Sunteți pe pagina 1din 11

Proiect la

Istorie
Tema :

Elaborat: Selari Anastasia


Liceul Teoretic “Alecu Ruso” , or. orhei
Definitie :
Deportare –
Trimiterea
fortata a
persoanelor in
Siberia si Asia
Mijlocie.
Primul val de deportari(12-13 iunie 1941)
1)Premisele
 In mai 1941, Sergo Goglidze a fost numit împuter-nicit al
partidului şi guvernului sovietic în Moldova.
 La 31 mai 1941, Goglidze i-a trimis lui
Stalin o Rugăminte (rus. Prosiba), în care relata că în Basarabia
au activat multe partide şi organizaţii bur-gheze.
 După alipirea Basarabiei la URSS, conducerea acestor
formaţiuni politice s-au refugiat în România. Rămăşiţele acestor
partide şi organizaţii, fiind susţinute activ de serviciile româneşti
de spionaj, şi-au intensificat activitatea antisovietică.
 Acelaşi document includea în categoria elementelor
antisovietice şi moşierii, comercianţii, poliţiştii şi
jandarmii,albgardiştii, primarii, refugiaţii din URSS şi
alte elemente sociale străine. În legătură cu activizarea acestor
elemente, Goglidze ruga să fie strămutate în regiunile
îndepărtate de nord şi est ale URSS 5.000 de familii.
 La 7 iunie 1941, NKGB al RSS Moldoveneşti a cerut 1315
vagoane pentru transportul deportaţilor.
 Listele cu deportaţi au fost făcute de NKVD pe bază de
delaţiuni, ţinându-se cont de pregătirea şi activitatea capului
familiei, de averea sa şi de faptul că a colaborat cu administraţia
românească.
2) Operatiuni de deportare
 Operaţiunea de deportare a început în noaptea
Nr. De vagoane Statia de pornire
de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 2.30) şi a 90 Taraclia
cuprins teritoriile anexate de URSS de la
România în iunie 1940. 44 Basarabeasca
 Deportaţilor le era permis să ia câte 10 kg de
fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce
44 Causeni
era mai de preţ sau mai util în bagajele celor 48 Tighina
deportaţi le împărţeau între ei cei care i-au ridicat
în miez de noapte. Îndată, erau urcaţi în 187 Chisinau
camioane sau chiar - în unele sate - în căruţe,
fiind duşi până la gara de trenuri. 48 Uncheni
 În staţiile de cale ferată, membrii fiecărei familii 83 Ocnita
erau separaţi în felul următor: capii de familii
într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar 133 Balti
femeile cu copii mici şi bătrânii - aparte. A urmat
îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 73 Floresti
persoane, fără apă şi hrană. Pe vagoane
scria: Tren cu muncitori români care au fugit din
40 Ribnita
România, de sub jugul boierilor, ca să vină în 38 Bolgrad
raiul sovietic. Ieşiţi-le în cale cu
flori! sau Emigranţi voluntari 103 Artiz
340 Cernauti
3) Destinatia deportantilor
 Drumul spre punctele de destinaţie a durat vreo
două-trei săptămâni. Condiţiile erau îngrozitoare.
Ei duceau lipsă de apă potabilă, fiecăruia
revenindu-i doar câte 200 grame de apă pe zi, iar
de mâncare li se dădea doar peşte sărat.
 La fiecare oprire a trenului, în câmp se aruncau
cadavre. Pe parcursul drumului, deportaţilor nu
le-a fost acordată nici o asistenţă sau consultaţie
medicală. Astfel, în vagoanele murdare şi fără
asigurarea celor mai elementare condiţii sanitare
s-au răspândit diverse boli infecţioase şi mulţi
suferinzi au decedat din această cauză.
 La unele gări feroviare, câtorva persoane li se
permitea să iasă pentru câteva minute afară, la
aer curat. În cazul tentativelor de evadare,
imediat se dădea ordinul de împuşcare, astfel că
nu era nicio posibilitate reală de a scăpa din acel
tren al morţii.
 Contingentul deportat era distribuit în felul
următor: capul familiei, arestat, era izolat de soţie
şi copii şi dus în lagărul de muncă forţată,
în GULAG. Ceilalţi membri ai familiei erau
trimişi în Siberia sau Kazahstan.
 Cei deportaţi în Siberia sau Kazahstan,
de la copil la bătrân, erau repartizaţi la
muncă în întreprinderile industriei
silvice, în sovhozuri şi în cooperative
meşteşugăreşti. Pentru munca depusă nu
erau remuneraţi echitabil, ci li se achita
doar un minimum necesar pentru trai.
 Dintr-un raport fragmentar al GULAG-
ului din lunile septembrie-octombrie
1941 aflăm că, în toamna acelui an,
deportaţii din RSSM au fost amplasaţi în
RSS Kazahă (9.954 persoane), RASS
Komi (352),
regiunile Omsk (6.085), Novosibirsk (5.7
87) şi Krasnoiarsk (470). În Kazahstan,
deportaţii din RSSM se aflau în regiunile
Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-
Ordînsk (1.024) şi Kazahstanul de Sud
(2.735), iar în regiunea Omsk erau
dispersaţi în 41 de raioane
Al doilea val de deportari (5-6iulie 1949)
1)Premisele
 La 6 aprilie 1949 este adoptată hotărârea strict secretă Nr. 1290-467cc a Biroului Politic al CC al
PC "Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSSM a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor
comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei
germane şi româneşti, a membrilor partidelor politice, a gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale.
 Hotărârea prevedea deportarea a 11.280 familii care întruneau 40.850 persoane. Acestea urmau să
fie strămutate pentru totdeauna în regiunile Kazahstanului de Sud, Djambul şi Aktiubinsk, precum
şi regiunile Altai, Kurgan, Tiumen, Tomsk din Rusia. Deportarea culacilor, foştilor moşieri,
marilor comercianţi şi a familiilor lor urma să aibă loc conform listelor vizate de Sovietul
Miniştrilor din RSSM, iar a celorlalte persoane - conform deciziei Consfătuirii Speciale (Osoboie
Soveşcianie) a Ministerului Securităţii de Stat a URSS.
 La 3 iulie 1949, conducerea de la Chişinău (Selivanovskii, Mordoveţ, Ermolin) a trimis tuturor
organelor KGB locale telefonograma cu următorul text:Raportaţi până la ora 14.30 dacă sunteţi
pregătiţi pentru realizarea operaţiei „IUG”. Între orele 11.30-13.10, toate sectoarele din republică
au primit această telefonogramă şi urmau să răspundă. Intrucât răspunsul a fost pozitiv, în aceeaşi
seară la staţiile de îmbarcare au fost aduse trupele operative şi militare necesare, ele fiind dosite şi
ţinute în secret.
 Baza legală a deportării din 1949 s-a pretins a fi decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS
din 8 martie 1941 .
Operatiuni de deportare
 Operaţiunea IUG a început în noaptea de 5 spre 6
iulie 1949, la orele 2 de dimineaţă şi a durat până
la ora 8 seara a zilei de 7 iulie.
 Autorităţile au încercat să ţină în mare secret
măcar data desfăşurării operaţiunii şi din această
cauză unele primării au primit listele abia în ziua
operaţiunii.
 Din totalul de 12 860 de familii incluse iniţial în
liste, n-au fost ridicate 1 567 familii, iar acest
lucru s-a întâmplat din cauze diferite: 274 familii
intraseră între timp în colhoz; 240 - au prezentat,
chiar în timpul operaţiunii de strămutare, dovezi
documentare care atestau că unii membri ai
familiei făceau armata; 35 familii aveau ordine şi
medalii sovietice; 508 - îşi schimbaseră
domiciliul, iar 105 familii reuşiseră să se ascundă.

General-maiorul Iosif Mordoveţ, unul dintre


organizatorii deportărilor din 5-6 iulie 1949
3) Estimarea nr. De victime
 Conform datelor oficiale, în ziua
de 6 iulie 1949, au fost deportate
în Siberia 11.293 de familii din
Moldova sau peste 35 mii de
oameni . Sursele neoficiale afirmă
că aceste cifre nu reflectă întreaga
proporţie a dramei moldovenilor,
deoarece numărul victimelor
deportărilor a fost calculat
reieşind din 3 membri ai
familiilor. Se ştie, însă, că au fost
ridicate familii cu 7-8 şi chiar 14
copii.
al treilea val de deportari (31.03-1.14.1951)
 Ultima deportare în masă a populaţiei basarabene a avut
loc în noaptea de 31 martie spre 1 aprilie 1951 şi a vizat
elementele religioase considerate un pericol potenţial la
adresa regimului comunist stalinist. În cadrul operaţiunii,
numită SEVER , au fost vizaţi în primul rând membrii
sectelor religioase, mai cu seamă cei care se numeau
martorii lui Iehova.
 Operaţiunea SEVER a fost pusă în aplicare în baza
Hotărârii a Consiliului de Miniştri al URSS Nr. 1290-
467cc din 6 aprilie 1949 şi Hotărârii Consiliului de
Miniştri al URSS nr.667-339cc din 3 martie 1951, care
prevedea deportarea de pe teritoriul RSSM a membrilor
sectei ilegale antisovietice a iehoviştilor şi membrilor
familiilor acestora, în total 5917 persoane.
 Acţiunea a început la ora 04,00 şi s-a încheiat la ora 20,00.
Au fost arestate şi deportate în Siberia (reg.Kurgan) 723
de familii, respectiv, 2.617 persoane (808 bărbaţi, 967
femei şi 842 copii), în special acuzate de apartenenţă la
secta religioasă Martorii lui Iehova.
 La această operaţiune au participat 546 de lucrători
operativi ai Securităţii, 1.127 ofiţeri şi soldaţi din
Ministerul Securităţii, 275 ofiţeri şi soldaţi de miliţie şi
750 de persoane din cadrul organelor sovietice de partid
din Moldova.