Elemente

de
Astronomie

Baciu E.
 Prezentare
Astronomia(grec. “astron”-stea,astru;”nomos”-lege) este una
dintre cele mai vechi stiinte.Ea studiază structura corpurilor
cereşti şi a sistemelor formate de ele, mişcarea, originea şi
evoluţia acestora. Printre problemele fundamentale abordate
de astronomie se numără: determinarea poziţiei, mişcării în
spaţiu, a formei şi dimensiunilor corpurilor cereşti; studiul
structurii, proprietăţilor fizice şi al compoziţiei chimice a
aştrilor; problema originii şi evoluţiei Universului, a corpurilor
cereşti şi a Pămîntului.Ea se imparte in mai multe ramuri.
 Ramuri ale astronomiei
• Astrometria sau astronomia fundamentală – studiază poziţia şi distanţa obiectelor cereşti;
a) Astronomia sferică – elaborează metode matematice de determinare a poziţiilor aparente şi a mişcărilor aparente
ale corpurilor cereşti, faţă de diferite sisteme de referinţă;
b) Astronomia practică – studiază tehnicile şi tehnologiile de observaţie astrometrică, precum şi erorile corespunzătoare.
• Mecanica cerească – se ocupă cu mişcarea corpurilor cereşti sub acţiunea atracţiei universale
• Astrofizica - studiază fizica universului ( luminozitate, densitate, temperatură, compoziţie chimică).
a) Astrofizica practică – studiază instrumentele şi aparatele de cercetare astrofizică şi elaborează metode practice de
cercetare
b) Astrofizica teoretică – interpretează teoretic fenomenele astrofizice observate.
• Astronomia stelară - se ocupă cu studiul stelelor.
• Cosmogonia – cercetează problemele originii şi evoluţiei corpurilor cereşti, inclusiv a Pământului.
• Cosmologia - studiază originea şi evoluţia universului la scară largă.
• Radioastronomia-studiul universal cu ajutorul undelor electromagnetice(radiatie).
• Astronomia in raze X si gama-studiul universal cu ajutorul razelor X si gama.
• Astronomia extraatmosferica-bazata pe utilizarea satelitilor artificiali si a sondclor spatiale.
• Astronomia neulrinica
 Scurt istoric
A luat nastere in urma necesitatilor practice ale pastorilor si
agricultorilor din atichitate, ce a aparut cu 4-5 mii de
ani.Primele popoare ce au inceput sa studieze cerul sunt:
Bavilon,Egipt si China, Grecia.Ele studiau cerul cu scopul de a se
orientarea si masurarea timpului dupa astri.In Europa sau
pastrat vestigiile unor constructii,, care probabil serveau si
pentru observatiii astronomice(monumental megalitic de la
Stonehenge-Anglia;sanctuarul de la Saramizegetsua-Romania)
Legatura cu alte stiinte
Astronomia are legături strînse cu multe alte ştiinţe: fizica,
matematica, cibernetica, chimia, biologia, geografia,
geologia ş.a. Odată cu aplicarea metodelor acestor ştiinţe în
astronomie, a devenit posibilă studierea materiei în stări şi
condiţii care există numai în cosmos şi nu ar putea fi realizate
în laboratoarele terestre. Astfel, astronomii reuşesc să
cerceteze procesele fizice care se desfăşoară în regiunile cele
mai îndepărtate ale Universului.
 Sucesele astronomiei
Este de menţionat că astronomia a avut şi continuă să joace un rol
esenţial în dezvoltarea civilizaţiei umane. Metodele de determinare a
orei exacte, a coordonatelor geografice, a distanţelor pînă la corpurile
cereşti şi a vîrstei acestora au fost elaborate în astronomie. Este
incontestabil rolul primordial al astronomiei în cercetarea spaţiului
cosmic. Aplicarea metodelor si instru,entelor modern de observare si
cercetare in astrofizica s-a soldat in ultemele decenii cu un sir de
descoperiri sitiintifice remarcabile, cum ar fi: quasarii, pulsarii, radiatia,
radio de fond….
 Astrofizica
Astrofizica s-a constituit ca ramura a astronomiei odata cu descoperirea in sec. al
XIX-a analizei spectrale. Ea studiatza structura, proprietaitile fizice si compozitia
chimica a corpurilor ceresti, precum si a proceselor care au loc in ele. In astrofizica
se aplica legile si metodele de cercetare ale fizicii moderne insa cu un sir de
particulariti.
Observatorul nu poate influenta si modifica condiile fizice si fenomenele care se
produc in corpurile studiate.
Se obsearva pozitia si corpurilor ceresti de pe Pamint , care de afla in miscarea de
rotatie in jurul axei sale si in jurul soarelui, ce complica studiul.
Obiectele cosmice obscrvate sunt la distane foarte mari,de aceea radiatiile venite
de la ele au intensitati foarte mici, ceea ce necesita utilizarea instrumentelor
foarte sensibile de Inalt precizie.
 Cercetarea Univesului
Particularitile astrofizicii impun noi metode de cercetare si instrumente special de
observare. Radiatia (lumina) emisa de corpurile ceresti este studiata cu ajutorul
telescoapelor optice Telescoapele moderne sint dotate cu spectrometre si alte
instrumente Observable si cercetarile astrofizice se fac la observatoare
astronomice. In secolul XX, observatiile astrofizice s-au extins practic pe toate
lungimile de unda, de la razele gama la undele radio. Datele stiintifice referitoare
la corpurile ceresti se obtin din analiza spectrala a acestei radiatii. Prin metoda
rcspectiva se poate determina compozitia chimica, viteza radiali, temperatura,
cimpul magnetic, perioada de rotate a astrului etc. Pentru cercetarea undelor
radio emise de sursele cosmice se folosesc instrumente speciale numite
radiotelescoape .Cu ajutorul lor a fost descoperita radiatia radio emisa de Soare si
allte corpuri
 Cerul instelat
Cerul înstelat sau cerul nocturn desemnează cerul vizibil în timpul
nopţii. În astronomie desemnează cerul lipsit de nori vizibil în timpul
nopţii.Cu ochiul liber pot fi observate aproximativ 6 mii de stele (in
ambele emisfere). Cind privim cerul instelat, avem senzatia ca toti astrii
de pe bolta cereasca se afla la aceeasi distanta de noi. Pozitiile relative
ale stelelor pe cer se schimba foarte lent, ele raminind practic constante
mii de ani. Din aceasta cauza stelele apar ca fiind fixe si aceasta ne
permite sa le recunoastem cu usurinta, desi la prima vedere, ele sunt
imprastiate haotic pe cer.
 Harta
cerului
instelat
Cerul instelat
Primavara
Cerul instelat
vara
Cerul instelat
toamna
Cerul instelat
iarna
Sfera cereasca
 Prezentare
Oriunde ne-am deplasa, spre răsărit sau spre apus de locul unde ne aflăm, bolta
cerească apare aceeaşi. Dacă ne-am deplasa spre miazăzi sau spre miazănoapte
am vedea că apar unele constelaţii şi că dispar altele. Bolţile cereşti aparente,
văzute din diferite localităţi, se reunesc într-o singură suprafaţă sferică, pe care se
află aparent toate stelele.Bolta cerească, numită și sfera cereasca, este împărţită
la fel ca și Pamintul în două emisfere.Emisferele cerești sunt câte o jumătate de
boltă cerească care înconjoară Pământul, ele fiind despărţite una de cealaltă
prin ecuatorul ceresc care desparte emisfera sudică de cea nordică; cupola cerului
văzută de la un anumit punct de pe Pământ este mărginit de
linia orizontului.Galaxia noastră "Calea Lactee" e situată în zona centrală a bolţii
cerești și apare ca un brâu des cu stele.Bolta stelară diferă după anotimp, cu
excepţia unor stele numite "stele fixe", care servesc în geodezie sau la orientare în
navigaţia maritimă.
 Definitie

• Bolţile cereşti aparente, văzute din diferite

localităţi, se reunesc într-o singură suprafaţă
sferică, pe care se află aparent toate stelele,
numită sferă cerească
Rotaţia sferei cereşti se
poate pune în evidenţă
îndreptând un aparat
fotografic spre pol şi
folosind o expunere
mare.
 Elementele sfere ceresti
• Axa lumii intersectează sfera cerească în două puncte fixe, numite poli cereşti.
• Planul perpendicular pe axa lumii ce trece prin centrul al sferei cereşti(adică prin centrul
Pământului) taie sfera cerească după un cerc mare, numit ecuator ceresc.
• două puncta ale sferii ceresti:deasupra capului,punctul cel mai sus numit zenit, iar al doilea,
diametral opus primului, numit nadir.
• Planul perpendicular pe verticala locului, într-un punct dat de pe Pământ, se numeşte planul
orizontului.
• Planul determinat de axa lumii şi verticala locului taie sfera cerească după meridianul locului
şi planul orizontului după meridiana locului.
• O stea în mişcarea sa diurnă aparentă descrie un cerc paralel cu ecuatorul, numit paralel
ceresc.
• Intersecţiile cu orizontul ale paralelului descris de stea sunt: punctul de răsărit şi punctul de
apus al stelei.
Miscare diurna aparenta a
astrilor(stelelor,soare)
 Definitie a miscarii diurne

Iluzia miscarii(rotirii)[aparente] cerului nocturn(boltii ceresti) imreuna

cu astrii de pe ea in sens contrar in jurul unei axe imaginare care trece
prin ochiul observatoruli este numita miscarea diurna,ce provoaca
denomenul miscarii aparente a astrilor.
Prezentare
Pamintul se roteste in jurul axei proprii, in directia de la vest la est( impotrivaacelor de ceasornicului)
daca este privit de la polul nord. Noua insa ni se pare ca cerul nocturn se roteste in sens contrar in jurul
unei axe imaginare care trece prin ochiul observatorului. Ca rezultat al miscarii diurne, stelele si alte
corpuri ceresti isi schimba continuu pozitia fata de orizont. Stind cu fata spre partea de nord a
orizontului, vom constata ca unele stele rasar si apun, iar altele descriu cercuri inchise, rotindu-se in jurul
unui punct fix numit polul nord al cerului. Dreapta care trece prin polul nord al cerului si prin ochiul
observatorului este numita axa lumii. Rotatia diurna a boltii ceresti are loc in jurul axei lumii. Pozitia
polului nord ceresc coincide aproximativ cu pozitia stelei a din constelatia Ursa-Mica, numita si Steaua
Polara. Punctul de pe cer diametral opus polului nord al cerului se numeste polul sud al cerului.
Miscarea diurna aparenta a stelelor poate fi pusa in evidenta fotografiind intr-o noapte senina, fara luna
cerul din jurul Stelei Polare cu timpul de expunere de citeva ore. Pe imaginea obtinuta vom vedea arce de
cerc concentrice - urme ale deplasarii stelelor . Centrul comun al acestor arce, adica punctul care a ramas
fix in miscarea diurnal a stelelor, este tocmai polul nord al cerului. Ca si stelele, Soarele, Luna si planetele
rasar in partea de est a orizontului, ating inaltimea maxima in partea de sud si apun in partea de vest
 Demonstrarea miscarii diurne
Miscarea diurna aparenta a stelelor poate fi pusa in evidenta fotografiind intr-o noapte senina,
fara luna cerul din jurul Stelei Polare cu timpul de expunere de citeva ore. Pe imaginea obtinuta
vom vedea arce de cerc concentrice - urme ale deplasarii stelelor . Centrul comun al acestor
arce, adica punctul care a ramas fix in miscarea diurnal a stelelor, este tocmai polul nord al
cerului.
Ca si stelele, Soarele, Luna si planetele rasar in partea de est a orizontului, ating inaltimea
maxima in partea de sud si apun in partea de vest a orizontului. Urmarind insa zi de zi acesti
astri,vom observa ca, spre deosebire de stele, de la о zi la alta fiecare dintre ei rasare si apune in
diferite puncte ale orizontului.Dovad a si miscarii de revolutie a pamintului.
Exista insa si stele(circumpolare) care se afla mereu de aspurea orizontului, ele descriind in 24
de ore cercuri inchise in jurul unui punct fix al cerului. Aceasta v-a provoca senzatia ca bolta
cereasca impreuna cu toate stelele ‘‘fixe’’ de pe ea se roteste aparent de la est la vest,in sens
numit retrograd.
 Caracteristicile miscarii diurne
 mişcarea diurnă a sferei cereşti este:
- o mişcare aparentă;
- o mişcare retrogradă;
- o mişcare circulară;
- o mişcare paralelă deoarece paralelele de declinaţie sunt paralele cu ecuatorul ceresc;
- o mişcare izocronă deoarece mişcarea aştrilor pe paralelul de declinaţie se face în acelaşi timp;
- o mişcare uniformă deoarece rotaţia Pământului se face cu viteză uniformă.
 perioada mişcării diurne este constantă, egală cu durata unei rotaţii complete a Pământului în jurul
axei sale, într-o zi siderală.Ziua siderală este intervalul de timp constant necesar unei stele pentru a
trece de două ori consecutiv prin acelaşi punct pe sfera cerească.
aspectul general al mişcării diurne a unui astru depinde de latitudinea observatorului, iar aspectul
mişcării diurne a unui astru pentru un observator aflat pe o anumită latitudine depinde de declinaţia
astrului. Mişcarea diurnă a sferei cereşti determină răsăritul, apusul şi culminaţia aştrilor precum şi
trecerea acestora prin primul vertical.
360= 24 h 15 = 1h 15’ = 1min 15”= 1 s.
 Consecintele miscarii diurne

• asaritul si apusul astrilor;

• culminatia astrilor;
• trecerea astrilor prin primul vertical.
• variatia continua a unghiului orar, a inaltimii si azimutului;
• colatitudinea si distanta polara raman neschimbate;
• distanta zenitala variaza functie de inaltimea astrului:
 Rasaritul si apusul astrilor

Răsăritul şi apusul aştrilor Răsăritul şi apusul aştrilor sunt determinate de

intersectarea paralelului de declinaţie al astrului cu orizontul adevărat. Punctul de
răsărit şi punctul de apus al unui astru sunt două puncte ale orizontului, simetrice
faţă de punctul cardinal Sud. Rasarit, la trecerea din emisfera invizibila in cea
vizibila; apus, la trecerea din emisfera vizibila in cea invizibila.
Aştrii cu răsărit şi apus se deplasează pe o porţiune de arc de paralel de declinaţie
în emisfera vizibilă, numit arc diurn şi pe o porţiune de arc de paralel de declinaţie
în emisfera invizibilă, numit arc nocturn. Pentru ca poziţiile de răsărit şi apus,
precum şi momentele siderale corespunzătoare să fie exacte este necesar să se
ţină cont de refracţia astronomică.
 Culminatia astrilor
Culminatia astrilor se produce atunci cand astrul intersecteaza meridianul
observatorului si poate fi:
a) culminatie superioara, cand intersecteaza meridianul superior;
b) culminatie inferioara, cand intersecteaza meridianul inferior;
Culminatia astrilor este observata astfel
c) astrii care rasar si apun – se observa culminatia superioara;
d) astrii circumpolari – se observa culminatia superioara si culminatia inferioara;
 Trecerea astrilor prin primul vertical

Pentru a se putea determina cadranul in care se afla astrul trebuie cunoscut

modul de trecere al astrilor prin primul vertical. Astfel, se poate arata ca exista:
a)astri care taie de doua ori primul vertical, o data dupa rasarit primul vertical
estic in punctul E si a doua oara inainte de apus, primul vertical vestic in
punctul W;
b)astri care tangenteaza primul vertical in zenit;
c)astri care nu trec prin primul vertical.
Constelatii
 Definitii a constelatiei

• In antichitatea constelatiile erau definite ca grupuri de stele mai stralucitoarece facilitatu

orietarea pe cer.
• In present constelatiile sunt definite ca portiuni a cerului instelat cuprinsa in hotare bine
determinate(de stele), asemenea facilitind orientarea pe cer. Fiind formate din stele ele ramin
practic constante mii de ani.
• Unite printr-o linie imaginară, se aseamănă cu un anumit obiect, animal, zeu etc.
Atentie!!!
Spre deosebire de galaxii, constelaţiile nu sunt grupări spaţiale reale de stele, ci doar aparente
 Prezentare
Sfera cereasca este impartita in 88 de constelatii aprobate de Congresul I al Uniunii Astronomice
Internationale (Roma, 1922;v. Anexa IX). S-au stabilit pe sfera siderala 89 de constelatii. Unele constelatii
au denumiri legate de mitologia greaca, cum ar fi, de exemplu, Andromeda, Perseu, Pegasus etc. Exista
constelatii care au nume sugerate de configuratiile stelelor componente (Triunghiul, Balanta s.a.) sau de
instrumente stiintifice (Telescopul, Sextantul). Constelatiile pot fi usor recunoscute pe bolta cereasca
dupa configuratiile specifice, formate de cele mai stralucitoare stele ale lor. Incepind din secolul XVII,
stelele componente ale constelatiilor sint notate cu literele alfabetului grecesc, in ordinea descresterii
stralucirii. Dupa atribuirea tuturor literelor acestui alfabet, se foloseste alfabetul latin, apoi cifrele arabe.
Cea mai stralucitoare stea este notate cu litera a, stelele urmatoare, mai putin stralucitoare cu literele 3,
у etc.
Stelele cele mai stralucitoare au si denumiri proprii. De exemplu, steaua a din constelatia Lira e numita
Vega; steaua a din constelatia Orion - Betelgeuse. Stelele stralucitoare faciliteaza orientarea pe cer, dar
si identificarea stelelor mai slabe sau a altor corpuri ceresti.
Partea Astronomiei descriptive care se ocupă cu delimitarea şi descrierea exactă a constelaţiilor mai
poartă denumirea şi de uranografie.
Sistemul de constelaţii pe care îl folosim în prezent se bazează pe 48 de constelaţii descrise de
astronomul grec din Ptolemeu, dintre care 47 mai există şi azi
 Denumirea in Latina a constelatiilor
• Ursa Major - Carul Mare
• Ursa Minor - Carul Moic
• Draco – Dragonul
• Cepheus - Cefeu
• Perseus - Perseu
• Camelopardalis - Girafa
• Lynx - Linxul
• Lacerta - Soparla
• Pisces - Pestii
• Aries - Berbecul
• Taurus - Taurul
• Gemini – Gemenii
• Cancer – Racul
• Leo – Leul
• Virgo – Fecioara
• Scorpius – Scorpionul
• Ophiuchus – Ofiucus
• Sagittarius – Sagetatorul
• Capricornus – Capricornul
• Aquarius – Varsatorul
Magnitudenea constelatiilor

Magnitudinea -1,0,1:..................20 stele

Magnitudinea +2:......................53 stele
Magnitudinea +3:.....................157 stele
Magnitudinea +4:.....................506 stele
Magnitudinea +5:....................1740 stele
Magnitudinea +6:....................5170 stele

In total: 7 646 stele

 Clasificare
• Pozitia pe care o ocupa fiecare in raport cu ecuatorul ceresc:Constelatii boreale(nordice);Constelatii
ecuatoriale;Constelatii australe(sau sudice).Exemple de constelatii boreale: Ursa Major(carul mare),
Ursa Minor(Carul mic), Cassiopeia, Perseu, Andromeda, Pastorul, Taurul, Gemenii, etc.; constelatii
australe: Cainele Mare, Scorpionul, Sagetatorul, Capricornul, Microscopul, Telescopul, Coroana
Australa, Crucea Sudului, Carena, etc.;constelatii ecuatoriale: Fecioara, Orion, Cainele Mic, Ophiucus,
Vulturul, leul, Pestii, Sextantul, Hidra, etc.
• Pozitia pe care o ocupa fiecare constelatie in raport cu zodiacul de pe sfera solara.
Aceste constelatii se vor numi constelatii zodiacale. Deoarece ecliptica si zodiacul se desfgasoara atat
in emisfera boreala cat si cea australa, rezulta ca fata de prima clasificare a constelatiilor, vom exclude
numai constelatiile ecuatoriale, inlocuindu-le cu constelatiile zodiacale:Constelatii
boreale(nordice);Constelatii zodiacale(ecliptice);Constelatii australe(sudice).Constelatiile zodiacale
sunt cele care acopera ecliptica. Aceste constelatii sunt in numar de 13, cu toate ca zodiacul are numai
12 semne. Nepotrivirea se explica prin mai multe cauze,a 13-a, a fost relativ recent desemnata prin
extinderea constelatiei boreale Ophiucus si asupra unei portiuni care contine vreo 15 grade din
ecliptica.
• Clasificarea sezoniera a constelatiilor in raport cu succesiunea anotimpurilor. Aceasta este clasificarea
de care se tine seama in mod curent in practica astronomica:Constelatii circumpolare(nordice si
sudice);Constelatii de primavara;Constelatii de vara;Constelatii de toamna;Constelatii de
iarna.Constelatiile circumpolare sunt vizibile in tot timpul anului de la latitudini aproxinmativ egale sau
mai mari de 45 de grade. Ele sunt constelatiile grupate in jurul polilor ceresti. Desigur ca la noi sunt
vizibile constelatiile circumpolare nordice.Constelatiile sub 45 de grade sunt constelatii sezoniere.
Clasificarea constelatiilor
dupa savant si timp:
 Constelațiile lui Ptolemeu (anul 150 e.n.)
1. Ursa Minor: Ursa Mică
2. Ursa Major: Ursa Mare
3. Draco: Dragonul
4. Cepheus: Regele Etiopei
5. Bootes: Boarul
6. Corona Borealis: Coroana Boreală
7. Hercules: Hercule
8. Lyra: Lira
9. Cygnus: Lebăda
10. Cassiopeia: Regina Etiopiei
11. Perseus: Perseu; tine capul Meduzei
12. Auriga: Vizitiul
13. Ophiuchus: Omul cu Șarpele (Esculap)
14. Serpens: Șarpele .
15. Sagitta: Săgeata
16. Aquila: Vulturul
17. Delphinus: Delfinul
18. Equuleus: Calul mic sau Mânzul
19. Pegasus: Pegas, calul înaripat
20. Andromeda: Andromeda, prinţesa Etiopiei
21. Triangulum: Triunghiul
22. Aries: Berbecul
23. Taurus: Taurul
24. Gemini: Gemenii
25. Cancer: Racul
26. Leo: Leul
27. Virgo: Fecioara
28. Libra: Balanţa
29. Scorpius: Scorpionul
30. Sagittarius: Săgetătorul
31. Capricornus: Capricornul
32. Aquarius: Vărsătorul
33. Pisces: Peștii
34. Cetus: Balena
35. Orion: Orion, vânătorul
36. Eridanus: Rîul
37. Lepus: Iepurele
38. Canis Major: Câinele Mare
39. Canis Minor (Procyon): Câinele Mic
40. Argo: Nava argonauţilor; în prezent este
divizată în trei constelaţii (Carina, Puppis și Vela)
41. Hydra: Hidra, șarpele de apă
42. Crater: Cupa
43. Corvus: Corbul
44. Centaurus: Centaurul
45. Lupus (Bestia): Lupul sau Bestia
46. Ara: Altarul
47 Corona Australis: Coroana Australă
 Constelatiile lui Pieter Dirkszoon Keyser și Frederick de
Houtman (1597) plus Peter Plancius (1600)
1. Apus
2. Chamaleon
3. Dorado
4. Grus
5. Hydrus
6. Indus
7. Musca
8. Pavo
9. Phoenix
10. Triangulum Australe
11. Tucana
12. Volans
Constelatii inventate de Johann Bayer prin
impartirea constelatiilor Leo si Centaurus

1.Coma Berenices
2.Crux
Cele 2 constelatii inventate de Jakob Bartsch in
1624

1.Cameloparadalis
2.Monoceros
Augustin Royer a inventat constelatia Columba
prin impartirea constelatiei Canis Major in 1679

Columba
Constelatiile lui Hevelius (1690)

1. Lacerta: Șopârla
2. Leo Minor: Leul Mic
3. Lynx: Linxul
4. Mons Maenalus: Muntele Mainalo (în Bootes)
5. Scutum: Scutul lui Sobieski al treilea
6. Sextans: Sextantul
7. Vulpecula: Vulpea
Constelatiile lui Lacaille (1750)
1. Antila
2. Caelum
3. Circinus
4. Fornax
5. Horologium
6. Mensa
7. Microscopium
8. Norma
9. Octans
10. Pictor
11. Pyxis
12.Reticulum
13.Sculptor
14.Telescopium
Constelatii “speciale”
Constelații zodiacale (prin care trec planetele,
Soarele și Luna): Aquarius, Aries, Auriga, Cancer,
Capricornus, Cetus, Corvus, Crater, Gemini, Hydra,
Leo, Libra, Ophiucus, Orion, Pegasus, Pisces,
Sagittarius, Scorpius, Scutum, Sextans, Taurus,
Virgo.
Constelații circumpolare pentru România (care
nu apun): Ursa Major, Draco, Ursa Minor, Cepheus,
Cassiopeia, Camelopardalis, Lynx (parţial), Lacerta
(parţial), Perseus (parţial), Cygnus (parţial), Auriga
(parţial), Hercule (parţial).
Constelații prin care se deplasează polul nord ceresc, folosind
graniţele actuale ale acestora: Ursa Minor (între 478 î.e.n. și 2236
e.n.), Cepheus (2236-9080), Cygnus (9080-12380), Lyra cu Vega
stea Polară (12380-14332), Hercules (14332-18900), Draco
(18900-19190), Bootes (19190-19380), Draco cu Thuban stea
Polară (19380-22686y), Ursa Minor (22686-22910), Draco
(22910-23530), Camelopardalis (23530-26720). Polul ceresc face
o rotaţie completă pe cer la fiecare 25.800 de ani. În viitor
constelaţiile se vor modifica și la fel și graniţele. Nu garantăm că
în anul 20.000 constelaţiile vor mai avea numele de azi
Constelațiile prin care trece Calea Lactee. Urmăriţi în orice
anotimp brâul luminos al Căii Lactee prin aceste constelaţii.
Este recomandat să le observaţi prin binoclu dintr-un loc lipsit
de lumini artificiale (veţi vedea forte multe stele): Monoceros,
Canis Minor, Orion, Gemini, Taurus, Auriga, Perseus,
Camelopardalis, Cassiopeia, Lacerta, Cepheus, Cygnus, Lyra,
Sagitta, Vulpecula, Aquila, Ophiucus, Sepens Cauda, Scutum,
Sagittarius, Scorpius, Corona Australis, Lupus, Norma, Ara,
Centaurus, Circinus, Triangulum Australe, Crux, Musca, Carina,
Vela, Puppis, Pyxis, Canis Major.
Constelatiile depistate
Culorile: Cerul Boreal Cerul Austral

Numele latin Numele românesc Prescurtare Genitivul latin Steaua principală Stabilită de

Andromeda Andromeda And Andromedae Alpheratz (Sirrah) Ptolemeu

Antlia Mașina Pneumatică Ant Antliae Lacaille

Apus Pasărea Paradisului Aps Apodis Bayer

Aquarius Vărsătorul Aqr Aquarii Sadalmelik Ptolemeu

Aquila Vulturul Aql Aquilae Altair Ptolemeu
Ara Altarul Ara Arae Ptolemeu
Aries Berbecul Ari Arietis Hamal Ptolemeu
Auriga Vizitiul Aur Aurigae Capella Ptolemeu
Bootes Boarul Boo Bootis Arcturus Ptolemeu
Caelum Dalta Cae Caeli Lacaille
Camelopardalis Girafa Cam Camelopardalis Plancius
Cancer Racul Cnc Cancri Acubens Ptolemeu
Canes Venatici Câinii de Vânătoare CVn Canum Venaticorum Cor Caroli Hevelius

Canis Major Câinele Mare CMa Canis Majoris Sirius Ptolemeu

Canis Minor Câinele Mic CMi Canis Minoris Procyon Ptolemeu

Capricornus Capricornul Cap Capricorni Deneb Algedi Ptolemeu

Carina Carena Car Carinae Canopus Lacaille

Cassiopeia Cassiopeia Cas Cassiopeiae Schedir Ptolemeu

Centaurus Centaurul Cen Centauri Rigil Kentaurus Ptolemeu

Cepheus Cefeu Cep Cephei Alderamin Ptolemeu

Cetus Balena Cet Ceti Menkar Ptolemeu

Chamelaeon Cameleonul Cha Chamaeleontis Bayer

Circinus Compasul Cir Circini Lacaille

Columba Porumbelul Col Columbae Phakt Plancius

Coma Berenices Părul Berenicei Com Comae Berenices Diadem Ptolemeu

Corona Australis Coroana Australă CrA Coronae Australis Alfecca Meridiana Ptolemeu
Corona Borealis Coroana Boreală CrB Coronae Borealis Alphekka (Gemma) Ptolemeu

Corvus Corbul Crv Corvi Alchiba Ptolemeu

Crater Cupa Crt Crateris Alkes Ptolemeu

Crux Crucea Cru Crucis Australis Acrux Hevelius

Cygnus Lebăda Cyg Cygni Deneb Ptolemeu

Delphinus Delfinul Del Delphini Sualocin Ptolemeu

Dorado Peștele de Aur Dor Doradus Bayer

Draco Dragonul Dra Draconis Thuban Ptolemeu

Equuleus Calul Mic Equ Equulei Kitalpha Ptolemeu

Eridanus Eridanul Eri Eridani Achernar Ptolemeu

Fornax Cuptorul For Fornacis Fornacis Lacaille

Gemini Gemenii Gem Geminorum Castor Ptolemeu

Grus Cocorul Gru Gruis Al Nair Bayer

Hercules Hercule Her Herculis Ras Algethi Ptolemeu

Horologium Orologiul Hor Horologii Lacaille

Hydra Hidra Hya Hydrae Alphard Ptolemeu

Hydrus Hidra Australă Hyi Hydri Bayer

Indus Indianul Ind Indi Bayer

Lacerta Șopârla Lac Lacertae Hevelius

Leo Leul Leo Leonis Regulus Ptolemeu

Leo Minor Leul Mic LMi Leonis Minoris Praecipua Hevelius

Lepus Iepurele Lep Leporis Arneb Ptolemeu

Libra Balanţa Lib Librae Zuben Elgenubi Ptolemeu

Lupus Lupul Lup Lupi Ptolemeu

Lynx Linxul Lyn Lyncis Hevelius

Lyra Lira Lyr Lyrae Vega Ptolemeu

Mensa Platoul Men Mensae Lacaille

Microscopium Microscopul Mic Microscopii Lacaille

Monocerus Licornul Mon Monocerotis Hevelius

Musca Musca Mus Muscae Hevelius

Norma Echerul Nor Normae Lacaille

Octans Octantul Oct Octantis Lacaille

Ophiuchus Ofiucus Oph Ophiuchi Ras Alhague Ptolemeu

Orion Orion Ori Orionis Betelgeuse Ptolemeu

Pavo Păunul Pav Pavonis Joo Tseo Bayer

Pegasus Pegas Peg Pegasi Markab Ptolemeu

Perseus Perseu Per Persei Mirphak (Algenib) Ptolemeu

Phoenix Phoenix Phe Phoenicis Ankaa Bayer

Pictor Pictorul Pic Pictoris Lacaille

Pisces Peștii Psc Piscium Alrischa Ptolemeu

Piscis Austrinus Peștele Austral PsA Piscis Austrini Fomalhaut Ptolemeu

Puppis Pupa Pup Puppis Naos Lacaille

Pyxis Busola Pyx Pyxidis Lacaille

Reticulum Reticulul Ret Reticuli Lacaille

Sagitta Săgeata Sge Sagittae Sham Ptolemeu

Sagittarius Săgetătorul Sgr Sagittarii Rukbat Ptolemeu

Scorpius Scorpionul Sco Scorpii Antares Ptolemeu

Sculptor Sculptorul Scl Sculptoris Lacaille

Scutum Scutul Sct Scuti Hevelius

Serpens Șarpele Ser Serpentis Unukalhai Ptolemeu

Sextans Sextantul Sex Sextantis Hevelius

Taurus Taurul Tau Tauri Aldebaran Ptolemeu

Telescopium Telescopul Tel Telescopii Lacaille

Triangulum Triunghiul Tri Trianguli Metallah Ptolemeu

Triangulum Australis Triunghiul Austral TrA Trianguli Australis Atria Bayer

Tucana Tucanul Tuc Tucanae Bayer

Ursa Major Ursa Mare UMa Ursae Maioris Dubhe Ptolemeu

Ursa Minor Ursa Mică UMi Ursae Minoris Polaris Ptolemeu

Vela Velele Vel Velorum Suhail al Muhlif Lacaille

Virgo Fecioara Vir Virginis Spica Ptolemeu

Volans Peștele Zburător Vol Volantis Bayer

Vulpecula Vulpea Vul Vulpeculae Hevelius

Constelatii disparute
 Constelatii disparute
Constelații dispărute sunt constelaţiile care în prezent nu mai sunt recunoscute de
către Uniunea Astronomică Internaţională din diverse cauze. Multe dintre aceste constelaţii au
fost recunoscute perioade lungi, chiar secole, ceea ce înseamnă că au o anumită valoare
istorică. Acestea pot fi întâlnite pe hărţi ale cerului mai vechi.
• Nava Argo (în latină: Argo Navis) este singura dintre cele 48 de constelaţii descrise original
de Ptolemeu care nu este recunoscută.
• Cvadrantul de Perete (în latină: Quadrans Muralis) a fost o constelaţie, creată de
astronomul Jérôme Lalande în 1795.
Cvadrantul (constelaţie)
Nava Argo (constelaţie)
”Constelaţii românești
tradiţionale”
Carul mare(Ursa Major) – carul cu care împăratul Traian a dus
prizonierii daci la Roma ( componenta a originii poporului
român ), aici Carul Omului din Legenda cerului.
Ursa Mare
Scaunul (tronul) lui Dumnezeu sau Mânăstirea (Casiopeia)
Casiopeia
Ciobanul cu oile (Lira)
Lira
Fata de împărat cu cobilița

Vulturul
Coasa (Cepheus)
Cepheus
Puțul cu jgheab (Pegasus + Andromeda)
Pegasus + Andromeda
Capra cu trei iezi (Auriga )
Auriga
Hora sau Casa cu ogradă (Corona Borealis )
Corona Borealis
 Cloșca cu pui (Pleiade)

Tezaurul de la Pietroasa, aşa numita „Cloşcă cu

puii de aur”, tezaur arheologic de origine
germanică, descoperit în judeţul Buzău
Pleiade
 Rarița sau Plugul sau Grebla

• RÁRIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă

agricolă asemănătoare cu
plugul
• GRÉBLĂ ~e f. Unealtă
agricolă manuală
 Sfredelul mare sau Spiţelnicul mare

• SFRÉDEL, sfredele, s. n. 1. Unealtă în

formă de bară, prevăzută la un capăt
cu muchii ascuţite sau cu tăișuri și
folosită pentru executarea găurilor;
burghiu. 2. (Art.) Numele popular al
unei constelaţii formate din trei stele.
– Din bg. svredel.
• SPIȚÉLNIC ~ce n. Sfredel cu care se
fac găuri în butucul și în obezile roţii
pentru a monta spiţele. /spiță
+ suf. ~elnic
 Secera

• SÉCERĂ, seceri, s.
f. 1. Unealtă agricolă
manuală folosită la
recoltarea cerealelor prin
tăierea tulpinilor acestora,
formată dintr-o lamă
îngustă și curbată de oţel, cu
tăișul în interior (prevăzut cu
dinţi), fixată într-un mâner
de lemn. 2. Secerat, seceriș
(1). [Var.: (pop.) sécere s. f.]
– Lat. sicilis.
 video

• http://www.descopera.ro/dnews/9812898-cerul-instelat-asa-cum-nu-l-ai-
mai-vazut-pana-acum-video
• http://planetariubm.ro/2011/03/26/povestile-cerului-constelatiile-de-la-a-la-
v-adica-z-prezentate-de-planetariul-baia-mare/