PREMATUR

DISMATUR

POSTMATUR
Nou-născut la termen 37-42 săptămâni

Prematur Sub 37 săptămâni

Postmatur Peste 42 săptămâni

 VG < 37 săptămâni
 GN < 2500g
 Incidența: 9 -11%
 Clasificare dupa greutate
 Gr 1:2500-2000 grame
 Gr2:2000-1500 grame
 Gr3:1500-1000 grame
 • Aceste naşteri se vor dirija spre o maternitate care
Prematurul de 26-30 dispune de o secţie de terapie intensivă neonatală.
săpt. (850-1250 g) • Mortalitatea este între 30-100%.

• Prevenirea sindromului de detresă

respiratorie, prevenirea hipoxiei,
protezarea respiratorie, prevenirea
Prematurul de 30-34 hipotermiei şi alimentaţia parenterală au
săpt. (1250-2000 g) îmbunătăţit foarte mult rata de
supravieţuire la acest grup de copii.
• Mortalitatea este între 10-40%.

• Majoritatea acestor copii evoluează favorabil,

Prematurul de 34-37 nefiind necesară internarea într-un serviciu de
terapie intensivă.
săpt. (2000-2500 g)
• Mortalitatea este între 5-10%.
Factori materni:

 Sarcini multiple
 Naşteri premature în antecedente
 Nutriţia precară înainte şi în timpul gestaţiei
 Vârsta mamei între 16 - 35 ani
 Solicitarea gravidei: stres, ortostatism prelungit,
trepidaţii
 Fumatul-creştere conc. de carboxiHg.
 Consumul de droguri – cocaina
 HTA de sarcină
 Bolile cu transmitere sexuală -ef.direct asupra
uterului şi placentei
 Boli materne acute şi cronice:

- infecții intraamniotice
- infecții intravaginale
- infecții urinare
- pielonefrită
- HTA - preeclampsia
- diabet zaharat
- boli pulmonare sau cardiace
Factori obstetricali:
 Polihidramnios
 Malformații uterine
 Traumatisme uterine
 Placenta praevia

Factori fetali:
Detresa fetală, hipotrofie fetală, malformații
congenitale
Capul are o configuraţie megacefalică, reprezintă 1/3 din lungime.
Suturile sunt dehiscente şi fontanelele larg deschise, dând un aspect de
pseudohidrocefalie.

Faţa este triunghiulară, gura mare şi gâtul subţire. Pavilioanele urechilor

sunt jos inserate, lipite de cap şi cu o slabă dezvoltare a cartilajelor.

Urechile sunt jos inserate, pavilioanele sunt fără pliuri şi schelet

cartilaginos.

Abdomenul este voluminos, evazat din cauza hipotoniei muşchilor

abdominali şi a volumului mare al ficatului, contrastând cu toracele.
Tegumentele sunt subţiri, uscate, cu o descuamare fină, de culoare roşie
la naştere, care devin palide după o săptămână. Lanugo este abundent
pe faţă, membre şi partea posterioară a trunchiului, iar vernix caseosa
este în cantitate redusă sau lipseşte.
Unghiile sunt moi, scurte şi lipsite de striaţii longitudinale. Părul este
subţire şi rar.
Glandele mamare apar ca simple pete pigmentare, fără prezenţa
nodulului.
Sistemul osos este slab mineralizat, lipsesc nucleii de osificare din
epifiza distală femurală şi epifiza proximală tibială.
Sistemul muscular este redus şi hipoton
Organele genitale externe - incomplet formate (testiculii necoborâţi în
scrot, iar la fetiţe, labiile mari nu acoperă labiile mici şi clitorisul ).
6. Dificultăţi de adaptare la viaţa extrauterină

1. Deficienţa funcţiei de ventilare

Surfactantul:
• sintetizat de pneumocitele granulare tip II, din
săptămâna 22 de gestaţie şi eliberat în alveole cu rolul
de a scadea tensiunea superficiala la nivel alveolar si
de a impiedica colabarea alveolelor
• Sinteza surfactantului este deficitară sub 37 săptămâni de
gestaţie
• Lipsa surfactantului duce la boala membranelor hialine sau
detresa respiratorie idiopatica
 2. Deficienţa funcţiei de nutriţie
• Musculatura hipotonă determină mişcări peristaltice lente, care favorizează
meteorismul.

3. Deficienţa funcţiei de excreţie

• Scăderea filtrării glomerulare , reabsorbţie tubulare, capacității de concentrare,
diurezei osmotice.
Se consideră că prematurul reţine sodiul şi are tendinţă la edeme.

4. Hipoglicemia prematurului
• Hipoglicemie neonatală moderată, frecvent asimptomatică, datorată rezervelor mici
de glicogen şi lipide, aportului alimentar scăzut în primele zile, nedezvoltării
enzimelor gluconeogenetice şi cerinţelor mari de glucoză.
 8. Deficienţa mijloacelor de apărare
antiinfecţioasă

• Rezistenţa scăzută la infecţii, care evoluează latent,

fără febră, cu alterarea stării generale şi cu caracter
septicemic.
Tendinţă la hipotermie, dată de un dezechilibru între cele doua
componente ale termoreglarii:

termoliza crescută vs. termogeneza scazută

• Prognosticul la nou-născutul
prematur este dependent de
greutatea la nastere (GN) şi
varsta gestationala (VG).

 Cauze de deces:
 Insuficienta respiratorie-
Sindrom de detresa respiratorie-
Boala membranelor hialine
(IR – SDR –BMH)
• Hemoragii intracraniene
• Sepsis
• Malformații congenitale

Prematuritatea reprezintă
cauza principală de
mortalitate neonatală.
 Cel mai mare vârf în primele 24 ore, prin
insuficienţă respiratorie;

Un vârf mai redus, în următoarele 24 ore în urma

bolilor pulmonare şi a hemoragiei ventriculare;

Un al treilea vârf mai mic şi mai tardiv, dat de

infecţii.
 Dispunerea depozitelor de
Menţinerea căldurii grăsime brună

 Prematurul este plasat în

incubator.

 Controlul repetat al
temperaturii incubatorului, a
temperaturii prematurului (până
la stabilizarea ei la 36,70C).

 Controlul umidităţii (50-65%).

Incubator Sursă de încălzire deschisă
 Prevenirea infecţiilor

 Secţie separată, cu spaţii mai mari pentru fiecare prematur.

 Personal separat de restul secţiei de nou-născuţi.
 Spălarea frecventă a mâinilor (înainte şi după manipularea
prematurului).
 Posibilităţi de izolare în cadrul secţiei.
 Dezinfecţia incubatoarelor, chiuvetelor, sterilizarea
incubatoarelor, schimbarea filtrului, a izoletelor, a
instrumentarului, tubulaturii, controlului bacteriologic al
eficienţei acestor măsuri, spălarea pereţilor încăperii,
sterilizarea rufăriei.
 Menţinerea respiraţiei

 Echipament de reanimare adecvat

în sala de travaliu şi secţia de
nou-născuţi, încadrate cu personal
bine instruit.
 Metode corecte de reanimare în
caz de hipoxie.
 Oxigenoterapie, în caz de
cianoză.
 Observarea atentă a prematurului
în primele ore, pentru depistarea
sindromului de detresă
respiratorie, a crizelor de apnee, a
cianozei, stridorului, convulsiilor.
 Nou-născutul va fi plasat în
incubator având capul uşor
ridicat şi gâtul în uşoară
extensie.

 Această poziţie poate fi

obţinută prin plasarea unui
sul din material sub umerii
copilului.
Managementul postnatal, după identificarea elementelelor de instabilitate
presupune:
 1. Asigurarea funcţiei respiratorii
 2. Prevenirea hipoglicemiei (La toţi nou-născuţii cu distrofie
accentuată se va administra în perfuzie glucoza 10%, 60 ml/kgc. Se
menţine perfuzia până când alimentaţia orală devine bine tolerată).
 3. Prevenirea hipotermiei
 4. Prevenirea sau tratarea eventualelor infecţii.
 5. Prevenirea sau tratarea anomaliilor sangvine, de exemplu a
policitemiei.
 6. Evaluarea si prevenirea hemoragiilor.
 7. În condiţiile prezenţei acidozei, se va asocia şi bicarbonat de sodiu,
în doză de 2 mEq/kgc/zi, soluţie semimolară.
15.1 Complicaţiile frecvente ale prematurităţii

Sindromul de detresă respiratorie idiopatică.

Hemoragia intraventriculară.

Retinopatia prematurităţii.

Hiperbilirubinemia cu bilirubină indirectă.

Anemia precoce a prematurului.

 1. Tuburări respiratorii – declanşate în special de lipsa surfactantului.

 Probleme cardio-circulatorii.

 Afectare cerebrală- în special ca urmare a hemoragiilor intracerebrale.

 Dificulăţi ale termoreglării.

 Afectarea tractului gastro-intestinal.

 Tulburări ale sistemului imun şi circulator.

 Tulburări ale sistemului endocrinologic.

 Greutatea minimă este de 2300 g,

 Creşterea ponderală este regulată,

 Starea generală este bună,

 Acasă există condiţii satisfăcătoare.

 Termenul Small for gestation age (SGA) sau dismatur se referă la
nou-născuţii la termen dar cu greutate mica fata de varsta
gestationala
Infecţii cronice intrauterine (în special
citomegalia şi rubeola).

Fumatul

Femeia care a avut

un copil dismatur

Femeia gracilă
Aspectul dismaturului:
1. Aspect „îmbătrânit”,
2. Descuamare generală, în special la nivelul palmenlor şi plantelor,
3. Tegumente uscate,
4. Cordon ombilical subţire, prin reducerea cantităţii gelatinei Wharton,
5. Pete de meconiu,
6. Tegumente de culoare roşie intensă, datorată policemiei,
7. Tremor al extremităţilor produs de hipoglicemie sau hipocalcemie,
8. Semne vizibile de hipoxie (cianoxă, reducerea mobilităţii)
Evaluarea trebuie să fie cât mai exactă, pentru stabilirea conduitei
terapeutice imediate.
Dismaturul pune la naştere următoarele probleme:
Asfixia la naştere

Hemoragia pulmonară

Hipoglicemia

Hipocalcemia

Hipotermia
Sindromul de hipervâscozitate sanguină

Malformaţiile congenitale
 1. Asigurarea funcţiei respiratorii (Imediat după naştere, se va
preveni pneumonia prin aspiraţie de meconiu, prin aspirarea traheală a
lichidului amiotic inhalat).
 2. Prevenirea hipoglicemiei (La toţi nou-născuţii cu distrofie
accentuată se va administra în perfuzie glucoza 10%, 60 ml/kgc. Se
menţine perfuzia până când alimentaţia orală devine bine tolerată).
 3. Prevenirea hipotermiei (Se va preveni stresul hipotermic prin
plasarea nou-născutului în condiţii de neutralitate termică.)
 4. Prevenirea sau tratarea eventualelor infecţii.
 5. Prevenirea sau tratarea anomaliilor sangvine, de exemplu a
policitemiei.
 6. Evaluarea si prevenirea hemoragiilor.
 7.Combaterea acidozei metabolice
Se consideră postmatur nou-născutul cu vârsta gestaţională
mai mare de 42 de săptămâni.
 Cauzele exacte nu sunt cunoscute.

 Se consideră că o sarcină anterioară în care s-a depăşit termenul de 42

de săptămâni creşte riscul unor sarcini viitoare cu nou-născut
postmatur.
 Creştere ponderală accentuată a mamei (BMI>25).
 Vârsta mică sau înaintată a mamei.
 Printre cauzele cunoscute se numără : anomalii genetice ( trisomia 18),
Sex masculin.
 Absenţa vernix caseosa

 Absenţa Lanugo

 Pilozitate capilară abundentă, unghii lungi

 Ţesut celular subcutanat slab reprezentat

 Exces de piele, cu pliuri cutanate multiple

 Tegumente uscate şi crăpate

 Cordon ombilical subţire.

 Stadiul I
Tegumente încreţite, descuamate, fisurate;
Scăderea ţesutului celular subcutanat;
Tegumente largi, cu falduri;
Copil alert, cu privirea vie.

Stadiul II – se adaugă:
Tegumente impregnate cu meconiu;
Uneori asfixie la naştere.

Stadiul III – la semnele din stadiile I şi II se adaugă:

Bont ombilical şi unghii impregnate cu meconiu;
Risc crescut de deces fetal şi neonatal.
 1. Asfixie
 2. Aspiraţie de meconiu
 3. Infecţii
 4.Tulburări de adaptare
 5. Hipoglicemie
 6. Hipotermie
 7. Convulsii
 8. Afectare neurologică
 9. Nou-născuţi macrosomi.
 Postamturii tind la o greutate peste limita superioară.

 Complicaţiile pe termen scurt produse de greutatea mare la

naştere sunt reprezentate în special de: fracturi, dificulăţi în
străbaterea strâmtorii superioare a bazinului, precum şi în
producerea de leziuni ale craniului ( fracturi, echimoze,etc).

 Complicaţiile pe termen lung sunt reprezentate de

suprapondere, obezitate, diabet zaharat, tulburări
hormonale,etc.
 Managementul postnatal, după identificarea elementelelor de
instabilitate presupune:
 1. Asigurarea funcţiei respiratorii (Imediat după naştere, se va
preveni pneumonia prin aspiraţie de meconiu, prin aspirarea traheală a
lichidului amiotic inhalat).
 2. Prevenirea hipoglicemiei (La toţi nou-născuţii cu distrofie
accentuată se va administra în perfuzie glucoza 10%, 60 ml/kgc. Se
menţine perfuzia până când alimentaţia orală devine bine tolerată).
 3. Prevenirea hipotermiei (Se va preveni stresul hipotermic prin
plasarea nou-născutului în condiţii de neutralitate termică.)
 4. Prevenirea sau tratarea eventualelor infecţii.
 5. Prevenirea sau tratarea anomaliilor sangvine, de exemplu a
policitemiei.