SARCINA

Diagnosticul de sarcină
 se stabilește pe baza
unor:
simptome
semne clinice
examene de laborator.
Durata sarcinii- se exprimă în:
 săptămâni de sarcină- intervalul între fecundaţie
şi naştere (39 săptămâni);
 săptămâni de amenoree – numărul
săptămânilor de la ultima menstră
este cu 2 săptămâni mai mare decât termenul în
săptămâni de sarcină (41 săptămâni de amenoree
corespund celor 39 săptămâni de sarcină la care se
adaugă 2 săptămâni, interval cuprins între prima zi a
menstrei şi fecundaţie);
 luni de sarcină (9)- divizate în trei perioade de
câte 3 luni numite trimestre.
Zile
267 zile p.c.- post conceptionem
281 zile p.m.- post menstruationem (de la prima
zi a ultimei menstruații la o menstră de 28 zile)
Din motive convenţionale exprimarea
se face în săptămâni de amenoree.
Corespondenţa duratelor sarcinii
normale
Săpt. amenoree Săpt. sarcină Luni
6 4 1
10 8 2
15 13 3
19 17 4
23 21 5
28 26 6
32 30 7
36 34 8
41 39 9
1. Simptome
 Stabilesc un diagnostic probabil de sarcină, sunt
neconcludente
 greţuri,
 congestie mamară,
 senzaţie de oboseală inexplicabilă,
 greutate în membrele inferioare.
 → trebuie corelate cu semne clinice de sarcină.
Semne clinice
 Sunt grupate după
posibilitatea de a
stabili un diagnostic
corect, în:
 prezumtive;
 de probabilitate;
 de certitudine.
A. Semne prezumtive

● Amenoreea = neconcludentă (poate

apare şi în tulburări de ciclu de cauză
hormonală: insuficienţă ovariană sau
tiroidiană).
● Creşterea temperaturii > 37°C şi
menţinerea ei timp de 16 zile (după
ovulaţie temperatura scade sub 37°C).
 Vărsături şi greţuri
 matinale
 provocate de anumite mirosuri / alimente;
 mai frecvente la primigeste sub 35 de ani.
 dispar în trimestrul II de sarcină (săptămânile 12-24 de
amenoree), dar în unele cazuri se accentuează.
● Modificările la nivelul sânilor
 mărirea de volum,
 hiperpigmentarea mameloanelor şi areolelor
mamare,
 formarea areolei secundare (prin pigmentarea
tegumentului din jurul areolei principale),
 apariţia reţelei venoase superficiale (Haller),
 apariția tuberculilor Montgomery (= glande
sudoripare modificate)
 apariția secreţiei de colostru (lichid gălbui la
exprimarea sânilor).
Modificări de coloraţie ale tegumentului şi
mucoaselor
pigmentarea tegumentului feţei = “mască
de sarcină” sau cloasma
apare din luna a 3-a la 50-70% dintre femei;
pete pigmentare simetrice pe frunte, tâmple,
pomeţi, obraji.
dispare la câteva luni după naştere.
pigmentarea liniei albe, a vulvei şi
vaginului.
cloasma
Creşterea constantă în greutate

 surplus ponderal de 10-12 kg la termen,

repartizat astfel:
2 kg în primul trimestru
câte 4-5 kg în trimestrul II și III
Variații individuale
↓ ponderală în cazul gravidelor care
prezintă vărsături frecvente la începutul
sarcinii.
Tulburări de micţiune
polakiurie= urinări frecvente cu scăderea cantității de
urină/micțiune (datorită compresiei exercitate de
distensia uterină).
Apariţia contracţiilor uterine din săptămâna
a 6-a de sarcină.
Perceperea mişcărilor fătului în
săptămânile 16-18 de sarcină.
■Ultimele două semne prezumtive pot fi considerate şi
simptome.
B. Semne de probabilitate
 Mărirea de volum a abdomenului
variază în funcţie de:
 vârsta sarcinii,
 cantitatea de lichid amniotic,
 numărul feţilor (sarcină unică sau multiplă) și greutatea
acestora etc.
se apreciază prin măsurarea perimetrului abdominal
Medicul specialist obstetrician poate susţine
diagnosticul de sarcină şi prin alte semne:
 Modificări de formă, consistenţă şi mărime a
uterului;
 Balotarea fetală etc.
C. Semne de certitudine

Detectarea şi numărarea bătăilor cordului

fetal (BCF)
este posibilă de la sfârşitul trimestrului II→ focarul de
maximă auscultaţie: deasupra simfizei pubiene
din trimestrul III localizarea focarului de auscultaţie
este variabilă (depinde de poziţia fătului în uter)
Ritmul cardiac fetal: 120-150 bătăi/minut.
 Perceperea mişcărilor fătului prin palparea
peretelui abdominal
este posibilă începând cu a 26-a săptămână
de sarcină;
Creşterea înălţimii fundului uterului

se apreciază în raport cu simfiza pubiană.

din luna a 2-a, înălţimea uterului creşte în
medie cu cca. 4 cm/lună.
la 12 săptămâni fundul uterin este la nivelul
simfizei pubiene
la 20 de săptămâni ajunge la ombilic
la termen-32 cm de la simfiză
Echografia uterină – stabilește:
 diagnosticul de sarcină în
primele 6-8 săptămâni.
 dimensiunile
embrionului/fătului
(lungime, diametre,
circumferinţe),
 tipul prezentaţiei,
 localizarea placentei,
 numărul feților
 aspecte patologice ale
sarcinii (moarte fetală,
malformaţii, prezentaţii
distocice).