Articulatiile

 Stiinta care se ocupa cu studiul articulatiilor poarta

numele de artrologie (arthrosis=incheietura)
 Procesul embriologic de formare a articulatiilor poarta
numele de artrogeneza

 Sunt organele de legatura intre oase

 Formeaza impreuna cu scheletul, segmentul pasiv al
aparatului locomotor
Articulatiile
 Se clasifica in functie de urmatorii parametri:

 Dezvoltarea embriologica
 Formatiunile de legatura
 Forma extremitatilor osoase ce vin in contact
 Gradul de mobilitate
Clasificare
A. Articulatii fixe
 Sunt numite sinartroze sau articulatii fibroase
 Realizeaza legaturi stranse intre suprafetele osoase prin
membrane sau ligamente ce nu permit miscari
 Se impart in:
a. Sindesmoze: suprafetele articulare sunt unite printr-un ligament
interosos ( lig coracoacromial )
b. Suturi: intre suprafetele osoase se interpune un strat subtire de
tesut fibros. Caracterizeaza articulatiile oaselor craniului
c. Gonfoze: sunt caracteristice articulatiei dintre radacina dintilor si
alveole prin ligamentul alveolodentar
d. Sincondroze: sunt articulatii de tranzitie in care desi legatura se
face prin intermediul tesutului cartilaginos ele nu sunt mobile (ex
sincondroza sfenooccipitala)
e. Sinostoze: rezulta in urma osificarii sinostozelor si sinfibrozelor
Gonfoza
Clasificare
 Articulatii semimobile
 Sunt numite amfiartroze sau articulatii cartilaginoase
 Pot fi:
a. Adevarate: prezinta suprafete articulare acoperite de cartilaj
hialin, ligamente la periferie si fibrocartilaj compact
intraarticular (ex. articulatiile intervertebrale)
b. Simfizele: numite si diartroamfiartroze se caracterizeaza
prin faptul ca suprafetele osoase sunt ferm atasate se o lama
fina de cartilaj hialin. (ex. simfiza pubiana)
Clasificare
 Articulatiile mobile
 Sunt numite articulatii sinoviale sau diartroze.
 Pot efectua miscari multiple si variate
 Sunt formate din:
1. Suprafete articulare
2. Cartilaj articular
3. Fibrocartilaj de marire
4. Fibrocartilaj intraarticular
5. Capsula fibroasa
6. Membrana sinoviala
7. Cavitatea articulara
1. Suprafetele articulare

 Reprezinta extremitatile osoase intre care se va realiza

articulatia

 Pot fi plane sau sferoidale

 Articulatiile cu suprafete plane pot efectua miscari limitate

 Pentru o buna functionare a articulatiei trebuie sa existe o

concordanta perfecta a celor 2 suprafete articulare
2. Cartilajul articular

 Tesut hialin ce imbraca suprafetele articulare si

modifica curbura extremitatilor
 Este dur, rezistent, suplu
 La periferie se continua cu periostul
 Prezinta ca si proprietati compresibilitatea si
elasticitatea
 Nu este vascularizat si nici inervat
 Se hraneste prin difuziune din lichidul sinovial
 Are un bogat continut de apa
3. Fibrocartilaj de marire

 Intra in alcatuirea unor articulatii foarte mobile

 Mareste cavitatea articulara

 Realizeaza o mai buna concordanta intre o suprafata

articulara sferica si o cavitate articulara mai purin
adanca

 ex.: articulatia scapulo-humerala, coxo-femurala

4. Fibrocartilajul intraarticular

 Asigura concordanta intre suprafetele articulare

 Sunt reprezentate de discuri si meniscuri articulare

 Adera de obicei de suprafata articulara a osului cel mai

mobil

 ex.: articulatia genunchiului

5. Capsula fibroasa

 Se insera pe extremitatile osoase si formeaza un

manson in jurul articulatiei
 Insertia se realizeaza la limita cartilajului hialin in
cazul articulatiilor cu miscari reduse si la distanta in
cazul articulatiilor cu miscari ample
 Prezinta 2 straturi:
 Extern – membrana fibroasa
 Intern – membrana sinoviala
 Capsula este intarita de ligamente situate
extracapsular sau intracapsular
6. Membrana sinoviala

 Formeaza stratul profund al capsulei articulare

 Este subtire, neteda, lucioasa
 Secreta lichid sinovial cu rol trofic si biomecanic

 Acopera si formatiuni intraarticulare precum:

tendoane, ligamente, discuri

 Poate prezenta prelungiri:

 interne: plici sau vilozitati
 externe: funduri de sac
7. Cavitatea articulara

 Este un spatiu virtual ocupat cu lichid sinovial

 Poate deveni un spatiu real in momentul aparitiei
revarsatelor lichidiene (puroi, sange, secretii)

 Delimitat de cartilajele articulare si membrana

sinoviala

 Linia de contact a suprafetelor articulare poarta

numele de interliniu articular
Miscarile articulare
 Depind de forma suprafetelor articulare
 Intre suprafetele articulare ale unei articulatii mobile
pot exista trei tipuri de miscari elementare:
 Alunecare: miscarea de translatie intre doua suprafete fara
indepartarea lor (articulatii plane)
 Rostogolire: deplasarea circulara a suprafetelor articulare
(articulatia genunchiului)
 Rotatie: rasucirea osului mobil in jurul axului sau longitudinal
 Sunt caracterizate de 3 parametri:
 Sensul miscarii
 Directia miscarii
 Amplitudinea miscarii
Miscarile articulare
 Pot fi:
1. Flexia – apropierea a doua segmente ale unui
membru intre ele
2. Extensia - indepartarea a doua segmente ale unui
membru intre ele
3. Adductia – miscarea de apropiere a unui membru
sau a unui segment al sau de planul mediosagital al
corpului
4. Abductia - miscarea de indepartare a unui membru
sau a unui segment al sau de planul mediosagital al
corpului
Miscarile articulare
5. Rotatia – miscarea circulara in jurul axului

6. Circumductia – executarea unor rotatii succesive

7. Pronatia – miscarea de rotatie prin care halucele sau

policele se apropie de linia mediana

8. Supinatia - miscarea de rotatie prin care halucele sau

policele se indeparteaza de linia mediana
Clasificare
 Articulatiile mobile pot fi:
 dupa numarul oaselor ce le alcatuiesc:
 Simple: articulatia scapulo-humerala
 Compuse – articulatia pumnului
 dupa gradul de mobilitate si forma suprafetelor
articulare:
 Uniaxiale
 Biaxiale
 Triaxiale
Clasificare – Articulatii mobile
 Uniaxiale:
1. Articulatii plane – miscari de alunecare (artic
carpiene)
2. Articulatii trohoide – permit miscari de rotatie in axul
longitudinal in care un cilindru plin se misca intr-ul
cilindru gol (artic radioulnara superioara)
3. Articulatii trohleare (ginglimul) – una din suprafete are
aspect de scripete iar cealalta de cavitate sigmoida
(artic humero-ulnara)
Clasificare – Articulatii mobile
 Biaxiale:
1. Articulatiile condiliene – o suprafata are aspect de condil iar
cealalta este depresionata, ovoidala (artic radiocarpiana)
2. Articulatiile in sa (selare) – suprafetele articulare sunt concavo-
convexe (artic carpometacarpiana a policelui)
 Triaxiale:
1. Articulatiile sferoidale (cotilice) – enartroza
 Suprafetele articulare sunt reprezentate dintr-un segment de
sfera ce patrunde intr-o cavitate sub forma de cupa
 Au cea mai mare mobilitate
 ex. artic scapulohumerala, coxofemurala
Muschii si structurile conjunctive conexe
 In organismul uman sunt prezente 3 tipuri de muschi:
 Cardiac
 Neted
 Striat
 Miocardul si muschii netezi pot fi inclusi in grupa
muschilor involuntari aflandu-se sub controlul
sistemului nervos autonom
 Muschii striati reprezinta segmentul activ al
sistemului locomotor fiind conectati cu elementele
pasive ale acestuia
Muschii si structurile conjunctive conexe
 Muschii striati se contracta sub actiunea directa a
impulsurilor nervoase controlate voluntar

 Exista aproximativ 300 de muschi somatici

 Acestia reprezinta 40% din greutatea corpului uman

Organizarea functionala a muschiului
somatic
 Muschiul somatic este format din unitati structurale si
functionale specializate numite fibre musculare.
 Aceste fibre sunt capabile sa se contracte axial sub
actiunea stimulilor specifici.
 Fibrele musculare striate:
 Unitati structurale polinucleate de tip sincitial
 Cilindrice, cu diametrul de 20-70 µm
 Lungime variabila de la cativa mm la 35 cm
Organizarea functionala a muschiului
somatic
 Microscopic fibrele musculare prezinta:
 Membrana celulara – sarcolema
 Citoplasma – cu striatii longitudinale si transversale
 Nuclei – numerosi, dispusi submembranar
 Microscopia electronica evidentiaza miofibrilele –
elementele contractile
 Au 1-3 µm lungime
 Sunt formate din alternanta segmentelor luminoase cu cele
intunecate
 Fiecare miofibrila este compusa din:
 Miofilamente groase de miozina

 Miofilamente subtiri de actina

Organizarea functionala a muschiului
somatic
 Dupa tipul contractiei miofibrilele se clasifica in:
 Tip 1 – contractie lenta si metabolism aerob
 Tip 2a – contractie rapida si metabolism aerob
 Tip 2b – contractie rapida si metabolism anaerob
Organizarea functionala a muschiului
somatic
 Muschiul somatic este alcatuit din fascicule
solidarizate prin tesut conjunctiv portnerv si portvas
 Prezinta:
 Cap (origine) – adera la osul relativ imobil
 Structural poate fi: tendinoasa, aponevrotica sau mixta,
musculotendinoasa, musculoaponevrotica
 Corp – partea contractila care se scurteaza fara sa-si
modifice volumul
 Coada (insertia) – se fixeaza pe osul relativ mobil
 Functional originea si insertia se pot schimba in raport
cu segmentul fix
Clasificarea muschilor somatici
 In functie de aspectul corpului:
A. Topografie:
 Superficiali: acoperiti in totalitate de fascii cu hilul situat pe
fata profunda
 Profunzi: acoperiti de facii doar pe fata superficiala unde
este prezent si hilul
B. Dimensiune:
 Lungi – m sartorius
 Scurti – m oponentul policelui
 Lati – m transvers abdominal
Clasificarea muschilor somatici
C. Forma:
 Fusiformi – m plantaris
 Cu geometrie variata – m trapez, m patrat femural
D. Numarul insertiilor de origine
 Biceps
 Triceps
 Cvadriceps
 Digastric – doua corpuri musculare separate de un
tendon intermediar
Clasificarea muschilor somatici
E. Directia fibrelor:
 Paralela – m oblic intern al abdomenului
 Unipenata – m flexor ulnar al carpului
 Bipenata – m palmaris longus
 Multipenata – m deltoid
 Semicirculara – m orbicular al ochiului
 Circulara – m sfincter anal extern
Clasificarea muschilor somatici
F. Directia corpului muscular:

 Directi – intinsi ca o coarda intre origine si insertie

 Indirecti – corpul este angulat de un punct fix:

hipomohlion (m obturator intern)
Clasificarea functionala muschilor
somatici
 Contractiile musculare sunt de doua tipuri:
 Izotonica – scurtarea muschiului sub o tensiune constanta
 Izometrica – se realizeaza prin imobilizarea atat a originii cat
si a insertiei cu cresterea tensiunii dezvoltate de muschi
 Miscarea este executata de muschii agonisti cu
ierarhie functionala precisa si sinergica
 Initiatori – realizeaza trecere articulatiei din pozitia de repaus
in pozitia de start (m scurti, periarticulari)
 Performeri – executa miscarea propriu-zisa
 de amplitudine: lungi, cu corpul liber, superficiali

 de forta: scurti, cu origini largi, profunzi

Clasificarea functionala muschilor
somatici
 Muschii antagonisti

 Se opun miscarii initiale – relaxare activa

 Rol in realizarea miscarilor coordonate si fine

Structuri conjunctive organizate
conexe
 Asocierea functionala a componentelor sistemului
locomotor se realizeaza prin tesutul conjunctiv
organizat in:
1. Structuri de fixare
 Tendoane
 Retinacule - alcatuite din vagine fibroase si vagine sinoviale
2. Structuri de asociere
 Fascii de invelis – delimiteaza compartimente
musculofasciale
 Septuri intermusculare – delimiteaza loje musculare
Vascularizatia muschilor somatici
 Este asigurata de arterele regionale prin ramuri scurte
 Patrund intramuscular prin hil
 Formeaza plexuri capilare abundente
 Areterele stabilesc anastomoze multiple cu cele din
zonele invecinate

 Circulatia de retur veno-limfatica este satelita celei

arteriale
Inervatia muschilor somatici
 Nervii sunt asociati vaselor formand pachete
neurovasculare
 Patrund intramuscular prin hil
 Nervii sunt formati din fibre aferente (reduse
numeric) si fibre eferente
 Fibrele eferente formeaza cu fibrele musculare placa
motorie
 Totalitatea fibrelor musculare inervate de un singur
axon constitue unitatea motorie