitatile
institutionale si ale personalului in
prevenirea infectiilor nozocomiale

Obligaţiile personalului:
 Solicitarea consultanţei interdisciplinare, respectiv
a colaborării şi coordonării profesionale de
specialitate pentru evaluarea riscului pentru
infecţie şi după caz, a combaterii unor situaţii
endemice sau epidemice prin infecţii nosocomiale,
depistate şi raportate în conformitate cu
reglementările în vigoare;
 Participarea la activităţi de perfecţionare
profesională pentru dobândirea unor cunoştinţe
specifice în prevenirea şi controlul infecţiilor
nosocomiale;
Atributiile si responsabilitatile
institutionale si ale personalului in
prevenirea infectiilor nozocomiale

Obligaţiile personalului:

 Aplicarea unor măsuri profesionale de


profilaxie nespecifică, după caz specifică,
pentru protejarea bolnavilor şi a
personalului faţă de riscul la infecţie;
 Integrarea în activitatea profesională
curentă a supravegherii specifice a
asistaţilor, cunoaşterea şi recunoaşterea
riscului la infecţie, respectiv înregistrarea,
stocarea, prelucrarea şi transmiterea
informaţiilor privind infecţiile clinic
manifeste sau depistate, în conformitate cu
normativele profesionale ;
Atributiile si responsabilitatile
institutionale si ale personalului in
prevenirea infectiilor nozocomiale

ORGANIZAREA ACTIVITATILOR

 Intervenţia şi expertiza de specialitate, în


cazul unor focare epidemice sau situaţii de
risc declarat, sunt asigurate, la solicitarea
unităţii sau prin autosesizare, de către
compartimentele specializate ale
Direcţiilor de Sănătate Publică , cu titlu de
gratuitate, din bugetul de stat, in cadrul
programelor naţionale de sănătate.
Responsabili
 Conducerea unitatii
 Medicii curanti (incepand cu seful de sectie)
 Microbiolog
 Farmacist
 Asistentele (incepand cu asistenta sefa)
 Statia centrala de sterilizare
 Blocul alimentar
 Spalatoria
 Ingrijitoarele de curatenie
 Serviciul tehnic
 SPCIN
 Agenti dezinfectori