Sunteți pe pagina 1din 18

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE
PSIHODIAGNOZĂ CLINICĂ ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ

EVALUAREA PSIHOLOGICĂ ŞI
CONSILIEREA DEPENDENŢEI DE
DROGURI

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Conf. univ. dr. IRINA TĂNĂSESCU

MASTERAND:
JUNCU MARILENA GABRIELA

2016
CUPRINS
ARGUMENT
Capitolul 1: DEFINIRE ŞI DELIMITĂRI CONCEPTUALE
1.1. Drogul şi clasificarea drogurilor
1.2. Consumul patologic. Toxicomania
1.3. Patternul psihocomportamental în toxicomanii
Capitolul 2: METODOLOGIA INTERVENŢIEI PSIHOLOGICE
2.1. Obiectivele intervenţiei
2.2. Metode şi tehnici de evaluare psihologică
2.3. Metode şi tehnici de intervenţie utilizate
2.4. Prezentarea cazurilor
Capitolul 3: REZULTATELE EVALUĂRII PSIHODIAGNOSTICE ŞI
PROGRAMUL DE INTERVENŢIE
3.1. Prezentarea şi analiza cazului 1
3.2. Prezentarea şi analiza cazului 2
3.3. Programul de intervenţie
3.4. Recomandări pentru familie
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ARGUMENT

Tema aleasă pentru realizarea lucrării de disertaţie cu titlul


„Evaluarea psihologică şi consilierea dependenţei de
droguri” îşi propune surprinderea problematicii
toxicomaniei, în scopul evidenţierii rolului fundamental pe
care îl are consilierea psihologică sau programul de
intervenţie necesar persoanei bolnave, dependentul.

Lucrul cu persoanele care au probleme legate de consumul


de substanţe este unul din domeniile cele mai
provocatoare, tratamentul oferind satisfacţii mari
psihoterapeutului, deoarece acesta poate fi martorul unei
recuperări remarcabile ale dependentului.
Capitolul 1:
DEFINIRE ŞI DELIMITĂRI CONCEPTUALE
 Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii ultima definiţie a
drogurilor le prezintă ca substanţe naturale sau sintetice folosite de
consumatori pentru acţiunea lor asupra psihicului, stimulente sau
sedative ale activităţii mentale. Acestea modifică senzaţiile şi
percepţiile, atenţia, gândirea, imaginaţia, voinţa, generează tulburări
în întreaga viaţă afectivă, emoţională, în întregul comportament al
celor care le consuma.
 În literatura de specialitate şi în practică există numeroase clasificări
ale drogurilor, având la bază diferite criterii, cele mai cunoscute
fiind: după efectul produs asupra sistemului nervos central, după
originea lor, după regimul juridic al substanţelor sau după
dependenţa generată.
 Astfel, există 4 mari categorii de droguri: opiacee, psihostimulente,
cocaina şi drogurile halucinogene.
CONSUMUL PATOLOGIC. TOXICOMANIA

Toxicomania este o stare psihosomatică, ce rezultă în urma


interacţiunii individului cu un produs psihoactiv specific, având drept
consecinţe tulburări de comportament şi alte reacţii, care presupun o
dorinţă invincibilă, permanentă, continuă sau periodică de a consuma
drogul, pentru obţinerea anumitor efecte psihice.
Caracteristici psihopatologice ale toxicodependenţei:
• nevoia permanentă de consum continuu sau periodic a unui drog
natural sau sintetic, cu tendinţa de a creşte doza iniţial administrată;
• dependenţa fizică şi psihică;
• neputinţa de a renunţa la utilizarea drogurilor;
• manifestări psihopatologice şi fiziologice care apar în cazul
întreruperilor bruşte a consumului de substanţe;
• degradarea fizică, psihică, morală şi socială în urma utilizǎrii
îndelungate a drogurilor.
PATTERNUL PSIHOCOMPORTAMENTAL ÎN TOXICOMANII

Personalitatea toxicomanului se impregnează cu un set


general de patternuri de copiere şi reluare permanentă a
conduitei dependente de droguri. Aceasta cuprinde metode şi
tehnici variante, folosite pâna la adaptare, pentru acomodare
la solicitările şi stresul zilnic. Acestea acaparează structurile
personalităţii şi determină sinteza unor pattern-uri
psihocomportamentale ce copiaza aceste opţiuni
comportamentale. Ele ajung să fie asociate cu multiplele
probleme referitoare la imaginea, identitatea şi stima de sine,
lipsa de vitalitate şi plictiseală, conflictele cu societatea (cu
autoritatea) şi mentalităţile familiei, presiunile sociale şi
depresia.
Capitolul 2:
METODOLOGIA INTERVENŢIEI PSIHOLOGICE
Obiectivele intervenţiei:
1. Obiectivele teoretice ale lucrării a avut în vedere
cunoaşterea aprofundată a fenomenului de dependenţă -
adicţiile; înţelegerea determinării şi consecinţele
consumului abuziv de droguri asupra funcţionării familiale
şi sociale ale individului; înţelegerea modului în care
drogul provoacă dependenţă fizică şi pshică; însuşirea
teoriilor explicative ale dependenţei de droguri.
2. S-au urmărit două categorii de obiective practice legate
de evaluarea psihodiagnostică şi privitoare la intervenţia
terapeutică, în ambele studii de caz din lucrare.
Metode şi tehnici de evaluare psihologică
 Pentru studiile de caz prezentate în lucrare, au fost utilizate trei
metode de evaluare psihologică: observaţia, metoda analizei activităţii şi
metoda testelor – chestionarele de personalitate „Karolinska Scales of
Personality – KSP” şi Eysenck Personality Questionnaire – EPQ pentru
identificarea factorilor personali, personalitatea, locusul de control,
suportul social şi funcţionarea socială în vederea plasării clienţilor într-
un program terapeutic.

Metode şi tehnici de intervenţie utilizate


Etapa 1: evaluarea simptomelor somatice şi de personalitate, istoricul
dependenţei;
Etapa 2: investigarea detaliată a comportamentului şi a funcţiilor
psihice;
Etapa 3: identificarea particularităţilor specifice individului
diagnosticat
Studiu de caz 1

D.S., bărbat în vârstă de 23 de ani, studii medii, lucrător


comercial, diagnosticat în anul 2015 cu tulburare în legătură cu
consumul unui drog – cocaina, căruia i se asociază o tulburare
depresivă majoră cu episod sever şi simptome de sevraj.

Studiu de caz 2

I.A., femeie în vârstă de 28 de ani, studii medii, studentă în


prezent la facultatea de drept, diagnosticată în anul 2011 cu
tulburare în legătură cu consumul unui drog – heroină, căruia i
se asociază o tulburare depresivă majoră cu episod sever şi
simptome de sevraj.
Capitolul 3:
REZULTATELE EVALUĂRII PSIHODIAGNOSTICE ŞI
PROGRAMUL DE INTERVENŢIE
 Studiu de caz 1 – profil psihologic:
- tendinţe paranoide proprii unui individ nesigur social;
- psihotism asociat cu răceală afectivă, ostilitate, înclinaţie
spre senzaţii puternice şi pericol;
- impulsivitate ridicată, comportament compulsiv legat de
consumul de substanţe; căutarea plăcerii – trăsătură
principală de personalitate;
- excitabilitate asociată cu afecte violente, toleranţă scăzută la
frustrare, hipersensibil, permanent tensionat;
- tendinţă de externalizare în urma evaluării locusului de
control ce trebuie orientat spre internalizare, respectiv spre
convingerea că subiectul poate să înveţe să îşi controleze
comportamentul de consum (Chestionarul KSP).
 Studiu de caz 2:
- tendinţe de inadaptare socială;
- atitudine conservatoare asociată cu rigiditate, inerţie, lipsă de
receptivitate, lipsă de organizare;
- tendinţe paranoide asociate cu stimă de sine scăzută, grad
scăzut de sinceritate, imaturitate socială;
- psihotism asociat cu răceală afectivă, ostilitate, înclinaţie
spre senzaţii puternice şi pericol;
- tensiune musculară, anxietate somatică şi nevrotism;
- extraversia tipică caracterizată prin sociabilitate, trăiri
emoţionale intense, reacţii afective nestăpânite, oscilaţii în
activităţi;
- tendinţă de internalizare în urma evaluării locusului de
control, utilă pentru programul de intervenţie psihoterapeutic
PROGRAMUL DE INTERVENŢIE

 12 şedinţe de terapie individuală cognitiv-comportamentală


având ca obiectiv absinenţa; procesele de învăţare folosite în
apariţia şi continuarea abuzului de droguri pot fi folosite
pentru a ajuta clienţii să reducă consumul de substanţe;
 Sarcini-cheie:
- susţinerea motivaţiei pentru abstinenţă;
- învăţarea priceperilor de a opune rezistenţă;
- schimbarea posibilităţilor de intărire.
- susţinerea controlului asupra efectelor dureroase (tolerarea
afectelor puternice)
- îmbunătăţirea funcţionării interpersonale
Planul terapeutic

 Realizarea alianţei terapeutice


 Anamneza
 Schiţarea sistemului de credinţe distorsionate
 Stabilirea obiectivelor terapeutice
 Consolidarea stimei de sine
 Proiectarea în viitor
 Costuri şi beneficii ale consumului
 Identificarea de alternative de a satisface nevoile profunde
care stau la baza consumului
 Implicarea membrilor familiei în consiliere
 Tratament post-cură/terapie pentru a evita rediciva clienţilor şi
de menţinere a abstinenţei
Cooperare pacient – medic – psihoterapeut
 DEZINTOXICARE
 REINSERŢIE SOCIALĂ
 POST-CURĂ

Recomandări pentru familie

 Şedinţele de consiliere familială ajută membrii acesteia să


conştientizeze atitudinile, comportamentele şi rolurile
pozitive care contribuie la ieşirea din dependenţă şi
menţinerea abtinenţei a clientului
CONCLUZII

 Intervenţia psihologică în cazul unei persoane


dependente de substanţe este util să se axeze pe
identificarea cauzelor profunde, factorilor personali,
motivaţiei şi voinţei proprii, a factorilor de menţinere şi
abia ulterior pe compensarea acestora.
 În cadrul şedinţelor de consiliere psihologică se
urmăreşte ca persoana consiliată să-şi dezvolte o
motivaţie puternică şi o strategie pentru atingerea
obiectivului propus: ieşirea din cercul dependenţei şi
prevenirea reluării consumului.
 Efortul depus în recuperare de către client produce
schimbări fundamentale ce îmbunătăţesc calitatea vieţii
lui în moduri despre care nu şi-ar închipui ca ar fi
posibile.
BIBLIOGRAFIE
 Abbott MW (1984): Locus of control and treatment outcome in
alcoholics, J. Stud. Alcohol.
 American Psychiatric Association (2000). Diagnostic and statistical
manual of mental disorders, ed. a IV-a revizuită, Washington, DC,
PA.
 Arroyo, J.A., Miller, W.R., Tonigan, J.S. (2003). The influence of
Hispanic ethnicity on long-term outcome in three alcohol-treatment
modalities. Journal of Studies on Alcohol. Baconi, D. (2008).
Abuzul şi toxicodependenţele. Mecanisme, manifestări, tratament,
legislaţie. Editura Medicală, Bucureşti.
 Bandura, A. (1977): Social Learning Theory, Englewood Cliffs, NJ:
Prentice Hall.
 Beck, A.T., Emery, G. (1995). Coping with anxiety and panic.Bala
Cynwyd, PA, Beck Institute for Cognitive Therapy and Research.
 Blume, A.W., Marlatt, G.A. (2000). Recent important losses predict
readiness-to-change scores in people with co-occurring
psychiatric disorders. Addictive Behaviors.
 Blume, A.W. (2011). Consumul şi dependenţa de droguri. Ghid
practice de evaluare, diagnostic şi tratament, Editura Polirom, Iaşi
 Bălăceanu Stolnici Constantin (25 ianuarie 2012. Amfiteatrul „Ion-
Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române).
Mecanismele neuropsihice ale consumului de droguri. Alocuţiune
susţinută în cadrul simpozionului cu tema Consumul şi dependenţa
de droguri. Aspecte antropologice, juridice şi medico-sociale
 Drăgan, J. (2000). Dicţionar de droguri, Ed. Naţional
 Levenson, H. (1973): Multidimensional locus of control in psihiatric
patients, J. Consult, Clin. Psychology
 Mitchell RE, Cronikite RC, Moss RH (1983): Stress, coping and
depression among married couples, J. Abnorm.
 Porot, A., Porot, M. (1999) Toxicomaniile. Editura ştiinţifică,
Bucureşti
 Rascanu, R. (1999). Neuropsihofiziologia devianţei la adolescenţi
şi tineri. Editura Actami, Bucureşti.
 Romilă, A. (2003). Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor
mentale. Editura Asociaţiei Psihitrilor Liberi din România,
Bucureşti.
 Sillany, N. (1998) Dicţionar de psihologie. Editura Univers
enciclopedic, Bucureşti.
 Zlate, M. (1999). Eul şi personalitatea. Editura Trei, Bucureşti.