A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti,...

... un tâmplar batrân, pe nume Gepetto. El traia intr-o casuta uitata

la marginea unui orasel.
Intr-o zi, s-a hotarât sa ciopleasca din lemn un baietel, care sa-i
aline singuratatea. Dupa ce a terminat de cioplit, Gepetto s-a
culcat.
Zâna cea bună a intrat in odaie si vazând baietelul de lemn, a suflat
peste el si l-a facut sa se miste.I-a dat şi o conştiinţă - în persoana
unui greieraş. Dimineata, tâmplarul a vazut cu uimire ca baiatul
cioplit din lemn se putea misca. Nu-i venea sa-si creada ochilor.
Batrânul l-a considerat copilul lui si l-a numit Pinocchio. Baiatul era
foarte neastâmparat. Greierele spiridus il certa si-i spunea sa asculte
de sfaturile batrânului lui tata. "-Nu vreau, nu cred ca asa ceva este
pentru mine!" raspundea obraznic Pinocchio. Dupa un timp, Gepetto
l-a inscris la scoala, i-a cumparat un abecedar si l-a condus cu drag
pâna la poarta , in prima zi de scoala.
Pe drum Pinocchio a dat peste un grup de papusari, care tocmai
dadeau un spectacol. Scena era plina de marionete, iar când a trecut
Pinocchio, acestea s-au napustit asupra lui. Vazând, directorul s-a
infuriat:"-Cum indrazniti sa intrerupeti spectacolul?". "-Domnule
director, eu nu am nici o vina, raspunde Pinocchio. Papusile au vrut
doar sa ma salute." Vazind cât de dragalas este baiatul, directorul i-a
oferit cinci banuti de aur.
La intoarcere, nici nu-i trecea prin gând ca este urmarit. La un
moment dat, o vulpe schioapa si un motan orb i-au iesit in cale. "-
Unde te grabesti baietasule, il ia la rost vulpea sireata. Noi stim cum
ai putea sa-ti inmultesti banutii. Vino cu noi pe câmpul minunilor.
Acolo, daca ingropi banutii, a doua zi va creste un copac cu crengile
pline cu banuti."
Pinocchio a strigat dupa ajutor. La un moment dat a aparut o zâna
buna care l-a eliberat, l-a dus acasa la ea si l-a luat la intrebari: "-
Unde sint banii?" "-I-am pierdut, a incercat s-o pacaleasca
Pinocchio" Cu fiecare minciuna, insa, nasul ii crestea din ce in ce
mai mare. "-Promit ca de azi inainte ma voi cuminti. Voi merge la
scoala si-l voi asculta pe Gepetto, spuse Pinocchio printre lacrimi."
facându-i-se mila de el, zâna i-a scurtat din
nas.
Apoi l-a dus acasa la Gepetto. Pinocchio, in citeva zile a uitat de
promisiunea facuta. Iesind la joaca, a dat peste o trasurica trasa de
un magarus. "-Vino cu noi in Tara Jucariilor" l-au ademenit pe
Pinocchio.
Acesta nici nu a stat pe gânduri. Ajunsi in imparatia jucariilor, s-au
jucat, au lenevit, uitând de alte griji. Dupa citeva zile s-au trezit cu
niste urechi lungi si coada. Aratau ca niste magari.
Niste circari i-au dus la circ si, pentru putin ovaz, munceau saracii
din greu.Pinocchio, cu prima ocazie ivita a scapat. Fugea, fugea, nici
el nu stia.
Ajuns la malul unei ape, de suparare si-a legat de gât un bolovan si
s-a aruncat in apa. Zâna cea buna a avut, insa grija de el, i-a dezlegat
funia si l-a scapat si de infatisarea de magar. Pinocchio dadu din
mâini si din picioare sa ajunga cit mai repede la mal. Dar, vai! o
balena l-a inghitit si o data cu el si foarte multa apa. Baiatul se zbatea
in burta balenei incercind sa scape, cind deodata, doua brate
puternice l-au prins si l-au scos din apa. Era Gepetto care i-a povestit
ca a pornit in cautarea lui pe o barca si a fost inghitit de balena, in
timpul unei furtuni. Observind ca noaptea balena doarme cu gura
deschisa, cei doi au planuit sa scape. Ei s-au agatat de coada unui
peste si au asteptat pâna când balena si-a deschis gura. Atunci,
impreuna cu pestele au iesit afara din gura ei.
Ajunsi acasa, batrânul s-a imbolnavit si a cazut la pat. Pinocchio l-a
ingrijit, dându-i medicamente si mâncare. Câteodata, seara, baiatul
citea si invata sa scrie singur. Vazind faptele lui bune, zâna cea buna
a intrat in incapere si i-a dat viata. De bucurie, batrinul s-a vindecat
pe loc. Pinocchio a devenit un baietel cuminte si au trait impreuna
fericiti mult timp.