Sunteți pe pagina 1din 18

Etica transplantului de organe

Realizat de Balan Veronica, BM31


Petrache Stepanida, B31
Cuprins
• Introducere
• Glosar
• Istoric
• Date statistice
• Tipuri de transplant
• Tipuri de donatori
• Aspect etic
• Concluzie
• Bibliografie
Introducere
• Transplantarea de organe a fost
posibilă ca urmare a unor îndelungate
cercetări de medicină.
• Aceasta a întâmpinat multe divergențe
etice ce nu au fost echilibrate până în
prezent.
Glosar
insuficienţa de • stare clinico-biologică ce rezultă în urma pierderii
temporare/definitive a funcţiilor organului
organ respectiv.

insuficienţa • imposibilitatea exercitării fiziologicului, incompatibil


cronică de organ cu viața

• recoltarea de organe, tesuturi sau celule umane


prelevarea sănătoase morfologic si functional, în vederea
realizării unui transplant.

transplantul de • activitate medicala complexa care inlocuieste


organe umane compromise morfologic și
organe funcțional, din corpul unui subiect uman

• fragment de țesut sau organ transplantat dintr-o


grefă regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de
la un organism la altul

moartea • alterarea ireversibila a vieții celulelor creierului


(cortex, cerebel și trunchi cerebral), care provoacă
cerebrala încetarea definitivă a funcțiilor encefalului întreg
Istoric
Bariera insuficienţei de organ a fost depăşită în ultimele decade a
secolului XX, odată cu posibilitatea transplantului de organe.

Epoca transplantarilor experimentale de organe a fost deschisă de


către Carell, Ullman, Florescu(1902) care fac primele transplantari
de rinichi lacaine, ulterior urmata si de transplantarea altor organe.

Epoca clinica incepe cu Muray si Merill in 1964, cand se face primul


transplantare de rinichi la om, continuand spectaculos prin transplantarea
cardiaca din Capetown in 1967. Este lesne de inteles ca aceste evenimente
medicale nu au trecut neobservate de opinia publica; dimpotriva acestea au
generat o serie de discutii si controverse pe plan mondial. Au aparut puncte
de vedere diferite, atat pe plan medical cat si pe plan moral, filozofic-
religiosetc.
Date statistice
• La ora actuală în Europa de vest, peste
40.000 de bolnavi sunt în aşteptarea unui
transplant renal, în timp ce numărul de
transplante renale este sub 12.500, din care
sub 6.000 sunt cu donator cu moarte
cerebrală.
• Proporţia de transplante cu donor viu creşte
la 14% în Danemarca, 25% în Suedia, 38%
în Norvegia, 72% în Grecia, 80% în Turcia,
80% în România.
Internațional
• În SUA, la sfârşitul lunii ianuarie 1996,
existau 31.200 pacienţi înscrişi pe o listă de
aşteptare, în timp ce numărul de transplante
efectuate anual nu depăşeşte 10.000.
• Datele statistice arată că până în prezent din cele
250.000 de transplante, peste 60.000 au fost
efectuate cu donator viu. Datele EUROTOLD
(Transplant Organs from Living Donor) arată că în
ţările din Europa de Vest se folosesc anual 1200
grefe cu donator viu (11%) în timp ce în USA
numărul lor este de 1800 (20%).
Republica Moldova
• Ecaterina Cimpoieș - Spitalul Clinic
Republican, 2013 – prima benificiară de
transplant de ficat(fiu);
• În 2017, unui bărbat i-au fost făcute două
transplanturi renale, la 19 ani diferenţă.
• În 2017, în Republica Moldova s-au
efectuat 11 operaţii de transplant hepatic
şi 15 operaţii de transplant renal, organele
fiind prelevate de la 15 donatori.
Tipuri de transplant
• Transplantul de organe solide
(parenchimatoase): rinichi, ficat, cord, plamân,
pancreas, sau transplantul combinat pancreas-
1 rinichi, cord-plămân, ficat-rinichi, etc.

• Transplantul de măduvă osoasă şi ţesuturi


(cornee, piele, os).
2
Tipuri de donori

în viață

„cadavre”
Donori în viață
• Era transplantului renal a început în anul
1954 cu celebra pereche de băieţi a lui Merril
JP, când doi fraţi univitelini au acceptat
•rudă de gradul I respectiv mamă, tată, frate, soră, a
transplantul renal. Donor viu cărei înrudire genetică este cea mai bună cu
primitorul.
Donatorul
•soţ-soţie, prieteni apropiaţi, între care se stabilește o
viu înrudit
legătură emoţională – donează benevol, compatibil
emoţional

Transplantul cu
donatori vii se
aplică exclusiv A 2-a regulă
pentru organele esenţială în
A 3-a regulă
pereche! Excepție transplantul renal
esenţială – donarea
- transplantului este aceea că el
cu donator viu este
hepatic şi exclusiv trebuie să respecte
interzisă pentru
la copil când regula transfuziei
minori.
donorul părinte de sânge izogrup,
poate dona un lob izoRh.
hepatic, sau un
segment hepatic.
Aspect etic
• În anul 1987 Consiliul European al Ministerelor Sănătăţii a opinat că
donarea de organe de la persoane în viaţă trebuie redusă şi dacă
este posibil chiar eliminată. Se argumentează că donarea de organe
s-ar face sub presiuni psihologice şi se încalcă un principiu a lui
Hipocrate „Primam non nocere” (în primul rând să nu faci rău).
• Dincolo de bariera care se interpune între donor şi receptor există o
altă categorie de susţinători care afirmă că donarea este un act de
mare moralitate şi demnitate umană. În multe ţări legislaţia este mult
mai permisivă (exemplu Spania). În Germania, de exemplu, nu
există o lege a transplantului cu donor viu în timp ce în Belgia legea
stipulează că transplantul cu donator viu este acceptată doar în
condiţiile în care viaţa primitorului este în mare pericol. Anglia, spre
exemplu acceptă donorul viu, în timp ce în Italia, Franţa, Germania
transplantul cu donor viu este sub 10%.
• O altă problemă delicată este dacă există sau nu priorităţi pentru
primitorii de grefă renală.
acei bolnavi care din raţiuni de ordin medical au
dificultăţi de continuare a unui program de dializă, au o
patologie asociată dializei ameninţătoare de viaţă şi
pentru care transplantul ar rămâne singura şansă de
supravieţuire.
Donor „cadavru”
Conform criteriilor care uniformizează conceptul de moarte
elaborate în 1981 în SUA, o persoană este considerată moartă
în condiţiile în care:
– atât creierul cât şi trunchiul cerebral nu mai funcţionează;
– moartea cerebrală a fost clar identificată şi din punct de
vedere a ireversiblităţii sale;
– absenţa funcţiei cerebrale trebuie să persiste pe o perioadă
determinată şi uniform acceptată de timp.

cord
• consimțământul rudelor
funcţional
cord oprit • nu mai mult de 30 minute
Aspect etic
– La polul opus se află alte concepţii cum ar fi ţările
musulmane, sau Japonia, care se opun transplantării
cu organe recoltate de la donor cu moarte cerebrală
şi care consideră recoltarea de organe ca o
blasfemie, ca o lipsă de moralitate şi demnitate faţă
de persoană şi faţă de conceptul de moarte. Este
explicaţia posibilă de ce în aceste ţări domină
transplantul cu donor viu.
– Dacă se analizează situaţia reală cu donor cadavru,
la care se adaugă şi contraindicaţiile medicale, vom
constata că acest dezechilibru între cerere şi ofertă
se va menţine permanent, discrepanţa se va menţine
în fiecare an prin creşterea continuă a numărului de
bolnavi care au nevoie de o grefă renală.
Aspect etic
• Cu toate că a existat permanent o preocupare
intensă pentru perfecţionarea criteriilor de
definire a morţii cerebrale, pentru a limita
abuzurile, încă mai persistă reticenţe privind
acceptarea de către populaţie a cărţilor de
donator de organe. Chiar şi-n lumea medicală
există ezitări, pe un eşantion anonim de medici
chestionaţi asupra oportunităţii de a deveni
donatori, un mic procent 5% au fost de acord.
Concluzie
• Până în prezent transplantul de organe a
salvat mii de vieți și deși se confruntă cu o
multitudine de conflicte etice, aceasta este
o modalitate de a salva vieți
• O alternativă ar fi utilizarea celulelor stem,
ceea ce este implementat pe larg, doar că
nu este accesibil tuturor.
Bibliografie
• https://ru.scribd.com/doc/24987785/Etica-
Transplantului-de-Organ
• https://voifidoctor.files.wordpress.com/201
1/12/etica-in-transplantele-de-organe.ppt
• https://www.prostemcell.ro/stiinta-
cercetare/bioetica-transplantul-de-tesuturi-
si-organe.html
• http://www.transplant.gov.md/
Mulțumim pentru atenție