Sunteți pe pagina 1din 193

INTRODUCERE IN

IMAGISTICA
DENTARA
Metode radio-imagistice

• IMAGISTICA CU RAZE X
• Radiografia standard (analog +
digitala)
• Tomografia computerizata – Dental CT
• Cone Beam CT – CB CT

• IMAGISTICA PRIN REZONANTA


MAGNETICA
- Rol limitat, in special in studiul articulatiei
temporo-mandibulare
CE SUNT RAZELE X ?
IMAGISTICA CU RAZE X
- radiatia electromagnetica -
Radiaţia electromagnetică – formă de transport a
energiei; ( undă transversală, în care câmpurile
electric şi magnetic oscilează perpendicular pe
direcţia de propagare a undei);
Este caracterizată prin:
– lungimea de undă (λ) – distanţa dintre două unde succesive (măsurată
în metri);
– Amplitudinea – intensitatea, - înălţimea undei;
– Frecvenţa (f) – numărul de oscilaţii în unitatea de timp; se măsoară în
hertz-i (Hz);
– Viteza c = f x λ (m/s); viteza de deplasare a radiaţiei electromagnetice
este de 3x108 m/s (viteza luminii în vid);
IMAGISTICA CU RAZE X
- locul razelor X în spectrul electromagnetic -

ra d io m ic ro u n d e S p e c tru R aze X R aze


v iz ib il gam a
W : 103 m 10 -2 m 0 .5 x 1 0 -6 m 10 -1 0 m 10 -1 2 m
F: 104 H z 108 H z 10 15
Hz 10 18
Hz 10 20
Hz
PRODUCEREA RAZELOR X
IMAGISTICA CU RAZE X
- producerea razelor X -
Razele X sunt produse
în tubul radiogen
Acesta converteşte
energia electrică în raze
X, cu producerea
concomitentă de
căldură.

Electronii furnizaţi de catod prin încălzirea unui filament – focalizaţi şi acceleraţi


către anod prin aplicarea unei diferenţe de potenţial de ordinul zecilor de kV;
Anodul de Cu (bun conducător de căldură) – pe suprafaţa sa o pastilă de
tungsten (focar), care produce razele X în urma “bombardamentului” cu
electroni;
suprafaţa anodului este înclinată (7-20) – controlează lărgimea fasciculului generat
(aceasta influenţând netitatea geometrică a imaginii);
suprafaţa focarului: mică (0,3-0,6 mm) sau mare (1-1,2 mm) funcţie de aplicaţie;
Întregul ansamblu e situat într-o incintă vidată care la rândul ei este plasată într-o
IMAGISTICA CU RAZE X
- producerea razelor X – tubul radiogen -

• Fasciculul de raze X obţinut este policrom (conţine


fotoni cu energie variabilă) fiind mai departe filtrat
(sunt reţinuţi fotonii cu energie joasă) şi colimat
printr-un sistem de diafragme (fascicul util) pentru
a minimiza expunerea la regiunea de interes.

• Căldura este disipată prin intermediul anodului de


cupru şi a fluidului de răcire
PROPRIETATILE RAZELOR X
• Intensitatea – scade cu pătratul distanţei;
• Penetrabilitatea – exprimă calitatea radiaţiei; este dependentă
de lungimea de undă (funcţie de diferenţa de potenţial aplicată
tubului – cu cât mai mare cu atât raze mai “dure”, lungime de
undă mică);
• Atenuarea – diminuarea intensităţii radiaţiei ce străbate un corp
material prin absorbţie şi difuziune (împrăştiere);
• Absorbţia – cantitatea de radiaţii “sustrasă” radiaţiei incidente:
absorbţia=Z4xλ3xρxd
• Efectul de luminiscenţă – emisia unei radiaţii optic vizibile
albastru-verde de către unele materiale când sunt expuse la
raze X (foliile întăritoare, ecranul fluoroscopic);
• Efectul fotochimic – utilizat în radiografie.
IMAGISTICA CU RAZE X
- principiu general -
• Fasciculul de raze X (fascicul incident) – trece prin regiunea anatomică de
examinat, este absorbit diferenţiat în funcţie de compoziţia chimică a structurilor
(numărul atomic Z al atomilor componenţi), densitate (ρ), grosime (d)
• La ieşirea din pacient, fasciculul de radiaţii (emergent) este atenuat energetic,
neomogenitatea sa exprimând diferenţele de absorbţie ale organelor/ţesuturilor
străbătute;

• Fasciculul emergent întâlneşte apoi suportul (film radiologic, ecran fluorescent,


detectori) care transformă – pe baza efectelor ionizat şi fotochimic - informaţia
latentă transportată de fotonii X în imagine structurată, utilă.
PROPRIETATILE RAZELOR X
- EFECTUL FOTOCHIMIC -

 razele X determină reducerea bromurii


de argint la argint metalic
 cantitate mare de raze X – cantitate
mare de argint liber oxidabil – negru
 cantitate mică de raze X – cantitate
mică de argint liber oxidabil – alb
 contrastul: nuanţe de gri
IMAGISTICA CU RAZE X
- legile formării imaginii radiologice -

 legea proiecţiei conice


 legea incidenţelor tangenţiale
 efectul de sumaţie
 paralaxa
IMAGISTICA CU RAZE X
- legile formării imaginii radiologice -

• Proiecţia conică: fasciculul de raze X fiind conic, dimensiunile şi


forma corpului radiografiat variază în raport cu:

• poziţia corpului în fascicul • distanţele focar (F)-film


(f), obiect (O)-f, F-O
IMAGISTICA CU RAZE X
- legile formării imaginii radiologice -

• Sumaţia (şi substracţia)


planurilor: imaginea radiologică
este o imagine bidimensională a
unui corp tridimensional, fiind în
acelaşi timp o sumaţie a tuturor
straturilor – dacă sunt opace =
sumaţie pozitivă, dacă sunt şi
structuri transparente =
substracţie
IMAGISTICA CU RAZE X
- legile formării imaginii radiologice -
• Paralaxa: proiecţiile a două elemente structurale suprapuse, dar
situate la adâncimi diferite în corpul de radiografiat se suprapun
sau sunt vizualizate separat funcţie de înclinarea fasciculului faţă
de planul corpului, obţinută:

Prin rotaţia corpului în fascicul Prin deplasarea sursei de raze X


IMAGISTICA CU RAZE X
- legile formării imaginii radiologice -
Paralaxarea
IMAGISTICA CU RAZE X
- legile formării imaginii radiologice -
• Incidenţele tangenţiale: conturul unei imagini este net atunci
când raza incidentă este tangenţială la conturul structurii
respective (scizură, tăblie osoasă);

Secţiune
os Proiecţie Proiecţie
transversală ortogradă
IMAGISTICA CU RAZE X
- legile formării imaginii radiologice -
• Incidenţele tangenţiale: conturul unei
imagini este net atunci când raza incidentă
este tangenţială la conturul structurii
IMAGISTICA CU RAZE X
- radiografia -
– Standard
• imaginea obţinută este analogică;
• suportul utilizat pentru imagine – filmul radiologic:
• expunere directă (intraorale)
• expunere indirectă / cu ecrane întăritoare (extraorale) -
teleradiografii, ortopantomografii şi radiografii cranio-
faciale.
IMAGISTICA CU RAZE X
- RADIOGRAFIA STANDARD-
IMAGISTICA CU RAZE X
- APARATUL RONTGEN

mobile - care pot fi deplasate fixe - montate pe tavan sau pe perete


cu uşurinţă în cabinet
Părţile componente ale aparatului
roentgen dentar

monoblocul,
sistemul de comandă,
sistemul braţelor articulare şi de fixare al aparatului.
Părţile componente ale aparatului
roentgen dentar

Monoblocul conţine:
tubul radiogen,
transformatorul de
înaltă tensiune,
transformatorul de
joasă tensiune.
Monoblocul
Aceste componente sunt protejate de: cupola plumbată a aparatului si baia de
ulei de răcire .
Protecţia pacientului si a personalului impun folosirea:
filtrului de aluminiu pentru îndepărtarea razele moi din spectrul radiaţiei,
colimatorului,
dispozitivului de centrare a aparatului Rx dentar - "conul localizator".
Transformatoare, filtrul de aluminiu
Transformatorului de înaltă tensiune asigură o
diferenţă importantă de potenţial electric între
catod şi anod. Aparatele roentgen dentare au o
tensiune care variază între 55kV şi 80 kV.
Transformatorul de joasă tensiune are rolul de a coborî
tensiunea reţelei (220V) până la 12V cât este nevoie
pentru a obţine incandescenţa filamentului
catodului.
Filtrul de aluminiu cu grosimea care variază între 1,5 –
2,5 mm pentru îndepărtarea razelor moi din spectrul
radiaţiei şi are posibilitatea de realizare şi a unei
filtrări totale.
Colimatorul
Colimatorul permite asigurarea unei colimări primare şi
a unei colimări secundare.
Colimarea primară se realizează prin calibrarea
orificiului de ieşire a radiaţiilor. Acesta poate fi
cilindric sau rectangular, cu aproximativ aceeaşi
dimensiune ca şi filmul radiologic intraoral, cu
scopul de a reduce la maximum propagarea laterală,
în exces a radiaţiilor.
Colimarea secundară necesită un sistem suplimentar de
colimare care are rolul de a reduce diametrul
fasciculului de raze X şi este realizat de către noile
tipuri de con localizator.
Dispozitivul de centrare al aparatului Rx
dentar - "conul localizator"
Are un dublu rol de:
centrare a fascicolului de raze X către regiunea de
radiografiat,
dirijare pe întreaga suprafaţă a filmului a fasciculului de
radiaţii, în concordanţă cu înclinaţia specifică incidenţei
de realizat.
Aspectul acestor dispozitive de centrare a variat mult
de-a lungul anilor la fel ca şi distanţa legală dintre
focar şi pielea regiunii de examinat
Dispozitivul de centrare al aparatului Rx
dentar - "conul localizator"

con localizator scurt,


din ebonită, de
formă conică (fig. a),
con localizator scurt
metalic, cu aspect
cilindric (fig. b)
Dispozitivul de centrare al aparatului Rx dentar
- "conul localizator"
con localizator lung din metal cu vârf din plastic (fig. c),
con localizator lung din metal/plastic, cu pereţii plumbaţi, de formă rectangulară (fig.
d),
con localizator lung de 40-41cm din plastic care are colimator metalic cilindric (fig.e).
Dispozitivul de centrare al aparatului Rx dentar
- "conul localizator"
Folosirea noilor conuri localizatoare cilindrice sau
rectangulare cu pereţi plumbaţi a permis:
reducerea suprafeţei fasciculului la nivelul regiunii dento-
alveolare de radiografiat,
limitarea suprafeţei expuse şi a volumului în profunzime expus
razelor X prin aplicarea la conul lung a unui disc de plumb
cu deschidere identică cu dimensiunea radiografiei ce
urmează să fie realizată: 2/3cm, 3/4 cm, 2,5/5,5cm.
datorită lungimii conurilor, să se reducă până la anulare efectul
de mărire a imaginii dento-alveolare obţinute prin proiecţia
conică a razelor X.
folosirea unor suporturi de fixare a filmului dentar absolut
necesare realizării tehnicilor planurilor paralele şi bite-wing.
Sistemul de comandă
Majoritatea aparatelor roentgen moderne au un sistem
cu următoarele componente:
tasta de pornire / oprire a aparatului, cu semnalizare
luminoasă,
tasta de selectarea a modalitaţii de realizare a imaginii
dento-alveolare în mod analogic, pe filmul dentar sau
digital folosind un senzor,
tasta de reglare a timpului care poate fi: electronică, cu
impuls, clockwork
tasta de reglare a kilovoltajului cu variante în funcţie de
categoria de pacienţi (copil/adult) şi de tipuri
constituţionale la adulţi
Sistemul de comandă
tasta pentru stabilirea timpului
de expunere:
de tip numerică, la care timpul
este selectat în secunde,
de tip anatomică, la care timpul
de expunere este ajustat
automat în funcţie de tasta
corespunzătoare ariei şi
dintelui selectat pentru a fi
radiografiat,
sistem de avertizare sonoră
şi/sau luminoasă care indică
expunerea la razele X a
regiunii stabilite
Sistemul de comandă

Alte aparate pot avea:


tasta de selectare a vitezei filmului,
tasta de selectare a dimensiunilor pacientului,
tasta de alegere a voltajului
tasta pentru Kilovoltaj
tasta de miliamperaj,
tasta de ajustare a parametrilor funcţie de distanţa focar-
piele.
Sistemul braţelor articulare şi de fixare
al aparatului
Există trei variante de susţinere a aparatelor roentgen
dentare:
sistemul cu tijă rigidă verticală folosit la aparatele mobile,
sistemul cu fixare pe perete,
sistemul cu fixare pe tavan,
sistemul cu tijă rigidă verticală folosit la aparatele
mobile, uşor de deplasat dintr-o încăpere în alta. La
partea superioară a tijei este fixat tabloul de
comandă al aparatului.
Sistemul braţelor articulare şi de fixare
al aparatului
sistemul cu fixare pe perete, este cel mai folosit în
cabinetele dentare. El conţine un suport metalic care
are ataşat tabloul de comandă şi braţul articular mobil.
sistemul cu fixare pe tavan, este avantajos datorită
spaţiului mic necesar pentru amplasare dar uneori
ridică probleme de ancorare pe tavan.
Ultimele două sisteme reprezintă o soluţie optimă pentru
cabinetele în care funcţionează 2 unituri dentare cu
condiţia respectării riguroase a normelor de
radioprotecţie (expunerea se face doar la un pacient,
timp în care unitul vecin este liber).
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ

Hounsfield 1919-2004 Cormack 1924-98


TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ

• Computer tomografia (CT) este o tehnică imagistică care generează


imagini secţionale în plan axial prin baleierea unui fascicul de raze X
în jurul corpului de examinat;
• CT se bazează pe determinarea coeficienţilor de atenuare (absorbţie)
liniară în ţesuturi – densitate – a unui fascicul de raze X ce străbate
corpul, imaginea CT fiind astfel o “hartă” a distribuţiei densităţilor
tisulare în volumul secţiunii examinate;
– Un fascicul colimat (îngust) de raze X străbate corpul pacientului iar
intensitatea fasciculului emergent este măsurată de către o coroană de
detectori, dispuşi diametral opus faţă de tubul de raze X;
– pentru o poziţie dată a tubului radiogen valoarea măsurată a intensităţii
fasciculului emergent se numeşte proiecţie;
– imaginea obiectului din fascicul este RECONSTRUITĂ de computer prin
analiza matematică a multiplelor sale proiecţii.
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ

1975 2005
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATĂ

• Gantry (tunel) – având o deschidere cu un diametru de 54 – 70 cm şi


putându-se înclina cu 15-40, conţine:
– Tubul de raze X
– Detectorii; sistemul de achiziţie a datelor (DAS)
– Circuitele de răcire
– Sistemele de colimare (la ieşirea din tub şi la intrarea în detectori)
• Masa mobilă
• Generatorul de raze X
• Computer (reconstruieşte pe baza datelor furnizate de detectori şi a software-
ului imaginea CT); stochează datele pe HDD;
• Consola cu monitorul TV
• Sistemul de stocare/arhivare a imaginilor (HDD, CD-R/RW, MOD, dispozitive
hardcopy pe filme de imagistică – cu developare umedă sau uscată – sau
hârtie).
IMAGISTICA CU RAZE X
- computer tomografia -

• CT este o metodă imagistică secţională; secţiunile se


realizează în plan axial, grosimea lor fiind de 1-10 mm;
• CT a eliminat sumaţia planurilor;
• CT lucrează cu noţiunea de densitate, derivată din
coeficientul de atenuare;
• Unitatea de măsură a densităţii este denumită Unitate
Hounsfield (UH), după numele iniţiatorului metodei; prin
convenţie apa are densitatea de 0 UH, aerul de – 1000 UH,
osul +1000 UH.
Cone Beam Computed
Tomography

CB CT
Ce este CBCT?
-Tehnologie similara cu
CT-ul
-Foloseste un fascicul
conic de raze X
-Detectorul este plat
-Achizitie in volum
Unitati CB-CT

NewTom 3G by AFP Galileos by Sirona MercuRay by Hitachi

I-CAT by ISI 3D Accuitomo Iluma by IMTEC


by J. Morita
cone-beam CT
(CBCT)
cone-beam CT
(CBCT)
cone-beam CT
(CBCT)
cone-beam CT
(CBCT)
Avantaje CB CT
Doza de radiatie mai mica fata de CT spiral
Design mai compact
Imagini superioare celor panoramice clasice
Pret mai scazut fata de
un CT spiral
Doza:
Panoramic: 6-20 µSv
CBCT: 20-70 µSv
CT: 200-350 µSv
Applications of CBCT
Perfect pentru pregatirea implanturilor
“Virtual Surgery”
Detectie tumori(la o doza a radiatiilor de doar
1/5 fata de CT conventional)
Vizualizare sinusuri
CBCT vs. Panoramic

Cephalometric CBCT Cephalometric Panoramic


image image

The i-Cat CBCT


Inconveniente
Mai multe artefacte
Contrast mai scazut
Timp de scanare mai lung – artefacte de miscare
Calitatea imaginilor usor mai scazuta fata de CT-
ul conventional

CBCT
Periodontal ligament spaces easily recognizable in the
dental CT but not satisfactory in the CBCT
Cncluzii CB CT
CBCT mai putin radiant decat CT
CBCT imagini si informatii superioare celor panoramice
clasice
Mai practic decat CT
FILMUL RADIOLOGIC
FILMUL RADIOLOGIC

Filmul radiologic folosit în radiologia dentară:


expunere directă (intraorale)
expunere indirectă / cu ecrane întăritoare (extraorale) -
teleradiografii, ortopantomografii şi radiografii
cranio-faciale.
Filmul dentar
filmul propriu-zis,
anexe
hârtie neagră
foiţă subţire de plumb
înveliş exterior – rezistent la
umezeală
filmul propriu-zis
Caracteristicile filmelor
radiologice dentare
dimensiunile,
densitatea,
sensibilitatea,
contrastul
definiţia filmului.
Dimensiuni Film dentar
Filmul dentar
Densitatea filmului
capacitatea filmului de a se înnegri în urma iradierii.
concentraţia de bromură de argint a filmului radiologic
dentar
25 g/m² vs. 6,5 g/m²

grad ridicat de sensibilitate şi contrast al filmului


radiologic dentar.
Sensibilitatea filmului
capacitatea acestuia de a se înnegri la doze mici
de radiaţie.
dependentă de:
mărimea granulelor de AgBr
amestecuri radiosensibile
densitatea filmului.
Sensibilitatea filmului

grupa C
grupa D – filme cu sensibilitate medie
(ex. Kodak Ultraspeed D)
grupa E – filme cu sensibilitate mare care reduc
expunerea cu 50% faţă de filmele din grupa D
(ex. Ektaspeed E Kodak, AGFA Dentus M2)
grupa F – filme cu sensibilitate foarte ridicată
(ex. In Sight Kodak)
Contrastul filmului
capacitatea filmului radiologic de a oferi diferenţe de
tentă între zonele filmului care au recepţionat mai
multe radiaţii şi zonele care datorită atenuării au
recepţionat mai puţine radiaţii.
este dependent de densitatea şi mărimea granulelor de
bromură de argint.
Definiţia filmului

capacitatea filmului de a permite realizarea unor


imagini în care structurile explorate să fie bine
conturate şi delimitate.
depinde de:
fineţea granulelor de bromură de argint
grosimea suportului de poliester.
mărimea focarului anodului
cantitatea de radiaţii secundare
imobilitatea pacientului şi a filmului în timpul expunerii.
Învelişul filmului
poliester, mai rar din carton, ambalajul (învelişul)
roluri:
găzduieşte filmul şi anexele sale,
protejează filmul de lumină,
protejează filmul împotriva umezelii,
protejează filmul împotriva zgârieturilor şi îndoirilor,
asigură o poziţionare stabilă în interior a filmului şi anexelor
Anexe
foiţă de hârtie sau carton subţire de culoare neagră
aşezată de o parte şi de alta a filmului
roluri:
protejează filmul împotriva solicitărilor mecanice
protejează filmul împotriva acţiunii luminii
uşurează scoaterea filmului din ambalaj în vederea
developării şi îl protejează împotriva zgârieturilor
Anexe
Foiţă de plumb de dimensiunile filmului
roluri:
protejează filmul în timpul expunerii de radiaţiile secundare
care au sens retrograd,
protejează părţile moi intraorale şi structurilor contralaterale
de acţiunea radiaţiilor directe care trec prin filmul
radiologic
oferă un grad de fermitate pachetului
Prelucrarea filmului radiologic
dentar
3 metode de developare a filmului radiologic
dentar:
developarea manuală,
developarea automată,
developarea cu soluţii existente în ambalajul
filmului (film autodevelopant).
Prelucrarea filmului radiologic
dentar
 În primele două situaţii filmul se scoate din
ambalaj doar în camera obscură sau în interiorul
maşinilor de developare automată parcurgând
următoarele etape:
› deschiderea fermă ambalajului la nivelul clapetei
superioare libere,
› desprinderea foiţei negre,
› fixarea filmului în clamă,
› developarea filmului în soluţiile de revelator şi apoi în
fixator, sau în maşina automată.
Componentele aparatelor de
developare automată
Avantajele aparatelor de
developare automată
Timp scurt de developare ce variază între 2
şi 4 minute.
Eliminarea necesităţii camerei obscure
Condiţiile de realizare a developării sunt
standard şi uşor de obţinut.
Înlocuirea soluţiilor de developare şi fixare
este uşoară.
Dezavantajele aparatelor de
developare automată
Necesită respectarea unor norme stricte de
întreţinere şi verificare periodică.
Echipamentul este relativ scump.
Maşinile sunt specializate uneori pentru
developarea exclusiv a filmelor dentare
Tehnici de radiografie intraorală
1. Periapicale
(Retrodentoalveolare - RDA)
2. Bitewing
3. Ocluzale
1.Radiografii periapicale
• Prezintă coroana si rădăcinile
dinţilor dintr-o anumită zonă
• Trebuie să includă regiunile
apicale
• Trebuie să includă cel puţin 2
mm din osul periapical
Principii de bază pentru realizarea
radiografiile periapicale
• anatomia dinţilor şi a maxilarelor
• poziţia capului pacientului
• angularea razei X
– angulaţia verticală
– angulaţia orizontală
• punctul de intrare al razei X
• plasarea filmului
Axele lungi ale dinţilor
• maxilar
Axele lungi ale dinţilor
• mandibulă
Axe aparente vs. axe reale
Angularea
orizontală

Ortoradialitatea
Poziţia capului pacientului
• ortostatism / şezut
• planul ocluzal al arcadei de radiografiat – orizontal
• planul sagital vertical

• linia de orientare maxilară:


tragus – aripioara nasului
• linia de orientare mandibulară
tragus - colţul gurii (uşoară extensie a capului
Tehnici de radiografiere periapicale

Tehnica bisectoarei

Tehnica paralelismului
Tehnica planurilor paralele
– Raza centrală perpendiculară pe receptor
– Raza centrală perpendiculară pe dinte
– Receptor paralel cu dintele
– Distorsionare mai scăzută
Tehnica paralelismului
Sursa de raze X
Osul maxilar

Axa dintelui
Detector
Tehnica bisectoarei
• Raza centrală este perpendiculară pe
bisectoarea imaginară dintre axul
dintelui şi axul receptorului
• Tehnica Cieszynski-Dieck
Tehnica bisectoarei
RC este direcţionată pe
mijlocul dinţilor de
RC explorat, perpendicular
la bisectoarea unghiului
format de planul axului
lung al dintelui cu planul
filmului
Tehnica bisectoarei
• Izometrie
• Distorsionare selectivă
• Folosită când spaţiul este
insuficient pentru tehnica
paralelismului
Tehnica Bisectoarei
Avantaje:
• Radiografiere rapida
• Mentinerea filmului intraoral in general nu
pune probleme deosebite pacientului
• ! Centrarea RC implica o buna manualitate
din partea executantului radiografiei
Tehnica Bisectoarei
Dezavantaje:
• Fascicolul de raze X este oblic in raport cu
filmul si structurile dento-alveolare
• Lipsa de paraleleism dintre dinte si film
• Lipsa de suprapunere pe radiografie a
segmentelor oral si vestibular ale rebordului
alveolar
Tehnica Bisectoarei
Dezavantaje:
• Reprezentarea deficitara a smaltului aproximal-ci
• Prezentarea decalata a teritoriului oral si vestibular
a crestei septului alveolar-! Pms
• Mascarea cu material de obturatie a cariei
recidivate sau secundare
• Dificultati in identificarea jonctiunii smalt –dentina- !
ci+pm
Tehnica Bisectoarei
Dezavantaje:
• Suprapunerea osului zigomatic peste
radacinile molarilor superiori
• Suprapunerea crestei oblice externe peste
radacina molarilor mandibulari
• Mentinerea intraorala a filmului de catre
pacienti
2.Bitewing
• Se realizează pentru studiul zonelor de
contact dintre dinţii adiacenţi de la nivelul
unei arcade
• Raza centrală trebuie să fie tangentă la
zonele de contact şi perpendiculară pe
receptor
• Ar trebui să prezinte o minimă
suprapunere orizontală a dinţilor
• Film orizontal / vertical
Tehnici de radiografiere intraorală
Bitewing
Bitewing premolari
3.Incidenţe cu film ocluzal
• metoda Belot
• metoda Simpson
Metoda Belot
• centrare pe „bisectoarea” unghiului format
de axul dintelui (din centrul zonei de
radiografiat) şi planul filmului (planul ocluzal);
• înclinaţiile vor fi diferite pentru diversele
grupe de dinţi.
Metoda Belot
Metoda Belot
Metoda Simpson
• centrare în lungul axului dintelui de
radiografiat, dar de obicei, cu centrare
perpendiculară pe film;
• principalele indicaţii: aprecierea extinderii
spaţiale a unei leziuni, existenţa şi
localizarea calculilor salivari, leziuni
palatinale etc.
Metoda Simpson
Normalitate = interval
Aspectul unor repere anatomice depinde de
proiecţie şi de contrast
Radiotransparenţe vs radioopacităţi
Radioopacitatea este relativă
Legile formării imaginii
 penumbra
 proiecţia conică
 legea incidenţelor tangenţiale
 legea sumaţiei
 paralaxa
 Smalţ (radioopac)
 Dentină şi cement
(radioopac)
 Spaţiu pulpar
(radiotransparent)
 Lamina dura (radioopac)
 Spaţiul ligamentului
periodontal
(radiotransparent)
 Osul alveolar (radioopac)
spina nazală anterioară

fosa incisivă

Lamina dura

Sutura premaxilară

Cameră Spaţiul ligamentului


pulpară periodontal

Regiunea anterioară, maxilar


(radiografie periapicală)
sept nazal
orificiu
nazal
Spina nazală anterioară

Sutura premaxilară
Umbra ţesuturilor
moi ale nasului
Cornet inferior

Sept osos nazal

Sept nazal cartilaginos

Maxilar anterior edentat


Peretele anterior al
orificiului nazal

Umbra ţesuturilor moi


ale nasului
Peretele anterior al
sinusului maxilar
Sinus maxilar

Peretele lateral al fosei nazale


“Y” inversat

Loculaţie a sinusului
maxilar; !! spaţiul
ligamentului periodontal
intact
Sept la nivelul sinusului
maxilar
Pneumatizare excesiva a sinusului maxilar
Apofiza zigomatică a osului maxilar
Dinte tratat Umbra arcadei zigomatice
endodontic

Planşeul
sinusului
maxilar

Tuberozitatea
maxilară
Apofiza
coronoidă
(mandibulă)

Umbra arcadei zigomatice


Apofiza zigomatică
a osului maxilar
Planşeul sinusului maxilar
Umbra ţesuturilor moi
ale buzei inferioare

Protuberanţa
mentală

Cortexul
marginii
bazilare
Umbra ţesuturilor moi
ale buzei inferioare

Protuberanţa mentală
Foramen lingual

Osul cortical al marginii


bazilare a mandibulei

Apofize genii
Fosetă mentală
Canalele nutritive pot fi
observate în toate oasele,
dar sunt remarcate mai
frecvent la nivelul
mandibulei anterioare la
bătrâni. HTA este frecvent
asociată, dar poate fi o
coincidenţă

Canale
nutritive
Fosetă
Orificiu mental submandibulară
Obturaţii radiopace

Creasta
oblică
externă

Canal
mandibular
Creasta
oblică
externă

Creasta oblică internă


(milohioidă)
Creasta oblică externă

Creasta oblică Cortexul marginii


internă bazilare a mandibulei
5 39 35

14 4
18 11
10
19 17 16 20
33
3
13 9 12 1 32
15 34
8
50 7 21
6 2 49
25
48
46 22
47 41
44 45
43 40
36 26
42 23

30

29 27 24

31 28

L
37 38

50 de repere anatomice .........


Carii dentare
Caria dentară apare radiografic
apare ca o radiotransparenţă,
excavată de la suprafaţă către
adâncime, cu formă neregulată şi
margini difuze la nivelul unei
regiuni dentare
 Detectarea suprafetelor neregulate cu
demineralizarea smaltului sau o lipsa de
continuitate discreta in statul de smalt.
 Leziunea devine vizibila radiografic dupa
o demineralizare de aprox 40-50 %
 In general, leziunea decelata clinic este mai
mare decat aspectul ei pe radiografie
Leziuni sigure: 14, 22 distal, 25 mesial, 45 mesial, 47...

??? 24 distal, 34 mesial and distal, 35 distal, and 44 mesial


Clasificarea cariilor

I M A
A

I = Incipienta (C1)
M = Moderata (C2)
A = Avansata (C3) S
S = Severa (C4)
Clasificarea cariilor
 C-1: carie de smalt incipienta (< jumatate din grosimea
smaltului)
 C-2: cel putin jumatate din grosimea smaltului dar fara
a invada jonctiunea smalt-dentina
 C-3: cu afectarea joctiunii smalt-dentina dar <
jumatatea distantei pina la pulpa.
 C-4: afectind dentina dar> jumatatea distantei pina la
camera pulpara.

Fig. 2.37. Reprezentare schematică a aspectului radiografic al cariilor interproximale: 1, 2 –


carii amelare; 3, 4 – carii amelo-dentinare, (după Langland şi Langlais).
C1
C2
C3
Carii dentare: incipiente (C1) si extinse(C4).
*
Carii dentare: extinse (C4)
intermediare (C2), * carii secundare.
Leziuni periapicale
Aspecte radiologice
in parodontopatii
Valoarea diagnostica a
examenului radiologic

 Evidentiaza:
 dispunerea trabeculelor osoase
 modificari discrete a densitatii
osoase
 gradul de rezorbtie al osului
alveolar
Analizam

 Inaltimea septului
interdentar si prezenta
laminei dura
 Structura trabeculara a
osului alveolar
 Ariile de distructie osoasa
 Pierderea osoasa la nivelul
furcatiei
Analizam
 Largimea spatiului
periodontal
 Raportul coroana-
radacina
 Forma si lungimea
radacinii
 Carii, calitatea
restaurarilor, tartru
 Dintii lipsa,
supranumerari
ATENTIE

 Tehnica bisectoarei poate fi utilizata


pentru a determina afectarea
periapicala a fiecarui dinte;
 Stomatologul va analiza radiografic:
 initial -modificarile de ansamblu ale
complexului dento-alveolar
SEMNE RADIOLOGICE
PRECOCE IN PARODONTOPATII
Neregularităţile crestei= ciupirea septului
ATENTIE
 in a-II-a etapa analizam
lamina dura, spatiul
periodontal si osul alveolar
 directie(distributia fortelor)
 rarefiere( distructia parodontala,
dinte nefuntional, post extractie)
 halistereza
 modificari aparute in afectiuni
generale:hiperparatiroidism,
boala Paget
SEMNE RADIOLOGICE PRECOCE
IN PARODONTOPATII
Halistereza şi triangulaţia marginală
În etapele avansate
ale bolii parodontale,
radiologic se constată:
• distrucţii ale septului
interradicular (în zona
furcaţiei)
În etapele avansate
ale bolii parodontale,
radiologic se constată:
• pâlnii parodontale
profunde (în jurul
apex-ului)
În etapele avansate
ale bolii parodontale,
radiologic se constată:
• parodontită
marginală totală
(rădăcina ,,pluteşte’’),
când desmodontul
este complet distrus,
lamina dura dispărută,
conturul spongioasei
neregulat).
Chisturile odontogene

 Reprezintă
90% dintre
chisturile
scheletului
facial

Reprezentare schematică
a chistului radicular
apical, lateral şi rezidual
Chistul radicular
( periapical )
 în 60% dintre cazuri sunt situate la maxilar
 cele mai frecvente, la incisivi şi canin
Chisturi radiculare-
restante
Chistul dentiger -
pericoronar, folicular
 Se formează în jurul unor dinţi
rămaşi în incluzie ;
 Sediu de predilecţie - M3
mandibular şi caninii maxilari
 pot include tot dintele, dinţii din
vecinătate în curs de erupţie,
evoluand către zonele spongioasei
limitrofe
Chistul dentiger -
pericoronar, folicular

chist dentiger lateral la 38 - inclus


Chisturi neodontogene

 chisturi fisurare de linie mediană


Chistul fisural globulo-
maxilar
Chistul nazo-palatin
 Se dezvoltă la nivelul canalului nazo-
palatin
Chistul osos trumatic-Ivy

 Nu posedă membrană, nu
are lizereu calcar şi nici
conţinut lichidian.
 Este o lacună ( aspect
osteolitic ) - cavitatea
creată este goală şi are
diametrul de aproximativ
1 cm ) ; uneori cavitatea
este mai mare, policiclică.
 Ca etiologie probabilă-
rezorbţie a unui hematom
intraosos-posttraumatic
Chistul osos solitar
Radiotransparente
periapicale
Cicatrice postop
Chist rezidual
Chist de canal incisiv
 m m
> 10
Chist rezidual
Chist suprainfectat
Vindecare?
Resorbtie interna
Chist osos simplu
Chist osos simplu
Ameloblastom
Opacitati periapicale
Opacitati periapicale

Enostosis
Opacitati periapicale

Vindecare
Opacitati periapicale
Opacitati periapicale

Osteoscleroza
Opacitati periapicale

Osteoscleroza
Opacitati periapicale

Linia Milohioida
Opacitati periapicale

Osteita condensanta
Opacitati periapicale

Hipercementoza
Opacitati periapicale

Cementoblastom
Opacitati periapicale

Radacini fracturate
Opacitati periapicale

Odontoame compuse
Opacitati periapicale

Nodul limfatic calcificat
Opacitati periapicale
Opacitati periapicale

Sialolitiaza